Familia, 1874 (Anul 10, nr. 1-51)
1874-09-15 / nr. 36
^A^^^^S020a5932£09e6^S0g^v)g^TO3esaS’ BUDAPESTA Nr. 36. ii 15 Sept. st. Y. 27 Sept. st. n. Va esî dumineca. Redact.: strad’a iernei nr. 1. _____________ I Anulu X. 1874. Pretiulu pe unu anu 10 ii. Pentru Romani’a 2 galbeni. Joanu Jorgovanu si Sierpele,*) — Traditiune poporala. — Poporulu romanu din Banatu si din giurulu acestoru bâi, are o istoria cu totulu propria despre băile lui Ercule de la Mehadi’a, istori’a ce si-o enaréza intr’o balada, vechia si traditionala, care — ^tarturisindu despre betranéti’a acestoru sca^i vindecatorie — contribue si ea la poporMisarea renumelui acestoru bâi. Poporulu crede, câ in timpurile vechi, pe candu era aici selbatechi, si anume după ce ocupara Romanii loculu acest’a, ar fi esistatu aci unu sierpe mare, caruia i dîceau, câ e balauru. Acestu sierpe s’ar fi scaldatu in apele aceste minerale, si scaldarea l’ar fi facutu de a crescutu atâtu de mare si infricosiatu, in câtu consumă pentru nutretiulu seu in tote dîtele câte doue-trei oi, ori câte unu bou, cu acestu apetitu straordinariu facea paguba fórte mare in vitele de pe munte ale locuitoriloru, cari sentîndu si pagub’a si pipidulu, de sine se otarira ca ei insisi s^ajlaca sterpelui jertfa de vite, — prin acésta se-si scape viéti’a loru cea amenintiata. In timpulu resbeleloru romane, aru fi ratecitu trei sorori si unu baietu a unui imperatu romanu pe locurile aceste. Sororile intr’o parte si baietulu intr’alt’a, fara a sei ceva unii de altii. La laculu unde se imbaia (scaldă) sierpele, ajunse intr’un’a de dîle unu baietu strainu, foarte obositu in urmarea unei caletorii ce o făcuse pana aci, si vediendu monstrulu acel’a de sierpe mare esîndu din lacu, a presupusu ca ap’a acest’a esîndu calda din pamentu, trebue se aiba oare-care influintia binefacatoria asupra corpului omenescu, si asié s’a imbaiatu si dinsulu in urm’a sterpelui in laculu acest’a, după care baia se simtî inca odata asie puternicu, de cum eră nainte de a se imbaia; si imbaiandu-se dinsulu aci in tóte dîlele, crescea din ce in ce mai mare, si si castigă o putere ne mai audîta. Alegându-si elu aci locu de vietiuire, si procura unu calusieru, doi câni de venatu, langa sabi’a ce aveă, inca unu arcu si o măciucă, si se imbracă cu pele de leu; spre, a se nutri, venă dinsulu fierele selbatice pe de o parte, era sterpele pe de alta parte pradă vitele domestice. Numele acestui venatoriu eră *) In biografia dlui dr. A. Popoviciu, in mulu trecutu, amu amintitu si de cartea sa intitulata „Baile lui Ercule.“ Acuma din aceasta carte reproducemu traditiunea presinte. Red.