Flacăra Iaşului, martie 1954 (Anul 10, nr. 2340-2365)

1954-03-02 / nr. 2340

Peg, 2 Să se acorde toată intenţia educării comuniste a tineretului în raionul Roman Statul nostru democrat-popular ar­­corda o deosebită atenţie tineretului. Partidul şi guvernul asigură tinere­tului condiţii tot mai bune pentru a se­ dezvolta, spre a munci cu sirgu­­inţa şi a deveni, cadre de nădejde, temeinic pregătite. Construirea so­cialismului in patria noastră cere şi­ o muncă susţinută în scopul educării comuniste a tineretului, in această direcţie, un,­rob de seamă­ îl au orga­nizaţiile U.T.M., care trebuie să dea o deosebită atenţie învăţămîntului politic. In raionul Roman, ca urmare a creşterii preocupărilor organizaţiei raionale U.T.M. pentru ridicarea ni­velului politic şi ideologic al tineri­lor, au fost organizate anul acesta 80 de cercuri şi cursuri politice, în cadrul cărora studiază peste 1250 tineri. Pentru buna desfăşurare a cursu­rilor­ politice, comitetul raional U.T.M. Roman s-a îngrijit la timp de procu­rarea materialului bibliografic nece­sar cursanţilor şi a organizat semi­narii cu propagandiştii, în cadrul c­ă­­­rora au avut loc discuţii asupra îm­binaţii ţării metodelor de predare cît şi de ţinere a seminariilor. Ca urm­are firească a indicaţiilor primite, mulţi,­­ propagandişti îşi întocmesc acum­­­ planurile de predare a lecţiilor urmă-­­­rind ca ele să fie atrăgătoare, pline , de conţinut politic şi educativ. Astfel de lecţii se predau la cercul, de în­­văţăm­nt politic din comuna Hîrleşti. Cănii­nd mereu să-şi îmbunătăţească­­ calitatea lecţiilor, propagandista M­a­­­rin Chei­ni studiată intens materialul­ bibliografic indicat, cărţi de literatură, scrise de autori sovietici, şi romîni şi se bazează în expuneri, pe fapte, pe practică. Deseori, în alegerea exem­plelor locale propagandista Marin Cheli foloseşte sprijinul cabinetului de partid. Deasemeni, la seminariile ,cu propagandiştii ea vine bine pre­­gătită. Cursanţii cercului pe care-l conduce au caiete de studiu individual, citesc bibliografia­ indicată şi se pre­zintă bine pregătiţi la seminarii. Rezultate frumoase in ceea ce pri­veşte ridicarea nivelului politic al tinerilor a obţinut şi propagandistul Gavril Tiberiu, din comuna Cîrligi. Succesele dobândite în aceste comune în privinţa bunului mers al învăţă­­mintului politic se datoresc în bună parte ajutorului primit de propagan­dişti şi cursanţi din partea membrilor birourilor organizaţiilor de partid şi U.T.M. Aceştia participă cu regulari­tate la cursuri, sesizează lipsurile şi dau îndrumări pentru lichidarea lor. Sunt însă şi propagandişti care nu luptă pentru predarea lecţiilor la un nivel corespunzător. Propagandistul Virgil Crăciun de exemplu, predă cursanţilor de la gospodăria de stat din Secueni lecţii lipsite de conţinut. Întocmite la repezeală, doar pentru a se putea justifica că a ţinut cursul. La întocmirea lecţiilor el nu studiază, nu se documentează temeinic, iar la predare se mărgineşte doar la o serie de cuvinte bombastice, cele relatate nefiind bazate pe fapte. Astfel, lec­ţiile sunt sub nivelul posibilităţilor sale şi ale cerinţelor cursanţilor. Pe lingă acestea, el nu participă cu re­gularitate la seminariile permanente ce se ţin cu propagandiştii. Nu este deci de mirare că frecvenţa cursanţi­lor la lecţiile pe care le predă este slabă, ca de altfel şi pregătirea lor ei neavînd la zi caietele de studiu indivi­dual. Problema educaţiei comuniste a tineretului în raionul Roman a fost de ct­rind obiectul discuţiilor plenarei Comitetului regional U.T.M. Iaşi. Din darea de seamă prezentată de tov. Cudisac, prim secretar al Comi­­tetului raional U.T.M. Roman, r­t şi mu .mmmmmmmm­l( n ........ din discuţiile purtate pe marginea­­ referatului, a reuşit ca numeroase­­cercur­i şi cursuri politice nu sint des­chise­­ nici pînâ in prezent şi ca o­­ lună­­parte din cele care funcţionează Si­nt ritmase mult in urmă,faţă de programiul indicat, aşa cum este că­zu­­l cu­rsului dela gospodăria de stat Set­es­ni. Deasemeni, instruirea şi ca­lific­­ar­ea propagandiştilor prin semi­nar­­îile permanente nu este totdeauna bine şi organizată, iar problemele dis­cutat­ te sunt la un nivel scăzut. Unele semi marii se desfăşoară deasemeni la un s­­ab nivel, rezumîndu-se doar la unele­­ întrebări puse de propagandişti şi la răspunsurile afirmative sau ne­gative­­ ale cursanţilor, fără a se dis­cuta f­­e larg asupra problemei res­pectiv­e. Asemenea metode se folo­sesc l­­a cercurile politice din comu­nele S­­ăbăoani şi Vulpăşeşti. In m­are măsură, lipsurile acestea se datores­­c­ şi faptului că atît birourile organizaţiilor de partid şi U.T.M. din aceste minune, cit şi membrii biroului raional, ii U.T.M. Roman, se desintere­­sează d­e­ aceste probleme şi nu le dau atenţia c­uvenită. înşişi activiştii co­mitetului­ raional U.T.M. Roman nu cunosc temeinic problemele educaţiei comunişti­; şi nu pot acorda un spri­­jin pub­ricic­ cercurilor politice. To­varăşii Constantin Ciobanu­ şi Ştefan Berţic, de­ exemplu membrii ai birou­lui raional U.T.M., n-au participat încă la n­icio lecţie, de la începutul desfăşurări cursurilor politice din ra­ion. Controlul efectuat de ei este încă superficial. Biroul raional U.T.M., nu i-a tras la­ răspundere pe aceşti tovarăşi, cu toate că a cunoscut lip­surile ce mai persistă in activitatea lor. .­­ Tovarăşii care răspund de învăţă­­mîntul politic din cadrul comitetu­lui raional U.T.M. Roman — şi în­­ special tov. Const. Ciobanu, şeful­ sec­ţiei propagandă şi agitaţie — n-au controlat niciodată felul în care se p­regătesc responsabilii de seminarii.­­ La toate acestea se mai adaugă şi fontul ,că în munca de educare a ti­neretului nu­ a existat nici sprijinul secţiei de propagandă şi agitaţie a con­itetului raional de partid. Acti­­vitatea comitetului raional U.T.M. în ceea c­e priveşte învăţămîntul politic n-a f­ost deloc sprijinită de Comitetul raional de partid şi nu a fost anali­­zată s­ăptămîni în şir. Nu­­poate fi trecut cu vederea nici făptuit ca în sinul Comitetului regio­nal U.r.M. — Iaşi s-a cuibărit întru­­citva biirocraţia. Mulţi dintre activişti controlează desfăşurarea învăţămîn­­tului politic prin telefon. Secretarul com­­itetu­lui regional U.T.M. H. Zil­­berman,­care trebue să se ocupe de bunul ricurs al cursurilor şi cercurilor politice, era nălţuşnit să ducă munca din birou, neglijînd deplasările pe te­ren, iar tov. G. Lelizer de la secţia de propagandă şi agiftaţie a fost folosit mai mult în lucruri de scriptologie. Aşa cum prevede Hotărirea Plena­rei a X-a a C.C. al U.T.M., sarcina comitetelor regionale, raionale, oră­şeneşti şi a organizaţiilor de bază U.T.M. este de a ridica munca de educare marxist-l­eninistă, la un ni­vel tot mai înalţi Birourile comitete­lor raionale U.T.M. au datoria de a pune în centrul­ atenţiei lor îmbună­tăţirea calităţii lecţiilor şi a sem­ina­­riilor, cît şi instruirea propagan­diştilor.­­ In vederea îmbunătăţirii necontenite a învăţă­mîntuilui politic, comitetul reo­rdonat U.T.M. şi comitetele raionale trebue să-şi intensifice munca de con­trol, să analizeze periodic activitatea propagamiştil­or şi să ia măsuri pen­tru lichidarea­­deficiențelor. D­HALAUS. FLACĂRA IAȘULUI Concert simfonic închinat compozitorului H. Berlioz Concertul simfonic de vineri seara cuprinde un variat program muzical închinat marelui compozitor francez Hector Berlioz. Astfel, Filarmonica de Stat „Mol­dova“ va interpreta, sub conducerea prof. Achim Stoia, cunoscuta „Simfo­nie fantastică“, trei fragmente simfo­nice din opera „Damnaţiunea lui batist“ („Marşul lui Rakaczy“, „Dan­sul silfelor“ şi „Menuetul licuricilor“) precum şi uvertura „Carnavalul ro­man“. • -0­ Pe urmele materialelor publicate în „Flacăra Iaşului“ Nr. 2333 din 21 februarie a apărut urn articol inti­tulat „Telegramele tovarăşului diri­ginte“, prin care se critică felul biro­cratic de muncă al dirigintelui Oficiu­lui R.T.I.R. din Vaslui, Lupu­ Traian, care comunica cu funcţionarii institu­ţiei prin telegrame şi scrisori reco­mandate timise la domiciliu, în vre­me ce respectivii se găseau la servi­ciu, în incinta Oficiului. Direcţia regională P.N.T.R. Iaşi, in răspunsul trimis ziarului nostru, con­firmă lipsurile pe care le-am sesizat. Se arată deasemeni că tov. Lupu Traian s-a făcut vinovat şi de alte lipsuri. Deşi i s-a atras atenţia de nenumărate ori, clipsul n-a înţeles să se corijeze în muncă. In consecinţă, Direcţia Regională P.T.T.R. s-a înlocuit din funcţia de di­riginte al oficiului Vaslui, trimiţîndu-l într-o altă munca. ★ Prin articolul „In halta Curteni aşteptînd trenul“, apărut în ziarul nostru, se arătau neajunsurile pe care le suportă călătorii nevoiţi să aştepte tr­enuil în această haită improvizată într-o locuinţă particulară, situată în 80 metri depărtare de linia ferată. Ministerul Căilor Ferate, prin adre­­­sa Nr. 535 ne face cunoscut că într-ad­aeu­ n, sesizarea critică corespunde rea­lităţii. Halta de la Curteni nici pe de­parte nu poate corespunde unei bune deserviri a publicului călător. In grija sa permanentă pentru îm­bunătăţirea­ condiţiilor de călătorie. Ministerul C­ailor Ferate a prevăzut fondurile necesare pentru construirea unui local nou, corespunzător nevoi­­lor locale. Totodată, Ministerul Căilor Ferate a trasat ca sarcină Direcţiei Regionale CI­R Iaşi, de a lua legătura cu sfatul popular al raionului Huşi pentru ga­­stica posibilităților de procurere a materialului necesar și, event­u­al, aju­tor în mîna de lucru. -0­ Informaţie Casa de economii şi consemnaţiuni, Direcţia Regională C.E.C. Iaşi, anunţa că, începînd dela 1 martie 1954, în­casarea impozitelor şi taxelor de la populaţie se va face şi de către CEC situate în oraşe şi comunele Reşedinţe de raion. Tot cu începere dela 1 mar­tie 1954, unităţile C.E.C. care înca­sează impozite şi taxe vor încasa de la populaţie şi primele d­e asigu­rare. (A.D.A.S.). Unităţile C.E.C. încasează impozi­tele, taxele şi primele de asigurare de la orice plătitor din oraşul res­pectiv şi pentru oricare circumscrip­ţie financiară sau unitate A.D.A.S. din acel oraș. de la naşterea lui G. Şincai 200 de ani In cea de a doua jumătate a seco­lului al XVllI-lea şi începutul celui de-al XIX-lea, în Transilvania — do­minată în această perioadă de impe­riul habsburgic—şi-au desfăşurat ac­tivitatea de istorici şi filologi cei trei învăţaţi mai de seamă ai Şcolii Arde­lene: Samuel Micu, Gheorghe Şincai, şi Petru Maior. Cauzele care au determinat această febrilă activitate dusă de­ cei trei în­văţaţi ardeleni îşi au originile cu mult înainte. Odată însă cu începutul dezvoltării burgheziei romîneşti, în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX lea, aceasta are o situaţie grea lovin­­du-se în dezvoltarea ei de îngrădirile puse de regimul feudal şi absolutist habsburgic. Burghezia romînă are de luptat atît împotriva feudalismului cît şi împotriva jugului naţional din Transilvania; de aceea ea agită pro­blema naţională şi antrenează în lup­tă şi o parte din masa celor exploa­taţi, iobagii, pe care feudalii îi des­considerau şi îi lipseau de drepturi. In anul 1700 are loc unirea unei părţi a ţăranilor romîni din Ardeal cu biserica Romei. Romînii acceptă a­­ceastă unire în speranţa că vor obţi­ne egalitatea în drepturi cu celelalte naţionalităţi conlocuitoare. Dar spe­ranţele lor au fost înşelate. Romînii au continuat să aibă situaţia de „to­leraţi“. Unirea cu Roma n-a făcut de­cit să-i despartă pe Romîni în două, astfel încît i-a slăbit în favoarea o­­presorilor. Cu toate acestea, unii tineri cu dra­goste de carte au căpătat învoire de a învăţa la şcolile din Viena şi Roma, papalitatea sperînd prin a­­ceasta că ,odată Întorşi in ţara lor, vor deveni fervenţi propagatori ai ca­tolicismului. Unul dintre aceşti tineri care şi-au început studiile în ţară, la Tg.-Mureş, Cluj şi Bistriţa şi le-a continuat apoi la Roma, la Colegiul „De propaganda fide“, este şi Gheorghe Şincai de la a cărui naştere s-au împlinit la 28 fe­bruarie a.c. 200 de ani. El face la Roma studii teologice şi filozofice timp de 5 ani. Gh. Şincai, co­laborează cu celălalt învăţat ardelean, Samuel Micu, la alcătuirea gramaticii lor intitulată „Elementa linguae daco­romane sive valachicae“, care apare în 1780 la Viena. Timp de 12 ani, Gheorghe Şincai îndeplineşte funcţia de inspector şi di­rector al şcolilor româneşti din Ardeal în care calitate el înfiinţează peste 300 şcoli în limba romînă pe care le înzestrează cu manuale alcătuite chiar de ei. Ca şi ceilalţi doi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai re­nunţă la preoţie (1774) şi se dedică cu totul studiilor istorice şi filologice. Din cauza îndrăznelii sale şi atacu­rilor pe care le îndreaptă împotriva clerului, intră în conflict cu episcopul unit Ion Bob şi este dat afară din slujba de inspector al şcolilor. Cea mai importantă operă a sa este „Hronica Românilor şi a mai multor neamuri“, operă de mari proporţii, la care a lucrat 34 de ani şi care cuprin­de storia romînilor din anul 86 pînă în 1739. Rare sunt operele istorice în care să ne fie prezentat un mai mare număr de fapte. Din nefericire însă aceste fapte nu se prezintă într-o legătură strînsă, deoarece Şincai a crezut nimerit să le povestească an cu an, ceea ce face ca legătura dintre e­­venimente să se piardă. Odată această operă monumen­tală terminată în manuscris, Gh. Şin­cai caută să obţină aprobarea cenzu­­rei împărăteşti pentru a o publica, însă i se răspunde că opera e bună de pus pe foc, iar autorul în furci. Mîhnit de această lipsă de preţuire a operei sale, Gh. Şincai moare în 1816 sărac şi umilit. ■ Isvorîtă din dorinţa de a veţi­­ii a­­jutorul poporului său oprimat, opera lui Gh. Şincai ca şi a celorlalţi învă­ţaţi ardeleni, are la bază o serie de principii caracteristice activităţii Şco­lii Ardelene. Deşi greşite, multe din aceste idei ale sale, în timpul în care au apărut şi-au avut o justificare, căci, prin exa­gerările lor, învăţaţii ardeleni căutau să vină în ajutorul poporului lor opri­­mat de jugul nobililor şi al clerului, popor, care ne mai putînd suporta îm­pilarea, în anul 1784, sub conducerea lui Horia, Cloşca şi Crişan se răscoa­lă pentru a-şi cîştiga drepturi. Şincai a susţinut în domeniul isto­riei şi idei greşite — cum ar fi bună­oară aceia a descendenţei romînilor direct din cuceritorii romani ai Daciei. Ideile acestea greşite şi-au aflat ecou şi în lucrările filologico-lingvistice ale lui Şincai. Astfel în ceia ce priveşte ortografia el se declară adeptul sistemului eti­mologic, urmărind nu să se scrie aşa cum vorbeşte majoritatea populaţiei, ci a reda prin grafia cuvintelor origi­nea lor latinească. Insă, chiar Gh. Şincai şi ceilalţi reprezentanţi ai Şco­­iii Ardelene, au utilizat in scrisul lor limba vie a vremii pentru ca să fie înţeleşi de cei cărora li se adresau,­ pentru a-şi vedea ideile pătrunzînd în mase cît mai largi. Reprezentanţii Şcolii Ardelene, în activitatea pe care au desfăşurat-o, pe lingă exagerările lor, au avut şi un însemnat rol progresist. Ei luptă împotriva feudalismului şi a papalită­ţii­ împotriva exploatării bisericii ca­tolice şi a caracterului ei antinaţio­nal. Gh. Şincai a iubit, ca şi ceilalţi re­prezentanţi ai Şcolii Ardelene, cu a­­preciabilă vehemenţă şi duritate în feudalism­­şi clericalism, în concep­ţiile şi mentalităţile pe care se reze­­mau deopotrivă exploatatorii de tot felul. , Armele lor au fost istoria şi filolo­­gia,­ pe care le-au adus pe baricade", făcîndu-le să militeze pentru cauza clasei lor. TI­BA ION asistent facultatea de filologie FILMUL ZILEI. Cinema „Maxim Gorki“ Săptămîna aceasta rulează pe ecranul cinematografului „Maxim Gorki” o nouă realizare a studiou­rilor cinematografice sovietice, filmul spectacol „Liubov­larovaia” în interpretarea colectivului teatrului „Ni. Gorki’’ din Leningrad. Dintre interpreţi fac parte: 17. Chibardina, V. Politermaco, E. Gra­­novscaia şi A. Zirk­ov, artişti ai poporului R.S.F.S.R., A Cepurnov, ar­tist emerit al R.S.S. Cazahe, Z. Car­pova, A. Mazaev, I. Gorbaciev şi alţii. " .­­Regia spectacolului o semnează I. Efremov, regia filmului —Z. Frid, iar muzica — B. Puşcov. Nr. 2340 Din activitatea colţului roşu de la G.A.S. Deleni Gospodăria agricolă de stat­t din Deleni, raionul Hîrlău, este înzestra­tă cu un colţ roşu, în cadrul căruia muncitorii au posibilitatea să desfă­­şoare o rodnică activitate culturală. Cele 2700 de volume şi broşuri din biblioteca acestei unităţi cultu­rale sunt citite de un mare număr dintre muncitorii gospodăriei. Prin­­tre cititorii fruntaşi se numără Gh. Ovăz şi Gh Pruteanu, care au stu­diat numeroase broşuri cu caracter agrozootehnic, trecînd­ apoi la apli­carea practică a celor învăţate. Datorită iniţiativei tov. N. Ciocan, directorul gospodăriei agricole de strat Deleni, s-a organizat lectura zilnică în colectiv a presei centrale şi locale. Pentru o cît mai temeinică studie­­re a metodelor agro-zootehnice de­­către muncitori, în cadrul acestei gospodării funcţionează o serie de cursuri profesionale pe ramuri de producţie. Inginerul agronom Simion Bulgaru­ acordă o deosebită impor­tanţă lecţiilor programate, reuşind să mobilizeze cursanţii cu regulari­tate şi să le transmită o serie de cu­­noştinţe deosebit de folositoare. Şi tehnicianul Aurel Simionescu desfăşoară o activitate intensă. El consideră că metodele agrotehnice avansate trebuiesc popularizate şi în afara gospodăriei, în rîndul ţăranilor muncitori. In acest scop, el a ţinut o serie de lecţii în cadrul căminului cultural din satul Plugari. Calitatea produselor Datoria de cinste a oricărei între­prinderi socialiste este de a da pro­duse ele calitate superioară, necesare satisfacerii cerințelor mereu crescân­de ale celor ce muncesc. Calitatea produselor este unul din criteriile de bază în aprecierea muncii între­prinderii. Realizarea de către o în­treprindere a unei producţii necores­punzătoare, de calitate inferioară, înseamnă pierderea materiei prime şi a materialelor folosite pentru pre­lucrarea ei, înseamnă cheltuirea ne­­raţională a muncii în întreprindere. Aceasta duce la neîndeplinirea pla­nului de producţie, scade producti­vitatea muncii şi a utilajului, ridică preţul de cost al produselor. De a­­­■re, lupta pentru îmbunătăţirea ca­lităţii produselor este una dintre sarcinile principale ale industriei so­­ci­al­iste.­­Partidul arată clar oamenilor mun­­cii din industrie că singura cale pentru satisfacerea în măsură din ce în ce mai mare a nevoilor lor, pentru ridicarea nivelului lor de trai, este lupta perseverentă pentru des­coperirea si folosirea rezervelor in­terne ale întreprinderii, mărirea pro­­ducţiei si fiinductivitătii muncii, pen­tru îmbunătăţirea calităţii şi scăde­rea preţului de cost al produselor. Tin rol deosebit in îmbunătăţirea u­n­it­ăţii produselor îl joacă ^însuşirea si folosiree pe scară din ce în ce mai largă a tehnicii noi. ^ ^ In întreprinderea noastră, pînă în ultimul timp, nu s-a acordat atenţia cuvenită problemelor calităţii produ­­selor. Organizaţia de bază, comite­tul de întreprindere şi conducerile administrativă şi tehnică s­au prea­ poate fi îmbunătăţită cu­pat în mod insuficient de realiza­rea unei producţii de calitate supe­rioara. Muncitorii şi tehnicienii n-au fost mobilizaţi în suficientă măsură la lupta pentru calitate, iar comuniştii din întreprindere­ n-au fost motorul acestei lupte, nefiind activizaţi de bi­roul organizaţiei de bază, prin în­credinţarea de sarcini concrete, pe linia îmbunătăţirii calităţii produse­lor. * La rîndul său, serviciul controlu­lui de calitate, care are un rol de seamă în realizarea unei producţii de calitate superioară, a fost aproa­pe inexistent. O altă lipsă, care a dus la neîndeplinirea indicelui de ca­litate a fost şi nefolosirea din bune condiţii a experienţei stahenoviştilor sovietici şi a celor din patria noastră. Deasemeni, îmbunătăţirea sorti­mentelor, realizarea unei producţii la ţesături cu desene variate şi atrăgă­toare, n-a reprezentat o preocupare permanentă pentru conducerea în­treprinderii. Incepînd însă cu acest an, condu­cerea întreprinderii, îndrumată de organizaţia de partid, a luat o serie de măsuri tehnico-organizatorice care au dus la îmbunătăţirea calităţii produselor. Acum serviciul controlului de ca­litate a început să se facă simţit în întreprindere, iar repartizarea mun­citorilor la maşini se face în funcţie de calificarea lor. Agitaţia vizuală privind problema calităţii produselor s-a îmbunătăţit în mare măsură, iar consfătuirile de producţie dezbat mai des, mai organizat, această pro­ la fabrica „Ţesătura“ blemă. Cu toate acestea, trebuie spus că nici pe departe n-au fost folosite încă toate posibilităţile existente pentru îmbunătăţirea calităţii produ­selor. Aceasta cere în primul rind mobilizarea întregului colectiv de oameni ai muncii din întreprindere. In această luptă trebuiesc antrenaţi mai ales tehnicienii ,şi maiştrii. Funcţionarea normală a maşinilor, buna lor întreţinere, reglarea şi re­pararea lor la timp sunt condiţii e­­senţiale pentru realizarea unei pro­ducţii de calitate. Experienţa ne a­­rată că în secţiile în care maistrul şi-a înţeles rolul său de organiza­tor şi mobilizator al muncitorilor din secţie, lupta pentru îmbunătăţi­rea calităţii a fost încununată de succes, procentul de ţesături de ca­litatea I-a fiind ridicat. Un exemplu în această privinţă îl constituie maistrul stahanovist Osoc Moscu, precum şi tov. Aron Iosif de la ţe­­sătorie, care au realizat în cursul lunii ianuarie produse de calitatea I-a în proporţie de 98 la sută. De­asemeni şi tov. Calciu de la ţesătorie a realizat în luna ianuarie produse de calitatea I-a în proporţie de 96 la sută. Datorită delăsării de care au dat dovadă faţă de calitatea produselor, maistrul Nanui Petru şi ajutorii săi Scherman Adolf şi Ştefanovici Con­stantin, la secţia respectivă, au fost date importante cantităţi de marfă de calitatea 11 - a. De aici re­zultă necesitatea ridicării calificării tuturor maiştrilor. O problemă nu mai puţin impor­tantă este aceea a ridicării califică­rii profesionale a muncitorilor. Da­torită unei preocupări insuficiente în această direcţie, cursurile şcolilor de calificare ale întreprinderii au fost slab frecventate, iar calificarea a­­cestora s-a făcut şi se face încă la întîmplare. Aşa se explică de ce cea mai mare parte a producţiei de ţe­sături defecte a fost dată de acei muncitori cărora li s-a încredinţat utilajul, fără a avea însă calificarea necesară. In această privinţă, folosirea în mod organizat a metodei sovietice Cotlear, de calificare la locul de muncă, poate da rezultate din cele mai bune. In fabrica noastră s-a dat insu­ficientă atenţie extinderii metodelor înaintate de muncă. De pildă, s-a neglijat extinderea pe scară largă a metodei Ilicev-Vlasov, de şablonare a urzelilor, deşi este cunoscut faptul că aplicarea acestei metode duce la micşorarea procentului de rupere a firelor şi deci îmbunătăţeşte calita­tea produselor. Extinderea metodei sovietice Ciur­­chill, de creare a cît mai multe bri­găzi de calitate, ca şi aplicarea în bune condiţii a metodei lui Voroşin, iniţiatorul mişcării pentru o bună organizare a locului de muncă, pot deasemeni contribui la realizarea u­­nei producţii de bună calitate. Deasemeni, comitetul de întreprin­dere a neglijat în mod nepermis in­troducerea şi extinderea iniţiativei stahanovistei Elena Chişiu, care ar­­ fi contribuit la îmbunătăţirea calită­ţii firelor produse la filatură. De multe ori, sindicatul şi conducerea întreprinderii s-au mulţumit să­ scrie pe o placardă aplicări cutare sau cutare metodă, crezînd că prin a­­ceasta a făcut totul, însă practica dovedea contrariul. De mare importanţă pentru îmbu­nătăţirea calităţii produselor este fo­losirea tuturor metodelor de agitaţie vizuală şi auditivă în rîndul munci­torilor, ca: gazete de perete, panouri, lozinci, staţia de radioamplificare, etc. Gazeta de perete trebuie să popu­larizeze mai des stahanoviştii şi fruntaşii în producţie, precum şi metodele lor de lucru. Popularizarea numai a cîtorva nume şi aceleaşi în permanenţă, cunoscute deja de întreg colectivul întreprinderii, nu poate duce la intensificarea luptei pentru calitate. In acelaşi timp, trebuie criticată cu o asprime , atitudinea nesănătoasă faţă de muncă, de nepăsare faţă de calitatea produselor. Rezultate pozi­tive au dat vitrinele cu rebuturi, în care sunt expuse produse de calitate necorespunzătoare, precum şi numele acelora care au dat aceste produse. Acei care se fac vinovaţi de pro­ducerea de ţesăt­uri de calitate neco­­respunzătoare, trebuiesc traşi la răs­pundere. Buna organizare a serviciului ele control al calităţii va fi un factor important, care va duce la îmbună­tăţirea calităţii produselor.­­ Pentru a lupta cu succes împotri­va rebuturilor, este necesar ca de­­redere să fie descoperite la timp, studiate cauzele apariţiei lor şi luate măsuri pentru înlăturarea acestor cauze. In acest scop, este necesar a se exercita un control sistematic nu nu­mai asupra produselor finite, ci şi asupra calităţii materiei prime şi a materialelor, precum şi respectarea procesului tehnologic stabilit pe toate fazele de producţie. De aceea serviciul controlului de calitate tre­buie să participe activ la stabilirea măsurilor­ de îmbunătăţire a sorti­mentelor. Un important sprijin în lupta pen­tru calitate îi poate da organizaţia de bază şi fiecare comunist din în­treprindere. Sarcini importante revin deasemeni şi inginerilor şi tehnicienilor din în­treprindere. Ei trebuie să fie în per­manenţă un factor mobilizator în lupta pentru îmbunătăţirea calităţii produselor. Experienţa întreprinderilor frunta­şe arată că acolo unde inginerii şi tehnicienii şi-au pus în centrul preo­cupărilor lor problema calităţii pro­duselor, s-au obţinut rezultate bune. Inginerii şi tehnicienii întreprinde­rii noastre au datoria de a sprijini eforturile muncitorilor pentru obţine­rea unei producţii de calitate supe­rioară. Numai în felul acesta, fabrica noastră va putea lichida lipsurile de pînă acum, satisfăcând în tot mai mare măsură cerinţele justificate ale oamenilor muncii. Inginer MARCHIŞ AUREL fabrica „Ţesătura” Iaşi . * 4r * * -V r I

Next