Federatiunea, februarie 1874 (Anul 7, nr. 10-16)
1874-02-07 / nr. 10
Buda-Pesta. Joi, 1917 Fauru, 1874. Nr. 10-814. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV. Red actiunea se affin, in Strafa tragatoriului (Lő vés z u t c z a), IVr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspondintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Biurnalu politicii, literariu, commercialu si economicu. Appare Joi-a si Bominec’a. Pretiulu de PTonmneratiune : Pre trei lune.....................3 fl. y. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ ,, Pentru Romani’a : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 er. de linia, si 30 er. tacs’a timbrare pentru flesce-care publicatiune separate In loculu deschisu 20 er. de linia. Unu essemplariu costa 10 er. *" ’“.'■.gugg***1.1.1.1 WP"'1 KilU***11*" ^ Cernăuți. 11. Faupu. 1874. Baromi hG^udossin Hurmutsache I capitanu Iu Bucovinei, iîliîstrul u pa- I triotu Romanu, a repausatu eri. I Tierr’a intrega lu plânge cu profun- i da întristare. Societatea literaria romana. Acesta perdere lassa in adeveru unu golu cu atâtu mai mare, cu câtu rapesce intregei nationalitati unu bunu Romanii si unu barbatu din cei mai distinsi. El nu era ramura acelei classice familie Hurmuzache, flore a Bucovinei, remasitia falnica a vechieloru familie romanesci din acesta nefericita provincia romana. Eudossiu Hurmuzache a occupatu funcţiunile celle mai înalte, atâtu in Bucovin’a câtu si la Vienn’a, folosindu-se totu-dea un’a de înalt’a sa positiune spre a-si servi compatrioţii. Ellu era doctoru in dreptu, a fostu presiedinte allu dietei din Bucovina, guvernatorii allu Bucovinei,Senatoru in Camera înalta de la Vienna, membru allu societăţii academice române, culegetorui neobositu de documente originale relative la Romania de 5prin archivele publice si secrete alle Europei si, mai presusu de tote, buni Romanii si stelpu allu naţionalităţii salle in Bucovin’a. Orice Romanu va plânge dara perderea lui, si lu va păstră cu sânţienia in amintire, ca unu modern demnu de imitatu. d. „Rom.“ Semne ominose. Calletori’a imperatului Franciscu Iosifu, la Petrupole, fu commentata de tota press’a europeana ca garanti’a pacei, de si nu eterne, precum se esprima domnitorii in tractatele loru, dar cellu pucinu pre câtiva anni înainte si acest’a pentru că tota lumea este petrunsa de necessitatea sustienerii pacei, de care unele popore au neapperata trebuintia, parte spre a se reculege după marile desastre ce au induratu, precum Franci’a si Ostrungari’a, parte spre a se poté consolida, precum Itali’a si Prussi’a, era tote statele celle mice spre a se poté desvolta inaintandu pre callea progressului si a civilisatiunii. Să nu ne mirămu dara, daca diaristic’a europeana, consola missiunii salle, considerandu pacea preste totu, ca cellu mai mare bunu allu omenimei si petrunsa de necessitatea sustienerii pacei, intru impregiurarile actuali, insoei cu dulci sunete de pace calletori’a imperatului Ostrungariei la Petrupole. Se pare inse că essistu omeni si chiaru state, cari nu dorescu pacea, d’in contra statuescu a se folosi bine de situatiunea creata prin ultimulu resbellu ; si a se folosi pana inca este timpu, pana candu reculegerea Franciei nu s’au complinitu si pana candu alliantiele nu s’a schimbatu. — Se intiellege de sine, că intre aceste state primuîu locu occupa Prussi’a, numai d’ins’a pote avé interessulu d’a încurcă Europ’a in noue resbelle, ba, de vre a păstră spoliele d’in resbellulu trecutu, trebue să grabesca a-și assecură possessiunea loru. Să nu ne mirămu dara, daca intre sunetele de pace alle diaristicei europene veni a se ammestecă unu discantu, ce turbură tota armoni’a. Cârraitur’a betranei babe de August’a („Augsb. alig. Zeitung“) allungă tote illusiunile, nemici sperantiele, precum gerulu supravenitu pre neasceptate secca si nemicesce granele in germinatiune si florile impupite intr’o mandra dî de Maiu. Dîariulu nemtiescu de August’a Vindeliciloru este organu de contributia allului Bismarcu, care adese ori face revellatiunile salle pre acesta caile indirecta. Romanii inca avura occasiune a cunnosce relatiunile de intimitate alle acestui diariu, cu persone innalte. „ A.ugs. alig. 7.“ chiaru d’in incidintele caletoriei imperatului Franciscu Iosifu la Curtea de Petrupole, si-au luata tem’a de studie profunde asupra cestiunei orientali, spre a demustrâ că Austro-Ungari’a nu are alta missiune decâtu numai ca unu satellitu fără de vointia a-si face cursulu de rotatiune in giurulu communei politice orientale russo-nemtiesci, ba mai multu, că Ostrunguri’a in fapta nu este alta, decâtu unu obiectu de împărţire bine pregatita pentru celle doue poteri nordice, ceea ce inse nu eschide ca cu occasiunea acestui procesm de tabla rasa, câte va bucatare succulinti, se cadia si folicicosiloru pitici cu gura mare de la Dunarea inferiore, — precum numesce, — in estrem’a sa turbare de superare si essacerbare, — dîariulu „Pesthier Lloyd“ pre Romani’a si cerbi’a. — Scurtu că monarchi’a ostrunguresca trebue să se bucure, daca d’in grati’a Prussiei si Russiei mai essiste inca pre unu timpu, deci nu pote alta, decâtu neconditionatu se urmedie directiunea semnata intru intîellegere communa de la Berlinu si Petrupole. Acesta directiune inse, observa „Augsb. alig. 7.“ abia are să fia sustienerea Turciei, ci este mai vertosa pregătirea drumului ce are să duca la resolverea cestiunii orientali in interessulu civilisatiunii europene si altu moralei; inse sub acesta civilisatiune europena numit’a foia intiellege „înaintarea Russiei spre osta si definitiv’a resolvere a cestiunii germane in tierrele de la Dunarea de susu.“ Organulu d-lui Andrăssy, care de unu tempu incoce conduce cu atât’a intielleptiune si cu astă bunu successu politic’a esterna a Ostrungariei, incâtu noi cari tienemu asiă de tare la essistinti’a Austriei, nu potemu decâtu să i gratulămu, — organulu acestui vestitu barbatu, „P. Lloyd“ nice că ar fi bagatu in seama enunciatiunile temerarie si batatorie la ochi alle foi ei de August’a, daca eile din intemplare nu s’ar pare a sta in legătură cu una correspundintia a „Gazetei de Francofurt“ in care se assecura, că principele Bismarck inca in lun’a lui Septemvre an. tr. si-ar fi datu consentiementulu la lărgirea confinteloru Italiei pre contulu Ostrungariei, si daca pre de alta parte nu s’ar asseră, că „unu impiegatu allu imperiului germanu in Pest’a“ ar propagă rescol’a slaviloru de sudu cu scopu, d’a fundă sub domnia lui Hohenzollern din Romania unu imperiu allu slaviloru de sudu. Cu tote aceste inse numitulu organu, de si iea notitia de aceste descoperiri, totusi nu se affla indemnatu a-si perde cumpetulu din motivu, că Germani’a si Russi’a ar fi datu dejă manile si ar fi decretatu a salută pre biet’a Ostrungurla cu spad’a pre după capu. „Pester-Lloyd“ crede, si noi suntemu departe d’a-lu conturbă in credinti’a sa, că Bismarck nu pote să aiba decâtu cugete curate si semiteminte de simpathia facia de Ostrunguri’a, si pentru aceea si ascepta ca aceste faime sfasîetorie de grigină se desminta câtu mai currendu din partea Germaniei. Inse afara de acestea inspiratorii lui „P. Lloyd“ au credu ca cu privire la cestiunea orientale să se pota aduce vre-odata in armonia interessele russesci cu celle germane, căci pre candu unele sunt de natura curatu „nationale,“ pre atunci celle-lalte au una missiune numai „civilisatoria“ ; siapoi să nu se perda din vedere, că cellu ce ar voii să incepa una acțiune in Orientu, ori si ce scopu ar avé acea acțiune, acellua trebue să scie, că tunurile russesci le va afflă totu-de-un’a intorse in contr’a sa. Luandu apoi lucrulu din alta lăture, totu lumea scie, că Germani’a — totu după parerea lui „P. Lloyd“ — pana nu-si va inchiă socotealele cu apusulu, are incarnare trebuintia de Ostrungurica, că ce numai astă va poté să-si pastredie făragrige successele actiuniloru colossali ce le-a desvoltatu in părțile apusului. După aceste premisse politicosulu „P. Lloyd“ conchide, că este chiaru ridiculosu a vorbi asta-di de una „cestiune germana“ in tietrele de la Dunarea de susu, si totu-odata a admitte possibilitatea unei acţiuni armonice din partea panslavismului si a pangermanismului, a acestoru estreme essagerate , ci-apoi ceea ce pune verfu la tote, a trece preste Ostrunguri’a de astadi (lucru mare)ca pre stu una gramada de ruine bătută de totu tempestătile. Iusede si appuca a dechiară aceste enunciatiuni de productu monstruosu allu unei fantasie prea înfocate, totusi nu le potu trece cu vederea, că ce in totu casulu eile dau una admonitiune destullu de respicata, cumca consolidarea refferintieloru interne alle monarchiei n’a incetatu a fi una conditiune de vietia atâtu pentru Austri’a câtu si pentru Ungari’a. In punctulu din urma ne unimu si noi cu domnii de la „P. Lloyd,“ fuse consolidarea referintieloru interne alle monarchiei se pote effeptui seau prin egal’a indreptatîre a toturoru poporeloru ce cadu in cadmiu acestei monarchie, seau prin eliminarea si sterpirea elementeloru eterogene, — alta alternativa nu essiste. Esperintiele de pana acum nn arreta iise, câ domnii cari diregu destinele acestei monarchie, de egala indreptatîre nu vreau să scia, eră a elimină, sterpi seau acclimatisă nu sunt in stare, — si nice nu e lucru astă usioru, — pentru aceea intrebămu pre dd. de la „P. Lloyd“ câ uuu assemene statu mai are ellu pre raţiune d’a essiste? temu da credementu neci revellatiunii loru diariului de August’a, neci faime de la Bucuresci, pentru câ diplomatî’a nu buccina înainte in lumea larga planurile salle si cu atâtu mai pucinu planuri de atât’a importanti’a. Câtu pentru faim’a de abdicare Monitorulu officiale allu României au si grabitu a o desmintî in terminii urm. „aceste faime absurde nu potu fi decâtu effectulu unor manopere iliciale, d’in partea acelloru a, caroru a displace stabilitatea ce o vedu intarindu-se d’iu dî in dî mai multu pre territoriulu romanu si cari sunt desperaţi d’in caus’a prea sinceriloru legature de affectiune ce essistu intre naţiune si suveranulu său.“ Mane, poimane potemu să ne asceptâmu si la desmintirea revelatiuniloru dîariului de August’a, cu tote acestea ambele incidente vom servi iaca câtu va timpu dîarieloru ca obiectu de discussiune, commentarie, etc. Lumea dice: de unde nu e focu nu este fumu. Apoi relativu la faima de abdicare, motivarea desmintîrii nu se va consideră de plauzibila, pentru ca stabilitatea nu este de felu ammenintiata candu successoriulu este din aceeasi familia si se intronedia prin vointi’a natiunei; assemene si altu doile motivu se pare a fi numai una frase retorica, pentru ca legaturele de affectiune in casulu presiute nu se alteredia de felu. Credulitatea omenesca va gasi destulle arguminte pentru probabilitatea faimei, asiă d. e. impregiu l’ÎÎTPa. r» ă ^ 1 r ----— nw/y - - 11 *■ barbatesca; era de alta parte se scla, că inseratorea lui desplacu Romaniloru, cari sperau ca domnitoriulu loru să va aibă cu una familia domnitoria. Tete aceste si alte planuri, daca sunt, mai cu inlesnire se potu realisă prin frate-său inca june. Deci la Bucuresci credulitatea omeniloru, ce invertescu planuri mari, cu tenacitate va imbracistă faim’a si desmintîrile Monitoriului vom fi considerate ca unu supterfugiu, mai alesu după ce faim’a abdicării se pare a fi fostu unu secretu ce n’au mai potutu cerculă sub sigillulu officiale, câci drariulu „Romanulu“ publică epistola confidențiale a unui directoru de prefectura (inditu cu ministrulu presiedinte allu României) câtra siefulu său, caruia intre altele descopere secretulu abdicării. Adeveratu este câ Dl primu-ministru desmintî prin Monitoriu faim’a, dar publiculu va stalaindoiela: pre ministrulu au desmintîtu pre nepotu-seu, ori acestua pre domnulu unchiu? N’avemu să spunemu, câ nefi nu dămuneci unu crediementu acelloru faime, cellu pucinu nu iu form’a iu care se respandira, era planurile celle mari semena cu casiulu d’in fantana ce vediusse Ciganulu la lumin’a lunei. Nu de la Teutoni pote să provenia binele pentru Romani. Timeo Danaos et dona ferentes. Ca pendinte la acesta intempinare, pneriu curtenitorie, se pote consideră si faim’a, respandita in dîllele aceste, atâtu piin dîarile străine, câtu si celle romane d’in Bucuresci, despre intentiunea de abdicare a domnitoriului României Carlu I si redicarea pre tronu a fratelui său Fridericu. Curiosa coincidintia: revellatiunile dîariului de August’a si faim’a despre schimbarea in Bucuresci, de n’ar fi luate numai d’inventu, sau arruncate in publicitate numai cu intentiunea de a mistifică, s’ar completă, s’ar splică un’a prin alta, iuse nu po t.Pest’a, 2 Jan. 14 Fauru 1874. Pe priviri assupra Ungariei in cesti 6. anni de vietia constitutionale! Sunt 6 anii espirati de candu cumnatîtii intre sine pre basea dreptului istoricu, nemtii si ungurii, au impartîtu imperiulu austriacu, luandu-si fiacare partea sea ca proprietate eschisiva. Prin actulu de impartîre si articlulu de impossessionare d’in annulu 1867, devenira nemtii si ungurii stapani preste cellealalte popore alle imperiului, si in-