Federatiunea, februarie 1874 (Anul 7, nr. 10-16)

1874-02-07 / nr. 10

cepura a guvernă cu ajutoriulu falseloru interpretatiuni, desfiintiandu fara indu­rare tote garant­iele isanctionate in favo­­rea acestoru popore. Astu-felu maghiarii guvernatorii nostri iotrodussera in ace­sti 6 anni de trista memoria una con­­stitutiune ambigua si intunecosa multia­­mindu-se a­­rea cu predilectiune una summa de legi pretinse fundamentale de statu, cari in reportu cu majoritatea po­poreloru si a natiunalitatiloru se aplica si interpretedia purure iu interessulu cel loru de la potere. G­uvernulu maghiara — in cesti 6 anni se apropia mai multu celloru-a d’in tierrele supuse despotismului de câtu cel­loru-a d’in tierrele libere si constitutio­nale , pentru­ ca a fostu condussu si pre­­occupatu numai de interessulu unora a si neci de câtu de cellu generale seu allu toturoru-a ce făcu parte d’in acestu statu numitu constitutional. Articlu­ de legi addussi sub acestu guvernu si special­minte: Articlulu XLIII., XLIV. d’in 1868. si XLII. d’in 1871. demustra pa­na la evidintia că in statulu Ungaricu in acesti 6. anni de vietia constitutionale au fostu assecurata essercerea drepturi­­loru politice numai unui micu numeru d’in majoritatea preponderate a popo­reloru. Consecinti’a este: că acestu numeru micu pentru a se poté tiené la potere au fostu necessitatu a sacrifică interessele generale celloru partecularie; au fostu necessitatu acreă neincetatu multîme de officie spre a-si im­olă argații. Numerulu acestora a trece apoi preste 40.000 mii, frumosa armata acest’a, care se sustiene cu mari sacrificie d’in bugetulu statului, a cărui lacune deca nu se mai potu astupă trebue să alerge pre la toti ban­­chiarii Europei spre a-si poté menagiă inrolatii sbi ce trecu de buni patrio­ţi si omeni ai ordine­i. Missiunea ce li este incredintiata ace­stora pretinşi „buni patrioţi“ stă in aceea: ca să strige — in adunări publi­ce ori private, in tribunale, ori la banchete, pre strade ori in cafenelle — că apartienu partidei ce guvernedia. T viu j'vfti’co de dvixiuL­ui la budgetulu statului nrmara in acesti 6.ani si desele transitiuni, intre cari loculu cellu de antaniu 1’ occupa transitiunile in doue ronduri a justitiei si administra­­tiunei, si totu­si nu suntemu organisati neci in un’a, ci suntemu provediuti nu­mai cu unu numeru mai considerabile de individi ce amirosa a „Bezirkeri“ d’in timpurile feroci absolutistice. Dara nice nu putemu fi altu felu organisati, pentru că legile in vigore diferescu eile intre sine. , Acestea legi nefiindu uniforme, singura prin diver­­ginti’a loru se abatu de la ideea ce pre­­suppune consolidarea unui statu. In justiti’a ungariei domnescu articlii no­­vellari, Tripartitulu si Decretele regi­­loru de la 1517, era in a Transilvaniei codicele civile si penale austriacu si di­versele patente; in Ungari’a delictele politice se subsume altu felu, era in Transilvani’i veniu învecinate cu cri­mele ordinarie; si ce e mai multu codi­cele penale in Transilvani’a nu suffere langa sine legea municipale d’in 1870. Asia stămu in justiţia: era ce pri­­vesce administratiunea, se considerămu numai Transilvani’a si vomu vedé, că singura acesta tierra e divisa in doue si mai multe statuletie mice; comita­tele, districtele si scaunele secuiesci sunt in summum organisate după legea mu­nicipale din 1870., inse tote aceste in parte fia care după statutele sale locale, era fundulu regiu seu „Sach­senland“ le pune coron’a past­ran­du inca vechiele reminunscritie alle tempului feudale, fiindu-i municipiele eschisivu organisate după „Statuta jurium municipalium Saxonum in l’ranssylvani’a“ approbate de principele Stefanu Bathori la an. 1583. — Poftimu. ... 1 Nemicu dara mai probatu decâtu că orginismulu nostru de statu nu pote sa se consolidedie. Justiti’a si admini­stratiunea nu potu fi ceea ce ar’ trebui să fia. Deci in acestea face rbulu, de popo­­rele seu cetatianii statului pre dreptu ori nedreptu au trebuitu sa suffere in acesti 6 anni de vietia constitutionale; commerciulu si industri’a sb fia innadu­­sîte, creditulu sguduitu, coscarlele si troscurile financiare la ordinea dîllei si tierranulu sb nu-si mai pota supportă sarcinele publice, cari întrecu venitulu curatu allu pamentului si allu produc­­teloru salle. In ori­ce tierra constituționale im­­bunetatîrile se făcu de cătra corpurile legiuitorie, inse in statulu magiaru si acestu­a, in decursulu acestoru 6 anni, nu si-a pre­batutu capulu cu imbuneta­tîr­i _frp.np.nn.lfi. nfint.nn că. ainervivn elin,, nefiindu liber’a espressiune a tierrei si pentru că singuru acestu corpu au fostu compusu după doue ligi eterogene asia a nesuitu numai la sustienerea numerului cellui micu la potere. Astu-felu e prea naturale si prea învederată caus’a pentru — ce nu s’a potutu realisă imbunetatîrile funda­mentale si prin eile fericirea communa. Dara cum sar’ si poté dobândi ? candu in statulu maghiaru majoritatea popo­reloru este eschîsa de a-si poté manife­sta vointi’a sa; apoi in statele poliglote essistendu interessele tuturoru­ a toti in­­teressantii au să decidă asupr’a loru. Aci este dreptului Aci ega­litatea politica! A lassa afora d’in essercerea acestui dreptu una parte multu seu mai pucinu însemnata din una na­ţiune, este nedreptate» appesare, este a dechiarâ resbellu propassîrei si desvol­­tarei acestei naţiuni. De sine se intiellege că essercendu­­se in statulu maghiara drepturile poli­tice numai de num rulu cellu micu, asia pentru mantienerea lui la carma, au fostu acestu­a quasi necessitatu a pro­vocă abusurile, immoralitatea si cor­­ruptiunea. De aci provine că alegatoriulu la alegerile pentru corpulu legiuitoriu vin­de mai antaniu votul u­slu, apoi cauta a cumpera altele ca sa le revindia cu beneficiu, era alesii la rondulu loru pen­tru a se regressa, cauta a face parte in corpulu legiuitoriu d’in aceea partida, care e in stare a le plati mai bine votu­rile prin câte o demnitate personale pe­trecuta in bugetu sub rubric’a de ono­rariu, salariu seu subventiune. Cu unu cuventu nesuescu numai la egalitatea bugetului si la drept’a repartiriune de officia fia chiaru civile ori basericesci tutu un’a. Ecca adeverat’a icona a situatiunei interne in ceşti 6. anni de vietia consti­­tutiunale. Ecca fructele constitutionalismului maghiara, care pre dî ce merge devinu totu mai putrede si binele moralu allu societăţii totu mai tare clatinatu, pentru că de sine se intiellege că binele moralu si fericirea communa numai in acellu Tatu pore sb essista unde organisatiunea interna maneca din cellea trei puncte ce sustiene sciinti’a politica: Ordinea: fora mire nu este libertate; Liberta­tea: fora care ordinea nu e alta de catu sclavia organisata; si Egalitatea drep­turiloru: fora care ordinea si libertatea essista numai in folosulu unui micu numeru. Astu felu, preeâtu timpu, va lipsi si« conotitu­tiunea­ maghiara acesta essm­­tta a organisatiunei politice, pana atunci purure se va da de golu si minciuna acea affirmatiune că Ungari­a este unu statu addeveratu constitutionale si de­vine si mai ridiculosa dîcatorea „extra hu­gariam non est vital“ Acum e la rondulu sbu sb privimu si majoritatea poporeloru din statulu maghiara si specialminte pre romani, sb vedemu, nu cum­va dau si ei pre care contingentu de argaţi pentru mantiene­rea minorităţii la carmea statului ? Si deca dau, atunci condusii sunt acesti­a de binele commuuu, de interessulu gene­rale si de dorinti’a de a-si vedé conna­tionalii progressandu natiunalminte: seu sunt condussi numai de interessele loru egoistice si scopuri partecularie? La acesta întrebare mai nainte d’a spune parerea nostra, lassămu si re­­spundia unele passagie pré caracteristice apparute in dîarulu magiam „Hon“Nr. 286, d’in 1873, sub numirea: „Pro­gramm’a politica a prelatiloru romani.“ Acest’a o facemu cu atâtu mai ver­­tosu, că­ci deca celle ce urmedia le am dice de la noi, atunci ni s’ar’ arrunca că suspicionămu, fiindu inse acestea disse de acei­a, caroru­a omenii nostri le facera servitie, asia eile provinu din isvorulu competente si astu felu se va convinge ori cine, că de unde si de candu datedia desbinarea, romaniloru urmata la annulu 1865, si specialminte 1867. Ecca ce dice „ Hon “ „Cu introducerea constitutiunei magiare singurulu Mitropolitu S i­u­­­u t i­u au pro­­testatu contr’a uniunei, pretiudiendu ca re­­ferind­ele Transilvaniei, se se roguledie pro basca legiloru addusse in Sabiiu, si ca in tote ramurile publice administrative de statu, se fia si limb’a romana cu acelle­si drepturi investita ca cea magiara.“ „Mitropoli­­tulu din Sabiiu Siagun’a s’au abatutu de la aceste păreri alle Mitropolitului din Blasiu, si renuntiandu la autonomi’a Tran­silvaniei si la cond­usele addusse in Sabiiu, i-a successu prin influinti’a sa a crea par­­tid’a activistiloru, care are programu gu­­vernamentele.“ „Asturolu după mortea acestoru Mitro­­politi partidele loru passivista si activista inca totu suntau si lucredia.“ „Că Mitropolitulu actuale Dr. V a n­c­e­a din Blasiu este omu guvernamentale pro­­nunciatu dovedesce impregi­urarea, că cu oc­­casiunea alegeriloru trecute nu numai au collucratu pentru partid’a guvernamentale, dara pentru castigarea romaniloru au con­­feritu multu la timpulu seu in Ciusiu cu ministrulu-presiedinte Lonyai, si nu fora successu. “ „Mitropolitulu din Sabiiu Procopiu Ivas­­coviciu după cum probedia „T. I. R.“ au adoptatu program’a activistiloru si e pro­­nunciatu guvernamentalu, dara afara de acestea inca in Aradu au collucratu pentru scopurile guvernului „După acești doi mitropoliti oceupa Io­­culu cellu din antâiu episcopulu din Urbea­­mare Ioane O 1t­e­a­n­u, care preste totu e cunnoscutu ca professedia principiele guver­nului. Cine se nu-si adduca aminte de fai­­mosele cercularie ce a datu cu occasiunea FOISIOR’A. T o d e r i c a. (Poveste.)*­­ Eu nu sum de candu povestile ’ sum de candu se potcoviu pu­­recellu cu noue-dieci si noue oca ferm la unu pecioru si totu­­ parea ca-i usioru s. c. 1. Prologulu povestitoru. Precandu traia Statu-palma, Barba-cotu, si in Academi­a din podul u­laiei da lec­­tiuni vestitii dăscăli Pacala si Pepele, era in lasst unu tineru boerinasiu cu numele Toderica, frumosu si bunu la anima, dar desfrenatu câtu se pote, pentru că i erau drage cărțile, vinulu si femeile. Nu se spo­­veduisse de candu era, si se ducea la bese­­rica numai ca se veda pre celle frumosielle. Era dar s’a intemplatu că Toderica, după ce sărăci in cărți pre duci-spre-diece coco­­nasi, cari de desperatiune se făcură voinici de codru si merira cu cinste in iarmarocu, prăpădi si ellu, câtu ai bate in palme, totu ce castigasse si moscenirea de la tata-seu pre de-asupr’a, afara de una mica razesîa injtieritulu Hertii, unde se duse se-si ascunda pecatele si tiealosî’a. Trei anii erau acum de candu traia in singuretate, dîu’a amblandu la venatu si ser’a jocandu stos cu vatafulu lui si facandu pasiansu, candu intr’un’a din dîile de abia intrasse acasa cu torb’a plina, ca­ci avusse norocu in dîu’a aceea, ata că Domnulu nostru împreuna cu sânții Apos­toli au venitu, si batendu la asia l’au in­­trebatu de e bucurosu d ospeti. Toderica care, precum am spusu, era bunu la anima, se bucură că-i veniră musafiri tocmai candu avea cu ce să-i ospetedie; si asie indata i pofti in casa si porunci de mesa, rogandu-se de ertare, daca nu-i va pote ospeta cum se cuvine unoru persone ca domniatoru, fiindu-i fara veste visit’a acest’a. Domnulu nostru ridiendu de mintiun’a lui Toderica: Ne vomu multiumi cu ceea ce ai, i-au dîssu, numai bucatele se fia ga­ta mai de vreme, pentru că domniei-salle i este a manca, au adaussu, arretandu pre st. Petru. Toderica indata puse se gatescu de mancaturu, si vrendu se cinstesca pre ospetii sei cu ce­va mai multu de câtu cu venatu, vediendu-i mai vertosu câ-su cam multi, dâsse vătafului se taie unu iedu ce-i mai remasesse, si se-lu faca friptura. Gatindu-se bucatele compani’a s’a pusu la mesa. Toderica se mahnia că n’are vinu mai bunu ca se cinstesca pre ospestii sei . Domniloru, dîsse, mi-pare reu că nu mi-au venitu inca butile cu vinu de la vicele din rosu. Domnulu nostru se zimbi pre sub mu­­statie de mintiun’a ce carpisse Toderica, si gustandu vinulu, nu-mi spuni că vrei se ne amagesci? i-a dîssu; vinulu domniei-talie este forte bunu, întreba si pre domni’a­ lui care cunnosce, adause, aretandu pre st. Pe ■ tru. Apostolulu sugendu unu pocalu strigă că inca de la nunt’a din Can’a nu beasse asie vinu minunatu, si pofti pre gasda se­ lu cerce. Toderica, care tote aceste le luâ de complimente, si­implu paharulu, dar remasse cu gur’a cascata candu se incredintiâ, că cu adeveratu assemene vinu bunu nu beasse de candu era. Cunnoscandu deci din minu­nea acest’a si din vorb’a Apostolului infa­­cisiarea Mântuitoriului, se scola indata de la mesa ca unu nevrednicu de a manca in as­semene compania Santa, dar Domnulu­i po­runci se sieda la mesa si trebui se asculte. După ce au mantuitu de mancatu frip­­tur­a, Domnulu nostru s’a dussu cu apostolii in odaea ce li se gatissera Toderica rema­­nendu singuru, a jocatu stos după obiceiu cu vatafulu, bendu ce mai remasesse din vinulu cellu blagoslovitu, a facutu pasiansu si-apoi s’au culcatu. A dou’a dî sânţii calletori adunandu­­se in tinda împreuna cu gasd’a, Domnulu nostru a dînsu lui Toderica: Suntemu prea­­multiumiti de primirea ce ni-ai facutu si vremu se-ti resplatimu. Dreptu aceea cere­ ni trei lucruri, ori cari vrei, si ti­ le vomu da ca­ci tota poterea avemu in ceriu, pre pa­­mentu si in iadu. Atunci Toderica scotiendu din pusm­a­­riu cărțile ce le porta totu-de-un’a cu ellu: Domne, dâsse, fă se castigu de câte ori voiu joca cu cărțile aceste. — Bine, respunse Mantuitoriulu. St. Petru, care era langa Toderica, i-a dissu incetu: Nebunut’ai peccatosule! Cere vieti’a de veci si ertarea fara-de-legiloru talie! — Nu-mi prea bătu capulu de ace­st’a, dîsse Toderica. Mai ai inca trei lucruri de cerutu, disse Domnulu nostru. Domne, urma gasd’a, fiindu că esti asié de bunisioru, fă, me rogu, ca cine se va sui in perulu acestu­a, care umbresce asi’a mea sé nu se potu cobori de nu voiu vré eu. Fia asié, a dîssu Domnulu. Audiendu-lu st. apostolu Petru nu-lu mai potu rabdă, deci ghiontindu-lu câtu ce potu cu cotulu. Peecatosu, natingu si inde­­retnicu, i­a dissu, au nu te temi de iadulu ce este gatitu pentru nelegiuirile talie ? Cere ducu-ti la stapanulu, unu locu in santulu seu Raiu, mai ai inca unu lucru. Te poftescu, da-mi pace si-ti cauta de treab’a domniei-talle, i respunse Toderit­a fugindu de langa Apostolu; si Domnulu nostru intrebandu-lu care este a trei­a a lui cerere? Asiu vré, disse, ca cine se va pune pre scaunesiulu acestu­a de langa gur’a cuptoriu­ *) Din scrierile lui Constantinu Ne­­gruzzi. Volum. I. „Păcatele Tineretielor”.“ 346

Next