Federatiunea, iunie 1874 (Anul 7, nr. 39-50)

1874-06-25 / nr. 45

Buda-Pest’a Joi. 13/25 Juniu 1874. Annulu allu sieptele MDCGGLXXIV Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii re­gulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tra­­­ misi si nepublicati se voru arde si nu­­, mai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretiulu de Prenumeratiune : Pre trei lune.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Rom­ani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru flecse­care publicatiune sepa­rata. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Budapesta, 12/24 Juniu 1874. Satulu arde bab­a se peptena. Acesta dîcala popurare se pote applied bine la unele propuneri ce se făcu actual­­minte in camer’a deputatiloru Un­gariei. Dîllele sessiunii pres. sunt nume­rate, momentos’a lege electorale si cea de incompatibilitate ascepta deslegarea loru, si cu tote aceste nu numai depu­tati parteculari, ci chiaru si una comis­­siune, veniti cu felude felude propuneri a caroru discussiune rapesce dîile in­­trege, prin cari par’ cd ar tinde a face imposibile votarea celloru doue legi in sessi­unea pres, seau că, voru prelungi­­rea sessiunei, ceea ce inca nu se pote, parte pentru caldur’a escessiva, parte si mai alessu pentru a se lassă ministri­­loru timpulu necessariu spre elaborarea diferiteloru proiecte de legi, ce voru ave a le presentă camerei in sess, care se deschide in tomn’a viit. — Nu vomu să contestămu, că unele d’intre propunerile făcute nu ar fi cu scopu si justificate au prin esperientia, au prin cerintiele timpului, ci observamu numai, că chiaru pentru ca unele sunt de im­­portantia, nu este cu caile a le espune inlaturării, neci opportunu a le trece cu asieretate fara discussiune me­ritoria, ceea ce acum nu erta scurtimea timpului. — Asia propunerea deputatu­lui Nagy pentru fissarea usurei massi­­mali de la capitaliele intabulate; asia a dpt lui A. Almássy despre mediul acele, inventate de dsa, pentru inlaturarea mi­­seriei financiarie prin emissiunea de bani de harthia unguresci, in summa de 200 millio­ane cu cursa fortiata; asia a lui Horánszky pentru desfiintiarea institu­­tiunii de essecutori (inca cea mai justi­ficata d­intre tote propunerile); asia propunerea pentru introducerea căsă­toriei civile (de urgentia numai pentru judani, că­ci creștini n’ au nevoia de ea. Nevoia mare este numai de judaisarea crestiniloru); asia câte tote, motivate in discursuri lunge, — ce oratorii pre­tindeau că sunt scurte, — si combătute cu discursuri assemene lunge, răpiră si voru răpi inca câte­va dîile fara altu resultatu decâtu numai spre a fi inlatu­­rate, ca­ci acesta sorté le ajunse, sorte prevediuta de proprietorii insi­si. Reportorulu comiss. centrale pre­­senta asta di legea de incompatibilitate trecuta prin sectiuni si apoi formulata definitiva in comiss. centr. Discussiunea gener. se va incepe acusi, in totu casulu înaintea novellei electorali, care incas­a terminatu asta­ di in comiss. centr. Deputatii sassi, essîti d’in clubulu deakistiloru, voteza barbatesce in contr’a guvernului si, in urm’a consiliului ce li s’a datu de organulu loru si de alte dîam­e nemt. cerca a intra in clubulu partitei nat. oppos. pana acum inse clu­bulu natiunaliloru n’au luatu vre unu cond­usu in asta privintia pentru ca lipsescu mai multi membri si in cestiune de atât’a importantia, membrii, cari au negotiatu cu d’insii nu voru să iee asu­­pra-si respunderea, ci ascepta comple­tarea unului membriloru. Vomu vedé predispusetiunea spiriteloru de ambe partile si atunci vomu reporta cetitoriloru nostri, dar si pana ce s’ar adduce vre unu conclusu d­in partea clubului, noi ne vomu lua libertatea a espune fara de reserve cugetele si părerile nostre a­supr’a intenţionatei fusiuni. Nr. 45-849. Turda, 16. jun. 1874. Domnule Bedactore! Nesciinti’a si sclavi’a, cultur’a si libertatea se născu, crescu, traiescu si morui d’impreuna. Faca-se la una na­ţiune asservita câtu mai multe institute de crescere, formeze-se câtu mai multi individi bine instruiţi, laboriosi, justi si devotaţi binelui publicu; fia derogatorii publici conscientosi, punctuali si plini de abnegatiune, fia părinţii de familie luminaţi si virtuosi, si eccaintunereculu este imprasciatu, neintiellegerile si di­­scordiele sunt frânte,­reutatea si intri­­gele rupte; ecca naţiunea unita, si li­bera ! D’in contra, de se va impedeca naţiunea in desvoltarea culturei salle, de se va despoia de institutele salle de cre­scere si educatiune, de se va da uitarei si dispretiuirei ori­ce idea de virtute, si abnegatiune pentru binele communu, si écca inimiculu strainu va fi pusu in stare de a propagă in sinulu natiunei ur’a, desbinarile, neintiellegerea si tote patimele stricatiose; écca împilarea si sclavi’a cu tote urmările salle fatali! Dara, fia dusu spre incuragiarea ge­­neratiunei actuali, natiunea romana, ori catu a fostu de assuprita si tirannisata de secte, ea merge totu­si inainte cu bar­­batia admirabila, si de­si se lovesce inca si asta-di de stancele, ce inimicii nu inceta de a i le mai pune in caile, ea este plina de incredere in vitalitatea sa, plina de vigore in lupt’a pentru ajungerea scopului seu, ea passiesce inainte cu po­­tere irresistibila si, mereu mereu, va în­vinge tote obstaclele cari pareau, pana mai de una­ di, a-o tiene in amortiela si langedîre. Chiaru si numai de vr’o doue decennie incoce, storsi si împilati cum amu fostu, numai prin generositatea si sacrificiele unoru fii ai natiunei nostre amu vediutu infiintiandu-se atâtea in­­stitute­ romane de crescere si educatiune, amu vediutu ivindu-se atâtea funda­­tiuni pie si donatiuni in favorulu na­tiunei si amu vediutu manifestandu-se atâtea nestiintte nobile pentru amelio­rarea sortii ce ni-au impusu adversarii noștri seculari, câtu, cutediu a dîce, că chiaru si unu poporu liberu ar’ trebui să fie mândru da essemenea resultate, essîte numai d’in cea mai curata iubire, numai d’in cellu mai desinteressatu de­­votamentu allu fiiloru cătra mam’a com­­muna. Cine nu vede, cu tote aceste sa­­crificie reversa asta-di celle mai saluta­­rie influintie asupr’a corpului natiunei? Cine nu vede, reinviandu si consoli­­dandu-se poterile natiunei d’in dî in dî? Cine nu se pote convinge că, daca totu­­de-un’a si in bine si in reu, ne vomu impleni fia­carele detorinti’a, vomu fi condus si de Mentorii natiunei nostre a­­scultandu pururea vocea loru si imi­­tandu-le faptele; daca vomu perse­­vera cu constantia in lupt’a pentru vie­­tia contr’a mortii, pentru lumina contr’a intunerecului, pentru libertate contr’a sclaviei, atunci viitoriulu natiunei este assecuratu, si Romanulu nu va mai fi neci jocarl’a opressoriloru, neci destinele salle nu voru mai fi espuse capriciului tiranniei. Acésta lupta maretia, lupta a servi­­tiei contr’a ignorantiei, este inaugurata pretutindene unde respira unu sufletu de romani; fla­carele d’in noi se inro­­leaza in ea cu tote poterile salle, si ni­­mica nu ne va poté impedeca in câsti­garea invingerei, carea este unirea si libertatea nationala prin cultura. Daca mai sunt, pote, intre noi pucini pessi­­misti, cu pucina sperantia si credintia in viitoriu, ei inca voru dispară, deve­rtindu in urma chiaru d’insii luptători nu mai pucinu aprigi, decâtu ceilalti connationali ai loru. Precum inse oceanulu se formeza prin confluinti’a apeloru si riuriloru mai mari si mai mici, astă si pote­­rea culturei unei naţiuni nu este decâtu summ’a facultatiloru spirituali si a ne­­stiintieloru pentru cultura a tuturoru particulariloru sei. Este bine deci, d­in mai multe pri­­vintie, să avemu înaintea ochiloru si unele fenomene locali, cari inca con­­curgu, in mai mare sau mai mica me­­sura, la formarea acellei poteri gran­diose si neînvinse, care se numesce cul­tur’a nationala. In câtu stim eu informatu, ideea de a se infiintia in orasiulu Turd’a — cen­tru a mai bine de 100,000 romani — deocamdată una scola normale de patru classe, a fostu conceputa inca de pre la an. 1860 in animele mai multoru ro­mani zeloși d’in locu; si bine ca bas’a pentru realisarea ideei a fostu pusa prin una f­undatiune de preste 12.000 fl. v. a. făcută de fericitulu si binemeritatulu prepositu capitulare d’in Blasiu, Vasi­­liu Batiu, si prin câte­va collecte ge­neros­e, d’in cari — mai adaugându­­se inca si unele summe împrumutate — s’a cumperatu in mediu loculu Tur­dei unu fundu forte frumosu cu reali­tăţi, inse fiindu că proventulu annualu de 1.400 fl. v. a. allu acestoru realităţi n’a fostu de ajunsu pentru salarisarea cuviintiosa a trei sau patru docenti, pentru depurarea detorieloru contrac­tate, pentru solvirea percenteloru cum­­perarei si pentru conservarea realitati­­loru, nu putea să fia neci vorba de edi­ficarea unei scole correspundietorie sco­pului, sau, daca ea se si edifică, totu­si cu ori­ce pretiu, cursurile trebuiau se remana închise, ca­ci in assemenea casu proventulu singuru de 1.400 fl. v. a. ne­cessariu pentru salarisarea docentiloru, d’impreuna cu capitalulu era să fia con­­sumatu, parte însemnata, in construc­­tiunea edificiului scolei, si asié scopulu nu era ajunsu. Abie in Octobre 1873, se deschise, in una localitate privata, class’a prima normale, si d’in caus’a greutatiloru attinse, efori’a scolastica nu sciea cum să afle mediulocele pen­tru resolvarea ulteriora a problemei, devenita acuma chiaru ardietoria. Ecca vnse cu poporulu romanu d’in Turd’a si d’in satele vecine, informatii fiindu despre bunele intentiuni alle Eforiei scolastice si a re­present­antiei besericesci si despre piedecele ce tieneau pre locu realisarea salutarei idee, se adună in 7­­. c. in Turd’a pentru a se consultă a­supr’a mediul aceloru, cum ar’ poté dă mana de ajutoriu Eforiei scolastice in caus’a subversante. Am avutu si eu fericirea de a parti­cipa la acésta adunare si amu fostu mi­­scatu pana in adanculu suffletului, ve­­diendu cum acestu poporu, seracitu prin tote sistemele politice, sub cari a gemutu si geme, sente totu­si dorulu ferbinte de a se lumină si de a se intari prin cultura, vediendu cum toti, cu cea mai rapitoria insuffletîre si bucuria, si oferiră gratui­­tulu concursu pentru vecturarea mate­rialului de edificatu precum si denariulu loru după potintia pentru ridicarea sco­lei d’in Turd’a. Amu essîtu incantatu d’in acésta adunare, si amu dîssu intru mine . Unde ar’ fi ajunsu­ acestu poporu sub nisce guverne binevoitorie, daca si astă, impilatu si batjocoritu, cum e, de nisce venetici cari se sustienu d’in su­­dorea lui, ellu si­ pricepe totu­si chia­­marea si, nedescuragiatu, se nesuesce, in mani’a toturoru greutatiloru, a-si occupă loculu ce i­ se cuvine! Voiu espune inca numai atâtea că, pentru conducerea si organisarea vectu­­rarei, poporulu in adunarea sa a alessu una comissiune centrala de 12 membri, carea assemene­a numitu prin satele ve­cine mai multe subcomissiuni, si cu vecturarea s’a si inceputu cu successu forte imbuccuratoriu, asiă, ca este spe­rantia de a se poté incepe edificarea in scurtu tempu, mai alessu, daca acei mecenati generosi, la altu caroru sacri­ficiu va fi recurgându comissiunea cen­trala, voru veni si d.insii, cu cunoscut’a loru marinimitate, in ajutoriulu sântei cause. Nu me indoiescu, in fine, ca, nu atâtu pentru justificarea sa, câtu mai multu pentru recunoscintia câtra binefăcători si pentru atractiunea ce are essemplulu bunu, care va fi, pote imitatu si in alte tienuturi romane. Efori’a scolastica, le tempulu său, nu numai va înscrie in unu „Albu“ propriu care se va păstră pentru totu-de-un’a in archivulu scolei — nu­mele toturoru marinimosiloru contri­­buenti, precum si fundatiunile, collec­­tele, donatiunile si vecturarile, cu cari au concursu si voru concurge la inaltia­­rea acestui altariu natiunalu, ci va trans­­mitte posterităţii tote aceste si prin or­ganele nostre de publicitate. lom Porutiu. Unu appellu câtra intielleginti­a romana d­in comunitatele Satu-mariu, Maramures­­u, Cetatea-de-Petra si Selagiu. „Unde-e unuia, nu-i potere La nevoi si la durere, Unde-su doi, poterea fiesce.“ . . . Natiunea nostra nu are mai urgenta si mai neaperata necessitate de nemica, decâtu de luminare si invetiatura. Prin acestea au ajunsu si ajungu tote naţiunile la înflorirea, prosperarea si fericirea loru, — după cari insetedia de multu si romanulu. Lumin’a si invetiatur’a se castiga mai alesu in institute de invetiamentu, si mai usioru in celle naţionali, — instrucţiune si cultura naţionala, cari făcu respectu natiu­nei ca atare, numai in aceste. Noi romanii avemu nenorocirea de a numera numai pucine institute natiunali de invetiamentu. Ni lipsescu inca multe mai alesu gimnasie si institute pentru invetiarea si educarea sessului femeescu. Tempurile si magistr’a vietiei ne-au in­­vetiatu, că de nu ni le vomu infiintiâ noi, cu câta truda cu tota, altii nu ni le voru. Deci de dorimu înaintare si prosperare, sé ne adoperâmu a ni infiintiâ si institute de invetiamentu. Qui vuit finem, debet velle et med­a. Condussi de astufelu de idei si convin­geri unii intielleginti eclesiastici si mireni d’in comitatulu Satu-mariu si celle înveci­nate, inca inainte de ast’a cu 14— 15 anii concepura propusulu salutariu de a infiintia in comitatulu Satu-mariu, si anume in op­­pidulu Seini, ca centru, unu institutu supe­­rioru de invetiamentu adeca unu gimnasiu. Causa acest’a credu că e cu multu mai bine cunoscuta onoratului publicu ro­manu d’in diurnalistic’a trecutului, decâtu

Next