Federatiunea, iunie 1871 (Anul 4, nr. 55-65)

1871-06-02 / nr. 55

Urmeza raportulu comissiunii centrale despre modifi­­catiunile făcute de camer­a magnatiloru la proiectulu de lege despre regularea referintielor­ urbariale. Comissiunea propune, ca camer’a se accepteze modificatiunile stilisticei era cele esențiale se le respingă. Propunerile comissiunii centrale făcute până la §-ulu 44 se primescu nemodificate ; era cu privire la modifica­­tiunea magnatiloru făcută la §-ulu 45, comissiunea centrale o primesce in principiu, inse o formuleaza mai precisu. Se accepteza. Modiicatiune mai esențiale s’a facutu cu privire la §. 82. Si anumitu, camer’a magnatiloru s’a convinsu, ca sub despusetiunile cuprinse in acestu paragrafu nu cadu nu­mai domniiele Talmaciu si Branu, ci si Salisce d’impreuna cu comunitățile apartienetorie ei, mai departe ca intre te­­ritoriulu acestu­a si intre scaunele sasesci esiste unu pro­­cesu cu privire la relatiunile de dreptu si de posessiune, in care nu s’a adusu inca sentintia judecatoresca. Acum, pentru ca prin refacerea dominiului Salisce­se nu se pota consideră de decisa in favorulu unei partite una afacere neaplanata pre deplina, camer’a magnatiloru propune, ca in paragrafulu acestu­a se se numesca si Saliscea. Deputatulu Gustavu Kapp presinta unu projectu de resolutiune contr’a acestei modificatiuni, subscrisu de toti deputatii sassi. Emerica Huszár si Adamu Lázár vorbescu contr’a projectului de resolutiune, éra Eduardu Z s­e d­é­­n y i presinta unu projectu nou de resolutiune, totu in fa­vorulu sassiloru. Col. Ghyczy se dechiara contra projecteloru pre­­sintate, era bar. Fr. Fillenbaum si Mauritiu Brennerberg (ambii sassi) le apera. In fine, submitiendu-se la votu, camer­a admitte mo­­dificatiunea camerei magnatiloru si respinge proiectele de resolutiune ale deputatiloru Kapp si Zsedényi. Urmeaza apoi raporturile comissiunii centrale privitorie la modificatiunile camerei magnatiloru, făcute la proiectele de legi despre stirpirea marascineloru si despre comunele contractualiste. Propunerile comissiunii respective se pri­mescu fara observatiune, si a­nume : modificatiunile stilis­tice ale magnatiloru se admitu, era cele principiale se re­­spingu. Siedinti’a se inchiria la 2 ore d. m. A p e­­ u catra toti Romanii si toti alti iubitori de progressu Unu poporu pote atâtu, pre câtu scie, fiindu-câ sciin­­ti’a e potere. Unu poporu e liberu numai pre câtu este de cultu, câ­ci cultur’a e libertate. Unu poporu este fericitu numai incâtu e de luminata, fiindu-câ calea adeveratei fericiri numai la lumin’a sciintiei se vede. Libertatea, fericirea si glori’a sunt asie-dara frupte, cari numai in pomula sciintiei crescu. De aceea, după dîs’a unui mare barbatu alu nostru: „Naţiunea cea luminata sbora la pamentulu promissiunei, unde curge lapte si miere, era cea întunecata remane inde­­retru ratecindu si cadiendu pre care.“ Sortea trista, in care a decadintu si pre care a sufe­­rit’o Natiunea romana in decursulu atatora secuii, datéza dela apunerea sorelui sciintiei d’in prisonulu ei, si in mare parte ea va mai dura, pana candu ne vomu reconstrui de­plinu intregu edificiulu culturei nostre natiunali. Aici, la acésta edificare are a se concentra, acum mai multu ca ori candu, intrég’a activitate a natiunei in totala si particulara ; aici avemu d’a conlucra cu totii in concordia fratiésca, cu energia si constantia, daca nu vremu a abdîce dela dreptulu nostru , de a fi. Cestiunea invetiamentului, ca a primului factoru de cultura, este asie-dara o cestiune de viétia pentru natiunea romana. S’a lucratu ce e dreptu si la noi, mai vertosu in tem­­purile mai noue, cu neobosintia si cu multa zelu la infi­­intiarea scóleloru. Dar’ oper’a nu e inca nici pre departe completata. Ni trebue inca multa, foarte multa lumina, câ se vedemu bine calea, pre care singura potemu scapâ d’atâte pericule, ce ne amenintia. Unu poporu atâtu de numerosu, cum e alu nostru in imperiulu austro-ungurescu, n’are inca nici una scóla inalta. Er’ cu scélele nóstre de pân’ aci, „amu ziditu puntea până la midiuloculu riului.“ E deci timpulu supremu, de a cugetă cu tota seriosi­­tatea si la institute mai inalte de cultura, intre cari o Aca­demia de drepturi ne face trebuintia in prim’a linea. Daca trebuinti ca acést’a fui cunoscuta si sentîta la noi si mai înainte ; daca barbatii de încredere si mandatarii natiunei romane au cerutu dela regimu in mai multe ronduri, la 1849, 1850 si 1851, pre langa alte institute mai inalte si deschiderea unei facultati juridice romane , — atunci asta-di infiintiarea ei nu se mai pote nici cum amena fara de daune nereparabile pentru natiune ; de atunci si pana adi impregiurarile, cari justifica trebuinti’a si folosulu unui asemene institutu — s’au insutitu. „Associatiunea transilvana pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu“, petrunsa fiindu de aceste adeveruri, in consciinti’a missiunei sale d’a immultî tesau­­rulu intellectualu alu Romaniloru, d’a promova după potin­­tiele sale „cultur’a poporului romanu“, tienendu totu-odata comptu de opiniunea publica manifestata cu multa taria in obiectulu acestu­a si in dîtele nostre , a imbracisiatu si ea acea idea sublima, si a trecutu la discussiunea modului, cum se se faca inceputulu seriosu si regulatu pentru reali­­sarea ei. Pentru ca asie data „Academi’a romana“ se nu mai remana o dorintia pia, ci se devină in curandu realitate, „Associatiunea transilvana“, in adunarea sa generala tienuta in opidulu Naseudu, in datele de 8—10. aug. 1870, la punctata protocolului XVII. a luatu cu unanimitate ur­­matori’a CONCLUSIUNE despre modalitatea procurării midiu­­loceloru necessarie spre infiintiarea si sustienerea unei academie romane de drepturi in monarc­’a austr­o-u n g a r­a. §• 1. Spre infiintiarea si sustienerea academiei romane de drep­turi se recera interesele dela o suma de siese sute de mii florini in moneta austriaca, a­supr’a carora interese se se pota dispune pentru acestu institutii in fia-care anu fara de nici o impedecare. Se recere deci inainte de tote unu capitata de siese sute de mii florini in m. a., locati fructi­fera si neatingiveru. §• 2. Sorgintile, d’in cari aru avé sé ésa sum’a receruta, sunt: a) contribuirea fia-carui romanu d’in Monarci’a austro­­ungara ; b) ajutoriulu statului; c) contribuirile ori-carora altora binefăcători. §. 3. Adunarea generala a „Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu“ va avea : a) a impune fia-carui romanu locuitoriu in teritoriulu ei oblegamentulu moralu, de a contribui după poteri spre scopulu acestu­a ; b) a roga in cointielegere cu associatiunea romana d’in Aradu, si împreuna cu acést’a, pre inaltulu regimu pentru esoperarea unei sume potrivite d’in tesaurulu statului pre sem’a infiintiandei si sustienendei academie ; c) a recultâ pre celelalte doue associatiuni sorori d’in Aradu si Cernăuți, câ si dinsele sé lucre asemene la romanii d’in teritoriele loru, apoi pre cea d’in urma, câ si dins’a sé céra ajutoriu spre scopulu acestu­a dela regimu ; d) a emitte unu apelu catra toti iubitorii de progresu spiritualu d’in alte staturi, rogandu pre acesti­a, ca sé ne vina spre ajutoriu ; e­­a impune Comitetului seu, ca acelu­ a nu numai se esecute tote aceste cu tota promtitudinea, ci se si lucre după cum va află mai bine si mai correspundietoriu scopului, d’in tote poterile atâtu nemediulocitu, câta si prin celelalte organe ale associatiunei, intrebuintiandu tote mediulocele iertate, spre procurarea capitalului recerutu. §1­4. Comitetulu Associatiunei romane transilvane d’in Sa­­biiu va avea de a primi banii dăruiți si indreptati câtra din­­sulu seu nemediulocitu de câtra daruitori, seu mediulocitu prin organele celelalte ale associatiunei, au prin comitetele numiteloru associatiuni sorori; va avé de a-i cuitâ ; de a-i trece si a-i face evidenți intr’unu registru separatu ; de a-i locâ d’in luna in luna spre fructificare pre langa siguranti’a necessaria , de a publică d’in luna in luna sumele incurse d’impreuna cu numele daruitoriloru, si, in fine, de a face a retare despre totalitatea baniloru incursi spre scopulu acestu­ia fia­ care adunare generala a associatiunei. §• 5. După ce se va fi procurata capitalulu de siese sute de mii florini m. a., se va aduce la cunoscinti­a publicului acesta intem­­plare imbucuratoria prin comitetulu associatiunei transilvane, si numai de câtu se voru face pregătirile necesarie spre infiin­tiarea si sustienerea academiei. Se voru pune adeca tote trei associatiunile romane in cointielegere, si pre temeiulu acestei cointielegeri, se va conchiamă una adunare generala d’in contribuitori la unu locu anumitu, in carea se va luă obiec­­tulu acestu­a la desbatere, si prin majoritatea votariloru in o adunare constatoria d’in doue tertialitati a contribuitoriloru, se va fipsă tempulu, in care­u, si se va alege loculu, unde ar’ fi de a se redică Academi’a romana, apoi totu asie se voru stabili si regulele necesarie spre sustienerea ei. In casulu inse, candu nu s’ar’ adună nece doue tertialitati d’in contribuitori, contribuitorii adunati voru fi indreptatîti a convocă una adunare estraordinaria, amintindu-se cu oca­­siunea convocarei, ca nou’a adunare va decide despre locu, ori d’in câți membri va constă. — soi seu presentu sant’a deto ^BBJPJBPBPBN­^Supentu esecutarea conclusiunei de mai susu. „Contribuirea fia­ carui romanu d’in monarchi’a austro­­ungara“ este sorgintea, d’in care associatiunea nostra crede, câ va esî cu înlesnire capitalulu recerutu pentru fondarea si sustienerea Academiei. Asta credintia a „Associatiunei“ deriva dela­ marele adeverit, ca națiune?, care cauta ajutoriu afara de sine si nu sente poterea aceea de vietia, că se-si creeze ca tote institutiunile necessarie, lipsita si neajutata va remane in veci. Se nu ne scusama cu lipsele noastre materiale. Chiaru aceste sunt asta-di unu motivu principalu, de­ a-si contri­bui fia-carele denariulu pentru redicarea instituteloru de cultura. Procurarea averilorn materiale depinde adi m?^^ multa ca ori-candu dela desvoltarea spirituala noscintiele individului. Apoi tocma^«^MBM[ demiolo simt, miri pivpuru imbiriiu r i aliat­ut i. suri a iî'­d­aa. panea fiiloru nos, ' E timpulu o premii, ca sé ne interesâmu de lucrulu publicu, de causrie nostre comune, nu numai cu sentiulu, ci si cu fapt’a ; e de lipsa se lucrâmu cu totii pentru in­teresele nostre generali, daca voimu se ne aperimu intere­sele particulari. E o mare legătură intre aceste interese ; patimindu unele, sufera celelalte. Respectata sustienerii nostre, respectata onorei nostre înaintea presentului si viitorului ni impune, asta-di­ mai multu că ori candu, detori’a, d’a contribui pentru scopuri de cultura. In casulu presentu, ori­ cum para cifr’a de 600.000 fi., pentru o natiune de 3 milione, ea este mica. Candu dorin­­ti’a „Associatiunei”­ nostie, d’a contribui fia­ care romanu, pre câtu ta ierta starea, s’ar’ realisa literalmente, nu numai Academia de drepturi, ci amu poté infiintia in timpu scurta tote institutele câte nu mai lipsescu. O vointia generala, o resolutiune seriosa — si totulu e facutu ! Abstragundu dela individă cu stare mai buna, alu caroru numera — multiamita ceriului — nu este micu la natiunea nostra , abstragându dela mecenatii, ce-i vomu gasi de sigura si cu asta ocapiune intre fiii natiunei: 600.000 florini sunt abié câte 1 florini dela a 6. parte a natiunei, câte 2 florini numai dela a 10. parte a fiiloru natiunei, câte 100 florini numai dela 6000 individi. ■ Se pretiuimu dela toti lucrulu ori venitulu unei sin­gure dîte, si vomu găsi, câ ori­cum, possed­imu frumosu avutîa nationala pentru ameliorarea stării nostre ; vomu afla, ca sorgintea ce si-a alesu „Associatiunea“ nostra, este cea mai binecuventata. In convicțiune asie dara, câ necessitatea anei Acade­mie de drepturi e sentita de toti Romanii si ca spiritulu de sacrificiu viéza inca la poporulu nostru, subsemnatulu Comitetu deschide prin acést’a collect’a prevedinta la arti­­colulu 2. a), c) si 3. a) alu cond­usului „Associatiunei tran­silvane“ reprodusu mai susu, si si­ permitte a­ s’adresa cu tota încrederea la bunulu sentiu alu toturoru Romaniloru si alu altoru iubitori de progressu si a-i roga, se concurgă toti cu denariulu loru la palladiulu culturei romane, la redi­­carea altarului Temidei, la infiintiarea Academiei romane de drepturi. * Contribuirile se potu face la acestu Comitetu ifi Sibiiu, cum si pre la tote organele nostre d’in afara si numele ge­­nerosiloru contribuitori se voru perpetuă intr’unu registru anume, care se va conservă, cu unu pretîosu monumentu pre sem’a posterităţii. Generatiunile viitorie voru binecuventa de sigura pre cei ce in timpuri grele au pusu bas’? edificiului neperitoriu alu culturei loru. Tote cond­usele aduse in caush^^M| imparted amintiri luni douv 4M S i e d i n t i’a de la 27. m a i u 1871. Presiedintele Somssich deschide siedinti’a la 10 ore a. m. Pre bancele ministeriali: Tóth si Szlávy. — După verificaria procesului verbale alu siedintiei precedinte, bar. Lud. S i m o n y i presinta raportulu comissiunii centrale piiTîlioilu la jjiujectulu de lege despre societăţile pentru re­gularea fluvieloru si despre politî’a fluvieloru si a întărit tureloru contr’a estndariloru. — Se va tipări si distribui. Eduardu Zsedenyi relateza d’in partea comissiunii financiarie in privinti’a proiectului de lege despre bulevar­­dulu pestanu si despre recultarea spesseloru necessarie. — Raportulu se va tipări si pune la ordinea dîlei. Raportorele comissiunii pentru esaminarea socoteleloru, Virgiliu Szilágyi, presinta raportulu acestei comissiuni despre socotelele camerei de la prim­a augustu pana la finea lui decemvre 1870. — Se va tipări si pune la or­dinea dîlei. Trecandu-se apoi la ordinea dîlei, se cetesce a trei­a ora si primesce definitivu proiectulu de lege despre credi­­tulu suplementariu pre sém’a comissariului regescu d’in Se­­gedinui. — Se tramite camerei magnatiloru spre pertratare, si cu acést’a presiedintele inchiaia siedinti’a la 11 ore, urandu deputatiloru serbatori fericite. 218____

Next