Federatiunea, noiembrie 1871 (Anul 4, nr. 109-120)

1871-11-03 / nr. 109

pre biuroulu camerei litterele sale credentiunale. Se tra­­mitu comissiunii verificatorie. Franciscu C h o r i­n interpelleza pre ministrulu de justitia, daca e adeverata scirea respandita prin diuarie, cu comissiunea formata d’in membrii curiei* regegci, carea . ’a esmisu spre a face modificatiunile la procedur’a civile, de­venite necessarie prin organisatiunea tribunaleloru, ar fi cerutu autorisarea, ca sa-si pota estinde activitatea a­supr’a itraformarii radicale a procedurei civile ? Daca este adeveratu, cugeta dlu ministru, ca la revi­­siunea procedurei d’in cestiune se proceda astfeliu, ca de una parte sa nu se pericliteze interessele justitiei prin intro­ducerea unui provisoriu nou, or’ de alta parte, prin aceasta noua despusetiune sa nu se traganeze atâtu esecutarea ne­­amenata a organisatiunii tribunaleloru, câtu si punerea in lucrare a unei procedure civile, basate pre principiele ver­bale si ale publicităţii. Ministrulu de justiţia Bittu dechiara, câ elu a in­­sarcinatu comissiunea, ca se-i asterna unu projectu despre delaturarea scaderiloru celoru mai pregnante ale procedurei civile, si ca i-a si datu se intielega, ca ea se pote consul­tă si despre impregiurarea, daca curtea de cassatiune are sa se sustiena si pre venitoriu in form’a sa de asta-di, si ore n’ar fi mai de doritu a se contopi era cu judecatori’a suprema ? (Aprobări vine d’in mai multe părti.) Mai depar­te oratorele a dechiaratu comissiunii, câ, la casu candu s’ar projecta contopirea curtii de cassatiune cu judecatori’a suprema, — unu conclusu pre care diet’a presinta n’ar’ avé tempu a lu radicâ la valore de lege, — afara de acestu projectu radicalu comissiunea se mai elaboreze si altulu de importantia mai mica, prin care s’ar’ potu delatura scede­­rile cele mai ardietorie d’in procedur’a civila. Mai departe, fiindu-ca in comitate esiste pana acuma, cu privire la pro­­cedur’a criminale, una pracsa forte diverginta, oratorele a insarcinatu comissiunea ca sa elaboreze unu projectu, care sa inlesnesca introducerea unei procedure uniforme a tribu­naleloru in acesta privintia. Relativu la observarea inter­­pellatorelui despre publicitate si verbalitate, oratorele ob­serva, ca in thesi urmarea acestoru principie offere cele mai mari garantie spre eruarea adeverului materialu. Cu tote aceste inse oratorele se vede silitu a dechiara, ca nu are curagiulu d’a introduce in Ungari’a inca de pre acum’a aceste principie, de-ora­ce aici lipsesce totu ce formeza con­­ditiunea premergatoria acestoru­ a ; lipsesce unu dreptu ordi­­nariu formalu si materiale, lipsesce statulu judiciariu si advocatualu, precum se recere aci, lipsesce institutiunea no­­tariloru publici si inca alte multe, cari la introducerea acestui sistemu aru trebui sa esista degiu. Ministrulu pri­­vesce publicitatea si verbalitatea de incoronarea justiţiei, dar’ nu de basa de la carea trebue manecatu. Franciscu C h o r i n concede, câ curtea de cassatiune stă in contradîcere cu procedur’a scripsale, dar’ ea fu in­trodusa de ministrulu de mai innainte chiaru numai pentru a pregăti publicitatea si verbalitatea procedurei. Recunosce difficultatile cu cari este impreunata introducerea loru, dar’ pentru ace’a nu voiesce sa renund­e la ele. — Camer’a ia actu despre respunsulu ministrului. Iuliu G y ö r f f y propune, câ după deliberarea pro­­iectului de lege despre comunele contractualiste se se puna la ordinea dîtei projectulu de lege industriariu. Danilu Irányi invita camer­a a tramitte la secțiuni projectulu de lege despre libertatee religionaria, ca sa se pota pertrata in­­data după deliberarea projecteloru mentionate. — După una discutiune mai lunga camer’a edmitte ambele propuneri. Presiedintele spune câ, conformu unui conclusu alu camerei, in siedinti’a de asta­ di ar’ avé a se pertratâ pro­­jectulu de resolutiune alu deputatului Ales. C s­i k y, des­pre respunsulu ministriloru la interpellatiuni, dar’ observan­­du ca projectulu d’in cestiune s’a presintatu in sessiunea trecuta si, după pracs’a de până acum’a, asemenea projecte nu se potu trece d’in una sessine in alta, invita pre propu­­netoriu se-si reinnoesca propunerea, câ­ci altmintrea nu se pote pertrata. — Ales. C s i k y si­ reino­iesce propunerea, si este la întrebarea presiedintelui, daca camer’a voiesce sa puna la ordinea dîlei propunerea d’in cestiune, majoritatea se dechiara contr’a, prin urmare se respinge. După ace’a camer’a trece la ordinea dîlei, alegerea unui vice-presiedinte, si se alege Iosifu Banu cu 150 d’in 247 voturii Urmeza raportulu comissiunii petitionarie despre pe­­titiunile cuprinse in list’a 47. Intre petitiuni se afla si pe­­titiunea districtului Cetatii-de-petra, privitoria la dobendirea unui tribunalu de prim’a instantia in Sioncut­a-Mare. — Da­nilu Irányi sprijinesce petitiunea, dechiarandu ci dis­­trictulu Cetâtii-de-petra e uniculu, care n’are tribunalu si ca romanii privescu impregiurarea acést’a de o vatemare a drepturiloru loru nationale. Ministrulu de justitîa, Stef. Bitta, rectifica, înainte de tote, afirmarea ca Cetatea-de-petra ar fi unic’a jure­­dictiune, carea nu are tribunalu. Cetatea-de-balta inca e o asemenea juredictiune. Nouele tribunale, continua oratorele, sunt regesei de statu, dreptu-ace’a nu e neci decâtu de lipsa ca fia­care juredictiune se aiba tribunalu, împărțirea e statorita una-data si ar fi periculosu a o schimbă, ca­ci in casulu acestu­a sute de locuri aru petitiunu după tribu­nale. — Petitiunea se respinge, era celelalte se transpunu ministriloru concerninti. Urmeza la ordinea dîtei desbaterea generala a­supr’a proiectului de lege despre comunele contractualiste, la care partecipa Gabriela V­á­r­a­d­y , Paulu Daniel, Ladislau G­o­n­d­a si cont. Ferdinandu Zichy. In fine se cetesce a trei­a ora si primesce definitivu projectulu de lege despre venatu, si cu acesta Siedinti’a se inchiaia la i3/4 ora d. m. du potere si indresnéla a cuceri mai multe, si acum’a e atacatu alu douilea odoru, totu atâtu de pretiosu, adeca limb’a. Până candu romanulu lipsitu, rapitu de avere, oftéza, ba in cruntele sale sudori muncesce pamentulu spre a mul­­tiumi pre stapanulu seu de acum; până candu romanulu contribue cu avere, sânge si vietia spre aperarea si ferecirea, patriei, stapanii dâlei, ospetii primiți — cu incetulu lu submina, pamentulu­i subtragu, ba acuma chiaru si grai­­ulu voescu sa­­ amutiesca. Pre langa toate ca romanulu scie bine, cu pamentulu e zestrea lui stramosiesca, carea au ingrasiatu-o — de sute de ori — cu peraie de sânge si multime de cadavre ro­mane. Nuni ajuta tenguire, nu ni ajuta oftare — nu tre­bue se damu locu ca sa se incuibe in noi ur’a, resbunarea si invidi’a, pentru­ ca toate acestea sunt nedemne de mare­­tiulu scopu alu omului, ci romanulu cu mare si micu, avutu si seracu, trebue sa se puna pre munca, trebue se lucre d’in tóte poterile, trebue sa crutte si se câscige si, prin sudarea faclei sale, prin păstrare, prin economie, prin unire, trebue sa fia ingrijitu a-si reocupă pamentulu, carele este fantan’a vietiei, ferecirei, marirei, si faptorulu principale alu esistintiei unei națiuni. Câ­ci o națiune e poternica si vigorosa numai atunci candu domnesce preste pamentulu ce lu locuesce, câ­ci pa­mentulu nu du tóte, si nice o întreprindere ominesca, ba ne­mica nu ar’ poté esiste, candu pamentulu ar’ lipsi. Străinii fiindu pre deplinu petrunsi de acestu adeveru, nu crutia sacrficie câtu de mari, numai se se poata incuiba in pa­mentulu Romaniei, si ast’a in totu loculu, si acum mai alesu in Romani’a libera. Luandu tote in considerați­une, credu ca pentru noi nu poate fi devisa mai santa si fericitoria decâtu „pamentu“; credu câ, daca toate lucrările nóstre ar­ fi îndreptate spre a casciga pamentu, amu ajunge la limanulu fericirei. Romanulu cunosce insemnetatea pamentului si nu sunt rare esemplele, ca si­ cheltuesce strarea pentru a casciga câti­va stangeni de pamentu. Pre langa toate acestea e necessariu, ca preotii in beserica, invetiatii in societati si de pre tribuna, profesorii de pre catedra, cu unu cuventu prin toti, in totu loculu si cu tota ocasiunea, sa se îndemne poporulu romanu, se se povatiuesca si sfatuescu a lucra d’in tote poterile, a economisa si a pastra câtu numai se pote pentru a câș­tigă si cumperâ câtu mai multu pamentu! Conoscu suferintiele poporului, sciu câ povarele sunt pre grele si dările mari la seca de totu; dara crediu si sum convinsu, câ cu poteri unite multe se potu face, si asia infiintiarea de asociatiuni spre acestu scopu nu ar’ poté fi de mare folosu. Dee cer­ulu se ni se unesca cugetele si animele, — sa fimu tari in vointia si neobositi in lucrare — si scopulu ar’ fi ajunsu. // 235 Delegatiunea societatii academice romane. Premiulu Evangeliu Zappa. Fiindu câ antâi’a publicatiune de concursu pentru lu­crarea celei mai bune sintactice romane nu a datu nici unu resultatu, de aceea, conformu decisiunii societăţii, luata in siedinti’a d’in 9. augustu 1871, pentru aceea­si lucrare se republica concursulu cu program’a si conditiunile urmatorie : I. Program’a. Partea sintactica a gramaticei limbei romane va cu­prinde : 1. Una introductiune generale, in care se voru stabili, prin essemple trase atâtu d’in limb’a propria, câtu si d’in alte limbe, mai vertosu d’in limbele clasice si surori cu a nostra, diversele relatiuni in cari se potu pune conceptele spre enunc­area cugetariloru, stabilindu-se totu-de-o-data si terminologi’a sintactica cea mai buna ce s’ar poté da după cele mai noue lucrări gramaticali. 2. Sintass’a speciale a limbei romanesci, in care se voru desvolta in detaiu tote modurile de espressiune a fia­­carei­a d’in relatiunile stabilite in partea generale, cautandu se se dee pentru fia­care modu de espressiune essemple numerose atâtu d’in limb’a populara, câtu si d’in cărțile nostre cele mai bine scrise, vechie sau noue, producandu-se la fia-care modu de espressiune a unei relatiuni sintactice si idiotismii limbei, alaturandu-se fia-care d’in aceste forme de espressiune cu cele analoge d’in alte limbe, mai alesu romanice, cautandu-se in fine pre de-una parte sa se alega cele mai corecte espressiuni, era pre d’alt’a se se puna in vedere d­ecismii si trasele neadmisibile in limb’a nostra. Topic’a romanesc­a, in care se va stabili pre de una parte, care este constructiunea romana comuna, era pre d’alt’a se vor­ areta abaterile de la aceasta constructiune, punendu-se in lumina, prin esemple indestulitorie, necessita­­tile de espressiuni d’in cari născu inversiunile constructiunii comune. 4. Regulele detaiate de ortografia cum si de punc­­tuatiune. 5. Unu conspectu istoricu alu diverselor o fase prin cari a trecutu limb’a romanesca si sintassea ei, pentru ca d’in acésta se se traga conclusiuni a­supr’a qualitatiloru generali ale frasei romanesci. Acestu conspectu inse nu se cere de rigore, ci se lasa in voi’a concurentiloru. II. Conditiunile concursului sunt: 1. Marimea opului are se fia celu pucinu de 20 cole tipărite in octavu mare cu litere germond. 2. Termenulu, pina candu manuscriptele concurentiloru au se fiu tramise societății, este 15/27. iuliu 1873. 3. Manuscriptele voru fi scrise in modu legibile, de mana străină, paginate si legate in fascicule Pre pagin’a an­­tei’a voru portă una devisa in veri­ ce limba, scrisa de ase­menea cu mana străină. Aceea­si devisa se va scrie si pre unu plicu sigilatu cu sigiliu fara inicialele autorului, in care plicu se va afla inchisu numele concurentelui. 4. Manuscriptele se voru cercetă si judeca de secțiu­nea filologica, care va propune societăţii academice, in sie­­dintia plenaria, premiarea aceloru­a d’in operare cari voru satisface programei. Manuscriptele respinse se voru pastra in archiv’a so­­cietatii până ce se voru reclamă de autorii loru, ale caroru nume remanu necunoscute, fiiindu ca plicurile ce le voru cuprinde nu se voru deshide. 5 Premiulu destinatu pentru lucrarea, care va atinge perfecţiunea, va fi de 400 galbeni ; sunt inse destinate inca doue premie, unulu de 200 galbeni si altulu de 100 gal­beni, in favorea aceloru concurenţi, cari s’aru apropia de perfecţiunea ceruta. Presiedinte, A. Treb. Laurianu. Secretariu generalu, I. C. M a s s i m­u. Premiulu Evangeliu Zappa. Conformu decisiunii societății academice romane d’in siedinti’a de la 13. septemvre 1871., pentru cea mai buna lucrare a­supr’a formaţiunii cuvinteloru in limb’a romana prin derivatiune si compositiune, se publica concursulu cu program’a si conditiunile urmatorie : I. PROGRAM’A. Tractatulu va cuprinde: a) Una parte generale, in care, cu exemple luate si d’in alte limbi in legătură de cumnatîa cu a nostra, si mai alesu d’in limbele clasice, se voru defini si esplica princi­piele formațiunii cuvinteloru atâtu prin suficse seu derivati­une in intielesu mai strinsu, câtu si prin preficse seu com­positiune ; b) Una parte speciale, care va ave de obiectu forma­țiunea prin aficse a cuvinteloru limbei romanesci si care se va întinde: 1. A­supr’a formatiunii cuvinteloru prin suficse seu derivatiuni, cum: mor­ariu(d’in mora), fer­icare (d’in feru), strimt­are (d’in strimtu), carn­osu (d’in carne), vac­utia (d’in vaca), parent­escu (d’in paiente), etc. . . Pentru fia-care suficsu se va stabili prin numeroase esemnle : a) la ce genu de cuvinte se afige ; b) daca are o singura forma sau mai multe; c) care este intielesulu celu mai generale alu lui; d) cari sunt însem­nările accidentali ce mai poate lua; e) in casurile in cari intielesulu unui suficsu pare a se atinge cu intielesulu unu­­i­a sau mai multoru alte suficse, care e diferinti’a ce le distinge; f) cari d’in suficse sunt romanice, cari nu; era la acelea cari, de­sî romanice, păru, prin transformările fonetice ce au­­­jtutu lua in limb’a nostra, a se departa de cores­­pundi.„ariele loru in cele-alte limbe romanice, sa se deter­mine cu probe indestulitorie acele transformări; g) in fine atâtu in respectulu formei, câtu si alu intielesului, se voru compară suficse­le romanesci cu cele corespundietorie d’in limb’a latina si d’in alte limbe sorori. 2. Asupr­a formatiunii cuvintelor, cu preficse sau com­positiuni , cum : a p-p u n e r e , o­p-p une, d e s­punere, com-punere, ne-fientia, in-fa­­m u, etc. . . Pentru fia-care preficsu si pururea in compar­atiune cu limb’a latina si alte lim­be surori, se va stabili prin numerose esemple : a) la ce genu de cuvinte se pune ; b) ce trans­formări fonetice sufere ; c) care e intielesulu lui generale ; d) cari sunt insemnarile speciali si derivate ce mai pote lua ; e) care e in fine diferinti’a de intielesu a unui pre­ficsu, intru câtu pare ca se atinge cu intielesulu altui preficsu. 3. Asupr­a formaţiunii cuvinteloru prin compositiunea a 2 cuvinte, cari esprimu fia-care unu conceptu bine defi­*

Next