Flacăra Iaşului, iunie 1953 (Anul 9, nr. 2109-2133)

1953-06-02 / nr. 2109

Pag. 2 Un concurs al tinereţi Ultima zi de Mai. Peste tot e în­tinsă pânza verdelui de primăvară, fraged, înviorător; natura întreagă îmbracă haina ţesută numai din pe­tale şi frunziş. In această primăvară plină de nă­dejdi în triumful păcii, când tineretul lumii se pregăteşte cu voioşie pentru marea sarbatoare a prieteniei de la Bucureşti, oamenii muncii din oraşul nostru au urmărit cu multă plăcere şi legitim interes, o minunată mani­festare artistică, dată de acei care a­­duc mereu, an de an, primăvara vie­ţii şi patriei noastre , tineretul. Este vorba de concursul pentru Festivalul de la Bucureşti a tinerilor solişti vocali şi instrumentali. IN SALA... Teatrul Naţional avea Duminică di­mineaţă un aspect cu totul neobişnuit; era o adevărată revărsare de forţe libere. In sală, alături de pionierii, care aplaudau însufleţit, nu-şi mai gă­seau locul de nerăbdare, — în aştep­tarea următorilor solişti, — tineri şi tmere, părinţi, bătrâni cu albul ani­lor în păr, sute şi sute de oameni ai muncii iubitori de frumos, care îno­­bilau prin prezenţa şi aprecierile lor, reuşitul concurs al tinereţii. Gustul pentru artă, pentru muzică, al spectatorului nostru nou, se dez­voltă tot mai mult; sala de spectacole nu este numai un loc de destindere, ni un veritabil factor de educaţie, o adevărată instituţie de cultură. Intr'o bancă din fund, pionierul Asache Gh. din clasa IV-a elementară, de la Şcoala mixtă Nr. 4, ascultă, îm­bujorat, cu multă luare aminte, o lu­crare de mică dimensiune a lui Beet­hoven. In pauză, un coleg l-a între­bat, simplu: — „Ţi-a plăcut ?“. — Aş vrea să strig „bis“, dar ştii doar că-s mulţi concurenţi, şi-i târziu acum", — răspunse, clipind şiret din oehi, pionierul, care mai apoi aplaudă, ridicat în picioare, execuţia vie a unei piese a lui Mozart, de către flautistul Giosanu. între scenă şi sală a existat în per­manenţă o legătură organică; oamenii muncii, apreciind ireproşabila inter­pretare a unor piese, de către o parte din solişti, n’au fost deloc sgârciţi cu aplauzele. Concluzia era firească: din ce în ce mai mult se formează dragos­tea, priceperea în arte şi spiritul critic sănătos al spectatorului nou. ...ŞI PE SCENA culescu, iar Petrescu Mihai a dovedit că doreşte sa cunoască temeinic opera lui Bach. Grupul de violonişti a lăsat o im­presie bună. Sub arcuşul lui Stan­­cu Florea, elev la şcoala medie de mu­zică, a răsunat cunoscutul „Cântec indian" de Rimski Corsacov. Loode­­chin Paul s'a străduit­ să desvălue a­­dâncul lirism al „Nocturnei“ de Ha­ciaturian, executând deasemeni cu convingere, deşi uneori cu ton aspru, forţat, partea I-a din concertul pentru violina de Bacii. Marin Chitic, membru al Filarmonicii de Stat „Moldova", a interpretat în notă părţile I-a şi 111-a din concertul pentru violi­na de Mendelsohn-Bartholdy, iar Kurt Weingarten, tot de la Filarmonică, a încercat să comunice sălii dantelăria sonora din concertul pentru viorm­ă de Mozart (partea I-a). Aplauzele sălii nu mai contenesc. După fiecare piesă executată, ropote de ovaţiuni răsplătesc pregătirea so­liştilor in cinstea Festivalului. ÎNTOCMAI CA ŞI FLAUTUL FERMECAT Au apărut apoi soliştii cu instru­mentele de suflat. Penişoară Dumitru are numai 15 mi, dar a cântat promiţător Menuet-ul lui Beethoven, la flaut; la fel, Clos Rozalia, care, împreună cu Gios­­sani, a­ trimis sălii prospeţimea su­netelor flautului. O impresie deosebită au lăsat-o trompeliştii Leonte Sandu şi Hariton Constantin de la Filarmonica „Mol­dova“. Primul a cântat cu siguranţă în execuţie apreciatul concert al lui Arutiunian. Sala a apreciat deasemeni, prin vii aplauze, tonul cald al clarinetis­tului Wagner Ludovic, pe clarinetistul Dumitriu Vasile şi pe Iancu Petru, care a cântat la orice o piesă de Haydn­­—dar mai ales pe Onofrei P. care a in­terpretat cu claritate la corn piesa muzicală a lui Asafiev: Variaţiuni pe o iernă de Mozart. Şi soliştii vocali s’au bucurat de un binemeritat succes, remarcându-se în­deosebi tânăra Asaftei Maria, care s’a dovedit a fi o soprană lirică, cu reale posibilităţi, fiind posesoarea u­­nei dicţii clare, interpretând cu bogă­ţie ele sunet, cu căldură şi tempera­ment lucrări de Mozart şi Schubert. Soprana Ploaie şi artista Lupoaie Maria, eleve la şcoala medie de mu­zica, au dovedit străduinţa lor de a întâmpina Festivalul printr’o pregătire tehnică meritorie, corespunzătoare cu vârsta şi studiul. Cunoscuta soprană dulieta Caţer a interpretat cu căldură şi emotivitate „Dne aşi fi ştiut“ de Ceaicovschi şi „Doina“ de A. Stoia. Intr-un cuvânt, concursul tinerilor solişti a pus în valoare nesecatul izvor al energiilor şi­­talentelor din rându­rile fiilor poporului muncitor. Acesta este un aspect important al revoluţiei culturale ce se desfăşoară, sub con­ducerea şi grija partidului,­in ţara noastră. Tinerele talente afirmate în con­cursul de Duminică trebuesc de aceia, stimulate şi cultivate; aceasta este o înaltă datorie a cadrelor de conducere a Şcolii medii de muzică, a Filarmo­nicii „Moldova", a Secţiei de Artă şi Cultură a Sfatului Popular Orăşenesc. I. ŞTIRU FLACARA IAȘULUI Ce să citim „TINERETUL LUMII“ Nr. 3/1953 organ al Federaţiei Mondiale a Ti­neretului Democrat Din cuprins: — Iosif Vissarionovici Stalin. — Viitorul este în mâinile noastre ! — Rubrica „Viaţa şi lupta tineri­lor din lumea întreagă“. — Scrisori din Iran. — Aminteşte-ţi de Berlin ! — Nimic nu ne poate împiedica (scrisoare din Italia). — Europa în 1953. — Ce fel de viitor ? — Ce a aflat Hasan manifestând pentru libertatea Tunisiei şi Maro­cului. Articole, note, informaţii şi docu­mente fotografice cu privire la miş­carea internaţională de tineret. La Ministerul Afacerilor al Republicii Populare La 30 Mai ac. Ministrul Adjunct al Afacerilor Externe, N. Cioroiu, a înmânat Ministrului Statelor Unite la București, H. Sch­antz, următoarea Notă a Guvernului Republicii Populare Române către Guvernul Statelor U­­nite ale Americii: La data de 26 Mai a.c. Guvernul Statelor Unite ale Americii a declarat persona non-grata pe primul secretar al Legaţiei Republicii Populare Ro­mâne la Washington, Cristache Zambeti, sub pretextul unei activităţi incompatibile cu calitatea de funcţio­nar diplomatic. După cum reese din unele infor­maţii de presă şi din cele spuse de un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, această hotărîre a Guvernului Statelor Unite a fost luată pe baza unei declaraţii a lui V. G. Georgescu, cunoscut spion şi trădător al poporu­lui român. V. C. Georgescu, zis Rică, care nu este la prima sa uneltire, a fost de­mascat în mai multe procese ca spion, sabotor şi complotist împotriva Re­publicii Populare Române. El a fugit din România pentru a se pune la a­­dăpost de urmările activităţii sale desfăşurate împotriva statului român. Guvernul Republicii Populare Ro­mâne constată că Guvernul Statelor Unite se foloseşte de declaraţia plină de minciuni ticluită de către Georg Externe Române­ nescu pentru a justifica măsura arbte­­rară luată faţă de diplomatul ro­mân în scopul vădit de a alimenta propaganda calomnioasă împotriva Republicii Populare Române. Guvernul Republicii Populare Ro­mâne protestează împotriva acestei a­­titudini a Guvernului Statelor Unite­ şi a măsurii arbitrare luate faţă de primul secretar al Legaţiei Republicii Populare Române la Washington, Cristache Zambeti, considerându-le incompatibile cu normele diplomatice obișnuite. , Ministrul Statelor Unite, H. Schantz, a declarat că va transmite Guvernului Statelor Unite Nota de mai sus. Pregătiri de examen la şcoala de 7 ani din Podul-Iloaie Apropierea examenelor de sfârşit de ani şcolar impune cadrelor didac­tice şi elevilor să-şi intensifice şi mai mult munca, să­­ dea un ritm nou. Creşterea de cadre pregătite, capa­bile să facă faţă sarcinilor, este meni­rea profesorilor şi învăţătorilor de as­tăzi, este una din importantele sarcini trasate de tovarăşul Gh. Gheorghiu- Dej la Congresul învăţătorilor. Conş­tienţi de faptul că rezultatele exame­nelor vor oglindi nu numai străduin­ţele elevilor ci şi contribuţia cadrelor didactice în educarea lor, profesorii şi învăţătorii de la şcoala elementară de 7 ani Podul Iloaiei, in frunte cu di­rectorul şcolii, Constantin Râpă, dau toată atenţia muncii lor in această perioadă de recapitulare a materiei. Fiecare profesor şi învăţător, în ur­ma învăţămintelor trase de la ultima şedinţă a cercului pedagogic, ţinut cu toate cadrele didactice din raionul Tg. Frumos în ziua de 17 Mai, şi-au în­tocmit planuri de recapitulare a ma­teriei pe obiecte, respectândute cu stricteţe. Pe baza acestor planuri se întocmesc apoi schiţe de plan zilnice. Organizându-şi bine munca, fiind îndrumate şi ajutate efectiv de biroul organizaţiei de bază şi de tov. C. Râ­pă, cadrele didactice de la şcoala de 7 ani Podul Iloaiei au reuşit să aibă e­­levi temeinic pregătiţi. Aceasta se da­­toreşte faptului că încă de la începutul anului şcolar profesorii şi învăţătorii au dat o atenţie deosebită muncii lor, urmărind îndeaproape procesul de muncă al fiecărui elev în parte şi ţi­nând totodată o strânsă legătură­­cu părinţii acestora. Aşa se face că in cursul anului şi in special în perioada de recapitulare a materiei, frecvenţa este la toate cla­sele de sută la sută, ppărinţii fiind lă­muriţi să nu-şi reţină copiii acasă la diferite munci , aşa cum se întâm­plă d­e obicei acolo unde nu există o strânsă colaborare între şcoală şi fa­milie. Cadrele didactice de la Podul Iloaiei au fost ajutate în planificarea mate­riei conform programei de către cer­curile pedagogice, la şedinţele cărora au participat cu regularitate. Aceste cercuri, la ciclul I au fost conduse de învăţătoarea Ana Constandache, iar la ciclul II deasemeni de cadre didactice cu mai multă experienţă, pe speciali­taţi. Aceasta a făcut ca materia fiind bine planificată să fie parcursă în în­tregime la toate obiectele până la data de 17 Mai, dată fixată de Minis­terul Învăţământului Public. La şcoala elementară din Podul Iloaiei mai există totuşi elevi rămaşi in urmă cu cartea. Aceasta pentru că nu au stat în atenţia permanentă a e­­ducatorilor şi diriginţilor, aşa cum este cazul în clasa VI-a B, unde este diriginte prof. N. Pintilie, în clasele a 5-a şi a 6-a unde sunt elevi slabi la limba română, sau in clasa 7-a, unde este diriginte prof. Popa Gheorghe. In această perioadă profesorii or­ganizează câte 2-3 ore de consultaţii pe săptămână la fiecare obiect şi con­tinuă, ca şi în timpul anului, să su­pravegheze activitatea extraşcolară a elevilor. Prin această muncă s-au obţi­nut în mai multe clase rezultate bune şi în ridicarea nivelului de cunoştinţe la elevii mai slabi. Unitatea de pionieri de la această şcoală acordă un sprijin deosebit în a­­jutorarea elevilor mai slabi, diriginţii ţinând de altfel o strânsă legătură cu instructorii de pionieri. In grupele lor pioniereşti, in adunările de detaşa­ment şi unitate,­ pionierii discută în primul rând munca la învăţătură, a­­nalizându-se notele fiecăruia şi fiind aspru criticaţi de către tovarăşii lor acei pionieri care nu acordă suficientă atenţie pregătirii materiei în timpul recapitulării. Deasemeni pionierii frun­taşi la învăţătură primesc sarcina de a-i ajuta pe cei rămaşi în urmă cu cartea. Organizaţia de pionieri a hotărît deasemeni ca pe elevii care vor reuşi cu succes la examene să-i primească în rândurile ei, iar parte dintre pio­nierii cei mai buni vor primi carnetul de utemişti. Acordând toată atenţia legăturii cu organizaţiile de massă, legăturii cu familiile elevilor, muncii de pregătire temeinică a examenelor, profesorii şi învăţătorii din Podul Iloaiei ştiu că işi îndeplinesc o datorie de onoare, că numai în felul acesta vor răspunde cu cinste chemării partidului şi iubitului său conducător —tovarășul Gheorghe Gheorgh­iu-Dej, de a da patriei cadre luminate, culte, necesare construirii socialismului îrr patria noastră. G. EFTIMIE Pe scenă se perindă necontenit, prin faţa spectatorilor, zeci şi zeci de ti­­cen­igtentaţi,car­e se străduesc să in­terpreteze realist, fără echivoc, piese muzicale ale compozitorilor ruşi, so­vietici, români precum şi lucrări ale muzicii universale. A fost de aceea dif­heil să sesizeze spectatorul în ce au strălucit mai mult soliş­tii. Steluţa Diamant, de pildă, a do­vedit sensibilitate („Sonata lunii“ de Beethoven) şi sclipiri de virtuozitate, deşi finalul a fost prea repezit („To­­catia“ de Haciaturian). Dar nici ce­lelalte pianiste n­u s’au lăsat mai pre­jos: Gabriela Nudelman a cântat co­rect, deşi vădit emoţionată: Preludiu de Procofiev, Mazurca de Chopin şi o piesă de Beethoven. Băcilă Casandra a executat cu uşurinţă tehnică partea I-a din concertul in „re minor" al lui Mozart şi Studiu de concert de Chir-Cunoscând de timpuriu suferinţele unei vieţi de luptă, Gorchi îşi începe cariera literară, integrându-se în rân­dul scriitorilor revoluţionari şi toată opera sa este o critică ascuţită la a­­dresa societăţii capitaliste, pe care o înfăţişează în mod realist, cu o deose­bită putere de evocare. In romanele sale, în cele 20 de piese de teatru, Gorchi a redat, în as­pectele cele mai tipice şi mai realiste, tot ceea ce caracterizează epoca la care se referă. Cea mai mare parte din piesele sale au fost scrise între 1960 şi 1917, astfel că scrierile sale merg în pas cu vremea, oglindind problemele ce frământă clasele şi păturile sociale, care alcătuesc această societate. Îmbinând realismul cu romantis­mul revoluţionar, el a pus bazele rea­lismului socialist, care s-a desvoltat în epoca noastră stalinistă. De aceea, opera lui Gorchi nu este numai un taniou realist-cittic al societăţii ruse dinainte de Marea Revoluţie Socia­listă din Octombrie, ci, în acelaş timp, el reflecta noul, oglindind creş­terea năvalnică a mişcării revoluţio­nare a clasei muncitoare. Pe lângă numeroasele sale romane şi nuvele,, piesele de teatru constitue o parte importantă în opera lui Gorchi. Premiera piesei „Azilul de noapte" de Gurcii, a avut loc la 18 Decem­brie 1902, la „Teatrul Academic de Artă“ din Moscova. De atunci, piesa a­ cunoscut un succes cres­când, fiind jucată pe scenele ce­lor mai mari teatre din lume. Marele actor V. I. Cacealov, care a jucat, la premieră, rolul „baronului“, povesteşte în amintirile sale, că „Azilul de noap­te" a fost primit „cu un entuziasm vijelios, ca o piesă vestitoare de furtună, prevestind furtuni viitoare şi chemând spre furtuni**. Succesul piesei şi caracterul ei pu­ternic protestatar au speriat guvernul ţarist, care a luat măsuri pentru a împiedica pătrunderea piesei până în massele largi de spectatori, interzi­când orice publicitate şi reprezentarea ei în teatrele din provincie. Filmul este o redare a spectacolu­lui „Azilul de noapte“, aşa cum este realizat astăzi pe scena Teatrului A­­cademie de Artă „Maxim Gorki" din Moscova, in montarea tradiţională a lui C. Stanislavski şi K. Nemirovici- Dancenco şi în regia lui V. A. Orlov, artist al R.S.F.S.R. ★ Acţiunea se petrece cam în primii ani ai secolului nostru. Cadrul in care se desfăşoară această acţiune — „Azilul de noapte" — este un subsol, pe care, proprietarul casei, Costilov, îl închiriază diferiţilor oa­meni fără adăpost — vagabonzi, şo­meri, declasaţi, — victime ale nedrep­tăţii societăţii capitaliste. Astfel, întâlnim în subsol pe lăcă­tuşul Andrei Ciesei, cu soţia sa bol­navă, Ana, care-şi trăeşte ultimele zile; tot aici trăeşte şi şepcarul Bub­nov, care-şi lucrează acolo şepcile sale cârpăcite şi Cvasnia, vânzătoare de plăcinte; aici înoptează şi „baro­nul", scăpătat, care vorbeşte mereu despre fosta lui viaţă bogată,­­ pre­cum şi Satin şi Adorul, care poate, odinioară, au făcut parte din intelec­tualitatea societăţii, dar astăzi au co­­borât „la fundul vieţii". În sfârşit, tot şi subsol, mai întâlnim pe Nastia, fără vreo profesiune mărturisită, şi pe tânărul Va­se­a Pepel, hoţ de buzunare. Ultimul venit dintre pensionarii sub­solului este Luca, un bătrân vagabond. Vasea Pepel trăeşte cu Vasilisa, so­ţia proprietarului, dar o iubeşte pe Na­­taşa, sora mai mică a Vasilisei. Va­­silisa e de geloasă şi o baie pe Na­taşa, fiindcă „prea îşi caută des trea­bă îrn subsol“. Vasea Pepel, beat, o a­­meninţă pe Vasilisa şi o îndepărtează. Ca sa se răzbune, Vasilisa îl îndeam­nă pe Vasea să-l omoare pe bătrânul Costilov. Dar Vasea îi ghiceşte gândul: — Aşa ? Bine te-ai gândit! Pe băr­bat vrei să-l bagi in mormânt, şi pe mine vrei să mă trimiţi la ocnă ? Vasea încearcă s’o vadă din nou pe Nataşa, cu care ar voi să se în­soare, dar Nataşa ezită. Convorbirea lor este surprinsă de Vasilisa, care, scăpând ca din greşală samovarul, o opăreşte pe sora sa. Inebunit de du­rere, Vasea îl ucide pe Costilov, se re­pede asupra Vasi­lisei, dar este oprit de ceilalţi locatari ai subsolului... Dar viaţa în subsol continuă: Cvas­nia îşi vinde mai departe plăcintele, „baronul" îşi deapănă amintirile din­­vremuri fericite“, Salin filosofează, Bubnov lucrează şepcile sale, Clesei meştereşte mai departe şi Nastia con­tinua să spere că va ieşi odată la li­man. Pe toţi încearcă să-i consoleze bătrânul Luca şi, doar, Actorul, este găsit intr-o zi, spânzurat pe maidan. Pe acest conflict simplu, autorul a izbutit să înfăţişeze o seamă de tipuri pe cât de variate, pe-atât de bine ca­racterizare, creând o întreagă lum­e, care oglindeşte unul din cele mai ab­­jecte aspecte ale descompunerii lumi capitaliste. E lumea, în care tot mai mulţi oameni din toate păturile sociale sunt aruncaţi „la fundul vieţii", tot mai puţini fiind aceia care rămân dea­supra, care rămân să se bucure de viaţă, pe spinarea celor mulţi. Gorchi a înţeles pe aceşti oameni care sufereau nedreptăţile societăţii şi, în „Cum am învăţat să scriu“, el spu­ne : „Vagabonzii mi au apărut ca nişte oameni neobişnuiţi. In majoritatea ca­zurilor erau bolnavi, alcoolici, se bă­­teau­ adeseori între ei, dar aveau Mar­ie dezvoltat sentimentul ajutorului prietenesc ; de aceea, tot ce reuşeau să câştige sau să­ fure, era băut şi mân­­cat în comun. Am văzut că, deşi tră­­esc mai rău decât oamenii obişnuiţi, ei sunt mai conştienţi decât primii. Aceasta din cauză că nu sunt lacomi, nu se sugrumă unii pe alţii, nu strâng bani". In contrast cu lipsa de omenie a ce­lor îmbuibaţi, Gorchi arată cum a­­ceşti vagabonzi zdrenţuroşi şi flă­mânzi, „victime ale societăţii", păstrea la unele virtuţi omeneşti : spiritul co­lectiv, dispreţul pentru proprietatea privată, setea de dreptate şi adevăr, spiritul de sacrificiu, respectul pentru om. Astfel, spre deosebire de soţii Cos­tilov, proprietarii azilului, oameni răi şi josnici, adevărate sentimente ome­neşti întâlnim la Vasea Pepei, Cleşei, Nastia, Crasina, Bubnov, Satin şi cei­lalţi declasaţi, care ar fi putut ajunge oameni muncitori şi cinstiţi, folositori societăţii, dacă în faţa lor n’ar fi stat o forţă care li se părea de neînvins: ordinea burgheză. Mizeria la care au fost reduşi a­­ceşti oameni este un puternic act de acuzare împotriva societăţii, care i-a aruncat „la fund" şi îi împiedică să iasă de acolo, împotriva acelor „stă­pâni ai vieţii“, pe care Gorchi i-a în­fierat in nenumărate opere. Zugrăvind aceste tipuri, autorul se ridică şi împo­triva consolatorilor de profesie, de felul lui Luca. Împotriva acelora care, amăgind cu minciuni consolatoare pe cei oropsiţi, ii dezarmează în lupta lor contra regimului care i-a declasat. In interpretarea unor artişti ca V. A. Orlov, A. N. Gribov, V. L. Er­­sov, P. V. Masalschi, A. V. Milţov, F. V. Sevcenco, I. M. Raevschi, etc., personagiile lui Gorchi trăiesc cu pu­tere în fața noastrâ, acea viaţă im­ensă şi frământată din „Azilul de noapte". Montarea Fidel a tradiţiei marilor , S. Stan Milvski şi V. I. Nem­irivici- Donovo, face din acest spectacol o capodoperă a regiei şi interpretării realiste, constrn­lind una dintre cele mai puter­nice realizări ale artei so­vietice. Festivalul filmului spectacol AZILUL DE NOAPTE Nr. 2109 Pentru intensificarea muncii de agitaţie Ca urmare a Hotărârii C.C. al P.M.R cu privire la intensificarea agitaţiei politice în rândul oamenilor muncii şi din iniţiativa comitetului raional de partid Vaslui, zilele trecute a avut loc o adunare la centrul comunal Ta­­nacu, la care au participat agitatorii şi membrii colectivelor de redacţie ale gazetelor de perete şi cetăţeneşti, atât din comună cât şi din satele învecinate Bereşti şi Burgheleşti. Cu acest prilej, tovarăşii Gh. Cără­­ruşă, din organizaţia de bază a gos­podăriei agricole colective „ Drumul Socialismului ", comuna Tanacu şi T. Popa, din întovărăşirea agricolă din satul Burgheleşti au prezentat câte un referat privitor la activitatea agita­torilor. La discuţiile care au avut loc pe baza celor două referate, au luat parte numeroşi agitatori, printre care şi Mi­­hai Vârlan şi I. Diaconu, care au ară­­tat unele lipsuri ale muncii de agitaţie, cum ar fi de pildă, superficialitatea cu­ care sunt îndrumaţi agitatorii de către secretarii organizaţiilor de bază, sau­ slaba activitate a gazetelor de perete şi cetăţeneşti, al căror conţinut este rupt de viaţă şi nu mobilizează pe ţăranii muncitori, pe colectivişti sau întovărăşiţi la îndeplinirea sarcinilor măreţe care le stau in faţă. In urm­a dezbateilor, s’au luat o serie de măsuri pentru Îmbunătăţirea mun­­cii de agitaţie politică, printre care şi formarea comitetelor de redacţie ale gazelelor de perete şi cetăţeneşti, IORGU BOSIAN corespondent In întâmpinarea Congresului Mondial a­ Femeilor Rodnica activitate a femeilor din raioanele Rom­an şi Huşi Zilele trecute a avut loc In sala Şcolii tehnice metalurgice din Ro­man, conferinţa raională a delegate­lor de femei. Cu această ocazie, tov. Nadia Gherasim a prezentat o dare de seamă a Comitetului raional asu­pra activităţii depuse în perioada 1 Ianuarie—15 Mai 1953. Din darea de seamă au reuşit o serie de realizări obţinute de femeile muncitoare din raionul Roman, în lupta pentru con­struirea socialismului şi apărarea păcii. I a I.M.S. Roman, de pildă, munci­toare ca Neam­ţu Elena, care a deve­nit de curând stahanovistă, Elena Ojog, fruntaşă in producţie, Angela Rumegă de la aceiaşi întreprindere şi altele, au depus eforturi sporite pen­tru realizarea sarcinilor de plan, reu­şind să-şi depăşească cu regularitate normele de lucru. In campania însămânţărilor de pri­măvară, numeroase ţărance munci­toare, urmând exemplul colectiviste­lor, au dat un sprijin efectiv centrelor de tratare şi selecţionare a seminţe­lor. Ţărancele muncitoare din comu­na Secueni, bunăoară, au fost un exemplu demn de urmat în această di­recţie. Partea doua a raportului, s’a ocu­pat de munca pentru noua formă de organizare . Adunarea delegatelor. in aceasta acţiune au fost alese, in total, pe raion şi oraş, 2205 delegate de femei, 102 preşedinte de circum­­scriptii şi 29 de responsabile a comi­siilor de femei de pe lângă sfaturile populare. ★ Femeile muncitoare din comuna Olteneşti, raionul Huşi, muncesc cu sârg pentru a întâmpina cu noi rea­lizări Congresul Mondial al Femeilor de la Copenhaga. Conduse şi îndrumate de către pre­şedinta delegatelor, tov. Iacob Elena, 50 de femei din această comună au pornit la muncă, dornice să contribue astfel, printr’o nouă realizare, la in­­florirea comunei lor. Transformând locul de muncă în­­tr’uri adevărat şantier, aceste femei au reuşit să sape 40 m.c. de pământ pen­tru îndiguirea unei părţi de teren, care era expusă inundaţiilor. Deasemeni, ele au făcut curăţenie la căminul sezonier şi la căminul cul­tural. La această muncă s’au evidenţiat în special tov.: Iacob Elena, Buştianel Ioana, Botez Eleonora, Anica Raţă şi altele, conştiente fiind că prin munca lor, ele pun o piatră în plus la teme­lia construirii unei vieți mai fericite, unei păci trainice. CULTURA FIZICA SI SPORT Sala de sporturi a şcolii medii teh­nice mecanice din oraşul nostru a găzduit in zilele de 30 şi 31 Mai, fi­nalele concursului republican de ju­niori la tenis de masă. Concursul s-a bucurat de o bună organizare, iar par­tidele desfăşurate au fost urmărite cu viu Interes de numeroşii spectatori care au populat până la refuz­­aia. Condiţiunile optime pe care le asi­gură regimul nostru tinerelor elemen­te ce practică tenisul de masă pentru continua ridicare a măestriei lor spor­tive şi-au găsit expresia în cantona­mentul de juniori de la Cluj, ca şi în centrele de antrenament, care au func­ţionat în multe orarte ale patriei noas­tre Ca urmare a unor astfel de con­diţii de antrenament, tânărul jucător liberiu Harasztosi a obţinut î­n cadrul campionatelor mondiale de tenis de masă, care au avut loc la Bucureşti anul acesta, rezultate deosebit de va­loroase, întâlnirile celor mai buni reprezen­tând ai regiunilor ţării noastre, au prilejuit Sâmbătă şi Duminică afir­marea unor elemente bine pregătite, concursurile desfăşurându-se la pro­bele de simplu juniori şi simplu ju­­ruc are. La bieţi, cei 32 de participanţi s'au întrecut în partide aprig disputate mai ales că jocurile au fost elimina­torii , făcând excepţie jucătorii care s’au calificat în semi-finală. I­a proba simplu junioare, deşi li­nele dintre întâlniri (Tir­a Cat­rinei ■*-Stoica), s’au ridicat la un nivel len­­nic satisfăcător, participantele nu au dovedit o temeinică pregătire, tinere iLnkrp­eio (Lelea, bunăoară­­ practi­când un joc de excesivă „țacăneala", sau „apărare ermetică“. In sferturile de finală, au învins jucătoarele mai rutinate, înregistrându-se următoa­rele rezultate: Tira Catrinel (Buc.), Golopenţa (Buc.) 2—0 (21 — 16, 21 — 12) ; Stoica (Craiova) — Bră­­dăţean (Rădăuți) 2 — 0 (21 —13, 21 — 18) ; Melopadof (Buc.) — Bă­dăran (Bârlad) 2—0 (21—8, 21—9). __ După disputarea sferturilor de fina­lă, duminică după amiază au avut l­oc întâlnirile în cadrul semifinalei care s'au soldat cu următoarele re­zultate : Tira Catrinel — Stoica 2-1 (21-13, 19-21, 21-14); Metopadoi — Lelea 2—1 (16-21, 21 — 18, 21 — 18). In finala concursu­lui la fete, Tira Catrinel și Metopa­­doi, au furnizat o partidă sub aştep­tări, din punct de vedere tehnic — ambele concurente fiind lipsite de combativitate, deşi Metopadof a dave­­i poseda lovituri eficace de pe ambele părţi. Metopadof a câştigat greu titlul de campioană re­publicană la proba simplă de junioare cu 2—1 (21 — 14, 20—22, 27-25). La băeri, jocurile au fost interesante mult mai disputate și de un ni­­vel tehnic ridicat. Juniori ca Zador Cluj), Bujor (Brăila) și alții, au dat dovada unor serioase pregătiri. In semi-finală rezultatele întâlniri­lor au fost următoarele : Zador — Bu­­jor 2-1 (13— 21, 21—13, 21-7) ; 21 9)7 °SI TM P­oscaru 2~0 (21 — IR S’au întâlnit apoi Ti­beri­u ibras­­ztosi,din lotul R.P.R. şi Zador (Cluj). 1 e.,n Darasztosi a reuşit să câştige uşor cu 2-0 (21-15, 21-15) gsi totodată titlu de campion R p p jSa FJ531 !JC Sifm plU jU,liori- Pe anul ST. GRUIA

Next