Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)
1873-11-25 / nr. 39
Si nu-i bate cu ’nfocare Si linisce numai fire. „Murgule, murguttulu meu! (Dice catra calulu seu), De-ai fugitu in fug’a mare, Fugi acuma si mai tare! Fugi, o fugi pe gandulu meu Ca unu vulturu, ca unu zmeu, Nici in laturi se privesci, Nici in locu se te opresci, Pana colo ’n poenitia La cea dalba casulitia!“ Dar nici bine nu finesce, Pana murgulu si pornesce. Nu ca paserea cu doru, Nici ca ventulu pre usioru , Ci ca fulgeru luminatu Trece ageru si 'nfocatu Preste campu ’ntunecatu! Nici in laturi nu privesce, Nici in locu ca se opresce: Pan’ la dalb’a casulitia Colo josu in poenitia. IEr ostasiulu voinicelu Sare iute de pe elu, Si ca fluturulu ce sbera Mândru, veselu se cobora La ferasta ’n gradiniora, Florile se leganau Si cu gele suspinau, Dar elu nici ca le zariu, Ci cantandu asie ducea: „Frundiulica de sacara, Esi lelitia pan' afara, Se culegemu dalbe flori De cu sora pana 'n diori! „Vino scumpa 'n gradinioara Se-ti spunu dorulu ce m’omoara ; Vino, vina, ca te-asceptu Se-mi alini dorulu din peptu ! Dar in casa, ca 'n mormentu, Par’ ca tóatu dormu visandu ... Numai florile 'n gradina Plangu cu doru si totu suspina. „O, dorite floricele! Ce totu plângeti voi cu gele ? Spune-ti-mi scumpe mai bine Unde i mandr’a de nu vine ... Unde-i a mea lelisioara Scump’a voastra sorioara ?...“ „,Ah, voinice, voinicele! Cum n’omu plânge noi cu gele, Candu a nóastra dinisioara Ca o pasere ce sboara Parasi asta campia Si s’a dusu se nu mai via ?!... De candu tu te-ai dusu in ti ora A ta scumpa belisiera Nu mai avu ora lina, Nu mai avu dî senina! Totu mergea si ar venia, Si nimica nu dîcea Totu plangea si suspina Si nimicu n’o mangaia ; Numai naue ni spunea. Ce dorere-o chinuiesce, Si ce doru o mistuiesce. Era ca 'otro sora lina Ea venise in gradina, Printre noi se preamblâ Pe tóte ne sarutâ Si cu lacrimi ne udâ. ,Scumpe, dalbe floricele (Duse-apoi cu tonu de gele). Era 'n urma trist’a ora Se me ducu in alta tiara!... Era or’a multa doiósa, Candu ve lasu sorori voióse!... D’a veni’ candu-va cu doru Alu meu angeru iubitoriu, Spuneti-i in cantecu linu, Câ departe d’a lui sinu Me uscai eu ca o flore Ca unu crinu lipsitu de sare !... Spuneti-i cu vorbe dulci, Câ departe, colon lunci... Unde curge ’ncetisioru Unu unu limpedu sprintenioru Fara doru, fara simţire In eterna amorţire Dorme scump’a-i belisiera Sub o verde coliniera ... Ei din voi, o scriare, Intr’o dî de serbatoare, Duceti-i ca se 'npletesca O cununa feciorasca, Si-acea dalba de cununa Miediu de noapte si la luna, Sa o duca si s’o puna 444