Federatiunea, iunie 1872 (Anul 5, nr. 54-66)

1872-06-02 / nr. 54

tere, pentru reintroducerea carorua in heredia străbună ai ascutîtu cele mai tari si mai generose pene. Altii, d’aci au amintitu ceea ce nu uita de câtu ingratitudinea cea desesperanta, viéti’a ta de apostolu nationale. Altoru a onorea si detori’a de a scri pre soclulu statueloru tale, faptele tale d’in alte câmpuri ale unei prodigiose, si cum s’au dusu odiniora, universale activitati , academiei romane, detori’a de a spune la timpu, cum de la 1828—1848, istori’a limbei romane este istori’a lui Heliade. Eu nu vinu ad se messoru laud’a pre incapacitatea mea; nu vinu nici chiaru se aducu mangaiare neconsolatei sale familie.... Națiunii intrege detori’a de a fi pentru d’ins’a, ceea ce Heliade fii pentru Romani’a. Nu suntemu aci asta-di, o ! nemuritoru barbatu ! nici spre a-ti dîce unu ultimu adio . . . adio se dice celoru cari pleca ; era tu Heliade, tu nu mai poți plecă d’intre Romani . . . Precum nu se va poté in eternu sterge acești 70 de anni d’in secolulu ce percurgemu d’in viéti’a natiunei, asia nu se va poté stinge eternu numele teu .... Heliade nu este unu omu ! Heliade este una epoca ! Heliade este una generatiune care 50 de anni brazda agrulu naţionale, 50 de anni d’in viéti’a de renascere, 50 de anni limita marcanta intre trecutu si auguru salutatu despre viitoru .... După 1821, după Tudoru, fara Heliade si generatiunea, in fruntea căreia pasî nu mai este sîru in fapte si timpu pana la 1848. Cine dice dara Heliade a muritu ! Nu ! Se taca campanele . Se stergeau lacrimele ; Heliade e viu . Viu este intr’una eternitate, intr’acea eternitate care a sciutu că va fi a lui inca de la 1828 , candu in rug’a câtra ceru, dîcea lui Dumnedieu : „In traiulu celu scurtu d’aicea, tulbure si chinuitu, Alu dîueloru mele numeru, tu nu-lu vei a marginitu. Marturu de a ta potere, la blandeti’a ta desceptu, Siguru de a ta bunetate, du’a nemuririi asceptu ! In vanu mortea-mi arunca umbre, neguri in mormentu, Caci mintea mea vede’diu’a si prin negrulu ei vestmentu !“ Da, Heliade, tu ai vediutu de multu diu’a glorieloru si a eternităţii tale ! . . . Passa dara la ea, mare restauratoru nationale alu Romaniloru pre carlea limbei. Si nu adio primesce de la noi, ca la una despărţire . . Eternitatea-ti d’in ceruri va avé una icona eterne pre pamentu in eternitatea limbei, careia cu viétia si geniulu teu, ai redatu viétia si gloria ! . . . . Passa ! passa la eternitate, ci-ci eterna va fi glori’a ta intre noi. Pre la trei ore lumea s’a despartîtu pentru totu-d’amn’a de Heliade. Elu a intratu in elementulu d’in care s’a formatu si s’a nutritu, spre a nutri la rondulu seu pre acestu consumatoru nesatîosu cu in^u-si corpulu seu ; dara sufletulu a sburatu la tatalu, si de acolo privesce negresîtu spre noi, cari venerâmu me^jiori’a lui, cu acelu-asi dragu cu care ne priviâ pre tot’, candu se află intre noi. „Popor.“ Interpillatiune. Chtra onor ab. senatu scolaru gr. or. in Aradu ! Acestu on. senatu scolaru si va aduce bine aminte de unu protestu insinuatu de mai multi locuitori d’in comunitatea Halmagielu (prot. Halmagiului, Cottulu Zarandu) contr’a alegerei de invetiatoriu intemplata in tomn’a an. tr. (15. oct. 1871), cu care ocasiune invetiatoriulu, care de presinte functiunedia in scol’a respectiva, Nicolau Costina, a devenita alesu prin cortesîri, corumperi si alte fapte condamnabili — demne numai de autorulu loru, — pentru cari fapte immorali si illegali, totu menţionaţii locuitori, au insinuatu protestu in terminu legalu catra acestu on. senatu scolariu aretandu intregu cursulu alegerei si in urma rogandu pre acestu on. senatu scolaru spre a nimici candidarea si alegerea respectiva si a ordină alta alegere noua conformu dispusetiuniloru legei , cu profunda dorere debite se constatâmu nepasarea on. senatu scolaru facia de acesta causa, care, după meritulu obiectului seu, a pretinsu cea mai urginte disposetiune d’in partea acestui on. senatu scolaru, dar’, precum se vede, acestu on. senatu scolaru a aflatu de bine a o amena pina ad calendas graecas si a nu dispune nimicu in acésta causa de asta tomna păna acuma ; si acést’a a fostu pre multu d’in partea acestui on. senatu scolaru, cu atât’a mai vertosu, câ și noi presupunemu, ba in adeveru credemu, câ acestu on. senatu scolaru n’a potutu I sé fie atâtu de preocupatu de asta tomna până acuma, I Respunsu Dinu Dr. Al. Marienescu in O r a v i t a. (Urmare)*) Numele Romaniloru. După una girlanda gratîosa romana, precum amu produsu de asupra, ce ar’ fi mai potrivita, decâtu se dâmu si pucina spicatiune numeloru romane, fia si numai că prin treacâtu. Romanii străbuni, cum areta si tabel’a consularia reprodusa, de rondu au intrebuintiatu câte trei patru numiri: prenume (praenomen) ; nume propriucognume si unulu orin mai multe agnume. Prenumele semnă person’a; numele gintea; cognumele famili’a, agnumele se primiă prin adopţiune, ori de la cutări caşuri, seu evenimente estraordinarie. Pentru a ne chiarifică citâmu unu esemplu. Invingatoriulu Carthagenei s’a numitu Publiu Cornelii! Scipione Africanu ; aici prenumele Publiu însemna person’a, Corneliu numele gintei, Scipione famili’a, Africanu nume de onore de la trofeele sale belice. Este inse de insemnatu d’in capulu locului, cum ca numele propriu adese ori s’au su rpa tu in loculu cognumelui, masiagnumelui, si acést’a bine se nu insemnamu, sé nu vremu a fi scrupulosi adi, candu incepemu a revocă in familiele nostre numirile romane de-a valma, pentru numele propriu jidovescu, on care altulu romanu de familia, ginte, etc. Era acum se mai limpedîmu pucinu cestiunea gingășia a numiriloru străbune, se mai facemu câte una aplicatiune . Prenume, va se dîca numele prin care se osebescu fraţii intre fraţi, uneori si r u dit ii, cum fraţii Scipioni, Publiu si Luciu, ruditii, Caju Iuliu Caesare dictatorulu, si Luciu Iuliu Caesare consululu. A apelă pre cineva cu prenumele eră unu semnu onorificu, precumsi pana asta-disiericii n’aveau prenume, cna si libertinii se graiau totu cu numirea de mai nainte. Prin nume se cunoscu gintite cum Iuii (Geld) Cornelii. Prin cognume cunosceau familie- 1e aceloruasi ginti, precum in gintea Fabiana au fostu familiele : Ambusti, Rulliani, Gurgites, etc. — Agnumele, cum s’a mai dîsu, s’a adausu de la cutare casu ori evenimentu (asta-di poricle satirice mai pre totu romanulu) care apoi adese ori s’a stracuratu si la următori, si apoi s’a folositu ca si c o g n u m e. La numirile acestea, se fia onorea deplina, s’a mai adausu uneori si numele tribului precum in : Q. Flaviu Maeciu Egnatiu Terentinu, etc. Originea numiriloru feliurite se perde departe in istoria si natura, fara ca se fia aici loculu a le insîră, asié se ni fia de ajunsu a provocă de esemplu originea cognumeloru. a) Catus sapiens, Cato, de la inima si intieleptiune ; b) F rug i, Gurges, Ne no», Pius de la virtute si moravuri ; c) P i c tor de la arte ; d) adese ori de la faptur’a corpului, precum : Calvus, Crassus, Macer; e) de la functiunea Preotiescu: Augurina Camillu, Flaminiu, — si asta-di Popa, Pop, Popescu Popoviciu cu redicat’a ; f) de la cultur’a pesciloru : Orata, Muraena — (mrena in gur’a romanului ;) g) ori mai adese ori de la frupte si cultur’a pamentului ; agricultur’a eră la romanii străbuni in cea mai mare onore, precum : Lentulii, Pisonii, Ciceronii, Fabii, etc. Censura Poporului Romanu ! Pasulu antâiu geneticu, ni se pare l’amu superatu ce e dreptu, calea a fostu neumblata, si prisonulu intunecatu ; si cine nu scie in vietia câtu este de cruntu a caletori pre drumuri necunoscute? câtu este de obositoriu, a te vedé ratecitu ? asié sé fimu si noi scusati, daca in drumu, in cestiunea genetica, in unele locuri amu pausatu pre multu! éra la altele neamu rapedita ! si se ni fia permissu a merge éra si mai incolo cu caletoriulu, până a atinge in verfulu unui colviu, de unde reintornandu una ochire, se deschide prisonulu departe, si vedi cu multiamire plaiurile, cari le ai trecutu, asie si noi multiamiti, ca amu desvalitu cele 135 sementîe» *) Vedi Nrii 48, 49, 50 si 52 ai „Fed.“ triburi genetice si topice ale poporului Romanu') numai decâtu purcedemu, suimu, scoborimu la unu altu drumu nebatutu, la C e n su r’a poporului Romanu; nu ni pasa, neci nu pretindemu a fi viaeductori, ci numai, că si gregariulu temerariu, care trece noptea prin castrele inimice cu sufletulu in pumni, numai se duca una scrie buna la commillitorii sei. Rom’a, stătu resboinicu inca d’in urdîre, perdurandu in fortia si bătălie continue a studiatu tote mediele, a miscatu tote petrele pentru victoria; or’ acum factorii esentîali ai bătăliei au d’a-si cunosce potintierelorumbratiele armate, si erariulu statului; necessitatea imperiosa deci asié i-au nevoita pre romanii străbuni la studiulu statisticu, la censu, motorulu acestua fundamentalu alu poterei romane, organisatu prin Serviu Tu 11 iu A. R. 197 n. d. Cr. 555. Censuru este numerarea poporului cu pretiuirea bunuriloru sale; lustrulu acestua sa repetitu totu in alu cincilea anu. Precum a înaintatu tempulu si trebuintiele, asie s’au adausu si rubriceler statisticei romane pana la perfecţiune, — acum rubricele lui Catone Censorinulu se cuprindu până si cu minuţie ; deci poporulu romanu s’a justificatu până după capu, câ este poporu practicu ; câ se pricepe a invertă si imprumută ce e bunu si salutariu de la tote poporele d’in lume, si alesu de la elini, regulamentulu celu d’antâiu alu filosofiei, nosce te ipsum. Mânuitorii censului in republica au fostu câte 2 censori, si de orace classificatiunea, si de aici arondarea in cutare centuria, va se dîca, dreptulu si detorinti’a cetatienesca a avutu iota esplicatiunea d’in rubric’a censului (bunurile nemobile, si venitulu , censu tributu la elini), potemu cugetă cu câta scrupulositate s’a manuatu la Romani studiulu acestu a importantu statistica.* * 2) Censur’a romana pretinde unu studiu de stătu adâncu, pretinde a fire cultivata prin diplomaţia sîreta, nu numai, ci si istoria este indetorita a suplini ce a negresut in asta privintia ; noi deci asie, numai incâtu in cestiunea genetica suntemu avisati de aprope, va se producemu niscari registre ale poporului Romanu incependu de la centuru d’a intâiu, până departe sub imperati. Registrulu nostru, bine se accentuamu, ni va infacisiă quasi unu liberu numericu-geneticu alu elementului Romanu, por eminentiam, adeca: a) sub regi, si in republica, sumariulu geneticu alu civiloru (romani, si italici), cari au fostu inscrisi in cutare curia d’in cele 30 mosnene ; pentru ca fia cu latinii si federatii italici, după celea doue bătălie infricosiate, au dobanditu jus latinum sijusitaicum, dreptulu voti sarii inse in Rom’a nu l’au primitu ; b) sub imperati, sumariulu politicu alu civiloru romani (si alte popore străine binemeritate europene, asiatice si africane cum d. e. St. Paulu că cetatianu alu Tarsului). De câtu, că se nn spalkmu manile pre scurtu cu rubric’a censului, si cu tote acestea se infacisiamu că si in unu nucleu gravitatea statisticei in politica romana, provocamu simpliciter la unu pasu alesu de la marele măiestru Cicerone: „Censores populi aevitates, soboles, familias, pecuniasque censento : urbis templa, vias, aquas, aerarium, vectigalia tuento ; populique partes in tribus distribuanto : exin pecunias, aevitates, ordines partiunto : equitum, peditumque prolem describunto : coelibes esseprohibento: mores populi romani regunto, probrum in senatu ne relinqunto : bini sunt : magistratum quinque aenium habento : reliqui magistratus sunto, eaque potestas semper esto : censores fide legem custodiunto privati ad eos acta referunto. (De legibus. III. 3. 4.) (Va urmă.) 214 câtu se nu fi potutu face destulu acestei cause, d’in cari considerante deci subscrisii prin acéstea ni luamu libertate a intrebă pre acestu on. senatu scolaru despre urmatoriele : 1) Primitu-o acestu on. senatu scolaru susu-mentionatulu protestu au ba ? daca l’au primitu se ni spună on. senatu scolaru, ce dispusetiune a luatu facia de acésta causa, si are de cugetu a decide definitivu câtu mai urgentu asupr’a acestei cause ? 2) Daca nu l’au primitu, prin acést’a rogamu pre acesta onoratu senatu scolaru sé ne incunoscintiedie, seu daca l’au primitu si nu voiesce se faca dispusetiune necessaria, — sé ni se retramita cu observatiunile acestui on. senatu scolaru candu apoi vomu dispune altu cum etc., Cei d’in protestu, înainte de alegeri. Tote partidele d’in tiera si-au comisiunile loru in tote cercurile electorali pentru aperarea intereseloru partidei careia apartienu ; ele controledia abusurile si fara-delegile, dău instructiuni alegatoriloru si insufietiescu la intrebuintiarea dreptului de alegere. » ■ ■■■■■■■ 1) Precum ni invetiamu copiii la biblia se insîre celea 12 sementîe jidovesci ale lui Iacobu , chiaru asie si mai virtosu trebue in venitoriu se numeremu pre degete celea 35 triburi, sementîe romane, si se ne impulprimu a ni procură siFascii romani depositoriulu sacru geneticu, cu care nu se pote fali alta natiune in lume ; seau punu casulu, ce scimu d’in istoric’a hun iloru, avariloru? câteva numiri bisantine schimosite. Fascii se publica in Archivulu d’in Blasiu. 2) Ad vocem censu ni vinu in miate tierile moderne ruginite unde censur’a este jucaria : se-ti vina din satu in I satu cutare hârhâlatu nadragariu de la orasiu, pre la ioi si I jidani, si se-ti spuni tu averea t’a credintiosu in faci’a lui , cinstita ! ! ! de aci mintiunile enorme, in atari statistici , poporulu necredintiosu, impilatu, patîtu , cum va fi sinceru, facia cu niscari scribalai că vai de ei. Statistica statelorui se scrie altcum prin canale erudite si seriose.