Familia, 1889 (Anul 25, nr. 1-53)

1889-06-11 / nr. 24

278 FAMILIA Tot in acel period literar s’au mai publicat intre altele cărţi de lectură pentru popor traduse din alte limbi, ca Fabulele lui Esop, Alecsandria, Agatanghel, in graţia cărora mulţi omeni adulţi inveţau înadins ceva carte, numai ca să le potă citi, căci auzindu-le dela alţii, le plăcea forte şi le ascultau cu passiune. Apăreau şi Calindare româneşti cu multe învăţături bune. In a doua generaţiune după cărturarii din veacul al 18-lea şi primul pătrar din al 19-lea se aflară alţi omeni mai tineri, ca Damaschin Bojinca, dr. Paul Vasici, Eftimie Murgu, Teodor Aron, Ştefan Neagoi ş. a., cari călcând in urmele dascălilor începură mai ales in tipografia de la Buda studii istorice, filologice, de medicină şi unele polemii. Aşa au apărut câteva volume din »Biblioteca românescă« redactată mai ales de Dam. Bojinca in ediţiunea lui Zacharia Carcalechi, polemiile lui Teodor Aron, Murgu şi Bojinca cu adversarii de alte limbi, Antropologia şi Dietetica lui Vasici cu spesele episcopului Vulcan şi altele. Noi vise nicidecum nu voim să facem aici istoria literaturei române; singurul nostru scop era ca să arătăm, că oricât de puţini au fost cărturarii de naţionalitate română in acăstă monarchie in periodul reacţiunei până la 1837, ei tot au lucrat relative forte mult pentru înavuţirea limbei, propagarea de idei sânetose, lăţirea gustului de cetit, alimentarea sentimentului naţional şi deşteptarea conşciinţei naţională. Pe când literaţii românilor din Ungaria emancipaţi politicesce prin legile din 1791 şi cei retraşi din Transilvania la Buda şi la Oradea mare de înaintea genelor politice, lucrau cu bun succes mai ales sub protecţiunea archiducelui palatin Iosif, pe atunci in Blaş se părea că in urma criselor anteriore suferite acolo, activitatea scientifică şi literară ar fi amorţit cu totul. In adevăr aşa s’a şi întâmplat intr’o serie de ani. Astădi inse căuşele acelei stagnaţiuni atinse şi mai sus (§§ 96, 97) sânt pră bine cunoscute. Nu eră numai reacţiunea politică, care ea ănsaşi ar fi fost de ajuns a descurajă şi a face ca omenii ştiinţei să arunce pe un timp oarecare pena la o parte. Din ordin mai inait, profesori şi alţi membri ai clerului, cari aveau păcatul ca să-şi porte capul ceva mai sus, erau aruncaţi in parochii, ce e drept, cu venituri bune, vise dosite, depărtate de oricare oraş mai de Domne-ajută. Prin devalvarea din 1811 fondurile clerului şi ale şcolelor suferiseră înfricoşat. Episcopul cu tetă economia sa strînsă obosise şi el de o parte prin înfiinţarea fondului capitular, de alta prin repeţite numărări cu drecile de mii la cassa armatei imperiale in anii resboiului. După falimentul de stat, cerealele şi vitele scăfiaseră la preţuri de batjocură. Mai dete şi fometea peste ţără, cea de viteiu in 1800, a doua intre anii 1815 şi 1817, in care timp curtea reşedinţei eră di de di indesuită de oameni peritori de feme. Dominiul Blaşului oricum l’ai administra, fiind mult mai mic decât spre es. al episcopiei r. catolice ori al celei româneşci dela Oradea-mare, abia aduce a treia parte din venitul acelora. Intre acele impregiurări episcopul diecesan loan Bob trece din graţia cerului peste 80 şi ajunge in pace la 91 de ani, când apoi in 2 octobre 1830 este chiemat la părinţii sei. Cine ar pute fi aşa lipsit de sentimente omeneşci, ca să mai pretindă reforme şi ameliorări dela un prelat, cu care natura făcuse o graţie atât de rară, ca să-l lase in viaţă aproape un văc vitreg. Capitularii şi toţi cei intereaţi de progres se consolau pră bine cu impregiurarea, să dăcă episcopul totodată ca director suprem al tuturor şcolelor din diecesa sa de peste şepte sute de mii suflete, acum la bătrâneţele sale atât de înaintate nu mai voeşte să audă de schimbări, de reforme, lasă vise prin disposiţiunile sale fonduri noue, din ale căror venituri secessorul cu consistoriul seu poate lucră înainte, ameliorând până unde sufere legile escepţionale şi unele macsime de stat, care apăsau cerbicea românului. Pe cât ne aducem aminte, suma totală a fondurilor Blaşului cu tot ce rămăsese de la Bob, afară de dominiu, după inventările incheiate se evaluase la 400.000 florini monetă convenţională (ceva peste 1 milion de franci). Sumă modestă, vise tot respectabilă pentru un cler, al cărui episcop cu consistoriul seu înainte de aceea cu 100 de ani nu avuse niciunde să-şi plece capul, necum să aibă şcole şi seminar. Vacanţa până la confirmare definitivă, la hirotonie, instalare şi transpunerea dominiului de la fisc la nou alesul episcop loan Lemeni a durat doi ani. Capitulul vise şi cu vicarul Lemeni, care urmase lui Dimitrie Caian reposat in urma unei receli periculose, n’au aşteptat nici până la ocuparea scaunului, ci indată din 1831 s’au şi apucat de reforme, care apoi s’au continuat mereu câţiva ani, şi credem că este bine a le însemnă şi la locul acesta pentru posteritate. Conform normativelor vechi ale guvernului central, şcolele primare confesionali catolice cunoscute cu titlu de »normali regeşti« aveau să fie de 4 classe sau despărţemente, gimnastile de 5, liceele după facultăţi, de 2, curs filosofic împreunat cu ştiinţele matematice şi cu fisica, tot de doi ani curs juridic. In Blaş esistase până in 1831 din liceu numai un curs macru de 1 an pentru psichologiă şi logică, alt nimic. Din acel an înainte se mai înfiinţară pentru liceu trei catedre cu trei profesori, de istoria, de algebră şi geometriă, de ştiinţele fizice, la care se inţelegea şi chema, oră cursul se făcu de doi ani. La reformele acestea ale instrucţiunei publice consistor şi episcop au intimpinat numai o dificultate cu înfiinţarea catedrei de istoria universală, pe care guvernul de atunci nicidecum nu avea plăcere a o vede şi in Blas ,se şi căutau protete ca să o sisteze ; mai in urmă aflară că nu se ajung veniturile pentru salarul unui profesor. Atunci episcopul declară, că şi acel salar îl va da densul din veniturile sale, precum a şi făcut. In loc de facultate teologică, seminariştii cari trebuia să fie aleşi numai din cei veniţi cu absolute, dela vreo facultate filosofică, unii şi dela cea juriridică, avuseră să asculte 2 '/, ani prelegeri din dreptul canonic, dogmatică, teologie morală şi ceva exegetică. Dela 1831 acelea cursuri au fost lărgite pe 4 ani şi amplificate mai cu toate studiile câte se propuneau la facultatea teologică din Viena; se cultivă cu multă grijiă mai ales istoria eclesiastică şi dreptul canonic. Se înţelege că profesorii dela facultatea teologică încă s’au înmulţit după trebuinţă. Moşia Cutu, care este proprietate a seminariului de clerici, fusese ţinută in arendă de cătră reposatul episcop numai in câte 3000 fl. valuta vechiă ; episcopul loan Lemeni o a luat in sinodul de instalare cu arendă de trei mii fl. monetă convenţională pe an, prin care venitul seminariului crescu la indoit şi jumătate aşa, incât de aci incolo seminariştii erau şi mai bine ţinuţi, li se dădea pe lângă reverendă şi câte o păreche de călţăminte, era celor cari terminând cursul veniau la hirotonie, pe lângă ce aveau vieţui in acele z file tot in seminar, episcopul le mai dedea și câte 25 fl. m. c. la mână. Tipografia din Blaș este tot proprietate a seminariului. Episcopul loan Lemeni a decis a o scote din starea ei desolată, dispuse ca să fie mutată câtă Anul XXV.