Federatiunea, mai 1871 (Anul 4, nr. 44-54)

1871-05-03 / nr. 44

Ori cum să fia, progresu mare se vede in întinderea jurnalisticei ; si, ca tote lucrurile, are si jurnalistic’a perfec­tibilitatea intr’ins’a ; cu timpulu se perfectiuneaza tóate, si cu timpulu se va perfectiuni si jurnalistic’a romana. Ne tememu numai ca nu cum­va să se provoace mai seriosu veri­ una restrictiune libertății absolute asta-di a pressei, pentru că, de trei ori pana acum, cercări s’au facutu. Trompetta Carpatiloru, sincera ado­­ratoria a constitutiunii si a libertății absolute a pressei, dice jurnalistiloru intelligenti, cari voiescu in adeveru să aiba libertate absoluta de pressa, le dice : să nu intinda cardele până la gradulu a plesni , se se mai puna unu velu goli­ciunii insulteloru, să ne mai moderămu in espressiuni spre a ne intari mai bine in idee. O scimu positivu si o divulgamu toturoru jurnalisti­­loru, că colectiuni se făcu de articuli d’in differite gazete, cari articuli se traducu si se tramitu pre la differitele ca­binete ale poteriloru garanți de câtra agenții loru re­spectivi. Nu in vanu se va fi facundu aceste operațiuni! si era­ si nu se voru fi facundu ele pentru ca se se arete Eu­ropei progressulu scrisului inRomani’a si frumseti’a si inal­­tîmea ideeloru ce se esprima in jurnalistic’a romana. Se presupune, că unu omu, care ia condeiulu de jur­nalista in mana, nu pote să fia cu totalu napastuitu de na­tura ; se presupune, că ori­ce jurnalista are unu gradu ore­­care de inteligentia si de pricepere ; daca dara aceşti jur­nalisti nu sunt trădători de patria, nu sunt platiti de cătra străini, pismasi ei insi­le constitutiunii noastre si libertăţii noastre de pressa, trebue se convină că cu aceste escesse, ultrate păna preste toate marginile cuviinţei, ale gustului si ale esteticei, conspiramu noi insi­ne contr’a nostra, deri­­mămu noi templulu nostru, resturnâmu noi religiunea nó­­stra, pentru că pote să vina una dî, in care guvernulu celu mai liberale, celu mai sinceramente constitutionale, să fia nevoita să restringa libertatea pressei. Sinodulu ard­-diecesanu romanii greco-orientalu. S­i­e­d­i­n t­i’a a VIII., tienuta in 12. aprile a. c. Pres. P. v. N. Popea. După autenticarea protocolului, presie­­dintele anuncia că deputatiunea esmisa d’in sinulu sinodului si-a implinitu ieri missiunea, si că Prea Santî’a Sa Părintele Archiepiscopu si Metropolitu si-a esprimatu bucuri’a pentru procederea cea morale a sinodului. Are se vina la ordinea dîlei comissiunea peti'iunaria. Bologa face o propunere de sine statatoria, ca să se încaseze pre cari procente dela debitorii cei de plata a fonduriloru, cu cari se se acopere spesele proceseloru. Comissiunea petitionaria aduce mai antâiu resignarea asesorului consistorialu Basiliu Piposiu, alesu in anulu tre­cuta, la postata de asesoru consistorialu bisericescu, comis­siunea propune să i se primesca resi­gnarea. — Popa pro­pune ca să se respingă resignarea, intarindu că după cano­­nele besericesci e detoriu să primesca alegerea de asesoru. Metianu nu afla prescrisu in canone ce trebuie să primesca protopresbiterulu Piposiu postata de asesorui consistoriale. Mai departe ceea ce stă in canone privesce numai gradu­­rile ierarchice la cari se da o santîre. Asegorulu consisto­riale nu primesce santîre ca protopresbiterulu, deci este mai multa de câta unu asesoru consist., prin urmare si in casulu de facia chiaru se prescria canonulu cea ce dice Popa, fiindu-ca prof. Piposiu nu are prin alegerea de asesoru se înainteze, pote să resigneze. Dep. Piposiu începe să vor­­besca. Nemesiu propune siedintia secreta si, sprijinindu-se propunerea, publiculu iese afara. După vre-o câte­va mo­mente siedinti’a era se face publica. Piposiu continua a demostra periclitarea viitoriului familiei protopresbe. Piposiu, daca ar’ veni la postata seu de asesoru. — Raicu se dechi­­ara contr’a propunerei lui Popa. Dr. Glodariu areta, că pos­tata de asesoru e mai mai inalta de câtu alu protopresbi­­terului. După o desfasiurare mai lunga conclude ca legea, ce e dreptu, osendesce pre Piposiu să vina la postulu, la care e alesu, inse sinodulu suveranu pote să-lu agratieze. — Boiu spriginesce pre Piposiu . Macelariu in o cuventare bine cuprinsa deslucesce cele ce aru fi a se urmă conformu canoneloru, dara ni se pare, ca in fine face propunerea ca sinodulu se puna canonulu resp, afara d’in valore. Mai iau parte la desbatere Branu de Lemenisi si Popescu, cari spriji­­nescu propunerea comissiunei. Popa si-apera propunerea, carea, venindu­ la vota, cade si se primesce a comissiunei. Popa tasim­a votu separata. Vine la ordinea dîtei mai departe petitiunea P­ ases. cons. Petru Badila. Comissiunea respinge cererea si propune îndrumarea consistoriului ca să se intregesca parod­’a va­canta, d’in suburbiulu numitu „maieri de rosu,“ propune inse imbunetatîrea lefei de asesorui consistoriale. Metianu e contr’a propunerei comissiunei si propune a se satisface petitiunei D. asesoru, de a se lasa si mai de­­parte in parod­’a cestionata. Popa e pentru propunerea co­missiunei. Popescu propune a se dechiara postulu de ase­soru consist, compatibile cu postulu de parocu. Baracu e de părere să i se lase si parodi’a până se va face salariulu asesoriloru de 2000. Macelariu sprijinesce propunerea com­­missiunei. Dr. Tincu observa, ca propunerea lui Popescu e de sine statatoria. Popescu si­ retrage propunerea. Metianu, ca propuneto­­riu, si­ apera pre a sa. Discussiunea a fostu fóarte înfocata si fia­care parte cauta se aduca argumentele cele mai tari pentru aperarea propuneriloru sale. Ajungându treb’a la votu, Macelariu cere votare nominale, dara nu afla sprijinire. Venindu pro­punerea lai Metianu la votu se primesce. Popa insinua votu separata. Vinu la rondu hartiele p. asesoru Boiu, despre cele ce s’au intemplatu cu parod­’a dinsului după alegerea si denu­mirea sa de asesoru si se afla, in fine, ca aci nu era petitu, deci Popa cere o petitiune formale. Metianu propune a se resolve si acest’a după analogi’a celei precedente. Popa re­plica ca ultra petitum................ Boiu mai desfasiura odata starea lucrului verbalu si apoi adauge la cererea unora de­putați, si dechiararea ca daca s’au concesu si altoru­a, să i se lase dara si dinsului parod­’a. Acestea se privesce acum de petitu, si aci se încinge o discussiune înfocata. Dr. Glodariu propune recompensa pre anulu venitoriu. Dr. Tincu inchiaia­­rea desbaterei. In fine se pune la votu si se primesce pro­punerea lui Metianu. Tecontia propune alegerea unui asesoru consist, bese­­ricescu. Dr. Mesiota spune caus’a pentru care vine d’insula să con­tinue referatulu amintitei comissiuni, carea este depărtarea Dlui Petco pentru afaceri urgente, pentru cari fu chiamatu anume a­casa. Presied, face cunoscutu sinodului, cu depăr­tarea mentionatului deputata a fostu neamenabile, ceea ce in urma se si incuviintiedia de sinodu. D’in incidentulu acestu­a i se dâ ansa lui Macelariu a face propunerea, ca toti membrii să remana până la finea sessiunei. Sinodulu primesce acesta propunere. Tecentia areta, ca d’in cei duoi deputaţi, verificaţi in un’a d’in siedintiele mai de aprope, pre unulu si anumita pre I. Bodila nu l’a vedintu decâtu de doue ori in siedintie. Presiedintele face cunoscuta sino­dului ca acestu deputata a fostu la d’insulu in persona si a aretatu ci este provocatu de siefulu seu a merge câtu mai in graba la oficiul­ seu, dela care se concediase inca de mai inainte. Inchiriandu-se aceste amenunte, referintele comis, petit, aduce pre tapetu remonstratiunea unei fracţiuni mnice de ale­gatori contr­a deputatului Candrea. La propunerea comissiu­nei, remonstratiunea se pune simplu langa cele­lalte acte de alegere. Vine petitiunea, prin carea se cere ca capelanulu per­sonale alu Protopresbiterului să se faca capelanu parochialu. Comissiunea propune : să se indrumeze consistoriulu a tra­­mite unu comisariu besericescu, carele se cercetedie lucrata si d’impreuna cu sinodulu parochialu să imparta poporulu d’in comun’a Câmpeni. Candrea este in contr’a. Gaetanu propune, ca afacerea acést’a să se concredia comissiunei pentru inbunetatîrea clerului. După una discussiune mai lunga, la carea partecipara inca Patitîa si Lazaru, se pri­mesce propunerea lui Gaetanu cu o modificare mica făcută de Candrea. Mai departe se refera petit, tai Lazaru Vladu d’in Abrudu, carele areta ca la parochi’a d’in orasiulu Abrudu, unde e parochu Adamoviciu, nu s’a tienutu sinodu paro­­cialu, pre langa totu statutulu organicu, si asie nu s’a potu­­tu sei nici odata in ce stare se afla averea besericesca, pen­tru ca nu s’a data ocasiune să se véda socotelele beseri­cesci. Comissiunea propune să se transpună petitiunea con­­sistoriului­ si acestu­a să véda ca să se implineasca cele prescrise de stătuta in parochi’a d’in Abrudu. — Dr. Gallu propune, ca petitiunea să nu se iae in consideratiune, de­­ora ce lucrata acestu­a nu cade intre agendele sinodului, ci inale consistoriului si, daca consistoriulu nu l’aru multiumi, i sta calea deschisa a recurge la consistoriulu metropolita­ns că la instanti’a suprema , de altmintrea pre câtu este d’insulu informatu, petentele nici nu e membru alu paro­­d­.toi d’in Abrudu. Patitia sprijinesce cererea lui Lazaru Vladu, care, după d’insulu, e d’in Abrudu. Macelariu inca e de părere să se transpună petitiunea consistoriului si acést’a se si primesce. Relativu la petitiunea comunei Zabar’a, comissiunea propune să se dăe consistoriului pentru urmarea celoru de lipsa cu dins’a. Vine demissiunea deputatului Cristea, d’in caus’a ca s’a facutu preotu. După o discussiune mai înde­lungata se primesce propunerea lui Gaetanu, ca dimissiunea să se ie spre solintia si să se escria alta alegere. In legă­tură cu cele referate de comissiunea petitionaria, Macelariu intreba, ca nu se afla vre-o cerere si d­in partea P­­osesorii consist. I. Panoviciu, pentru că se se lase in parochi’a avuta. Dandu-se respunsulu ck nu, sinodulu trece mai departe la ordinea dîlei, si adeca la referatulu comissiunei scolastice. — Referinte e Dr. Mesiota. Acestu­a areta, ck consistoriulu tu însărcinata in anulu trecuta de câtra sinodu prin cond­u­­sulu de sub nr. 96, cu elaborarea­­unui proiectu de lege scolasticu. Data fiindu ca congresulu d’in tómn’a trecuta a adusu o organisare provisoria si a transpus’o la sinodele eparchiale că să o puna in lucrare si să se véda practica­­bilitatea ei, astă consistoriulu a privita conclusulu citatu de superatu. Comissiunea, luandu in considerare acesta impregiu­­rare, cu tote ca a aflata unele, ce de acum aru cere o mo­­dificatiune conformu referintieloru locali, recomanda punerea in lucrare a organisarei provisorie cu adausulu ca la sino­­dulu celu mai de aprope să propună modificările de lipsa. — Branu de Lemeni e de părere, ca să se transpună or­­ganisarea provisoria consistoriului cu indrumarea ca să se puna in lucrare. Nemesiu propune tipărirea legei si, si pre langa unu pretiu moderata, să se venda. Popescu partines­­ce in principiu propunerea lui Nemesiu, nu se invoiesce inse cu modalitatea propunerei. D’insula propune ca să se oblige fie­care parochia a-si procură tote actele sinodeloru si congresului. Branu de Lemeni recomanda propunerea co­missiunei en bloc. Se primesce. — Macelariu ar’ fi de pă­rere a se combină propunerile lui Nemesiu si Popescu. — Presiedintele deslusesce, câ ar’ fi bine se se recomande de p. p. Protopresbiteri cumperarea acteloru sinodeloru si con­greseloru. Patitia observeza câ sunt pre scumpe. Macelariu face intrebarea câ, daca s’ar’ decide tipărirea proiectului provisoriu după cum propune Nemesiu, s’ar’ poté intorce sinodulu la bugetu să voteze bani pentru tipariu ? Se punu la ordinea dîlei propunerile lai Nemesiu si a lai Popescu, că propuneri de sine statatorie. La propunerea lai Branu se trece preste cea d’antâiu la ordinea dîlei, era a lui Po­pescu se primesce. După diversiunea acést’a, desbaterea revine la partea a dou’a meritoria a referatei comissiunei scolastice, si adeca asupr’a raportului asternuta d’in partea consistoriului scola- si perfidi’a loru la pedepsita infricosiata prin tirari’a si perfi­­di’a turceasca. Intr’aceea omeni ambițiosi, rapaci, insetati de gloria desierta, au fostu de candu lumea si pre semne că voru mai fi totu-de-un’a. Cu atâta mai multa s’a intemplatu acést’a la grecii subjugați de turci. Lasamu că in cursulu tempuriloru multi greci fruntași s’au turcitu; lasâmu cu multe familie fruntasie remase creștine, se degradaseră pre sine atâtu de profundu, in câta ele se tieneau onorate si fericite, daca fiicele loru cele mai frumose erau primite in haremulu sultaniloru, sau in ale altor turci de positiune inalta, dara apoi acelea avutie colossali, răpite de la tote poporele si accumulate in Constantinopole, acea pompa orien­tale ce desfasiura sultanulu si curtea tai, si, in fine, desfre­­nările continuate cu rafinamentu diabolicu, atrageau pre multi creștini si­­ faceau ca să intre in sierbitiu turce­­scu chiaru cu periclulu vietiei loru, care in adeveru se si periclitâ forte desu. Asie se interaplâ, câ d’in resturile aris­tocratiei vechie si d’in alti omeni noui, nu numai greci, ci si italiani greciti, mai alesu de la Venetî’a si Genu’a, lo­cuitori in Galat’a, in Sinope, in Peloponesu si in mai multe insule, succesive se forma una alta classa de aristocraţia, care in tempurile nostre e cunoscuta sub nume de fanarioţi. Un’a d’in massimele de statu ale sultaniloru erâ, câ ori­ce grecu s’ar’ aventa inainte pre terenulu politicu si ar’ ajunge la pre­ si­ care védia si influintia politica, să-si perdia ca­­pulu. In acestu modu, pre câta de simplu, pre atâtea si de barbara, credeau sultanii, ca voru remané scutiti de raffina­­tale intrige ale aristocrației grecesci, de care n’au remasu aperatu neci unulu d’intre imperatorii creștini. Una alta ramura de aristocraţia grecesca ce nu se ocupa cu politic­a, ci si­ alesese partea cea mai buna, adeca funcţiuni admi­nistrative­ si financiari, se desvolta si inainte cu pericula mai putienti. Inse aceasta classa de omeni e cunoscuta sub nume de primaţi sau „Chodjabaschi“, numiţi in batu-jocura si turci botezaţi. A trei­a classa de aristocraţia fanariotica se afla in deruta inaltu alu greciloru. Cu acestea trei classe de aristocraţia fanariotica a avutu a face nu numai poporulu grecescu, ci si poporulu romanescu, era anume acestu­a nu numai in cursu de aprope 120 de ani, pre câtu tem­pu principatele romanesci au avutu domni greci d­in Fanaru, ci si multu mai inainte, adeca de la caderea Constantinopolei in manile turciloru, pentru­ ca de atunci au venitu succesive in acestea tiere mul­ţime mare de familie scăpate de iataganu. Ba sunt destule urma istorice, după cari mergându, trebue să sustienemu, ca si inainte de anulu 1453, adeca incependu tocma de la imperatulu Constantina m., aristocratî’a, si cea profana, si cea eclesiastica d’in Constantinopole, a essercitatu infiurin­­tia mare a­supr’a poporului romanescu preste totu, d’in care causa s’au si escatu destule certe si guere forte sânge­rase intre greci si romani. Cu alte cuvinte , boierimea ro­­manésca si arehontii greci au statu totu-de-un’a in relatiuni strinse unii cu altii, afara numai de acelu periodu istoricu, intra care romanii si bulgarii s’au vediutu constriusi a se confedera in sine si a se inarma de una parte a­supr’a ca­­pacitatii bizantine, era de alta in contr’a invasiuniloru si brutalitatiloru unguresci si polonesci. D’in acestea urméza de sine, ca să cunoscemu neces­­sitatea de a ne ocupă nu numai cu istori’a bisantina in ge­nere, ci si in specie cu istori’a aristocrației bisantine sau fanariotice, adoperandu-ne a străbate in spiritulu ei si in toate ramurile activității acelei­a. (La urmă.) 175 S i e­d i n t­i’a a IX, tienuta in 12. apr. (după ame­­di.) Pres. P. vicariu archiepiscopescu N. Popea. La ordinea dîtei e comissiunea petitionaria si ca referințe se in facisie­­dia Dr. Mesiota, in loculu celui de până acum, Dr. Petco.

Next