Federatiunea, iunie 1873 (Anul 6, nr. 39-49)

1873-06-10 / nr. 45

Pest’a, 9/21. Juniu 1873. In Cam­er’a deputatiloru Ungariei discussiunea generale a­supr’a buge­tului pre an. 1874. 8’a inceputu, dupa ce clubulu deachistiloru, la imbarbata­­rea capului, decise a­sta ca unu omu pentru luarea in desbatere si pentru votarea bugetului, era centrulu stân­gei, care de la scoterea lui Lonyai si venirea lui Szlávi, cochetedia mereu cu ministeriulu, se lapede de la propusulu de mai nainte (de a nu primi bugetulu neci de base a discussiunii generali) si pocaindu se decise a sprijini mînisteri­­ulu. Intorcerea lui Saulu inse nu s’a potutu intempla fara unu actu de mi­nune, ceea ce in limb­a parlamentaria se chiama „scandalu.“ Capulu stângei estreme, D. Ernestu Simonyi, începu pre de una parte a tiesselu intregu ministeriulu, ammeandu-i incapacitate completa, cerendu i una singura fapta ca titlu prin care si ar potri justi­fică e­sistenti’a, dupa ce prin vile me­­diuloce scose d’in sinulu seu pre fostulu seu presiedinte Lonyai, ceea ce nu stima, ci desgustare produsse in parlamentui si tierra, pre de alta parte fece aspre imputatiuni centrului stângei, pentru enigmatic’a sa portare , d’a se retrage iute de la lupta, de câte ori i­ se im­­bia occasiunea de a poté trânti acestu ministeriu incapabile. Filippicele lui E. Simonyi produssera invitatiune straor­­denaria atâtu pre scaunele ministeriali câtu si pre alle centrului stângei. Mi­­nistrulu prés. Szlávi respunse emotio­­natu, recunnoscandu ce nu a facutu lucruri mari, dar a facutu totu ce a potutu, negandu inse ca d’insulu s’ar fi dejositu prin intrige a scote pre Lonyai d’in cabinetu, provocandu-lu pre acestu­a, ca sa spună insu­si. (Lo­nyai era de facta la acestu frumosu intermediu dara dupa vorbirea lui Szlávi se scolk frumos cellu si eask d’in camera, fara a da — firesce — deslu­­cirile ce i le ceru­ Szlávi­ daca dsa ar fi intriguatu sau ba ? ! — D’in cen­trulu stângei, corifeulu cellu mai be­­tranu si cellu mai moderatu, D. Caii manu Giiczy, asta-data perdieudu-si cumpetulu moderaciunii ce lu caracte­­risedia, cu voce irritata respunse lui Simonyi staruindu a respinge imputa­­tiunile si a scusu purcederea partitei salle, ce nu tindem cu totu pre tiulu la cade­­rea acestui m­isteriu mai alessu candu caderea lui aici cu mare paguba atierrei (?) Estumodu discussiunea a­supr’a bu­getului n’a fostu, dupa cum si-o prog­­nosticase guvernamentalii, ferita de ac­cidente neplăcute; dloru si facusse socotel’a fira D. Simonyi, care­ fusesse primulu luptatoriu si in campani’a, nu premersesse căderii lui Lonyai. — Dîr­­ele acestui ministeriu sunt numerate ; cr­ ce candu capulu­i eu este silitu a recunnosce, de­sî in modu inderectu, incapacitatea sa, nepotendu atreta fap­te prin cari sa faca a face invinui­­rile, nu mai pote avea rațiune d’a sta la loculu ce nu-i adduce onore, ne­potendu adduce tierrei servitiele ce i se ceru. — D. Szlávi se bucura de reputatiune de omu intelligente si preste tote de omu cu manile curate, calitati, ce nimene nu i le pote con­testă, dar cari nu totudeun’a sunt de ajunsu spre a poté plini una missiune atâtu de grea, precum este a primu mi­nist. unei tierre eaUngari’a, statu hybri­­du, neci suveranii, neci vasallu,alle cărui affaceri se reguledta dupa interessele associatiloru vecini, mai tari prin cul­tura si avere materiale, — a fara de acest’a inca si tierra poliglotta, cu multi factori, a caroru valore este a se cunnosce si recunnosce, era inte­ressele varie a se multiumi prin com­­pensatiune justa si acuilibrare intrellep­­ta, neci decâtu vine prin a ignoră cu in­­gantare, prin a calcă cu despretiu si su­­metra orba interessele factoriloru, cari respectați dupa cuvenintia, servescu spre consolidare, era desconsiderați, du­­cu spre dissolutiune. — Unu barbatu ageru, cu ochiu de vulture si cu inima de leu, lipsesce Ungariei. Intrelleptiu­­nea „intrelleptului tierrei“ au fostu pres­cauţiunea născută d’in escessiv’a temere de aceşti factori, spre a caroru parali­­sare a facutu d’in magiari: cod’a nem­­tiloru“ si d’in ugari’a patri’a commune : „tierra asservita“ interesseloru Austriei. — Nu bureaucratii voru pricepe, neci deslegă acesta mare, cestiune — si bu­­reaucratu este d. primu-minstru actuale, nu fricosii, nu cercuscriptii (la minte) si mai putinu egoistii, cum sunt boierii si boierenasii d’in Tranailvani’a, sunt chia­­mati a luă mis­iunea cea grea; — unu gigante unu suffletu spelatu de rugin’a cea vechia trebua sa se ivesca mai nain­te de a se sterpi, d’in radecina credinti’a, mai nainte d’a cade tierr’a in apathia. — D. Aedrassi avea priceperea, dar i lip­­siă curagiulu, pote si vointi’a. D. Lanyai inca pricepeă si in agilitatea sa mercu­riale affecte ck va se descurce cu unu degetu tote id­ele incalcite. Se lauda ck descurca si deslega cestiunea Croatiei, ck impaca pre Romanii Transsilv. in fine compunendu differintiele serbesci, pace eterna are sa domnesca intre poporele Ungariei. Adeverulu este ck pucinu tempu câtu a statu D. Lonyai la potere, au incurcatu id­ele mai multu, decum fu­­sessera. — Successorulu sku, va avé de lucru — daca­­ va ajunge si tempulu — d’a descurca si compune, dar cu tota onorabilitatea sa mari lucruri nu va face. Missiunea cea mare este reservata unui geniu, care se nu intardîe a se ivi! Diuariulu „Press’a“ d’in Bucuresci ni adduce scirea ca Domnitoriulu Ro­mâniei au plecatu touii (in 71l9 i. c.) pentru calletori’a sa la Vienn’a si apoi la baie. Carolu I. vă calletori officialu pana la Vienn­a, de aci înainte va pă­stră cellu mai strictu incognito si va petrece in strainetate 6 septemane. „Afflamu duce „Pr.“ ck Imperatulu Au­stro-Ungariei prepara cea mai frumosa primire Domnului Romanu, cărui i se voru da onorurile cuvenite unui Su­­veranu.“ Transsilvani’a in diilele pa­­timeloru, 1873. VII. Ca sk poţi pescui cu successu tre­­bue sk fia ap’a tulbure; ca sk poţi câştigă averea cui­va si pre nedrep­­tulu, trebue sk fia legile confuse si dubie. Cumca legile nodre sunt confuse si dubie, am probatu si cu alta occa­­siune. Pentru ca On. publicu cetitoriu să se convingă pre deplinu despre ade­verulu affirmkriloru de mai susu, voiu a communică asta­ di unu estrassu din §§-ii 3 si 18 ai patentei urbariale. §-ulu 3 intre altele .'ontiene urmato­riele dispusetiuni : „in contr’a acellei possessiuni care a essistatu in l­a Ja­­nuariu 1819 nu se mai pote urdî neci una actiune in privinti’a naturei ei allodiale sau colonicale. Sau cu alte cuvinte, daca iobagiulu de la arniulu 1819 pana la l­a Jannuariu 1848 a folositu o mosîa facundu ro­bote pentru ea, singuru prin posses­­siunea acest’a îndelungata mosî’a im­­braca natur’a colonicale si remane proprietatea sa netiermurita. Pentru as­­semenea mosîe rescumperarea se prea teza din medilocele statului.“ Se vedemu acum cuprinsulu §­lui 18: „Iobagiulu pote rescumpară din midilo­ele salle pre acellea loc­iri al~ rodiali, cari i s’au datu lui spre cul­tivare si folosire pre tempu nedeter­­minatu fara condituine de a se poté luă indereptu si in casulu din urma se affia in possessiunea lui de la 1819 incoce.“ Vedeţi, domnule Red­­ck dupa §. 3. singur’a possessiune de la 1819 pana la 1848 a fostu de ajunsu, pen­tru ca tierranulu sa remana proprie­taru preste mosî’a in care s’a elibe­­ratu mn annulu 1848, dar §. 18 a luatu indereptu de la tierranu cu sting’a, ceea ce capetasee mai inainte cu drept’a. Dupa acesta dispusetiune din urma mosî’a pentru care s’a pres­­tatu robote si care din 1819 pana la 1848 neintreruptu a fostu in manile iobagiului, nu se mai considera de colonicale, ci de allodiale, prin ur­mare nu trece in proprietatea tierra­­nului neconditionatu, ci numai atunci, daca dinsulu va plati rescumpararea pentru ea. Astă-dara cea mai drepta dispusetiune cuprinsa in §-ulu­i este paralisata prin §, 18. Dar’ sbiciulu lui Atilla pentru tier­ranu a fostu dispusetiunea susceputa in patenta despre contractele tempo­­rarie. Sciti, cumca boierii nostri au avutu mare influintia la codificarea patentei, allu loru este meritulu susu attinsei dispusetiuni. Pre neamu­iu usioru l’au capacitatu, cumca unu arendas­iu, care tiene unu bunu in arenda pre langa contractu formale nu pote fi iobagiu, era dar justificata dispusetiunea, cumca contractele tempo­­rarie eschidu ori ce relatiune iobages­­ca. Atât­a a fostu de ajunsu, pentru ca sa se pota commite fapte striga­­torie la ceriu. A fostu de ajunsu po­sibilitatea de a face din iobagiu aren­da­siu, ca­ci ce e mai usioru de câtu a fauri contracte facia cu tierranulu, care nu scie scrie, sau de a califică arendasiu pre cellu dantâiu iobagiu din communa. A intratu iobagiulu pre mosî’a boieriului la Sangeorgiu, aces­­tu­a i-a spusu cellui­a conditiunile folosirei mosiei, tierranulu ca să fia mai securu, ce nu va fi aruncatu din mosîa cellu pucinu pana la finea am­­nului, se rugă de stapanulu seu de pucinu scrissora. Era cuprinsulu celloru mai multe scrissori — calificate mai tardîu de contracte, pre cari tierranulu le consi­deră ca una garanția pentru essistin­­ti’a sa. Dau mosî’a mea iobagesca lui N. N. ca sk faca 2 dîile in septemana, se dee diecima, pui, femea si torca etc. Dupa essîrea patentei assemenea scrissori prin cari s’ar fi potutu dove­di chiaru natur’a locului, fure consi­derate de contracte temporarie si io­bagiulu sau dîlleriulu maltratatu cu anni si trassu in judecata de la unu tribunalu la altulu. E lucru de mirare, cumca cu aju­­toriulu acellei dispusetiuni nu s’au scosu toti iobagii din mosîel© loru ca­ci fie­care iobagiu candu intră in mosîa facea unu feliu de invoire cu stapanulu seu, adeca pentru locurile cutări ai sa faci pre amnu atâtea ro­bote. Daca vei cercetă midilocele înamo­ra­li pre cari le au folositu boierii in procedur’a loru, de a face din iobagiu arendasiu, ti se scola perii in capu, si te miri, cum de nu s’au descarcatu tote trasnetile din ceriu in capulu acel­­lor­a cari plasmuescu atâtea relle in pat’ria nostra !! Vi insemnu aici unu singuru casu : in comun’aS. poterniculu conte urdieste processe in contra iobagiloru sei pen­tru nisce locuri, precari ellu le tienea de od­ectu allu u­oru învoiri tempo­rarie !­era iobagii cu totu dreptulu le consideră de colonicali sau in casulu cellu mai reu, de locuri rescumpara­­rere din midilocele loru proprie. Boie­­rulu dedatu a amblă pre cării co­tite, cerck innainte de tote a midi­­loci sentimina, cumca locurile subu attinse nu sunt colonicali. In captele ce domină intre 1858 si 1861 la tri­bunalele urbariali si-ajunge scopulu. Tribunalele pronunciara, cumca locu­rile de certa nu sunt celonicali. Re­­masse vnse nedecisa întrebarea, daca respectivii iobag, au seau nu dreptulu a rescumpară mosîele din averea loru propria. Se procede la lămurirea acestei cestiuni. Boierulu pentru ck sk nu mai pota fi vorba despre rescumperarea susu at­­tinseloru locuri, se încerca a proba es­­sistinti’a unoru învoieli temporarie ce s’aru fi inchiatu intre ellu si iobagii sei in totu annulu. Contractu in scris­­su nu aveă, astă nu-i remasse alta de câtu a-si caută martori. Ei dar, unde vei află martori, cari se jure falsu ? Boieriulu totu află si inca in per­­son’a duhovnicului seu, propriu, care totu-odata eră si duhovniculu iobagi­loru sei magiari. Daca va jura preotulu, tribunalulu mai currendu va crede minciun’a. Deci acellu a, care ingenunchia la altaru si propaga adeverulu, acellu­a si­ vinde sufletulu, depune juramentu falsu si prepara ruin’a poporeniloru sei! Dar assemenea scandalu nu potu remané tempu indelungatu nepedepsitu. In processulu, pre care lu purtasse boieriulu mai nainte totu pentru aces­te locuri, preotulu jurasse, cumca io­bagii n’au facutu contracte pre tempu determinatu, pentru folosiree locuriloru de cearta. Dupa depunerea acestui ju­ramentu trecură multi anni, pana can­­du caus’a veni pre tapetu sub alta forma. Destullu cu preotulu totu in acellu obiectu intrebatu fiindu a doue ora aju­­ratu, cumca iobagii din S. au folositu locurile pre langa contracte încheiate pre unu annu de dîlle. La pertractarea din urma iobagii au probatu, cumca preotulu loru, a juratu falsu si a cerutu sistarea processului urbariale pana la finirea cercetării criminale, ceea ce e a se urdî in contr’a preotului, cercetarea criminale in contr’a preotului s’a inceputu de multu, dar nu credu sa se alega ce­va din totu lucrulu. Sk fi facutu unu A nr. 45- 770. Jfest’a* Domineca, 22­ 10. Juniu 1873., Annulu an­ siesselea MDCCCLXXIII liocnînti’a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in Strat’a tragatoriului (Lovése-utcza), Nr. 1. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decatunumai de la corespun­­dintii regulari ai ,Federation«.“ Artielii tramisi si nepublicati se vom arde. Diurnaiu politico, literari, comercialii si economicii. Appare Joui­a si Boaimec’a. Pretiulu de Prenumeratiune: Pre trei lune....................3 fl. v. a. itre siese lune . . . . 5 „ „ „ 3re anulu intregu . . . 10 „ ,, Pentru Promania: prea intregu 30 Fr. — 30 Lei n. „ B lune 16 „ , 16 „ „ ,­ 3 8 ,, 8 ,, ,, Pentru Insertiuni: 10 er. de linia, si 30 er. tacs’a tim­brale pentru liesce-care publicat.« ne separatu. In loculu deschisu 20 er. de linia. Unu esemplariu costa 10 er.

Next