Familia, 1902 (Anul 38, nr. 1-52)

1902-09-15 / nr. 37

Numărul 37. Gradea­ ma pe 15/28 septembre 1902. Anul XXXVIII Apare dumineca. Abonamentul pe an 16 cor., pe 1/­ de an 8, pe 3 luni 4. Pentru România pe an 20 lei. Jertfe. O mamă ne-a ţinut în braţă Şi ne-a iubit şi ne-a lăptat, Ne-a dat isvorul de viaţă, Cu cântece ne-a legănat. Un vel ne-a învelit şi-o faşă, Ni s’a ’ngânat acelaş cred, Ne-a scufundat aceeaş naşă în apa sfântului botez. Un gard de spini ne-a ’ngrădit focul, O apă lină ne-a scăldat; Un dor ne-a arătat norocul Şi tot un vis ne-a fermecat. Cu sufletele ’n noi rănite De-acelaş farmec lin am plâns, — Am tresărit înduşmănite, Cu foc în braţe-apoi ne-am strîns — Tu ai fugit să mi-l dai mie, Eu m’am ucis ca să ţi-l las Şi ’n toate cu statornicie Noi una totuş am remas — Şi ne-am jertfit într’o pustie Tot ce-am avut mai drag, mai sfânt: Tu ideal şi poesie, Eu binele de pe pământ. ţUlaria Cunţanu. Cum jucăm teatru?! S’a cetit în adunarea din Bistriţa a Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român în 8 septembre 1902. Die president, împiedecat de a lua parte la importanta adu­­nare a Societăţii noastre, care se ţine anul acesta la Bistriţa, urez din depărtare adunării generale a So­cietăţii pentru crearea unui fond de teatru român cele mai splendide succese şi ca totuş să iau parte şi eu întru câtva la această mult promiţetoare adu­nare, vă rog respectuos să binevoiţi a da cetire ur­mătoarelor şite, ce le scriu anume în acest scop, ca de o parte să me degajez de invitarea onorifică şi de altă parte să contribuit­ şi eu, conform modeste­lor mele puteri, la activitatea grandioasă, inaugurată de dvoastre sub flamura Societăţii de teatru. Am ales o temă de actualitate, representaţiu­­nile noastre teatrale săteneşti, ca prin unele obser­vări critice binevoitoare să atrag luarea aminte a celor chemaţi asupra unor scăderi, ce s’au încetăţe­nit la noi pe neobservate, pe cari însă astăzi uşor le putem curmă şi îndreptă, dacă le dăm atenţiunea cuvenită. Onorată adunare generală, Datele statistice, ce ni le oferă de patru ani încoace .Anuarele“ Societăţii noastre, ne presentă un fenomen foarte îmbucurător: numerul representa­­ţiunilor teatrale româneşti, aranjate de diletanţi la sate şi oraşe, este în creştere continuă, semn învede­rat că cercurile noastre chemate se preocupă tot mai mult de problema a oferi poporului nostru plăcerile nobilisătoare şi cultivătoare ale teatrului, şi că popo­rul nostru apreciază inştiinţele diletanţilor, asistă cu plăcere la representaţiuni şi e recunoscător acelora, cari cu multă muncă şi multe sacrificii, caută să-i însenineze pentru vre­o câteva ore viaţa copleşită de prea multele miserii şi necasuri. 37

Next