Familia, 1890 (Anul 26, nr. 1-52)

1890-11-25 / nr. 47

558 FAMILIA Intr’aceste murind archiepiscopul şi mitropolitul din Blaş Alesandru Şterca-Şuluţ, sinodul de acolo a ales, la 11 august 1868, in locul lui pe episcopul dr. loan Vancea; or instalaţiunea s’a ţinut la 11 aprile 1869. In acelaş an Maj. Sa îl numi consiliar intim, după ce Papa Piu IX in 1867 i conferi titlul de conte roman, prelat domestic şi asistent la tronul papal. Ocupându-şi noua demnitate, numai­decât în­cepu să facă visitaţiuni canonice, continuându-le şi in anii următori, şi ’ndată ’n anul prim, la 20 octom­­bre 1869, convocă primul sinod archidiecesan, spre a stabili disciplina bisericască. La 20 novembre 1869, însoţit de secretarul seu, actualul episcop al Lugo­­şului dr. Victor Mihályi, s’a dus la Roma să ia parte la conciliul ecumenic ţinut in Vatican, cu care oca­­siune de trei ori a luat cuvântul. întors dela Roma, in 20 iunie 1870, continuă visitaţiunile canonice şi face pregătiri pentru celebrarea primului conciliu pro­vincial, care apoi in maiu 1872 s’a şi ţinut in cate­drala din Blaş. La 1878 convocă primul congres micst in afaceri şcolare, la 1875 al doile, luându-se conclusiuni de mare însemnătate şi punându-se basă la fondul şcolar archidiecesan, urcat de atunci la 24 mii îl., la care ensus contribuise 6000 fl. La 1880 a arondat de nou protopopiatele. La 1882 a ţinut al doile conciliu provincial, precum şi al doile sinod archidiecesan. La 1883 pune basă măreţului edificiu destinat pentru internat tinerimei studiose de la gimnasiul din Blaş, care a costat peste 36.000 fl. şi unde se adă­postesc tinerii din cele mai îndepărtate locuri. In anul următor, la îndemnul seu, la seminariul teologic din Blaş se ridică o aripă, ca ascultătorii de teologie să-şi capete o locuinţă mai comodă. In 1886, in locul ve­chiului edificiu pentru clasele normale, se ridică o zidire pomposă cu etaj, destinat a servi şi pentru as­cultătorii dela preparandie, cari mai nainte n’aveau locuinţă stabilă, ci erau aruncaţi prin casele gimna­­siale când aci când colo. La acest edificiu care a costat la 18,000 fl., mitropolitul Vancea a plătit din al seu 14,000 fl. In 1889 se convocă al treile sinod archidiecesan, in care se puse basă la fondul de pensiune al preo­ţilor deficienţi, la care fond darnicul mitropolit în­­suş a depus 5000 fl. şi afară de suma aceea in fiecare an mai contribue câte 100 fl. Tot in anul 1889 a dat orăş din banii sei 2000 fl., cu scopul ca din suma aceea să se formeze un museu de fisică, archeologie şi ştiinţele naturale, aşa după cum pretinde noul plan de învăţământ. In acelaş an, la îndemnul dân­sului, se edifică o sală pomposă de gimnastică, ce a costat 10.000 fl. In anul următor a dat orăş la 3000 fl. pentru adjustarea şi arangiarea nouei şcole de fetiţe din Blaş. A trecut peste 100.000 fl. suma dăruirilor sale făcute pentru scopuri publice culturale naţionale, afară de numeroasele sale ajutoare date persoanelor particu­lare. Chiar şi din jubileul său a făcut un prilegiu de a săvârşi un act filantropic, esprimându-şi dorinţa ca credincioşii săi să-l serbeze, un loc de petreceri sgo­­motoase, cu contribuiri pentru scopuri de binefacere. Capitulul mitropolitan a îndreptat dar cătră clerul şi poporul archidiecesan un cercular, invitându-l ca din incidentul acesta să contribuascâ pentru intemeiarea unui internat de fete in Blaş. Eră pe scurt neobosita activitate, culturală-reli­­giosă şi filantropică a domnului archiereu al cărui jubileu s’a serbat in săptămâna trecută. îndeplinim numai o datorie, insoţindu-ne şi noi in şirul acelora cari feliciteză pe Innaltul jubilant! Opresce-ţi gândul! (^jjate-odata me ajunge dorul să pornesc in lume, Să me pierd prin văi, prin codri, pe cărări fără de nume — I Şi să caut ca să adu unde-i capătul a toate? iggTŞi originea fiinţei să-o găsesc dăcă se poate. Şi-al meu gând atunci porneşce, a-1 opri-i cu neputinţă, Trece lumile de-a rândul, alungat de-a lui dorinţă, Ce-1 impinge să tot mergă, — şi atâtea ce mai vede Şi-s legate una de-alta, capăt şi ’nceput se pierde. De pe ţermurii de râpă veţii adâncuri fără margini, Cu nemernicia vieţii ce uşor ţi le imagini, Şi adese fantasia îţi presentă-aşă abisuri, Cum se ’ntâmplă să le afli noaptea tremurând prin visuri. Şi din fundul de adâncuri, de te uiţi până la ceruri, Cugetarea ta se pierde prin o lume de misterium­ — Ce inaltă-i înălţimea să o măsuri nu-i putinţă, Totuş gândul nu se-opreşte alungat de-a lui dorinţă. Unde-i capătul acuma şi ’nceputul spune-mi unde-i ? Şi ce loc ocupi tu ore, gândului, de poţi, respunde-i ? ! Obosiţii-ţi crieri din chaos cum vor şei ei să mai ăsă, Când te-ai rătăcit cu totul până n’ai eşit din casă ! Din ce neguri se revărsă ăst potop, acăsta lume Şi in ce abisuri are se cufundă fără urme ? Şi acolo ’n înălţime mai pot fi, şi până când — Şi abisul cel caotic âncă nu s’o fi umplând? Combinaţii nesfârşite, să găseşci la ploi isvorul, Şi aflând adâncul mărei, chiar in fund să-ţi pui piciorul; Din atomul ce dispare naşce causa fiinţei, Lucruri ce cu anevoiă se incap in strimtul minţii. Şi, de-acea opreşce-ţi gândul, şi te fă că nici că-ţi pasă, Că te perdi numa ’n probleme până n'a i­eșit din casă. Câte sânt in lumea­ acăsta, cerul, marea, codrul verde, îs legate una de-alta, capăt și ’nceput se pierde. V. B Miintenescu. îngropat de viu! — Novelă. — ^jlÎ aceste hârtii sânt scrise de mine.« T Titlul acesta era pus pe scorța unui caet galben, ce s’a găsit lângă un schelet, intr’o pim­­niţă boltită, descoperită cu ocasia canalisărei Dîmboviţei. Scrierea abia se mai cunoscea, înţelesei că tre­­bue să fie foarte vechie. Eră cum se incepe drama ce o voi desfăşură. »Ori­cine veţi fi care veţi găsi acest caet, citiţi-1 cu luare aminte şi gândiţi-ve, că nici­odată nu e bine să invidiezi fericirea altuia. Uitaţi-ve la mine, căci când te veţi găsi, nu voi fi decât un schelet! Am fost şi eu odată ca voi, am avut aceleaşi simţiri, inse o ură nebună m’a adus in starea aceasta. »Eram tiner, şi un viitor strălucit îmi deschidea braţele. Acum nu sânt decât câteva şiruri de ose. Totul a dispărut , tot s’a stins ! »Nu aveam decât 26 ani, verstă când omul în­cepe a cunosce plăcerile vieţei; eu inse nu m’am bucurat mult de ele. Am invidiat pe fratele meu, am căutat să-l perd, inse tot reul s’a întors in contra mea. Anul XXVI.

Next