Federatiunea, noiembrie 1872 (Anul 5, nr. 106-113)

1872-11-03 / nr. 106

va fi realisata acea idea, de carea se temu asie de tare si de asie multu tempu inimicii nostri ; si se temu nu pentru ca panslavismulu li-ar’ resplati reulu cu reu, ci pentru ca după aceea nu li-ari mai concede a face reu si a infige rane in corpulu slavu, precum de secuii au fostu si sunt indatenati.“ Ursa propta a lui Lonyay. Nu numai vienesii si voru aduce aminte de esistentiele catilinarie cari in annii 1849—50 au escellati prin „sierbitiele loru fideli acest’a nobila giute n’a peritu inca, ultimii ei mohicani sierbescu acum’a in Ungari’a, ca „gardisti ai lui Lonyay.“ Despre unu aselu de descendente scrie in „Ellenőr“ unu correspondente d’in Sepsi-Szt-György (Secuime.) Dlu Valentinu Császár, onorabilu membru alu dreptei estreme, respective alu cohortei mameluciloru, dîtele trecute in numitu jude investigatoriu in affaceri de alegere. Cine este acestu diu si in câtu lu cualifica trecutulu seu la acestu „officiu de onore* *, se pote vidé d’in urmatoriele: Dlu „Valentinu“, au fostu in tempurile lui Bach celu mai suppusu sierbu alu faimosului capitanu Kovács. In semnu de remunerrtiune pentru acest’a fu numitu jude opidanu in Sepsi-Szt-György si ocupă acestu postu, pana ce tienu domni’a lui Bach si Kovács. Cu jude opidanu nu sufferia neci o controlla si manipulâ cu averea comunala după cum i veniâ la socotéla. In tempulu acelua se intemplâ, cu manipulatiunea pre batetoria la ochi cu o parte de pădure provoca irritatiune generale. Emericu Stefanu si inca alte persone se si redicari contra lui „Valentinu* La dispusetiunea lui Császár vise domnulu si comandatorele seu Kovács simplamente le pusse la umbra pre aceste persone nedumerite. In carcere si ediura numai vre-o duce dîre, inse scopulu fu ajunsu, cetatienii fra infricati, si nimene n’a mai cutediatu sé se redice contr’a manipulatiunii lui Császár pana in an. 1872, candu representantia comunala de atunci fu schimbata si dlu Kovács incetu d’a mai fi tertarea (spaim’a) orasilui si patronului „Valentiuu“. Nou’a representantia comunala ceri ratiociniu de la Császár, elu inse in acesta privintia era cam greu la urechi. Deci numai de câtu se numi una comissiune de revisiune, care in prim’a sa si edintia, după revisiunea numai a unora pucine rubrice afla de fraudatiune de preste 4000 fi. Dlu „Valentinu“ neamanatu fu pussu la recore. După reclusiune mai îndelungata i successe, neci pana asta di nu se scie cum, s a se vede pusu in libertate. Elu presenta apoi unu recursu contr’a comissiunei revedietorie, guvernulu ardeleanu aflâ inse dovedita defraudartiunea. Tréb’a ad’“1’“ “’*■ ws“ —i» Miinisteriulu ungurescu. — Bar Wenckheim, ministrulu interneloru de atunci, numai de câtu ordona restituirea summei defraudate. In tempulu acelua Horn se rentorse in patria. Dlu Valentinu Császár întreprinse acum nesce escamotări (daca cele ce urméaza mai la vale sunt si in detailu adeverate scu ba, nu potemu garantâ, fiindu ca le am a u d i tu de la insusi „Valentinu,* dara pentru esseuti’a lucrului garantâmu.) Si — aici ne tienemu de propriele declaratiuni ale dlui V. Császár — surprinse in clubulu deachistiloru pro dnii Zeyk, Gajzágo, Kemény si Vil. Tóth [atunci secreteriu de stătu], cu partid’a stanga ar’ fi imprasciatu 10,000 fi. pentru alegerea lui Horn, si adeca oppositionalii ar’ vre se-i cascige unu coreu, care pana acum’a a fostu alu deachistiloru. Atunci Stefanu Kemény, plinu de presentîre eschiamâ : „Valentine, dor., nu vei ahdîce pentru cele 10,00o fl.“ Valentinu taceâ, si lassâ in cugetele loru pre domnii cei mari si nobili. Doue, trei dile după aceea, dice Valentinu câ la Vil. Tóth : „Aduceţi vre-o judecata definitiva in treb’a mea — nu-mi pasa fia si nefavoritoria — totusi mi va folosi.“ Inca odata accentuamu ca acest’a a evartatu-o insusi dlu V. Császár, si chiaru asié ! Atât’a vnse este fapta, câ Wenckheim numai decâtu a ordonatu essecutiune contr’a lui Valentinu Császár. Acestu-a vnse de locu se dusse la Sepsi-San-Giorgiu, convocă pre sateliții sei la siedintia de comitetu, in care toti ministrii fure numiti de divi onorari ai cetatii si lui Valentinu i se erta restitutiunea celoru 4000 fi. !tuna parte a representantiloru recurse la ministeriu contrar. acestui conclusu, intru aceea Wenckheim se retrasse, era noulu ministru de interne Paulu Rainer respinse recursuri ! ! Dara dlu Rainer o potea sei, ca neci o fracțiune, neci intreaga representanfi’a nu este indreptatîta a resipi averea comunale. După tote acestea D. Valentinu Császár păna in diuliti’a de asta di n’a solvitu neci unu banu ambla, libera si pre de asupr’a este numitu inca „jude investigatoriu !“ Cum este dara die Lonyay ! candu era vorb’a despre corruptiune lberai plinu de mania , aduceti documente, fapte ! — Ce dici acum la aceste fapte, acestea pana un’a alta dora voru fi sufficiente. 422 „Wanderer.“ Oradea-Mare, finea lui oct. 1812. Pre aici pre la Orade am ajunsu bucuri’a si onorea, ca străinii se vina pre la basericele romane cu paradele loru, cu santîri de steaguri si parastase pentru credincioșii altoru confessiuni. Cohortea (Batalionulu) honveditoru d’in Bihari’a primindu-si steagulu, aceliua s'a santîtu cu mare parada mai antâiu la beseric’a rom. cat. catedrala prin episcopulu latinu Lipovnischi unde honvedii au depusu juramentulu in limb’a maghiara si romana. Pentru honvedii romani preotulu castrense ces. reg. Dlu Bocsi’a dau fienutu cuventare romanesca totu la acea beserica, — după aceste cet’a cuviosiloru a venitu cu steagulu la beseric’a romanesca gr. oientare d’in orasiulu nou, unde pontificandu SS. par. Archimandritu si vicaru episcopescu Mironu R.o ni a n u, steagului se dede a dou’a „binecuventare" iu care occasiune D. Archimandritu a indreptatu catra honvedi o cuventare occasiunale in limb’a romana, peaortandu-î «i fi» credinciosii steagului. Nasi’a Steagului au fostu Dna baronessa Ger- 1 i c z y, cu 20 de nune fete alese d’in familiele oradane, intre cari a figuratu si doue romane, un’a unita si alta neumita, ca asia se nu ne potemu certâ d’in privinti’a confessionala, ci dora n’amu fi assemene patrioti, numai câtu câ acele Coconitie sunt d’in classea acelorua, cari nu sciu limb’a loru materna, neci ca-si prea bătu capulu cu invetiarea ei. Totu la acesta baserica in 7. oct. calend. vechiu S’a tienutu parastasu pentru generalii magiarii revolutionari espiati la 6. oct. 1849, in Aradu, — pontificantele au fostu totu D. Archimandritu Mironu, despre carele forma „Bihar“ -■.iiiiiiii — 1 ................................... ■ ..................... ......................................... He Institutiunile familiare si moravurile CHINEI. (Fine.)*) D. conte Fouché de Careil, care a observatu emigratiunea chinesa in Americ’a, constata ca cumpetarea, economi’a si pacienti’a coloniiloru facea minuni. La San Francisco este o emigratiune chinesa bogata si inteligenta- Plantatorii atragu pre emigranti chiaru până in valea Mississipi si precari spirite incepu a se inchieia de aceasta invasiune. Cu tote acestea se pare a nu fi de temutu facla cu superstitiunea chinesa. Acestia nu voiescu se fia inmormentati in America, unde repausulu mortiloru este turmentatu prin drumurile de leru; asemenea in contractele de emigratiune stipuleza de ordinaru intorcerea osseminteloru in tier’a natala. Astfelu culturu căminului domesticu esercita asupr’a loru o atractiune care va preserva inca multu timpu pre Americani de invasiunea care i ingrozesce. D. de Careil indica chiaru acesta superstitiune, care după densulu, i,re si alte efecte deplorabile, ca o causa de decadentia; mai vorbesce si de moral’a egoista, mărginită, forte utilitara, la Chinesi si abusurile biurocratîei, dirigerea de mandarinii inimici ori cărui progresu. Insusîrile loru cele rele au fostu de asemenea presentate printr’unu documenta. Era cum unu voiagioru aprecieza spiritului de familie in Chiu’a, intr’o scrisore praticulara careia i s’a datu citire intr’o siedintia posteriora. Femeee nu este companion’a bărbatului ; ea este sclav’a sa pre care o tracteza cu asprime si o lovesce de câte ori lu contrarieza. Socr’a (pho-pho), care voiesce se-si resbune de timpulu seu trecutu face întocmai ca fiiulu seu. Si era pentru ce atâtea femei se spensura la usi’a camerei noptîale, pentru a ruinâ pre barbatu si pre pho-pho prin plat’a visitei care va trebui se li se faca de câtra mandarini, si care nu valoreaza nici odata mai putinu de câteva mii franci. Femeea servesce pre barbatulu seu la mesa si nu mananca nici odata cu elu ; candu sosesce d’in voiagiu, ea intorce spatele. Raporturile copiiloru cu părinții loru sunt totu pre aceea-.si dreapta. Ei iau, d’in cea mai frageda etate, obiceiulu blastemeloru, cuvintieloru celoru mai desgustatorie si acéstea in tote clasele societatii. In scola, fie carte striga câtu pote citindu-si lectiunea, in timpu ce vecinulu seu citesce totu in aceluasi modu pre a sa. Cu câtu copii striga mai tare, ducea unu professoru câtra voiagiorulu nostru, sciinti’a se aprofundeza mai multu.“ Ceea ce invetia in timpu de cinci-spre-diece ani se reduce la forte putine lucruri. Compositiunile oratorice făcute de elevii cei mai inaintati nu sunt de câtu nesemnificative seu nisce buriesci desvoltari. Trebue se spumemu, câ consululu de Toutcheau protestă cu energia in contr’a aserțiuniloru, câ aceste moravuri sunt comune toturoru claseloru societatii. După densulu acést’a nu pote sé fia admisa de câtu pentru poporulu de josu. Autoritatea parintesca este, in principiu, suverana, dara ea este, cu totu ce remane, superficiala, esteriora. Indata ce părintele trece preste siese-dieci ani, lu punu pre unu patu simplu, si iu lasa lipsitu de orice necesarie. Candu mortea se apropie si mediculu declara ca nu mai este speramia, nu se mai ocupa de bolnavu, ci de amenuntele inmormentârii, fara a uita rimatorulu grasu, bas’a obligata la tote festinele Chinese. Candu „bttranii" au inchisu ochii, se întrecu de a striga si de a plânge ; tote acestea inse tienu o diumetate de dî, candu fiecare si reincepe afacerile, beau si ridu câ de ordinaru. Ceremoniile sunt observate : onorea este salvata. Da apoi precari detaile in privinti’a constitutiunei si proprietăţii. Bistemulu feudalui a domnitu in Chin’a până la alu treilea secolu înainte de er’a creştina. Imperatulu Tsin- Chi-Hoang-Ti, este care a datu la teta lumea dreptulu de proprietate, si care pentru a bas’a aceste drepturi pre mulu d’in sentiementele cele mai energice ale naturei umane, declară locurile de iînmormentare nealienabile. Ideea era pre atâtu de justa, pre câtu de profunda : ea avu cele mai fericite resultate. Fiacare voii a avea câtu se pote de aprope campulu de immormentare si cas’a sa. Se destrelina pamenturile inculte, se emigra in cuprinsurile vecin' abie populate de câteva tribri nomade. De la acestu momentu dateza atentiunea crescenda a rasei chineze si Caracterulu democraticu alu civilisatiunei sale. Nici unulu d’in succesorii Imperatului Tsin n’a incercatu a reveni asupra operei sale ; d’in contra, tote legile au fostu făcute in vedere de a favorisa pentru toti principiulu proprietății. Cea mai buna d’in aceste legi este, după curiosele argumente ale unui economistu chinezu, aceea care a redicatu 30 la suta dobend’a. Este probabilu cu tote acestea, câ nouele necessitâti create prin comerciulu cu Europ’a si prin desvoltarea marei industrie voru face a se lepedâ principiele savantului Tchan-Iog. Unulu d’in caracterele cele mai frapante ale estremei imbucatatiri este lipsa proprietăţii de agrementu ori câtu de pucina importanta. In China, unu parcu mai mare de unulu sau de doue hectare ar fi unu scandalu si inca parcuri de asta dimensiune sunt forte rare. Bine intielesu ca parcurile imperiale făcu esceptiune. Se intielege ca emigratiunea se fia indispensabila pentru o tiera unde fia-care familia rurale nu are in termeim mediu mai multu de patru hectare *) A se vede mul trec. alu „Federat.“ I dice, cu celebrarea acestui serviciu divinu SSa l’a primitu cu I cea mai mare bucuria si promtitudine. Pre catafalculu redi- I catu in mediloculu basericei era scrisu pre langa alu generaliloru si numele lui Iuanu D ra g o su , pre carele l’a omoritu Moţii (a móczok) inimicii patriei. E de insemnatu, ca pentru acesti espiati nu s’a tienutu in annulu acestua parastase aici in Orade neci la una baserica catolica seu protestanta, ci numai acum ca la cea romana resaritena ; se vorbesce cu impulsulu a venitu de la locuri mai innalte ; si totu lucrulu au fostu condusu de corifeii fratiloru magiari d’aici, ce si de acolo se pote dedice, câ la acestu actu „a 1a infratîre Brasiovenesca“ au luatu parte si cornitele supremu si officialii comitatensi „in corpore“ acestu parastasu de poruncela ar’ fi fostu cu demonstratiune in contr’a parastaseloru spontanee făcute eroului Iancu , si cu urmédia a se tiené si o afurisiauia, totu aici, asupra Moţiloru.*] T u n i c u. Comit. Satu-Mare, 22. oct. 1812. Die Red ! Una caletoria întreprinsa prin comitatulu Satu-Mare, se convinse prea destulu despre iubirea fratiesca atâtu a deachistiloru, câtu si a oppositionaliloru frati magiari ; — se vorbesca faptele : Caletorindu de la Satu-Mare câtra Tier’a Oasiului, cu talentatulu june Vasiliu Tataru, — ajungundu in Sierchiudiu, unde candidatulu de ablegatu luliu G a b a n y i de pardit ’a diacanu are mosî’a sa, avui onorea d’a — fire chiamatu, impreuna cu amiculu meu susu-amintitu, la banchetulu datu prin insusi candidatulu Gabányi, la care in facieandu-ne, cu calatoriu, cu machnire am trebuita se fiu marturu unui incidentu tristu si insultatoriu pentru dulcea mea natiune romana , si anume : Dl. Huszár, plebanu papistasiu locale, redicandu unu toastu pentru ingeniosulu preotu d’iu Josiebu, D Micailu Popu, vulgo Pap Miska, intre altele insultatorie facia cu natiunea romana faci verfu cu espresiunea. „Inchinu acestu pocalu pentru M. O. D. Michailu Popu, uuiculu*) care s’au retrasu de la luptele nebunate cei partite natiunali.“ M’a machintu adancu acesta intentiosa espresiune, si ca necunoscutu intre ospetii presenti la acestu banchetu am asceptatu cu ardore ca cineva d’intre romanii de facta sé-si redice vocea spre a respinge acesta insulta aruncata nu numai asupr’a natiunii romane ci si asupr’a celorualalte natiuni d’in tierra. Inse dorere ! — desi era mai multi romani precum : D. Sa nu jude la administratiune, Vasiliu Popu notariu in Calinesci, si renumitulu Alessi Jani («are si-a parasitu natiunea) notariu in Camerdiana si alti romani, cari era betrani de etate, si, pare-mi-se, si de sentieminte, inse neci unu cuventu, de la acesti domni ! Dar insult’a nu remase neresbunata, câci bravulu june *] Trebue câ dragalasii noştri fraţi si iubiţii compatrioţi magiari, au mare nevoia d’alu de acestea, câ ce se făcu multe comedie si pre aiurea, asie d. e. intre şerbi, dar’ assemenea demonstratiuni n’au mai multa valore cu potcovele pre caii morţi. „Red.“ *) Ba, dorere se mai afla ici colo câte unulu de calibrulu Dlui Pap Miska, dar’ numerulu loru dispa e d’in dî in dî cu desvoltarea conscientiei si a demnității nationali. Red.