Federatiunea, august 1871 (Anul 4, nr. 79-90)

1871-08-05 / nr. 80

IVr . 80 -548. Inest’a, Sambeta, 24. iuliu, 5. augustu, 1871. Locuinti’a Redactorului 81 Cancelari’» Redactiunii e in Strat’a tragatoriului [Lö­­vészutoza]. Nr fi. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decata numai de la corespun­­dintii regulari ai ,,Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se vorn arde. Diuutui.itppolitar, literariu, comercialu si economicu. u. Wesî Mercu­ri­a, Vineri­a si Mominec’a. ✓ Anulu alu patrulea MDCCCLXXL PretiuIn d.» Prenmneratidne: Fre trei lune . . . S fl. v. a-Pre aiese lune . . . 6 „ „ „ Pre anulu intregu . 12 „ „ „ Pentcu Hoinani’a : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n ” „6 Iune 16r » = ^ .. « Pentru inscriiivil : 10 or. de linia,si 30 or. tacs’a tim­brale pentru fiesce­ care publica­­tione separatu- In loculu deschisa 20 or. de linia. Unu eseruplariu costa 10 er- Pest’a, Jr a.^:- 187 Cercurile cornifeiloru cehi, chiamati d’a rea­liad impacatiunea cu cabinetulu Hohenwart, paru a nu fi multiumite cu descoperirile d’in urma ale d’uariului feudalu vienesu, care pretins­e cd actiu­nea impacatiunii se se estinda si a­supr’a Unga­riei. Fia cd organulu feudaliloru „Vaterland“ s’a grăbit,u pire tare cu descoperirile aceste, fia cd corifeii partitei cehice nu aproba opiniunea acestui diuariu, destulu cd in unulu d’in numerii mai re­­cinti ai diuariului cehu d’in Praga .„Pokrok“ afld­­mu unu articlu, care protesteza in modu resolutu, cd cehii ar’ avé dara si celu mai micu cugetu d’a sehimbd seu derimd ce’a ce monarculu a promisu Ungariei prin juramentu. Dreptu contra-servitiu pentru acesta procedere binevoitoria a cehiloru „Pokrok“ cere inse, cd neci Ungari’a sh nu puna vre-una pedeca restituirii „coronei boeme“, si cd contele Androssy b& respecteze principiulu neintre­­venirii in afacerile austriace, respective cislaitane. Aceste descoperiri si dechiaratiuni paru a nu afld prd mare resunetu d’in partea unguriloru, ba ele au suscitatu pre­ cari suspitiuni si temeri in cercu­rile politice mai inalte d’in capital’a Ungariei, Diuariulu „Pester Lloyd“ dîce ce crede cehiloru cd ei nu voru sgudui coron’a unguresca, dar’ se in­doiesce despre buna voi­nti’a loru, daca voru avé odata poterea in mana. Daca cehii au intru ade­­veru cugete bune si oneste facia de dualismu, dîce organulu semi oficialu alu guvernului ungures­­cu, atunci ei nu potu negoi conditiunile fundamen­tale ale acestui­a, adeca esistinti’a representdrii in ambele pdrti ale imperiului, si a inlocui acést’a prin formdri de state, ce’a ce de­sî nu e indreptatu spre a amenintid coron’a unguresca in pusetiunea ei de dreptu publicu, dar’o pote amenintid. Cd se po­­temu ave încredere in sinceritatea asigurdriloru cehi­loru, se recere mai multu decâtu aceste vorbe simple ale lui „Pokrok.“ Corifeii cehiloru aru tre­bui se arete prin fapte, cd ei sunt aplecați a intrd intre marginile reporteloru de statu create prin dualismu, si cum cd acést’a se pote fdra cd prin restituirea coronei boeme se se nimicesca independinti’a de dreptu publicu si unitatea tiere­­loru austriace, e de prisosu a o mai spune. — Aceste descoperiri ale diuariului „Pester Lloyd“ merita tota atențiunea nostra, cd ci ele nu spunu, de­sî in modu indirecta, dar’ sinceru, co ungurii nu voru neci una impacatiune cu naţiunile collocuitorie, ci sunt resoluti a-si continud si pre venitoriu nefast’a loru politica de împilare si suprimere a totu ce nu si­ trage originea dela Arpadu. Nu voimu se li mai demustrdmu orbl’a de cari sunt cuprinsi, cd­ci acést’a ar in­etind a bate toc’a la urechiele surdului, ci li spunemu numai, cd cu câtu intardîa d’a intinde mana fratiesca celo­­ru a lalte națiuni nemultiumite si apesate, pre atâtu mergu cu pasi gigantici spre marginea abi­sului, cd­ci poterea prin care se tienu asta­ di la pamentu celelalte natiuni collocuitorie, va slabi, mai tardîu sau mai de tempuriu, dar’ se siguru. Reapucandu, firulu intreruptu avemu a inregi­­stra coi corifeii cehiloru, dr. Rieger, cont. Clam- Martinitz, principele Lobkowitz si dr. Prazak, au sositu la Vienna pentru a continua negociatiunile cu ministeriulu Hohenwart, si asie vomu vedé câtu mai curându daca se va poté, si in ce modu se va realisa impacatiunea. Dealtmintrea după asigurarile dinariului „Pester Jor“­, negociatiunile se conti­nua cu succesui favorabile. Repasîrea lui Jules Favre e fapta împlinita. Elu si­ depuse in 30. iuliu portfo­ulu ministerialu, era conducerea ministeriului de esterne e concre­­dinta interimaru lui Goulard, in calitate de „secre­tar iu alu ministeriulu pentru afacerile esterne“ poi na candu Thiers va afld unu succesore capabilii. După una scrie d’in Versali’a Thiers ar fi desem­­natu in loculu lui Favre pre Remusat, care pre­cum se dîce, nu numai va poté suplini pre vechiulu barbatu de statu in ministeriulu esterneloru, dar’ tu va si întrece, la totu casulu inse e forte du­biu, cd are republic’a cascigd-va prin Remusat, unu asemene operatoriu intrepidu, precum perde in per­­són’a lui Favre. Firulu electricii ni aduse in mo­mentulu acestu­a scriea, cd candidatulu de mai su­su alu lui Thiers­e si numitu definitiva de minis­tru alu esterneloru, prin ce cris’a ministeriale e terminata definitiva. Ministrulu francesu de resbelu Cissey presintd in siedinti’a de la 31. ii­liu a Adund­­rii nationale unu projectu de lege privitoriu la schimbarea codicelui penale militariu, cu scopu d’a se inteti investigatiunea contr’a insurgentiloru. D’in Romani’a primitu scirea, cd după una traganare mai lunga principele Carolu sanctiund in fine legea pentru collile ferate Strousberg­iane. Acesta scrre produse sensatiune forte rea in animele ini­­mieiloru României, cari acum’a au inceputu una adeverata campania contr’a Roenaniloru, fiindu cd acesti­a nu voiescu se fia instelati si esploatati de Strousberg si compani’a. Asie „Nou’aPressa libera“ d’in Vien’a, secundata de tota ceat’a nemtiesca si gidovesca, ienotitia despre aceasta scrie, firesce neplă­cută pentru ea, prin urmatoriele de chiaratiuni: „Prin­cipele Carolu, de frica d’a nu deveni impopulara si in fine d’a se face imposibile, sanctiund legea despre calile ferate, votata de camera. Romanii si­ anecteza una cale ferata construita cu bani străini (mai alesu nemtiesci si austriaci), si nu voiescu a plati inte­resa­te obligatiuniloru respective. Principele Caro­lu, care nu voiesce se sanctiuneze una asemenea lege de banditi, e amenintiatu cu detronare, si elu e destulu de slabu d’a o sanctiuna. Acum’a se vorbesce cd guvernulu nemtiescu s’a adressatu cotra Port’a suve­rana, pentru ca acést’a se intrevina in favorulu in­­teresseloru aminintiate ale detentoriloru nemtiesci de obligațiuni romane. Se nasce inse întrebarea, daca Port’a e aplicați d’a satisface dorintieloru guvernului nemtiescu. & tempulu d’in urma au obvenitu mai multe casuri, candu Port’a avé celu mai mare interessu d’a-si validita suveranitatea sa facia de Principatele­ Dunarene. Dar’ poterile si in specia cabinetulu d’in Berolinu s’au nesuitu totu­­de-un’a d’a impedeca Port’a in esecutarea propu­sului ei, si prin acést’a a intari pre Romani in visulu loru de potere mare. Acum’a se vedu fruc­tele acelei politice. Nu încape indoiela, cd prin votarea legii despre collile ferate, camer’a voi so si arete curagiulu si facia de nemtii uritiosi, si guvernulu nemtiescu apeleza acum’a la suvera­nitatea de atâtea ori despretiuita a Portei. E forte probabilu, cd intre cancelariulu imperialu nemtiescu si intre cancelariulu imperialu ostrungurescu esiste degiu ore si­ care contielegere in acésta cestiune, de­­ora­ce la afacerea Strousbergiana e angagiatu si capitalu austriacu. Momentul u d’a invetia pre Romani cd ei nu sunt unu statu suveranu, ar’ fi acum’a bine alesu, or’ cu privire la impregiurarea, cd pre Port’a vedé-se-va chiamata d’a intreveni in favorulu interesseloru strainiloru, dupa­ ce ea fl de atâtea ori impedecata d’a-si validita suverani­tatea sa in propriulu interessu turcescu, ni voiu da acusi desluciri scirile d’in Constantinopole.“ Diuariulu vienesu „Tages-Presse“ dîce cu privire la acésta cestiune urmatoriele: „Foiele d’in Berolinu si surorile Ioni de aici era lasa sd sune sabiele si făcu d’in palma pumnu­l de asta data contr’a României, carea fl de atât’a tempu unu pupilu plaeutu alu dlui Bismarck, si despre carea vice-tiarulu visi totu-de-una cd ea va ataca pre Austri’a in flanca. Aceste organe comunicară mai departe scriea despre una nota amenintiatoria a lui Bismarck si anunciara, că, armat’a turcesca va invasiunâ câtu de curundu in Principate. Fie­ cine pote gl­ci usioru, ce urmdri ar’ fi trebuitu sd aiba unu asemenea pasu alu Turciei. Crisea ro­mana, terminata numai mai de una­ di prin nesti­­intiele diplomatiei, era ar’ bate la usia, si inea la usi’a nostra deora­ce noi avemu neplacut’a fericire d’a fi vecinii principatului turbulentu de langa Dunăre. Dir’ d’in ce causa se ameninți» pacea? Ce motivu a aflatu principele Bismarck, pentru ca ver’a sd strice tota oper’a de asta érna a diplomației, compusa cu multa truda? Noi de siguru inca nu suntemu amicii unu poporu, care inainteza in fruntea mogi­lei, si a cărui­a activi­tate e redrinsa preste totu la jafuirea conlocui­toriloru gidani, dar’ cauta sd protestanau contr’a unei conturbdri a pocii in interessulu intreprin­­dietoriloru de edi ferate si, alu financieriloru, ale caroru­a pretensiuni nu le potemu afla pre de­­plinu drepte. „Se scie, cd Strousberg si consocii au primitu­ a­supra-le obligamentulu, ca pdna la terminarea cd­­liboru romanesci sd plateasca interessele după capi­­talulu cascigatu pentru întreprinderea loru. Acu­m’a inse aceste edi ferate s’au construitu estu-modu, incâtu guvernulu romanu nu le pote primi, si chia­­ru neci arbitriulu la care partecipara si represen­­tantii lui Strousberg, nu pote aplana conflictulu. Guvernulu romanu si Camera afirmau mai departe, ca, dupa­ ce ei nu afla bune colile ferate, Strousberg si cei­a­alalti intreprindietori prusesci intre cari se numera florea feudaliloru prussiaci, au sd plates­­ca cu ponei­e si sd indestulesca pre proprietarii de actiuni, era copiii protectorati ai dlui Bismarck sustienu contrariulu si arunca pre spatele guvernu­lui bucuresceanu plutirea interesseloru. Nu voimu a cerceta daca guvernulu romanu a pasîtu cu pro­­cederea sa pre cale legale, dar’ la totu casulu con­flictulu acestu­a e una cestiune de dreptu forte grava, si a o resolve numai de câtu pre calea poterii, ar fi una batu­ jocura noua aruncata in faci’a sentiu­lui de dreptu si umanitatii. Una conturbare a păcii eu­ropene in interessulu doctorelui Strousberg si alu uucilori de arest si Ratibor ar fi, fdra indoiela, fruc­­tulu celu mai interessantu alu ingamflorii prusesci.“ Aceste dechiaratiuni oppuse a duoru diuarie nemtiesci, in fondu totu asie de inimice Romani­­loru ne dispenseze de veri­ce comentariu, si ascep­­tdmu numai cu nerăbdare sd vedemu ce atitudine voru lua diuariele romane de d’incolo de Carpati facia de acestu stadiu nou, in care a ajunsu nefe­ricita cestiune a cdlib­ru Strousbergiane. Respunsulu dlui Nicolae Ionescu la acusarile dlui T Maiorescu radicate contr’a sed­ei lui Barnutiu in siedinti’a de la 27. iuniu a­ camerei României, cu ocasiunea pertratării bugetului ministe­riului de culte si instrucţiune publica. N. I o n e s c u. Die presiedinte, ve rogu se-mi daţi cuventulu nu pentru ca se respingu cu indignatiune acusă­­rile ce s’au adusu de catra unulu d’in onorab, mem­bri ai universităţii d’in Iaşi in contr’a altora mem­bri ai acelei universităţi, că­ci ei nu au trebuintia de aperarea mea contr’a nedemneloru imputări ce li s’au arun­­catu de câtra acelu­a care i-a atacatu cu atât’a nedreptate si in paroxismulu unei pasiuni politice de mai multu timpu năbușite, dar’, Cloru, trebue sé ne felicitămu cu totii că, cu ocasiunea acestui bugetu insemnatu, s’a inalt­atu discutiunea, ca se me serva cu espresiunea Dlui raportare, la aceasta re­giune; si trebue se ne felicitămu inca candu vedemu că in­­su­si agresorele pare a propune oare-cari remedie, că­ci nu se multiumesce numai a indică realu,­dara vine cu autoritatea sa se ni areta că s’ar’ potea aduce unu remediu, pre care­ lu asteptu, cătu pentru mine, la paragrafulu catedrei de dreptu publicu d’in Iasi. Acolo negresitu va fi timpulu si loculu se vedemu pana la ce punctu sunt justificate imputatiunile onor. representante alu colegiului IV-lea de Mehedinţi, si pana la ce punctu remediele sale sunt aficace. Păna atunci D-vostra poteti fi asicurati de unu lucru : că discursulu onor. repre­sentante de Mehedinți era menitu se fia unu discursu mi­nisteriale. Dara fia sicuru D-sa, nu va convinge pre nimeni in aceasta tiera : chiaru de se voru adopta ideele sale, că di­­rectiunea invetiamentului publicu se­ fia incredintiata unui omu asie de june si asie de pasionatu, inca nu va reusî se­­si veda realisate teoriele D-sale cosmopolite. Asie dara onor. representante de Mesedinti a trenutu discursulu seu pentru a se recomenda ministeriului actualu si tronului ca se capete misiunea de a conduce destinatele instrucțiunii publice pre calea cosmopolitismului, credu că Adunarea intrega, care este o Adunare eminamente conser­­vatoria, nu va incredintia destinatele sale cele mai scumpe unui omu care abie de eri de alalta­ eri a capetaiu impamen­­tenirea in aceasta tiera. . . . Manolaki Kostaki. Dara Papius Ilarianus ? . . . (mare ilaritate). O voce: Si Suciu si Cuciu si multi altii (aplause, ila­ritate).

Next