Federatiunea, octombrie 1872 (Anul 5, nr. 100-105)
1872-10-24 / nr. 103
f*es»t9a, Joi, 12./24. octomvre, 1872. JOTr. 103-703. Lopuinti’a Redactorului si Cancelari'a Rei)«diteile in Btrat’a tragatoriului [Lovészntoza], Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi dopatii numai de la corespundintii regulari ai „Fed ratiunii.“ Artiolii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. Va est Mercuria, Vineria si Dominec’a. Anulu alu cincilea’M'DCCOLX XII. Predulu din Prenumeratia». Pre trafaime . . . 3 ti. v. Pre sieR0 lune . . . 6 „ „ Pi1« aim In intregn . !2 , „ ^«ntr'o Hom»își'« ; prea. intregu 30 Pr. = 30 v „ 6 line 16 „ =16 , n 3 — 8 „ —35 S ,, „ Pentru insertiuni : 10 or. de linia,si 30 or. taos’a tin.brale pentru fiesoe-oare publicatiune separatu. In loculu deschisii 20 or. de linia. Unu exemplariu costa 10 or. Invitare de premimeratiiine la diuariulu politicu „FEDERATI»!“ pre triluniulu oct.—decemvre an. 1873. Pretiulu pre acestu triluniu este . . 2 fl. v. a. Xredactiunea. sleire electr. part.a „Feder.66 Aradu, 20. oct. 8 ore, 15 min. ger’a. Romanii Aradani au olaritu, că sambeta in 14./26. octomvre si tiena parastasu pentru JSroulu Iancu. Pestea, 23./11. oct., 1872. Este necesariu, ca d’in candu in candu, se in presintamu cu tota fidelitatea si sinceritatea câte unu tablou generalu, despre situatiunea nostra actuale, se recapitulamu miscamintele si esperintiele petrecute intre marginile statului, atâtu cele mai strinsu ale nostre, câtu si cele comune, spre binele si folosulu întregului. Mai alesu vise acum’a, candu o linisce, asie dîcundu misteriosa, domnesce in intreg’a lume politica. Liniscea, tacerea sunt totudeun’a precursorii fortuneloru, se avemu grige se nu ne ajunga era nepregătiți viforii si fortunele d’in afara. Se insuimu a alină, a domoli inca la tempu viscolii d’in launtru, ca nu cumva, uninduse cu cei esterni, se ni scuture temeli’a esistentiei, se ne prepadesca pre toti. Numerosele parastase, ce se tienu si se voru mai tiené mai in tote provinciele Austriei, locuite de romani, mai cu seama in Ardélu, pentru repausulu fericitului Avramu Iancu, martirului națiunii romane, sunt totu atâtea manifestatiuni de dorere si recunoscintia ale Romanimei intrege. In Ardélu, seculariulu leaganu naturale alu Romanimei si Românismului, nu este plaiu, nu este munte, unde sé nu fia strabatutu numele acestui curatu romanu, mare erou si nefalsificatu descendinte a lui Mihaiu si Horia. Nu este anima necorupta romana, care la amintirea acestui stegiariu ardelenu, se nu si redice cu fala capulu câtra ceriu, se nu fia mândru pre originea si némulu seu, si se nu si imple peptulu cu curagiu si taria, cu zelu si abnegatiune pentru cranceni a dar’ dulce lupta de esistentia, libertate si patria romana. Pulsulu toturoru Romaniloru adeverati este acestua, si e pulsu naturale. Respectamu ce este de respectatu, dar’ a pretinde, a luptă, pentru ce ne-amu luptatu de secuii, si de secuii am versatu sîrdie de sânge, pentru limba si naţionalitate, pentru libertate egala cu cei liberi d’in patria, o tie nemu de justu, de deferintia imperativa. Adesea au fostu instelati si amagiti in acesta lupta, si persecuati cu ferru si focu, cu carcere si funie, asié in trecutu, că si in tristulu tempu alu presentelui. Inse acestea nu ne au potutu frânge, ba ne-au intaritu si mai multu, neau convinsu totu mai tare despre santieni’a si dreptatea causei nostre. Numai sclavu pote fi acelua, care pote vedé sclavu langa sine, liberii numai liberi voiescu ; si debilu este in tempuri viforose statulu, care in tempuri scumpe de pace nu cultiva vertuti, nu cresca din consoli de demnitatea si chiamarea loru, nu liberi si egali , ci cultiva neintielegerea, nutresce senturile ostile, facundu deosebire intre civii, intre naţiunile unui si aceluiasi statu, redicundu pre mnulu si negligandu, apesandu pre ceilalţi, fara anima, fara dreptu, fără idieu. Daţi Romaniloru ce li se cuvine, că unui cive aueveratu, că unei naţiuni , mai multu nimicu, ci atunci fiţi convinşi, ca drept’a loru va stringe o sinceritate drept’a vostra. Si credemu, că daca cu adeveru ii face la anima consolidarea statului, indestulirea si progressarea natiuniloru si pacea comuna, cum li face acést’a Romaniloru la anima, atunci e necessitate neamenata se părăsiți fals’a si stricatios’a direcțiune, si smintit’a tratare, cu care ve portati in totu momentulu facia de acestea națiuni. Faceți, caci asta di si in a vostra potere este, că noi sé nu mai avemu lipsa de unu Iancu, si voi de unu Kossuth, adeca se fimu toti egali in tote, liberi si tari, si atunci faci’a veritoria a tierrei va fi contraria celei presente, nu vomu edifică si trai pre pamentu vulcanicu, ci in plaiului fericirii pamentesci. — Ni dore inse, si n’avemu destule poteri d’a admoniă, candu, până acuma, mai numai contrariulu trebue se esperiamu la cele, ce dorimu. Domnii unguri pretindu si tienu a fi omeni de pace, omeni loiali, amici ai libertăţii si dreptăţii. Prebasea acestei pretensiuni dîcu ei apoi, câ stau in relatiuni amicale cu poterile mice si mari ale Europei si câ sunt impacati si traiescu in deplina armonia si concordia cu tote sementîele, cu tote naţiunile, cari constituescu si sustienu semi-statulu ungurescu. Admittemu, desi numai pentru unu momentu, cu aceşti fericiţi domni unguri, — cari nu atâta prin valorea si fortiele loru proprie, câtu prin indiferentismulu si ticalosî’a celorulalte naţiuni collocuitorie au ajunsu a impartî suprematî’a cu neamtiulu si a fi stepani in partea sudu estica a monarcei austriace, — sustienu repparte de amiciţia nu numai cu poterile mice si mari ale Europei, ci chiaru si afara de Europ’a, cu iapanesii, cu chinesii, până si cu vecinii despre nordu ai acestoru a ; dar’ ce nu DOtemu admitte, oc trebue oîn -~~.i»«ttemu cu tota ocasiunea, este pictonoîunea, nerusinati», a.i,auta fără temeiu, ca adeca d’insii, domnii unguri, aru fi impacati si aru trai in armonia si intielegere cu tote natiunile de sub a loru egemonia. Doveda despre acesta ni ofera gravaminele de tote dîlele, ce se redica din partea natiuniloru nemagiare contr’a volniciei, contr’a pusetiunei de negatiune a guvernului magiam ; situatiunea Transsilvaniei, nemultiumirea generale a poporului romanu, ingerînti’a in affacerile proprie municipali, amenintiarile si pressiunea ce o esercita guvernulu asupra oficialiloru de statu pentru că acestia se-i promove scopurile si se-i esecute ordinele arbitrarie, freeurile cu serbii, pertractările de asta-di cu croaţii, sunt totu atâtea dovedi, ca dieu intre domnii de la potere si intre poporele de sub coron’a lui San- Stefanu, nu pre domnesce bun’a intielegere, cu atâtu mai pupau armoni’a, concordi’a si multiumirea generale, carea singura este basea pentru înflorirea si prosperarea unui statu in timpi de pace, si carea singura asigura esistinti’a unui statu si lu face tare si victoriosu iu dîle de periculu si de grele fortune. Dreptu illustrare pentru cele asserate vomu se mentionâmu aici numai unele casuri mai recente. Universitatea de Clusiu s’a infiintiatu si de catedre paritetice pentru propunerea studieloru si in limb’a romana domnii de la guvernu si preste tote domnii unguri nici câ auj^voitu se scia, cu tote câ prin unu asemenea actu, aru fi doveditu câ, daca nu in alte privintie, baremu pre terrenulu scalasticu — si inca in butulu legii pentru instructiune se interesseza si se ingrigescu in egala mesura pentru cultivarea tuturoru civiloru d’in aceeasi tierra. Acest’a inse nu s’a intemplatu. Naţiunea romana, majoritatea poporatiunii d’in tierr’a in care s’a infiintiatu universitatea, nici aici n'a fostu bagata in seama. Dreptatea si ecuitatea s’au calcatu in piciore, nu s’au respectatu. Emendamentulu deputatiloru nationali romani la adress’a camerei, sprijintu numai de unu singuru magiam, s’a respinsu , si nu imbucatatîrea semi-statului ungurescu, nici introducerea sistemului federalisticu, de care domnii unguri se temu asie de tare — se cerura in acelu emendamentu, ci se cere numai revisiunea legii de nationalitate, carea se dovedi nu numai de defectuosa fi si de nedrepta, si se cere mai departe regularea cestiunii transsilvane, delaturarea acélor pedece, cari de atâti’a ani tienu pre poporulu romanu d’in Transsilvani’a in pussivitate absoluta si lusilescu a observă facia de guvernu si institutiunile lui una atitudine, carea ori si cum altmintrelea, numai amicala si liniscitoria nu se pote numi. Si ce face guvernulu in asemeni impregiurari ? In locu se caute a se impacă cu Romanii, elu vine a-i conturbă chiaru si iu pusetiunea, la care insusi i-a condamnatu ; prin amenintiari, pressiune si fortia se încerca a a duce pre romani la urn’a electorale, si a-i duce acolo unde dinsulu vré, si pentru cine dinsulu vré. Acest’a se intempla acum in districtulu Fagarasului. In dîtlele acestea primirâmu o epistola de la unu bunu si devotatu romanu d’in tier’a Fagarasiului, unde intre altele ni se scrie, cu guvernulu, spre a poté esecută, in fine, alegerea de depu ■ tati in acestu districtu după plăcutu si arbitriulu seu, s’a apucatu si a suppusu la juramentu formalu si specialu pentru actulu da alegere pre toti oficialui, mici si mari , cu crucea in mana si cu luminela aprinse a juratu fia-care offiicialu că va sprijini pre guvernu si i va dă totu concursulu seu precum intr’altele, asié si in acesta privintia. Chiaru asié se fi juratu oficialii romani, si neci atunci nu credemu, că ei, după tienut’a loru de până acum, sé se demutta a cortesî pentru unu guvernu, care ne desconsidera, care calea legea si abuseze de poterea sa numai că se oprise si se umilesca pre romani. Astfeliu stă lucrulu si nu altmintrelea. Si intre astfeliu de impregiuiari, cine pote se afirme, ca repportele intre guvernulu magiaru si intre naţiunile de sub a lui supremaţia sunt amicale si liniscitorie ? Cine pote se afirme, câ natiunea romana de dincoce de Carpati este multiumita cu j^UDCUUuv/a iui vw*w---- n rj C? 1..- , incidentele de tote dîtele ni dovedescu mai multu decâtu contrariulu ; ni dovedescu câ esacerbarea si nemultiumirea este aprope generale, foculu arde asta-di sub spudia si cine ni garantedia, ca nu va isbucni mane. Dée ceriulu că reulu sé se vindece la tempu si sé n’ajungemu a deplânge acele momente, candu cei nemultiumiti, perdiendu-si tote sperantiele de una ameliorare a sortii si satul de una vietia ingrata, se voru aruncă in bradele lui Marte si voru caută să mora mai bine cu gloria, decâtu se fia in eternu nedreptatîti si oprimați in vechiulu loru parmentu. De la Societatea academica d’in Badiresei. Biedinti’a VII. plenaria din 16.128. aug., 1872. După cetirea processului verbala d’in siedinti’a precedenta Papiu cere a i se procură cartea .Journal de Piene le grand“ relativu la Cantemiru, spunându totodată câ se pote prin antiquariulu Ascher d’in Beroina, ceea ce se primesce. — D. Stanescu daruesce bibliothecei societăţii acad. „Charta sylvica a României desemnata si edata de dsa, in 4 bucăți si cu una tabla pentru splicarea semneloru. Se primesce cu multiumire. — Papiu presenta testulu lntinescu a cârtii lui Cantemiru „Descriptio Moldaviaeu, cu a cărei tipărire se insarcinasse dsa inca in sessiunea trecuta. Pre- 8ied. Laurianu propune a i se multiumi pentru ostenelele puse cu ingrijirea tiparirei, correcturei, prefatiune, etc. Assemene propune a se multiumi si Dlui Massimo pentru tipărirea libretului de statuie, regulamente, etc., apoi pentru ostenelele puse cu tipărirea si correctiunea Commentarieloru lui C. I. Cesare premiate in sessiunea trecuta, si in fine pentru tipărirea „Annaliloru Societăţii“ Eodosiu observa ca secretariulu gener. a fostu si este detoriu a tipări annalile si cărţile edate de societate. Massimu răspunde, ca tipar. Annaliloru inca da lucru multu, dar’ cu tote acestea nu cere, neci primesce multiamire. — Presied. presenta fiesce cărui membru câte unu essemplariu d’in Cantemiru (Descriptio Mold.) — Odobescu vediendu editiunea destullu de elegante, cere totusi a se trece in process, verb. cu chard’a nu este fina si monumentale precum merită autorulu principe, că scriptoru atâtu de eminente. Laurianu (cedendu presidiulu Dlui Dr. Fetii) dice câ s’a padîtu regulamentulu si câ afara d’acest’a dsa nu este si nu va fi pentru lussu, pre câtu tempu seraci’a societății va dură. — Se cere inchiarea discussiunii si relegarea ei la desbaterile asupra