Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)

1878-05-04 / nr. 34

\ BUDA­PESTA 4 Maiu st. v. 16 Maiu st. n. Ta esî joi’a si duminec’a. Redactîunea: strad’a arbo- Jir. 34 J relui verde nr. 12. T î Pretiulu pe unu anu 10 fl.. • Pe */• de ani­ 5 fl • ne */. de LJ - XIV. j pe ys (je anu 5 fl.. pe yt de­­1878 f anu 2 fl- 70 cr. 1 Pentru Romani’a 2 galbeni. Scene comice din lumea parisiana. (Urmare.) IV. Sânt multe parti scabroase ce-mi potu fi înterdâse, Câci vedi câ pân’aice sânt multe file scrise Si par’ că totu nimica eu n’am pututu se spunu; Prin câte­va postade culese ’n convinctîune Nu potu descri viéti’a ce alții îti volume Imense si cetite, prin ani, abia adunu! In adeveru îmi place privi acésta lume Cu ironia numai, in partîle-i comune Si dramele-i nu trebue luate ’n seriosu; Căci omenirea joaca o trista comedia, In care viéti’a nóastra e-o vecinica prostia, Sub unu aspectu ridicolu pré comicu seu duiosul Astu fi doritu mai bine se-ti scriu literatura, De arte, de sciintîe, de spiritu, de cultura, De totu ce într’o tiera e nobilu si frumosu, De teatru, de viéti’a francesului privata, Ce încă în virtute mai pare consacrata, Cu tote că multa tinde spre cerculu visiosu. Asîu fi doritu . . . dar înse am cugetatu mai bine, Că spasiulu si scopulu unei scrisori convine, In relatări întinse a fi mai marginitu: Căci eu în aste linii nu mi-am propusu a-ti face Tabloulu vieţii nóstre complecte si opace, Antica, cunoscuta ca unu jurnalu cetitu ! Nici n’am atinsu din viétia o parte importanta, Ce pentru tine poate e multu interesanta Sub diferite puncte adânci, de studiatu. Esista multe scene de trista comedia In sfer’a unor omeni hrăniţi de poesia Si muritori de fém­e, ce încă n’am notatu. Sunt jurnalişti si omeni de litere si arte, Miseri, flamândi de nume, fatali, ce nu au parte A fi distinşi, căci geniulu comunu nu poate fi; Cu pen’a, sub idei’a de-a nu fi în sclavia, Persecutaţi de sorta, ei luptu în saracia, Si m­oru far’ ca hazardulu se-i poata îndulci! Cu spiritu susceptibilu în declamări, în presse, Nimicu nu sânt aceste fiinti neîntîelese, Principii utopiste, instincte si passiuni; Athei, făcu mariagiuri seu îngropări civile, Si dupa-o cariera de lupte inutile, Ei cadu! . . . pieru în spitaluri, în suferinti febrile, Se ’mpuscu ! . . . seu moru de tineri, nenorociţi, ne­buni . . . Am cunoscutu de-aceste figuri interesante, Si-am asistatu la multe ridicule, pedante înmormântări civile de fraţi si de amici; Căci din pecate reulu ia proportîuni gigante Si are influintîa numai pintre calici . . . Sânt multe scene ’n viétra, când comice, când triste, Ce-aru merită unu studiu, idei specialiste, A le puté cunósce, petrunde seu sim­tî; Si eu in aste rânduri trecu numai în reviste Priviri, de care astadi abiă-mi potu aminti! . . . * $ * Nici n’am întratu în viéti’a amara, anathema, Ce mâna o junetîa misera si bohema, In vast’a capitala unica pe pamentu ; E tristu ! . . . e unu spectacolu sinistru, de crére, A contemplă o fusia de-acele ’ngrozitoare, In care visîulu arde, conduce spre mormântul Si se privesci o scena bohema, infernala, La care ’nchipuirea s’nprinde, se rescoala, Gândindu ce pote-unu spectru hîdosu de vagabondu, Unu spectru tristu cu fa­si’a uscata si amara, Orbite-adânci în care ardu doi cărbuni cu para, Si ’n centru lumei culte la ori ce pasu abondu ! . . . Sardonici, au unu spiritu ce musca prin sarcasme, Unu spiritu . . . resultatulu acţiunilor infame, La care saart’a trista, misera, i supunu ; Inteligent!, hazardulu prin scrieri i­­ncerca, Că ’n proza seu în versuri adesea ori se placa, Si geniulu se-i scape dintr’unu abisu comunu. In adeveru adesea mai multu decât ori unde Parisulu are ’n sinu-i o classa ce petrunde La geniu, după dîre de lipsa, suferinti, Gilbert, Moreau si Miliger, inteligenți profunde, Musset, celu mai de geniu din tóte-aste fiinti! . . . Caci nu esista note mai dulci si mai divine, Decât acele versuri ce de Musset sunt pline, De multe ori compuse pe mult la Violon; Pe bulevardu, la baluri, sub arbori, prin gradine, Studentu, bohemu p’atuncea, plăceri, dureri, suspine Le prefăcea în perle eterne ... cu ’nu creionu! Sânt încă parti a vieții în classele comune, Din care eu aice câte ceva voiu spune, Spre a-ți putea o vaga ideia complectă; Pré comice adesea, sânt scene militare; Sau când amicii divei hitelei după ’ngropare Mergu în vinatiuri bune durerea a uită. Adesea­ ori se ’ntâm­pla că frații si amicii. (Si în acesta classa nu sânt decât calicii.) Când au vr’o îngropare civila de facutu, S’adunu toti împreuna la cas’a mortuara, Pornescu încetu spre groapa cu pompa funebrara, Si ’n urma mergu se plângă pe fratele perduta. Cuprinsi de o profunda si vecinica durere, germanii frați nu afla mai dulce mângâere, Decât cinstind vinatiuri la unu amicu crismaru. 34

Next