Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)
1873-11-25 / nr. 39
Pesta 25 noemvre. (7 decemvre.) Va esî dominec’a. Redact. : strad’a iernei nr.1. Nr. 39. Anulu IX, 1873. Pretiulu pe anu 10fl., pentru Romani’a 2 galbeni. Rentorcerea. Susu la dealu si josu prin lunci Tóté dormu in visuri dulci: Numai celu ostasiu totu sbara Cu murgutiu-i prin ogóra, Si-mi incepe a canta, De toti codrii resună : „D’asiu fi dómne-o paseriora Decâtu venturu mai usiara : Duce-m’asiu intr’o clipita Pan’ la mandr’a mea iubita. „Sboru-i-asiu in gradiniora, Si i-asiu dice o doinisióra; I-asiu canta cu tonu cerescu: Că de doru-i me topescu. „Pune-m’asiu apoi in sboru, Unde ea dorme usioru, Si pe dalba fati’a sa Mii de sărutări i-asiu dă. Si cum totu canta cu gele, Lasandu dealuri si vâlcele : Eta că 'ntr’o poenitia Se ivesce-o casulitia Mandra, dalba 'mpodobita De pomi verdi acoperita. Cum ostasiulu o diaresce Anim’a-i intineresce, usu prin codrii fara sore, Si prin holde roditorie, Cine trece ca din gandu, Cu-alu seu murgu rapitu de ventu ? Trece-unu mândru voinicelu, Tineru, ’naltu si frumosielu, Unu ostasiu vitezu de frunte, Falnicu ca stejaru ’n munte. Calu-i negru, asudatu, Par’ că-i zmeu incalecatu ! Preste văi si preste munţi, Preste muri fara punți, Nici că fuge, ci totu sbora, Ca o pasere, usioara. Cum n’a sbora celu ostasiu Cu murgutiu-i dragalasiu, Candu departe colo ’n ti era Patru ani decandu lasara P’o iubita dinisioara Dalba ca o lacrimioara ? ... Dup’ atâtia ani de rele, Dup’ atâte timpuri grele Cine scie, cine scie ... Mai vede-o-a inca via! ? ... II. Noaptea neagra se lasara Preste munți, văi si otara.