Familia, 1883 (Anul 19, nr. 1-52)

1883-07-31 / nr. 31

­­­U GRAMADESCU. Nimica : să stea cu brațele încrucișate și să plângă pe reposatul. BORUZESCU. Ce? Este necuviincios să-i pară rău după moartea unui amic ? GRAMADESCU. Nu, nu pare cuviincios să nu se determine la ceva. BORUZESCU. Când imi reamintesc gaarl­ând imi reamintesc cu jale ' Al teu suris, privirea ta, Ce din a plângerilor tale In raiu ades me transportă; Şi când gândesc că acea privire Ar fi pentru altu­ a devenit Ceresc isvor de fericire, Pe când eu sunt nefericit : O stâncă grea atunci imi pare Că­ apasă crâncen al meu sin, Se plâng imi vine cu ’ntristare Şi lung din suflet să suspin, Se blăstem sartea ne’ndurată Şi ensuşi scump numele teu La care me ’nchinam odată Mai mult decât lui Dumnezeu. Dar plâns, blăstem şi suferinţă Le ascund şi le vinec in pept, Se blăstem ar fi a ta fiinţă Plângând, ar fi ore cu drept? Că sufer âncă pentru tine A mea e vina, nu-i a ta. De ce nu sunt stăpân pe mine. De ce nu pot a te uita? P. Dulfu. La ce? GRAMADESCU. Se plece indată la Bucuresci, se retta dacă a ră­­mas ceva după reposatul și se reclame la tribunal plata datoriei. BORUZESCU. George a murit aproape in miserie și mai vrei ca Luncean să-i infamete memoria pe la tribunale? GRAMADESCU. Ba bine că nu. Ş-apoi deca George a murit in miserie, tată-seu e foarte avut: reclame de la el indată. BORUZESCU. Domnul Ibanescu este de mai mult timp in străi­­netate. BORUZESCU. Dar averea e de faţă, in ţară. BORUZESCU. Ibanescu este un avar. GRAMADESCU. Dar cine perde făcând o încercare? BORUZESCU. Ce fel, cumnate? Ibanescu nu datoresce nimica lui Luncean şi Luncean nu-i poate cere nimica. Pupilul teu avu intr’o di satisfacţiunea şi onoarea de a se purta cavaleresce, ca om onest­, ca bun amic, cu preţul a 4000 galbeni. Uite, iți spun drept asemenea satisfac­­țiune, asemenea onoare nu-mi par scumpe cu aşa preţ. GRAMADESCU: De minune, domnule Boruzescu, ne-am înțeles . .. Să nu mai vorbim de asta! Cu plecăciune! BORUZESCU: Ascultă. Mi se pare că te-am audit spunând, că mâne vom avea la plonet pe domnul Lazăr Sorean. GRAMADESCU. Şi ce? BORUZESC­U. Este trebuinţă ca mâne chiar să nu-1 mai ţini cu vorba. GRAMADESCU. Cum, să nu-1 ţin cu vorba? BORUZESCU. Nu ţi-a cerut mâna Iuliei ? ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) Ese in fie­care dumineca.Nr. 31. ANUL XIX. j) Preţul pe un an 10 fl. 31 Iuliu st. v. Redacțiunea în 1883. |l Pe *|, de an 5 fl.; pe *|4 de an 2 fl. 70 cr. 12 August st. n. Közép­ utcza nr. 395. Pentru România 25 lei. Feta bancherului. — Comedie in 3 acte, după Le Duc Job. — ~ (Urmare.) ACTUL II. (Salon. La stângă in planul prim o consolă cu oglindă și o ușă la al doilea: un scriitor, un­ fotoliu. La dreapta, o uşă la primul plan şi o ferastă in al doilea, un divan şi alt fotoliu. Pe scrin hârtie, negrulă, un album de fotografii. Altă uşă in fund. Mo­bilă de lues.­ Scena I. BORUZESCU. GRAMADESCU. BORUZESCU. De­sigur e o nenorocire, dar ce vrei sa faca bă­­etul ?

Next