Federatiunea, septembrie 1872 (Anul 5, nr. 92-99)

1872-09-03 / nr. 92

reteritoriu la Tabelele iconeloru d’in istori’a naturala, are­­tandu, ci cu aceste e provedinta scol’a. Au trecutu 5 lune, decandu furei provocata de res­­pectivulu „Unu invetiatoriu“, ca se esu in publicitate ; n’am facutu acést’a, pentru ca dora cele aserate de acelu „Unu Caletoriu“ si „Unu invetiatoriu“ cu respectu la scol’a Mar­­gaului aru fi­resce insinuatiuni false si malituose, precum­­ plăcii Dlui Fodoru a le califică, si singuru d’in acelu mo­­tivu, cu totu am asceptatu d’in vr’o parte seu alta vinde­carea si delaturarea reului. Dar’ pentru ca se­ se faca odata lumina, precum dice si D. Fodoru, si pentru ca se satisfacu despre o parte provocarei acelui „Unu Invetiatoriu“, era despre alta par­te, ca se pota judeca si acelu tribunalu supremu, adeca opiniunea publica, ca cine e caus’a toturoru releloru, ce im­­pedeca înflorirea si progressulu unei scole, precum si aceea, câ de unde vine nemultiumirea bietului invetiatoriu cu sor­tea sa, ne mai potandu indelungâ asceptarea vindecarei re­leloru respective, me grabescu acum a chiarifica starea luc­rului, asie după cum e in realitate. Mai înainte de tote dechiaru, cum­ câ totu ce s’a scrisu si publicatu despre scol’a d’in Margau, in care functionediu acum de 2 ani cu invetiatoriu, sunt lasate pre adeve­ru. — Singura asertiunea acelui „Unu invetiatoriu“ despre tabelele animaleloru, e neadeverata, si acést’a provine d’in impregiu­­rarea, câ impartesîrea Colegului meu a fostu basata pre esperinti’a-i făcută cu inceputulu lunei lui decemvre an. tr., candu studiendu pentru mene — ca­ci prunci nu aveam in scola — istoria naturale, me folosiam la acestu studiu de iconele donate de ministeriu, ce le-am fostu imprumutatu de la unu colegu vecinu alu meu, si despre cari nespunen­­du-i eu acelui „Unu invetiatoriu“, ca sunt imprumutate, dinsulu a cugetatu, ca sunt ale scolei d­in Margau, pentru care scola tabelele lui Juliu Spréer librariu in Sabiu recomandate prin cercul, metrop. Nru 2251, dto 21 nov. 1870,, numai mai tardîu le-am primitu de la D. Fodoru,­­ ceea ce altu­ cum nu a­u necesitete de totu imperativa pen­tru una 8upta, cu tote cu D. Fodoru se véde a pune mai m­are pondu pre tipuri, decâtu pre edificiulu scolei, scaune corespondietorie, tabele de părete pentru cetitu, masina de calculatu, mape, globu si scola de pomaritu, etc. cari tote lipsesscu cu totulu, si in privinti’a casigarei caro­­roru­a, precum si in privinti’a regulatei frecventari a sco­lei d’in partea prunciloru oblegati, eu de nenumerate ori am rogatu atâtu pre d. directore si respective pre senatulu scolaru locale, câta si pre judele comunale, inse totu-de-a­­un’a fara resultatu, de ora­ce . Decretatu fiindu eu prin resolutiunea consistoriale dto 26. fauru nru 400, 1870. de docente primariu si cantore ordinariu, D. Alesandru Fodoru n’a voitu a me recunosce veci de câta si de cantare, ce se vede chiaru si d’in res­­punsulu publicatu in nru 12 alu „Fed." Acést’a impregiu­­rare m’a silitu a recurge chiaru si la Ven. Consist, metrop., carui­a totu de odata prin suplic’a mea de abdîcere d’in augustu an. tr. am fostu aretatu si motivele d’in cari voiescu a parasi acesta staţiune, si carea abdîcere nu mi­ s’a primitu, ci pentru delaturarea pauseloru arătate, acelu Prea Ven. Consist, metrop­ a renduim investigaţii­ne, ceea ce s’a si­­ făcutu, inse până acum­a fara respiratulu dorita, câ­ci ni- i mic’a d’in acele nu s’a delaturatu până acuma. Ba asta-di­­­sum amenintiatu cu scoterea afara d’in statiune, ca­ci fiindu : eu in Clusiu la ascultarea cursului suprem, preparandiale de 6. septemani, in 26. aug. a. c, in absenti’a mea, judele comunale Ioane Unguru, la comand’a Dlui Alesandru Fodoru, a insarcinatu pre unu gornieu, anume Todoru Mîtiu, câ am­­blandu d’in casa in casa, să adune totu poporulu la d’insulu spre a face complotu in contr’a mea, câ se me scota d’in comuna sub pretestu câ eu asiu fi prea rigorosu cu respectu la caus’a scolara, câ pretindu prea multe, câ făcu de se pedepsescu parentii renitenti pentru lenevirile prunciloru loru, si ce-mi dau prea multa plata. — Despre acestu com­plotu nu scie neci chiaru notariulu comunale, cărui­a de­sî e de naţionalitate sasu, totu­si mai multu i face la anima progressulu culture­ acestui poporu, si carui­a singuru am de a-i multiumi in multe privintie întinderea manei de ajutoriu. Nu sciu resultatulu acestui complotu, atât’a sciu vnse, ca in contr’a mea fara de cea mai mica gresiera, ce asiu fi comisu facia cu chiamarea si agendele mele in giurulu sco­lei, s’a fauritu si subscernutu Prea Ven. Consist, metrop. una suplica. — Ce va urma după acéstea, inca du potu sei. — Am inse firma sperantia, cu Prea Ven. Consist, metrop. inspirata de dreptate nu va da c^ediementu insinuatiuniloru reutatiose, ce se voru fi facutu d’in partea poporului sedusu de catra voitorii mei de reu, ci pre calea sa va dispune in asta privintia cele de dispusu. Éca onorab, publicu cetitoriu icon’a adeverata a scolei d’in Margiru ! Éca sortea mea cu invetiatoriu la ace’a scola ! Acum judece ori carele d’intre on. cetitori, cine e caus’a acestoru rele ? Eu, carele cu tota conscientiositatea m’am nesuitu a mi­ implini ponderos’a mea misiune de in­­struitoriu si educatoriu alu tenerei generatiuni ? Eu, carele m’am luptatu, me luptu, si me voiu lupta cu multe lipse si neajunse, numai si numai sa vedu odata realisata dorirea mea cu respectu la înflorirea si prosperam acestui micutiu parnasu alu museloru ? Eu, pre carele me dore anim’a candu vedu, câ unu poporu atâtu de numerosu curatu ro­­manu e delasatu in man’a sortei, câ­ci acelu­a, carele aru debui se aprinda lumin’a, o potolesce ? Da, asie este, inse cu tote aceste bietulu poporu in simplicitatea lui crede lesne vorbeloru celoru magulitorie, cugetandu, ca acelea sunt spre binele lui ; cugetandu, ca elu va fi mai fericitu, daca nu va plati la invetiatoriu, daca nu si­ va da pruncii la scola regulatu, si pentru aceea e si gata a face totu pentru dela­turarea acelui­a, prin care cugeta, câ-i vine ce­va greutate, de­sî acést’a, de multe ori sierbesce spre fericirea lui. Cu acestea cugetu, câ până la alta ocasiune mi-am implinitu detorinti’a facia cu provocarea „Unui invetiatoriu“ d’in nru 28 alu pretiuitului diurnalu „Federat.“ Iacobu Capusianu, invetiatoriu primariu gr. cat. in Margau, adunarea generale a Asociatiunei transilvane tienuta la Ha­­tiegu in 20/1 si 21/2 augustu 1864, aceea, prin coclusiunea de sub Nru protocol. XX, a si alesu pre presiedintii sec­tiuniloru amintite , insarcinandu-i totu-o-data , că despre activitatea aceloru-a, se raporteze adunariloru generali. Dupa­ ce inse cu tote aceste mesure respectivele sec­țiuni n’au data semne de esistentia si activitate pana­ acum, ba incâtu soimu d’in lips’a membriloru, nece­ ca s’au con­stituita , asie adunarea generale de la Sabesiu, tienuta in 5—6 augustu 1872, luandu de nou la pertractare aceast’a cestiune, prin conclusiunea de sub Nru prot. XX, a insarci­natu pre acesta comitetu, ca se provoce pre membrii com­petenți, a se înscrie intr’insele. Spre a satisface deci de o parte amentiteloru conclu­­siuni, de alta parte, in interesulu promovarei unui­a d’intre scopurile principali ale Asociatiunei transilvane, carele după §­lu­i. d’in statute este înaintarea literaturei romane , se semte detoriu acestu comitetu, a provocă prin acést’a pretori barbarii de litere si scientie, că se benevoiesca a se insinuă pentru ori­care d’in cestionatele specialităţi, că asta-feliu’ " secţiunile constituindu-se, se-si pota incepe activitatea câta mai curendu. Insinuările sunt de a se face in scrisu la comitetu, de unde apoi numele Domniloru membri insinuaţi se voru co­munică cu presiedintii respectiveloru secţiuni, D’in siedinti’a lunaria a comitetului Asociatiunei tran­silvane, tienuta la Sibiiu in 3. sept. 1872. M'am op­ritu la Turnu-Magurele mai multu pentru mai ieriose observari asupr’a Nicopolei de câtu pentru lucrări I romane la Măgurele, si pentru ca se ceru la Caimacamu in temeiulu ordiniului ce-a veamu de la Ruseiucu, — se-mi dée unu zaptié sé­ lu­am cu mine candu voiu trece la Oes­­cu, in potriv­a Celeiului. Permitteti-mi domnii mei, se făcu­­ pre­cari reflectiuni assupra localitatii Nicopolei, cari refiec­­tiuni credu ca potu servi la studiele nostre ante-istorice. Nicopolea este pre stance inalte cari domina Dunarea. Domele sau scorburele naturali si făcute, d­in șiruri pre rîp’a stancei la intrarea acestei vai de-a drepta,­­ indica locuintie ale omeniloru primitivi in aceste parti ale Daciei, si abundinti’a silexului, ca nicairi in aceste prejme, areta opulinti’a, de pre candu averea principala a societatii omenesci era silexulu. Nicopolea, plina in despicaturele stanceloru si malurile de lutu si huma prin care se prelun­­gesce, abunda in celle mai frumose silexuri : silexulu si hum’a, erau singurile elemente de avutia in acelle lungi periode ale omului primitivu, carui­a ciomagulu de viuju freutu d’in pădure, cu care se apera de ursu, nu-i potea servi la venarea renului si cerbului atâtu de necessariu cu tote părțile loru, vietiei acelloru omeni. Silexulu negru, atâtu de pretiosu pentru culorea si tari’a lui, hum’a alba si lutulu rosîu atâtu de lesniciosu la framentare, la fassonatu si propriu a se intari prin cocere la sore séu la focu, faceau negresîtu d’in locuitorii acestoru stance pre Dunăre care li da hran’a variata in abundenta, omenii cei mai avuţi, cei mai opulenţi ai epoceloru pietrei. Vestigiuri multe d’in epoch’a petrei se vedu la Nicopole ; era monumentele celle mai frumose, cunoscute până asta-di pre la noi d’in acelle epoce, sunt pre aceste locuintie la differite inaltîmi adâncite in stance de calcatru, cu topore de silexu negresîtu. Nicopolea credu ca trebue se fie punctulu de plecare allu nostru in tote studiele epoceloru pietrei in Daci’a, î pentru câ silexurile, acestu preciosu pre atunci mineralu, se vede transportatu de aci mai prin tote occolurile locuite in vechime de pre totu bassinulu stangu allu Dunării. Ajunsu la Celeiu, de unde mai sunt vre-una diece I chilometri până la Vodastr’a, unde mi-propuneamu sapature, m’am opritu ca se vedu daca nu s’a mai stricatu d’in acelle I ziduri frumose romane scosse de mine d’in pamentu in­­ lucrări de mai multe veri. Am trecutu la Oescu, numitu­­ I asta-di Ghighiu, puncta intre unghiulu ce face Oescu dandu - i in Dunăre, care si desparte Oescu de acum de ceealalta I parte a lui, numita asta-di Beslii, cu care era unitu una ‘ data ,orasiulu cu unu podu presto Jiulu Oescu, care s’ar­u poté compară cu fiulu nostru daca nu aru fi numai atâtu­­ de pacinicu si linistitu totu-d’a-un’a. Orasiulu Oescu a fostu capital’a Tribaliloru in prijm’a * carei­a au primitu ei batai’a decisiva a falangeloru lui I Alessandru III, allu Macedoniei, după care bataia citi au I mai potutu scapă s’au confundata cu Peucinii in insulele­­ Peuce , Dobrogea. ! Romanii au mărita cu colonii acesta orasîu pre care ■ lu­au dotata cu ape abundante, printr’una sistema minunata :­­ unu apeducu pre care veniâ apa intr’unu bassinu immensu,­­ d’in care se impartiau apoi ape in totu orasiulu. Acesta bassinu este atâtu de largu in câta plecandu-mi abié ca­­t putu am potutu se intru pre elu in piciore. Romanii au fa­cutu ab­ia cea mai mare cetate ce se vede asta­ di pre drép-­­ t’a Dunării si, după obiceiulu romanu in potriv’a acestei cetati, pre ripja stanga a Dunării, au zidita C e t e i u­­ u , a dou’a lucrare pote romana pre rip’a stanga a Dunării după Severinu, facendu si siosseaua până in orasiulu celu mare :Colonia Romana, numita Antonina sub Ca­racala, alu cărui nume a remasu pre partea aceea a colo­niei unde se redica palatulu proconsulului. In Colonia Romana d’in care s’a despartîtu Colonia Roma- 1 a se împreunau drumurile câte trete : celu de la podulu lui Traianu, care se despartiu in doue, tienendu unulu spre Vulcanu, celiu de la Celleiu si cellu de la Romul’a (Fla­­menda Măgurele] care urcă pre d’in susulu Rosiiloru-de-Ve­­de, urmandu pre unde sunt viile acum, si dă in drumulu celu mare, trecându Oltulu pre podulu de petra la Slaveni­­­ apoi urmă:unu siguru drumu pre drépt’a Oltului până la Râmi­icu, unde trecea era­ si Oltulu pre podulu de petra, I cunoscuta sub numele : podulu vechiu (Pous vetus), I de unde satulu Podari, si-a urmatu pre stang’a Oltului pana I la stremtorea [Stenae] Turnu-Rosiu, alu cărui nume pote cu vine de la Turna Pretoriului, care eră la Cozi’a, si care pote sé fi­ fostu vepsitu acellu turnu, care a trebuitu se se sparga prin esplosiune de pulbere candu s’a darematu sub Voda Bibescu ca se se faca ceea ce s’a facutu acolo. De la Oescu la Celeiu a fostu podu de petra preste Dunăre. Acestu podu a’a facutu la annnta 318 de câtra Constantam I, care voia se fie alu dnoilea Traianu si care i si­ asiediase quartierulu generate la Oescu in timpulu res-I boiului »In dudn­ea dacicu* Podulu d’a stang’a Dunării a fostu aperatu cu întăriri da amenduoe laturile si de la capulu lui pornesce sossicu’a de care ama vorbita, Ces­aru Bolliacu,­­ presiedinte allu comitatului archeologicu d’in Bucuresci.­­ (Va urmă.) ' * 363 XT 230 Nr. R. 200 1872-Provocare. Inca adunarea generale a Asociatiunei tr.-.nsivane tienuta la Brasiovu in 28/16, 30/18 iuliu 1862 sub Nru protoc. 15 a decisu, ca se se inftentieze de-o-cam­data la Asociatiune I trei secţiuni scientifice si adeca: 1. filologica; 2. istorica;­­ 3. fisico-naturale, si fia­care barbatu romaim, doritoriu de­­ a se ocupa cu vre-una d’in aceste tre specialități, se-si­­ descopere voientina sa in scrisu la coraitetulu Asociatiunei.­­ Cestiunea sectiuniloru scientifice sulevandu-se si la | VARI­ET­ATI. #** (Cole­r’a.) Foi’a officiate aduce urmatoriulu bu­­letinu despre colera : In Bucovin’a s’a aretatu de la 15 aug. urmatoriele casuri de colera : In Cernautiu se bolnăviră 41 individi, d’intre cari 18 s’au vindecatu, 9 au moritu, 14 au remasu sub cura medicale. In comunele Bojanu si Ocn’a tienetorie de cerculu Cernautiului, apoi ii, comunitatea Mit’a d’in cerculu Cotiumanu, s’au bolnavitu preste totu 92 per­­sone, d’intre cari 23 s’au vindecata, 36 au moritu si 13 au remasu sub cura medicale. Despre starea colerei in Russi’a avemu urmatoriele date officiali : Dela 2 pana la 18 iuliu sau bolnavitu de colera in 81 cercuri si 26 cetati preste totu 13,131 persone, d’intre cari 5822 s’au vindecatu , 3276 au muritu, si 4033 au remasu si mai departe sub cura me­dicale. — In St. Petruburgu se adausera câtra cei 310 bol­navi alti 233 de nou bolnăviti de la 23—31 iuliu, d’intre cari s’au vindecatu 185, au muritu 125 si 233 au remasu sub cura medicale. — In Moscovi’a au fostu la 20 iuliu 42 bolnavi, catra cari se adausera pana la 28 iuliu alti 24. D’intre acesti­a se vindecară 19, au muritu ,12, si 35 au remasu si mai departe sub cura medicale. *** [D 1 u I o a u A n t o n e 1­1­1] fostu ricariu gr. cat. alu tierrei Oltului, este alesu canonicu metropolitanu in Capitululu Bobianu. *** (D 1 u A­u­g. H o r­t­i­a), fostu primariu alu opi­­dului Uniadorna, este numitu adjuncta de concepistu la tribu­­nalulu supremu d’in Pest’a. (G i m n a s i u l u r o m a n u) d’in BaiusiU, după raportata de pre an. scol. 187112, a fostu­­ffSrcetatu de 209 studenţi, 190 romani si 19 străini. Calculi de precelentia au reportatu 2 inşi, de eminentia 21, de clas’a prima 114, de clas’a secunda 34, de clas’a a trei’a 1 , au desertatu 20, n’a pusu essamenti 1, privatisti au fostu 16. D’intre

Next