Flacăra Iaşului, februarie 1954 (Anul 10, nr. 2316-2339)

1954-02-02 / nr. 2316

Peg. 2 Toata a permis învăţământului popular de limba rusă Organizarea învăţământului popu­lar de limba rusa în anul de învăţă­mânt 1953— 196­4 a stat în centrul atenţ­iei comisiei regionale a învă­­mântului popular de limba rusă, precum si mintelelor şi birourilor cercurilor A.RL.U.S. Tot mai mulţi oameni ai muncii din cuprinsul re­giunii noastre, dornici de a cunoaşte în mod nemijlocit cuceririle celei mai înaintate ştiinţe şi culturi din lumea întreagă, ştiinţa şi cultura sovietică, se înscriu la­ cursu­rile populare, de limba rusă. în acest an funcţionează în regiunea noas­tră coste 1­50 cursuri populare de limba rusă la care învaţă aproape 12.000 de cursanţi. Oamenii muncii din regiunea nocatră — ca şi cei din întreaga ţara — sunt conştienţi că însuşirea limbii ruse le dă posibilitatea de a cunoaşte în forma ei originală lite­ratura rusă şi sovietică, cuceririle ştiinţei şi tehnicei sovietice, de a cu­noaşte şi aplica bogata experienţă a constructorilor comunismului. Nu­meroşi stelanovişti şi fruntaşi în prodiste işi datoresc succesele obţi­nute în îndeplinirea şi depăşirea pla­nului, cunoaşterii şi aplicării înain­­ta un­or metode de lucru ale stahano­­viştilor sovietici. La cursurile popu­lare de Lm­ba rusă care funcţionează în întreprinderile noastre s’au­ în­scris numeroşi muncitori stahano­­­vişti şi fruntaşi în producţie. Astfel în cadrul cursului organizat la fa­brica de tricotaje „Moldova“ func­ţionează două cicluri, la care lecţiile sunt predate cu multă dragoste de către tov. profesoară Iacob Anasta­sia. Cei cincizeci de elevi înscrişi la ciclurile I şi II au o frecvenţă de sută la sută şi învaţă cu multă sârguinţă lecţiile predate. Cu prilejul lucrări­lor de control s-au evidenţiat Staha­­novista Ht­ Haimovici, Baltag Con­stantin, Predescu­ Viorica şi alţi cursanţi care au dat răspunsuri bune şi foarte bune la examină­rile orale. Şi în alte întreprinderi şi instituţii din oraşul nostru ,ca de exemplu la fabrica „Victoria“, Ma­ternitate, Policlinica A„ Universi­tate (curs cu muncitorii), şcoala medie tehnică de energie electrică etc., învăţământul popular de limba rusa se desfăşoară în cele mai bune condiţiuni. Numeroşi cursanţi ca de exemplu tov. Feisler Mendel şi Me­­linte Dumitru de la ciclul III al cursului popular de limba rusă de la fabrica „Victoria“, tov. Dr. Fierea Maria şi Golgoţiu Georgeta de la Spitalul unificat Nr. 5 şi alţii învăţând în mod temeinic au ajuns să cunoască bine noţiunile de limba rusă.­­ Şi în cuprinsul regiunii noastre sunt organizate pe lângă unităţile socialiste din agricultură precum şi la sate numeroase cursuri populare de limba rusă frecventate de mii de oameni ai muncii de pe ogoare care sunt conştienţi că însuşirea limbii ruse le va fi de un real folos în lupta pentru mărirea producţiei la hectar, pentru creşterea randamentului în toate ramurile producţiei agricole. La gospodăria agricolă de stat De­­leni cursurile sunt urmate de 25 elevi care au frecvenţă foarte bună. Tov. profesoară Bulgaru Elisabeta caută ca lecţiile să fie cât mai mult legate de preocupările muncitorilor, mărindu-le astfel interesul pentru cunoştinţele predate. La gospodăria agricolă colectivă „Ion Creanga“ din raionul Roman, cele două cicluri ale cursului de limba rusă sunt frecventate de aproape 40 ţărani co­lectivişti din rândul cărora pot fi evidenţiaţi pentru succesele obţinute la învăţătură tov. Matei Ioan, Cris­­tarov Neculai, Mocanu­ Vasile şi alţii. Procesul de învăţământ se desfăşoară în bune condiţiuni şi la cursurile dela gospodăria agricolă colectivă dela Voineşti, raionul Iaşi, gospodăria agricolă colectivă dela Albeşti, raionul Vaslui, în co­munele Ciurea şi Tomeşti raionul Iaşi precum şi în alte numeroase u­­­nităţi socialiste şi comune din regi­unea noastră. Dragostea cu care oamenii muncii îşi însu­şesc limba rusă este încă o dovadă a trainicii prietenii care leagă indestructibil poporul nostru de popoatele Uniunii Sovietice. Din păcate mai există în regiunea noastră linele întreprinderi şi insti­tuţii ca Atelierele C.F.R. „Ilie Pinti­­li­e“, „Ţesătura“, Sniga­­­ii­­ „Dr. C. I. Parhon“, Institutul de Ştiinţe Econo­mice şi Planificare, unde forurile de răspundere nu acordă atenţia cuve­nită bunei desfăşurări a cursurilor de limba rusă. Datorită lipiei de preocupare pe care au manifestat-o sfatul popular al comunei Lespezi, raionul Paşcani şi conducerea cooperativei din a­­ceastă comună — care nu au creiat condiţiile necesare — cursul popular de limba rusă la care sunt înscrişi peste 25 elevi nu-şi poate desfăşura în bune condiţiuni activitatea de în­văţământ. O parte din vină o are şi tov. profesor Marenciuc Neculai care dă dovadă de o slabă preocupare în această privinţă. Aceiaşi situaţie este şi în comuna Tătăruşi, raionul Paşcani, unde procesul de învăţă­mânt din cadrul cursului popular de limba rusă se desfăşoară în condiţii nesatisfăcătoare. Lipsurile manifestate în munca cercurilor de limba rusă trebuesc grabnic lichidate. In curând vor avea loc seminariile recapitulative care vor constitui un nou prilej de verificare a cunoştinţelor cursanţi­lor. Forurile de răspundere care au dovedit nepăsare şi desinteres pen­tru creiarea condiţiilor prielnice de învăţământ trebue să ia măsuri în vederea lichidării acestei stări de lucruri. Conducerile întreprinderilor şi in­stituţiilor precum şi sfaturile popu­lare trebue să se preocupe de condi­ţiile materiale ale desfăşurării pro­cesului de învăţământ, trebue să în­lesnească prin toate mijloacele buna funcţionare a cursurilor populare de limba rusă. Organizaţiile de partid trebue să îndrume şi să ajute îndeaproape munca birourilor cercurilor ARLTIS, trebue să ducă o intensă muncă po­litică în vederea îmbunătăţirii frec­venţei, acolo unde ea lasă de dorit şi să sprijine cadrele didactice în munca lor. Să acordăm toată atenţia învăţă­mântului popular de limbă rusă, să creiem toate condiţiile pentru buna lui desfăşurare, pentru ca în fe­lul acesta să răspundem în cât mai mare măsură dorinţei oamenilor muncii care vor din toată inimă să înveţe cât mai temeinic limba con­structorilor comunismului. FLACARA IAȘULUI Carnet cultural *-----------------------------------— Seară literară Sâmbătă 30 ianuarie a avut loc o seară literară organizată de clubul salariaţilor Direcţiei Regionale CFR­­Iaşi, cu concursul Filialei Iaşi a Uniu­nii Scriitorilor din R.P.R. La această seară literară care a avut ca temă „Luptele ceferiştilor oglindite în lite­ratura noastră“, au participat un mare număr de oameni ai muncii din cadrul Direcţiei Regionale C.F.R. Iaşi. Printre invitaţi se găseau par­ticipanţi la luptele din Februarie 1933, precum şi numeroşi stahano­­vişti şi fruntaşi în producţie, ca me­canicul stahanovist Bobotă Mihai, stahanoviştii Ivanovici Vasile, Teo­dori­­ Mihai, fruntaşii în producţie Raţă Neculai, Klugher Iulius şi alţii. Din partea Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. a luat cuvân­tul I. Funduş care a arătat că luptele ceferiştilor pentru libertate şi ferici­rea poporului constitue una dintre cele mai de seamă teme ale litera­turii noastre noi, că scriitorii din ţara noastră se străduesc să le oglin­dească la un cât mai înalt nivel ar­tistic. Au urmat apoi lecturi ale scriitori­lor ieşeni din lucrările proprii închi­nate eroicelor lupte ale ceferiştilor. Cu acest prilej scriitorul Ion Istrati a citit una din lucrările sale scrisă în colaborare cu cunoscutul luptător ce­ferist Vasile Bîgu. Tov. Constantin Scripcă, laureat al celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti, a citit poezia „în luptă“, iar tov. Sandu Faur poemul „Ilie Pintilie“ Seara literară a fost încheiată cu un program artistic susţinut de echi­pele clubului Direcţiei Regionale C.F.R. Atît ledurile literare, cît şi pro­gramul artistic, s-au bucurat de un frumos succes, fiind viu aplaudate de cei prezenţi. I Nr. 2316 Rnefita Imtivitate, a Institutului dfi Studii Rftinarlo-SovietiC Pe drumul construirii unei culturi socialiste, Academia Republicii Popu­lare Române a obţinut succese re­marcabile. In Matematică, în Fizică, în Chimie, în Medicină, în Tehnică, în Agronomie, lucrările oamenilor de ştiinţă se îndreaptă către acelaş scop: acela de a ajuta la construirea societăţii noi. In această activitate măreaţă, oa­menii de ştiinţă folosesc exemplul cercetătorilor din Uniunea Sovietică care au în urma lor o experienţă deo­sebit de bogată. Filiala din Iaşi a Academiei Repu­blicii Populare Române a adus şi ea o contribuţie simţitoare la rezolva­rea multor probleme puse de con­struirea socialismului la noi. In afară de cercetările de natură teore­tică, care şi ele contribue la rezol­varea unor chestiuni practice, co­lectivele Academiei au dat răspun­suri la multe din problemele puse de industria locală sau din alte regiuni. In vederea documentării, a cunoaş­terii ştiinţei sovietice, Academia Republicii Populare Române şi-a creat un organ special, care este In­stitutul de Studii Româno-Sovietic Prin conferinţele şi referatele pe care le organizează, prin materialul do­cumentar pe care îl pune la dispo­ziţie, prin publicaţiile pe care le di­fuzează, acest Institut îşi realizează scopul pentru care a fost creat. Aşa de exemplu Analele Româno-So­­vietice publicate de acest Institut se adresează nu numai cercetătorilor Academiei sau din Institutele de în­văţământ superior ci tuturor acelora care se interesează de progresele ştiinţei. Varietatea de serii în care apar aceste Anale, pe specialităţi, face ca ele să fie consultate de un număr destul de mare de cititor­. Aş mai menţiona în special un alt mijloc de informare a cititorilor de la noi asupra cuceririlor ştiinţei so­vietice ! este vorba de „Buletinul de Informare Ştiinţifică” care apare săp­tămânal şi care cuprinde rezumate ★ porf. univ. Adolf Haimovici ★ din cele mai importante __ articole a­­părute in revistele ştiinţifice sovietice. Pentru ţinerea la curent a specia­listului, Institutul mai litografiază „Carte de referate“ pe specialităţi ; acestea cuprind în recenzii toate ar­ticolele dintr-o anumită specialitate. Institutul mai litografiază în tradu­cere şi revista „Voprosî Filosofii“ unul din cele mai căutate bilunare sovie­tice.­Spaţiul restrâns al unui astfel de articol nu ne permite să dăm amă­nunte şi asupra altor moduri de a face cunoscută ştiinţa sovietică. Aş menţiona doar că aceste publicaţii sunt foarte frecvent utilizate şi de către personalul ştiinţific al Institu­telor Filialei Academiei şi al Institu­telor de învăţământ Superior. In afară de publicaţii, Institutul de Studii Româno-Sovietic efectuiază traduceri din revistele de specialitate. Pentru majoritatea problemelor cer­cetate in Institutele Ştiinţifice din Iaşi au fost utilizate traducerile efec­tuate la Institutul Româno-Sovietic. In problema meseriilor în Moldova, a Societăţilor Ştiinţifice din Moldova, a terapiei prin somn, etc., se utilizea­ză lucrările analoage din Uniunea So­vietică. Unul din mijloacele cele mai utile de cunoaştere a realizărilor sovieti­ce în ştiinţă este acela al conferin­ţelor, care se ţin fie în cadrul şedin­ţelor plenare ale Filialei Academiei Republicii Populare Române, fie — dacă au un caracter mai special — în cadrul Institutelor. Să menţionăm în special conferinţele ţinute în ulti­mul timp asupra realizărilor medici­­nei sovietice în problema şocului (Conferenţiari prof. V. Buţureanu, prof. O. Francke, prof. G. Chipaili, asupra realizărilor chimiei sovietice în problema Siliconilor (Conferenţi­ar prof. M. Dima), asupra realizări­lor fizicei sovietice în domeniul mag­netismului, (conferenţiar V. Stăncu­­lescu), asupra realizărilor sovietice în domeniul hibridărilor vegetative (Conferenţiar Magazin Petru) etc.etc. In ultimul timp, Institutul Româno- Sovietic Filiala Iaşi, şi-a pus ca sar­cină pe aceea de a prezenta legătu­rile ştiinţifice româno-ruse din trecut. In luna Noembrie, tov. prof. N. Popa a prezentat o conferinţă ascul­tată cu deosebit interes : „înrâurirea literaturii ruse asupra celei române în secolul al XIX-lea“. Vorbitorul a arătat că „Studiile despre legăturile noastre politice şi economice cu Ru­sia, călătoriile scriitorilor români şi relaţiile cu Ruşii, cercetările despre raporturile culturale , tipografii, tra­duceri româneşti din limba rusă, tur­nee ruseşti la noi, ecouri din presă, influenţe suferite de scriitorii noştri, acţiuni în domeniul teatrului, al mu­zicii şi al artei în general, iată atâtea fapte în măsură să precizeze contri­buţia literaturii ruse în procesul de dezvoltare a literaturii noastre pro­gresiste“. „ Acestea sunt pe de altă parte faptele care arată că „înrâuri­rea literaturii ruse pregăteşte larga undă înoitoare a literaturii sovietice de care beneficiem azi“. In aceiaşi ordine de idei, Institutul îşi propune să prezinte şi alte confe­rinţe. In cursul trimestrului I al anu­lui 1954, va avea loc o astfel de con­ferinţă în domeniul arheologiei şi una în domeniul matematicei, în care se vor vedea legăturile dintre cerce­tările matematicianului Karl Mihai­­lovici Peterson şi lucrările şcolii de matematici de la Iaşi. Evident, acţiunea de a face cunos­cută ştiinţa sovietică nu este numai a Institutului Româno-Sovieti. Toa­te Instituţiile ştiinţifice au aceiaşi preocupare. Cu ajutorul lor, Institu­tul nostru a putut să aibă rezultate frumoase. Institutul Româno-Sovietic speră că va avea şi de-acum înainte acelaşi ajutor pentru a-şi putea extin­de activitatea. Cinema Maxim Gorki Filmul zilei C * • i A . w v-/ rr u inima tanara44 Scenă din filmul in culori „Cu inima tant­ra" realizat de studiou­rile maghiare in care vom regăsi pe cunoscutul comic Latabar Kalman si pe tânărul actor Imre Soos. Inspirat din viaţa elevilor unei şcoli a Rezervelor de Muncă, filmul regisat de Keleti Marton, aduce pe ecran o temă cu totul nouă în cinematografia maghiară. Desvoltarea activităţii muzicale din ţara noastră este încă o ilus­trare a amploarei pe care a căpă­­tat-o revoluţia culturală în statul nostru democrat-popular. La Iaşi s-au realizat o serie de succese importante în ceea ce pri­veşte popularizarea muzicii în mas­se. Concertele săptămânale ale Fi­larmonicii de stat „Moldova“ sunt urmărite de un public permanent, care devine tot mai numeros. Concertele educative date în întreprinderi şi şcoli, au avut şi au, de asemenea, un rol de seamă pen­tru formarea gustului oamenilor muncii. La toate acestea trebue să adăugăm acţiunea de educare a masselor din oraşele care nu dispun de formaţiuni simfonice, prin turne­ele efectuate de Filarmonica ieşană, ca şi valoroasa contribuţie care se aduce popularizării muzicii prin concertele de cameră. In momentul de faţă însă, se im­pune desfăşurarea unei munci pen­tru lărgirea cercului de auditori, pentru o mai intensă popularizare a lucrărilor compozitorilor clasici şi a creaţiilor de valoare ale compozi­torilor contemporani. Două sunt căile prin care trebue să se urmărească mai departe acest lucru. Mai întâi este organizarea de audiţii cât mai multe, prin deplasări ale formaţiunilor muzicale în între­prinderi şi instituţii cu programe valoroase de muzică simfonică, ca şi prin popularizarea concertelor simfonice date în sala Teatrului Na­ţional Nu se poate spune că, în a­­ceastă privinţă, Filarmonica de Stat „Moldova“ nu are realizări de seamă. Ceea ce trebue să se urmă­rească însă, este crearea unei masse largi de auditori. In acest scop, o măsură pozitivă ar fi iniţierea unor concerte cu abonament, pentru oa­menii muncii din întreprinderi şi in­stituţii. Comisiile culturale sindicale trebue să sprijine această acţiune, în acord cu conducerile de întreprin­deri, care pot folosi în vederea unor asemenea măsuri, sau în vederea susţinerii unor contracte socialiste cu instituţiile de artă, sume din fon­dul directorial. A doua cale prin care se poate desvolta gustul auditorilor, asigu­­rându-se o mai largă pătrundere a muzicii în masse este desfăşurarea unei acţiuni instructive, bine orga­nizate. Activitatea desfăşurată până în prezent pe această linie, prin al­cătuirea de programe tipărite, prin prezentarea orală a concertelor, nu este satisfăcătoare. Auditorul trebue învăţat să re­trăiască emoţia pe care a avut-o compozitorul în momentul creaţiei. In acest scop, prezentarea muzicală trebue să aibă rolul de a-1 in­troduce pe auditor în atmos­fera emotivă care a dus la creaţia acelei opere, împrejurările de ordin social-politic ale epocii în care a­ trăit şi a lucrat compozitorul, viaţa acestuia cu momentele ei cele mai semnificative, de natură a ex­plica ideile, mentalitatea şi atitudi­nile sufleteşti care răzbat în opera muzicală, toate aceste elemente tre­buesc în aşa fel aranjate încât să-l pregătească pe auditor să participe la concerte cu o stare dispoziţională adecvată. Este inutil, sau — în cel mai bun caz — prea puţin să scrii că în mu­zica lui Ceaicovschi „ascultătorul, pe lângă euforia sonoră, va intui un adânc şi clocotitor conţinut de idei şi sentimente, un îndemn spre luptă, va găsi în muzica lui Ceaicovschi imagini vii trezite în conştiinţa sa de o desfăşurare muzicală ce cu­prinde, învălue şi deslănţuie o pu­ternică tensiune emotivă“. (Proga­mul concertului Filarmonicii ieşene din 13 Noembrie 1953 — prezenta­rea : Igor Ciornei). O operă eficace ar fi însă mai ales aceea de a oferi auditorilor mai multe detalii tehnice asupra diferi­telor forme muzicale. Auditorii tre­bue să cunoască diferenţa dintre­­ un concert şi o simfonie, dintre un lied, o arie de operă sau o uvertură. Asu­pra unor asemenea lucruri se poate insista în programe, atât în acelea tipărite, care, mai bogat alcătuite, ar putea fi păstrate de spectatori, colecţionate, constituind un îndemn de a citi şi audia cât mai mult des­pre arta muzicală. Altfel sunt de ne­înţeles, pentru public afirmaţii ca a­­cestea, dealtfel destul de simple: „partea mediană este intitulată simplu canzonette. Aici găsim pe inegalatul Ceaicovschi al romanţe­lor, melodiilor, barcarolelor şi cân­tecelor fără cuvinte“. Pentru a ur­mări aceste afirmaţii publicul tre­bue pus la curent cu toate aceste forme muzicale. S-ar impune de a­­ceea organizarea unor concerte in­structive, cu explicaţii mai ample, însoţite de ilustraţii muzicale ime­diate. Deasemenea ar trebui ca la concertele­ simfonice prezentarea şi punerea auditorilor în atmosferă să se facă pentru fiecare bucată în parte înainte de execuţia ei. Numai aşa se poate crea un contact strâns între interpreţii muzicali şi publicul larg de oameni ai muncii, numai aşa muzica poate deveni, din ce în ce mai mult, un bun al masselor. Dar în Iaşi mai avem, în afară de Filarmonică, formaţiuni de m­u­­zică uşoară, care deasemenea trebue să desfăşoare o acţiune de populari­zare a compoziţiilor valoroase de muzică uşoară, cu teme variate, cu un conţinut vesel, satiric, ca şi al folclorului muzical al poporului nostru. Ansamblului de estradă al sfatului popular îi revine, în mod­­ deosebit, această sarcină. Pentru irt- ! făptuirea ei, însă, trebue să se ducă­­ o muncă perseverentă în scopul pu- j rităţii execuţiei, eliminării reperto-­­ riului dulceag-sentimental,­ fără pro- j funzime şi sinceritate, cultivat în trecut de teatrele de revistă, cu „stele“ care „lansau“ diferite me­­lodii-şablon. Pentru formarea unui public se­rios, cu preocupări muzicale, este de mare interes sprijinirea activităţii formaţiunilor de amatori din între­prinderi, instituţii şi şcoli. Instru­mentiştii de calitate ar trebui să ducă o muncă mai activă de instruc­­taj, îndeosebi în şcoli. In acest fel, se va forma mai uşor gustul tine­rilor pentru muzică de calitate, creindu-li-se obişnuinţa de a frec­­­­venta concertele. In nici un caz, însă acţiunea de popularizare a muzicii nu trebue în­ţeleasă ca un îndemn de coborire a nivelului repertoriului, prin elimina­rea muzicii așa numite grele. O atare procedare ar însemna de fapt o alunecare în coada masselor, care dimpotrivă, trebuesc ridicate la ni­velul necesar pentru a aprecia mu­zica de calitate, muzica aceea care în mod greșit se spune că ar fi scrisă numai pentru iniţiaţi. Beethoven, Bach ,Ceaicovschi, Grieg, Liszt au scris pentru masse şi ei tre­buesc făcuţi accesibili masselor prin­­tr’o muncă educativă dusă cu dra­goste şi elan. Ca dovadă că acest lucru este posibil avem exemplul U.R.S.S., unde muncitori din fabrici, lăcătuşi, frezori, strungari, as­cultă cu pasiune operele acestor titani ai muzicii. Un exemplu ni-l oferă şi în ţara noastră orchestra şi corala de amatori a muncitorilor de la combinatul „Sovrommetal“ din Reşiţa, care execută lucrări de Bach, Mozart, Beethoven, Ceaicovschi etc. la un înalt nivel. RADU NAUMESCU. Spre o mai puternică pătrundere a muzicii în masse Pe marginea scrisorilor oamenilor muncii Deprinderi de care trebue să ne desprindem... Oamenii muncii din diferite ra­muri de activitate, prin sesizările pe care le adresează ziarului nostru, re­latează o seamă de fapte, nu tocmai La locul lor,­­ şi care se cer de îndată in­lăturate din viaţa şi munca noastră. Indolenţa, nepriceperea, birocra­tism­ul, toate aceste racile, rămăşiţe ale trecutului, mai dăinuie încă din păcate in multe dintre instituţiile noa­stre. Oamenii cinstiţi de­ pretu­tindeni sunt însă mereu treji la tot ce se întimplă în jurul lor. Ei se adresează cu încredere și ziarului, nostru, de­­mascând cu curaj lipsurile, indicând remedii. In felul acesta ei aduc aport la efortul colectiv de a înlătura tot ce este încă rău, putred, dăunător. Aragazuri numai pentru... unii. Tov. Carp Romeo din str. Costache Negri Nr. 101, este mese­riaş la cooperativa „Muncitorul’'. In ultima vreme a lucrat cu spor la locul său de muncă şi a reuşit să pună la o parte ceva economii. Cu banii a­­dun­aţi s’a decis să-şi cumpere un aragaz. Se spun atitea lucruri bune despre această maşină folosită în gospo­dărie... Cică face economie la lemne, mâncarea fierbe mai repede, cratiţele nu se afumă, şi cite altele. Omul nostru n’a mai putut rezista. însuşi­rile aragazului, insistenţele nevestei, l-au hotărit: „Cumpăr aragaz". După mai multe tergiversări, Elena Carp, care avea sarcina să rezolve această problemă familiară, — a primit toate asigurările că va fi ser­vită. Şi astfel, s’a prezentat —­ după cum i s’a spus — în ziua de 19 Ianu­arie la „Magazinul Universal” din str. Ştefan cel Mare. Aici, după o nouă şi îndelungată aşteptare a pri­mit răspunsul: — „Aragazurile se pun în vânzare după amiază”. Ce să-i faci ? Dacă tovarăşul dela magazin a spus că după amiază.... probabil că aşa o fi.... Şi în după amiaza aceleiaşi zile, Carp Elena s’a Înfăţişat din nou. In cuprinsul oraşului nostru există un număr de chioşcuri de distribuire a ziarelor şi revistelor. — Aşezate încă de astă vară, la diferite inter­secţii de străzi, chioşcurile la a căror realizare utilul a fost împletit armo­nios cu esteticul, — înlocuesc un chip fericit vechile şi dărăpănatele bărăci de odinioară, î­şi dau un aspect plăcut oraşului. Dar acum în plină iarnă, când întunericul nopţii se lasă atât de de­vreme, vânzarea publicaţiilor se face în condiţii defectuoase la lumina unei lămpi fumegânde sau la flacăra pâl­pâitoare a lumânării. De multe ori însă, chioşcurile stau cufundate în întuneric şi în cele din urmă vânză­torii respectivi sunt nevoiţi să tragă obloanele. Serviciul difuzării de pe lângă Di­recţia Regională P.T.T.R. a chibzuit că este bine să aducă lumină electrică în aceste chioşcuri, mai ales că ele posedă întreaga instalaţie. — Trebu­­eşte doar efectuat racordul. In acest scop s’au înaintat încă din luna Oc­S’a aşezat la uşă. Era prima venită. Curând, în faţa „Magazinului Uni­versal” se formase un grup de cetă­ţeni, având acelaş scop­­ să-şi cum­pere aragaz. . In sfârşit, la ora 16 fix uşa a fost dată in lături şi oamenii muncii au pătruns în magazin. Nu mică le-a fost însă mirarea când au aflat că,.., nu mai sunt aragazuri. Dar in ace­laş timp, pentru anumite „persoane’ — nu se ştie când şi pe unde au ajuns în magazin — se confecţionau facturi pe baza cărora urma să se ridice „marfa”. Când tov. Carp Elena s-a prezen­tat la conducere să reclame cazul, ea a fost pur și simplu poftită afară de tov. Nemesnicu Safta cu recomanda­­rea de a vorbi „la bec“. Metoda folosită de conducerea „Ma­gazinului Universal” nu are desigur nimic comun cu prevederile pentru buna deservire a consumatorilor în unităţile noastre de stat şi coopera­tiste, prevederi cuprinse în Decizia Nr. 2200 a Ministerului Comerţului Interior. Aşa­dar, în loc de flacăra albastră a aragazului, responsabila i-a oferit clientei, sfatul de a se mulţumi cu lumina galbenă a becului.­­ „Vorbeşte la bec, tovarăşă”,­tombrie 1953 câteva adrese către în­treprinderile E.T.A.C.S. dar nici până astăzi „sunt 4 luni de atunci”, nu s'a tras curentul electric in chioşcuri. Mereu au fost găsite motive mai mult sau mai puţin întemeiate. Da­că pământul este îngheţat şi nu se poate trage cablul subteran, ba că nu este sârmă de 10 milimetri.... Şi lu­crarea se amână, nu ştim până când. Este, să recunoaştem, un lucru păgu­bitor. Conducerea întreprinderii E.T.A.C.S. ar face bine să curme această stare de lucruri. Chioşcurile de ziare, care au şi ele un rol destul de valoros în acţiunea de difuzare a publicaţiilor noastre, de răspândire în massă a luminii slovei, să nu mai fie lăsate, seara.... pe întu­neric. ★ Este necesar să se pornească ime­­d lichidarea acestor deprinderi nesănătoase, care n’au ce căuta în zilele noastre, ele fiind caracteristice unor oameni cu mentalitate burgheză. M. NANU, La chioșcurile de ziare * . * . r i ­

Next