Familia, 1881 (Anul 17, nr. 1-86)

1881-06-11 / nr. 43

ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) 1 • 11 Juniu st. v. ij 23 Juniu st. n. Va esi joi’a si duminec’a. Redacțiunea în Közép-utcza nr. 395. Nr. 43. ANUL XVII. „ Pr.eH Pe UII a,n 10 fl. Pe U de an o tt.; pe :4.noi de an 2 fl. 70 cr. Pentru Romania 2 galbeni. Demineta domnului ministru. — Schiță luată de pe natură. — Sânt șepte ceasuri de demineata; domnul ministru dormne încă și face bine. Domnul ministru e obosit; se vede că întruniri, sfaturi, chibzueli, împăcări, conciliabuluri etc., I’ați reținut aseara târdiu și tocmai în aceste momente domnul ministru trebui să fiu grozav agitat de grele visuri, prin care negreşit întâlnesce numai figurile în mare parte fioroase şi sparţiate ale recalcitranţilor sei politici. Unul câte unul se urcă la deal şi încep a se adună , care cu trăsura cu un cal, care cu o birjă elegantă cu doi cai, care cu echipaguri private, cea mai mare parte pe jos, vremea fiind îndemănatecă şi primblarea pedestrică dând poftă de mâncare; apoi care cu o suplică, care cu recomendaţii dela vr’un membru influent din partid, alţii numai cu nădejdea în suflet şi discursul înveţat de pe rost acasă, cu dove zile înainte, se urc, se tot urc, se apropie, întră pe portă, ograda domnului ministru se umple cu trăsuri, scările domnului ministru de figuri omenesci suspinânde, salonul domnului ministru de persoane autoritare, de membri influenţi, de membri intransigenţi ai partidului şi de solicitatori de multe specii, unii îndrăzneţi chiar, pe basa vechiului prieteşug,jic ei. Pe când domnul ministru eră un simplu om, un biet particularnic ca noi toţi. .. Sunt opt ceasuri şi domnul ministru tot doarme şi face ier bine. Sergenţii gardei de noapte ai domnului ministru sunt înlocuiţi prin cei de oi care au mănuşi mai curat spălate şi bumbi mult mai strălucitori. Lumea creşte, se indesa, căldură devine mai arde toare, bătăile de inimă mai dese şi mai silnice, manile mai tremurânde, piciorele mai slabe, memoria mai întunecosă şi din ce în ce ştergând discursul înveţat cu douăjile înainte, apoi chiar cei mai îndrăzneţi se cam potolesc şi din cei ce venise cu nădejdea în suflet, li se pare mai puţin zimbitoare ! . . . Aceste crude emoţii merg tot crescendo şi simt amarnic zguduite ori de câte ori se deschide vreo una din cele două uşe de intrare în salonul domnului ministru. în salonul domnului ministru se vede mai întâiu într’un colț pe fotoliul de lângă fereasta, strălucind figura Părintelui Timostie dela biserica Sfinților Voivoiți, care vine să roage pe domnul ministru să iscalască mai curând primirea ca bursiere interne în școla centrală pe fetişorele sale Garofa şi Varvara. Alături cu părintele Timoftie stă smerit cuconul Tudurachi Ispas cu jalba sa în mână şi oftatul pe buze, aşteptând pe un ceas şi mai bine ivirea morâţă a domnului ministru. Cuconul Tudurachi Ispas fiind odinioră obijduit prin isgonirea sa din slujbele ocârmuirii, pentru că şi el ca un biet om cu prevedere spre dilele negre, pusese doue, trei părăluţe albe deoparte, vine se câră domnului ministru vr’o slujbuşoră cât de mică, vr’un intendant la vr’un internat de ale statului dacă se poate, pe unde slujise mulţi ani, în multe rânduri şi pe unde avuse pre din cale afară ,prevederi spre dilele cele negre*. Lângă cuconul Tudurachi schinteiază mutra cucoanei Arsenia, sermană veduvă, de profesiune făcătore de dulceţuri, sulimanuri şi altele pe la case boeresci, veche pensionară din aşa numita cutia milelor, actualminte paraponisită pentru suprimarea pensiunii sale, vine să se plângă domnului ministru de nerușinată obijduire făcută unei sermane văduve și se cere, la cas de nevoe cu topuzul chiar, punerea sa la loc, în vechile drepturi de pensionară a Eforiei locale. Olacă mai departe de sermana veduvă, pe un scăunaş lângă sobă, mâhnit şi plin de sfială şede bietul Ignat, Surcica, fost piser la o comună de pe lângă Iaşi, fost ipistat la târg, dat afară pentru sfânţuială, bun prietin cu unterul de la uşa domnului ministru, stracurat pe furiş în mulţime şi aşteptă, înghiţind la noduri pe gât, solemnă apariţiune. Apoi după blajinul Ignat Surcica, fost piser, fost etc. etc., se înşir variate şi nenumerate figuri, altele mult mai samandicase decât cele suscitate; aceste figuri stau în focul grozav al nerăbdării, al acelei nerabdări venită de la acea fantastică şi nepotolită luptă în interiorul sufletului, că poate domnul ministru să fie reu dispus din multe pricini, una din aceea a fioroaselor sale visuri, prin care negreşit au întâlnit atât de furtunoase figurile thermopylice ale intransigenților săi politici, poate şi din nevalirea superatorilor cu jalbe de tot soiul, în sfârşit în lupta acelei nerabdări care vine de la aceea, ca bieţii omeni nu pot să ghicesc, anume care va fi starea momentului psycholic al domnului ministru, când va fi visibil şi pentru acea lume care se tot îndesa, umple salonul, scăine, purtând bătăile inimei mai apesate şi mai tari, piciorele mai tremurânde, nodurile pe gât mai lungi etc. Acesta jalnică privelişte suspinândă şi tremurândă alcătuită din figuri ominesci atât de posomorite, stau ca nişte jertfe nenorocite a combinaţiilor bizare la care supune gradul de însemnătate a solicitaţiunii lor şi formază un specimen de spectacol care pe furiş, îţi aduce ris şi compătimire în acelaş timp. Acul orologiului înainteză fără nici o cruţare pentru jalnica adunatura; au atins naue, noue jumetate, dece ceasuri și domnul ministru tot nu mai apare; unii presupun că încă doarme, alții dovedesc că face forte bine și așa mai departe pân’ ce s’aude . . . ce s’aude? bătând «zece ceasuri jumetate!