Flacăra Iaşului, aprilie 1954 (Anul 10, nr. 2366-2391)
1954-04-01 / nr. 2366
Pag. 2 FLACARA IASULUI Hotărîrea plenarei C.C. al P.M.R. din august 1953 trasează ca o sarcină de frunte lichidarea rămînerii în urmă a agriculturii, sporirea producţiei agricole. O deosebită importanţă capătă azi sporirea producţiei de cereale şi în deosebi de porumb, cartofi şi sfeclă de zahăr. Sporirea producţiei de porumb stă în puterea fiecărui producător agricol. O mare însemnătate petru sporirea producţiei de porumb o au metodele ce se folosesc la însămînţare. Iată de ce de pe acum trebuie să ne pregătim ca în primăvara acestui an să folosim cele mai înaintate metode de însămînţare. Ştiinţa agrotehnică sovietică — cea mai înaintată ştiinţă agrotehnică din lume — precum şi experienţa colhozurilor şi sovhozurilor din Uniunea Sovietică au dovedit că cea mai bună metodă de însămînţare a porumbului, metodă care duce la sporirea producţiei, este insămînţarea in cuiburi aşezate în pătrat. Această metodă a îrnceput să fie folosită şi în ţara noastră, dar, din păcate, ea a fost folosită numai pe alocuri, în unele gospodării agricole de stat şi gospodării agricole colective. A însăminţa porumbul în cuiburi aşezate în pătrat înseamnă a pune porumbul pe rînduri drepte în cuiburi, care au între ele aceeaşi distanţă pe rînd ca şi între rînduri. Insămînţarea porumbului în cuiburi aşezate în pătrat are foarte multe avantaje, printre care aceia că porumbul însămânţat astfel are mai mult aer şi lumină şi poate folosi mai bine substanţele hrănitoare din pămînt. Pentru a se dezvolta şi a da rod, o plantă are nevoie de hrană. Plantele găsesc această hrană in pămînt sub formă de săruri minerate (substanţe nutritive). Aceste săruri minerate însă nu pot fi folosite aşa cum se găsesc; ele trebuie transformate în hrană, lucru pentru care planta are nevoie în primul rînd de apă în care să se dizolve sărurile, precum şi de aer, lumină şi căldură de la soare care să pregătească hrana (pregătirea hranei se face în frunze). Iată de ce este nevoie ca planta să aiba în jurul său loc îndeajuns, să aibă deasemeni din belşug aer şi lumină, ca astfel să poată transforma mai lesne sărurile minerale în hrană, să crească şi să se dezvolte viguros şi să rodească mai bine. Prin insămînţarea în cuiburi aşezate în pătrat se foloseşte mai puţină sămînţă decît atunci cînd se însămînţează cu maşina în rînduri obişnuite , cantitatea de sămînţă se reduce la jumătate, adică se folosesc doar 15 kg. la hectar. Un mare avantaj al semănatului în cuiburi aşezate în pătrat este acela că se creează condiţiile cele mai bune pentru executarea prăşitului cu ajutorul mijloacelor mecanizate, cu cultivatoare trase de un tractor şi cu prăşitoarea mecanică trasă de un cal. Atunci cînd porumbul este însămînţat în rînduri fără a fi pus în cuiburi aşezate în pătrat prăşitul se face numai în lungul lanului. Cînd porumbul e însămânţat în cuiburi aşezate în pătrat, prăşitul se poate face în două direcţii de-a lungul şi de-a latul lanului. Or, în felul acesta, se distrug mai bine buruienile, pămîntul se afinează şi el mai bine şi păstrează mai multă umezeală. Unii dintre colectivişti sau ţărani muncitori se vor întreba, însă, de ce este mai bine să se facă prăşitul cu prăşitoarea mecanică, de vreme ce porumbul poate fi prăşit cu sapa. De praşilele făcute la timp şi de cîte ori e nevoie depinde în măsură hotărîtoare recolta. Din cauză însă că prăşitul cere muncă multă, adeseori această lucrare este neglijată sau întîrziată ; lucrul acesta este cauza principală a recoltelor scăzute de porumb. Insămînţarea porumbului în cuiburi aşezate în pătrat face ca lucrările de prăşit să fie făcute cu muncă mai puţină, repede şi la timp. Prin prăşitul mecanic (adică prăşitul cu ajutorul prăşitoarei mecanice) lucrarea se face mult mai repede şi se scurtează deci timpul necesar prăşitului — condiţie principală cerută de agrotehnică pentru ca să se păstreze umezeala în pămînt. Totodată, se face o mare economie de braţe de muncă — ,şi anume tocmai în timpul cind muncile agricole sunt mai zorite. Astfel, un om poate prăşi într-o zi la praşila I-a cam 0,12 ha. Asta înseamnă că un om poate prăşi un hectar cam în 8 zile, sau pentru prăşitul unui hectar într-o zi trebuie 8 oameni. O prăsitoare mecanică deservită de 2 oameni (unul la cal, altul la prăşitoare), face la porumbul în cuiburi aşezate în pătrat 1 ha. pe zi (deoarece lucrează în lung şi în lat), ceea ce înseamnă că 2 oameni fac treaba a 8 oameni. S.M.T.-urile şi gospodăriile agricole de stat dispun de un bogat parc de tractoare şi maşini agricole (cultivatoare) necesare prăşitului mecanic. Dacă considerăm că un tractor cu un cultivator face într-o zi numai 11,44 hectare (norma pentru tractorul R.D.-35 şi I.A.R.) aceasta înseamnă că economiseşte în fiecare zi munca a peste 90 oameni. Experienţa mecanizatorilor fruntaşi din ţara prin însuşi noastră a arătat că prin folosirea cuplurilor de cultivatoare — necesare pentru folosirea întregii capacităţi de lucru a tractoarelor — se pot obţine rezultate şi mai mari. Calitatea prăşitului mecanic este mai bună decit a prăşitului manual faptul că fiind făcut la timp păstrează apa în pămînt, asigurînd astfel un spor de recoltă. Pentru gospodăriile colective, de pildă, prăşitul mecanic este mai puţin costisitor şi mai avantajos. Prin prăşitul mecanic se economisesc braţe de muncă şi deci zilemuncă ce se pot folosi în altă parte (pentru dezvoltarea fermelor de animale, la grădinile de cartofi şi legume etc.). In acelaşi timp prin prăşitul mecanic obţinîndu-se o recoltă mai mare, va creşte şi valoarea zilei-muncă şi deci cîştigul colectiviştilor. Pentru prăşitul a ceea ce mai rămîne în urma prăşitoarei, în cazul cînd porumbul e însămînţat în rînduri cu maşina, este nevoie de 4 oameni la hectar, pe cînd la porumbul însămînţat în cuiburi aşezate în pătrat este nevoie numai de doi oameni. Iată de ce este mai bine să se facă prăşitul cu mijloace mecanizate. In mod obişnuit, prăşitul mecanic se face pe suprafeţe mai mari (în gospodării agricole de stat, gospodării colective, întovărăşiri agricole) cu cultivatoare de tracţiune mecanică iar pe suprafeţe mai mici (în gospodării ţărăneşti individuale) cu prăşitoarea mecanică trasă de un cal. Ţăranii muncitori care au prăşitoare mecanice trebuie să le folosească şi ei din plin. Este bine ca ţăranii muncitori să se asocieze şi să se ajute între ei, cei care au prăşitoare mecanice să le împrumute celor care n-au. Ţăranii muncitori pot confecţiona uşor prăşitoare. Orice fierar, de pildă, poate să schimbe coroana de la rariţe, sau de la pluguri şi să prindă cuţite de cultivator cu tăişul în formă de labă de gîscă. Acest lucru poate fi făcut de fierari prinzînd pe grindeiul rariţei sau plugului un triunghi din bare de fier cu vîrf înainte apoi prinzînd în colţurile triunghiului cuţite de cultivator sau prăşitoare, sau prinzînd pe grindei de-a curmezişul — bare de fier pe care fixează apoi cuţitele. Trebuie avut în vedere insă distanţa între cuţite astfel îneît urmele cuţitelor să prăşească cît mai bine distanţa între rînduri şi între cuiburile ing. SERGIU VREJBA Profesor la Institutul Agronomic „N. Bălcescu“ București, Director general adjunct în Ministerul Agriculturii și Silviculturii de pe rînd, fără a atinge insă firele de porumb. Trebuie subliniat că chiar în cazul cind prăşitul porumbului se face cu sapa de mină, metoda de însămînţare în cuiburi aşezate în pătrat este tot cea mai avantajoasă. Semănate în cuiburi aşezate in pătrat, plantele de porumb au mai mult aer şi lumină, ceea ce le dă putinţa să folosească mai bine substanţele hrănitoare din pămînt şi să dea o recoltă sporită. Insămînţarea porumbului în cuiburi aşezate în pătrat aduce mari sporuri de recoltă Practica multor colhozuri şi sovhozuri din U.R.S.S., ca şi practica unor gospodării agricole de stat sau gospodării agricole colective din ţara noastră dovedeşte că metoda de însămînţare a porumbului în cuiburi aşezate în pătrat este metoda care aduce mari sporuri de recolte de porumb. Vestitul cultivator de porumb, colhoznicul frunteş Mark Oziornîi, aplicînd o serie de metode ştiinţifice, între care şi metoda semănatului în cuiburi aşezate în pătrat, a obţinut o recoltă de 23.800 kg. porumb la hectar. La gospodăria colectivă din satul Vaida, regiunea Oradea, s-a folosit anul trecut pentru prima oară această metodă şi s-a obţinut 5880 kg. boabe de porumb la hectar, pe cînd în anii trecuţi, cînd gospodăria folosea metoda obişnuită de însămînţare în rînduri cu maşina, s-a obţinut o recoltă mai mică. Folosind această metodă, vom mări cu mult producţia de porumb, aducînd astfel o însemnată contribuție la îmbunătăţirea aprovizionare populaţiei muncitoare şi a industriei noastre socialiste. Pregătirea terenului Pentru asigurarea unei recolte bogate de porumb trebuie pregătite din timp toate condiţiile necesare. Boabele care se însămânţează trebuie să fie de soi bun, potrivit pentru regiunea respectivă. O mare atenţie trebuie să se dea folosirii îngrăşămintelor. Îngrăşămîntul cel mai bun pentru porumb este bălegarul de grajd. Zăpada care a căzut în iarna aceasta este o mare bogăţie pentru plante. De aceea trebuie luate măsuri —aşa cum prevede Hotărîrea guvernului şi a C.C. al P.M.R. din 3 martie a.c.—pentru reţinerea în pămînt a apei provenite din topirea zăpezilor. Pentru a se putea face cu uşurinţă semănatul porumbului în cuiburi aşezate în pătrat, astfel ca această metodă să contribuie din plin la obţinerea unei recolte bogate, este neapărat necesar ca terenul să fie foarte bine lucrat înainte de a se face semănatul. Arătura adîncă de toamnă se grăpează primăvara de timpuriu, îndată ce terenul s-a zvîntat, iar înainte de însămînţare cu 2-3 zile se afînează cu cultivatorul la 8-10 cm., cu prăşitoarea sau plugul fără coroană. Aceste lucrări se execută pentru păstrarea în pămînt a umezelii din timpul iernii şi pentru distrugerea buruienilor. In cazul că terenul n-a fost arat din toamnă se face imediat ce se poate ieşi în cîmp arătură de primăvară la 18—20 cm., îngropîndu-se totodată şi bălegarul. Arătura se grăpează în aceeaşi zi. înainte de a se semăna porumbul se mai execută încă o grăpare,după care se face marcatul terenului. Cum se face marcarea terenului şi semănatul Pentru semănatul în cuiburi aşezate în pătrat, constructorii sovietici de maşini agricole au creat numeroase tipuri de maşini, printre care maşina denumită S.S.G.A. Anul trecut s-au adus şi în ţara noastră astfel de maşini care au fost repartizate la gospodăriile agricole de stat şi la staţiunile experimentale ale Institutului de Cercetări Agronomice. Maşina poate fi reglată în aşa fel ca distanţa dintre seminţele introduse în pămînt în formă de cuiburi aşezate în pătrat să fie mai mare sau mai mică, după cum cer regulile agrotehnice înaintate stabilite pentru fiecare cultură. Desigur că mulţi colectivişti, întovărăşiţi şi ţărani muncitori vor spune : Metoda semănatului porumbului în cuiburi aşezate în pătrat este foarte bună, dar noi cum s-o aplicăm dacă n-avem astfel de maşini ? Răspunsul la această întrebare este limpede: în fiecare gospodărie colectivă, întovărăşire agricolă sau gospodărie individuală se poate aplica cu succes semănatul porumbului şi al altor culturi prăşitoare în cuiburi aşezate în pătrat; acest lucru se poate face cu eforturi destul de culci şi cu mijloace foarte simple. Pentru a putea însăminţa în cuiburi aşezate în pătrat trebuie mai întîi ca terenul să fie împărţit în pătrate, adică să se facă marcarea terenului. Treaba aceasta se poate face cu ajutorul marcatorului. Marcatorul este o greblă mare de lemn făcută dintr-o grindă pătrată. Pe una din feţele ei se fixează 4, 5 sau 6 dinţi. Este mai bine ca marcatorul să aibă 6 dinţi căci astfel poţi să faci mai multe rînduri deodată iar munca e mai spornică. Dinţii trebuie făcuţi din lemn tare, groşi de 5 cm., lungi de 20- 22 cm. şi ascuţiţi la capătul care rămîne liber pentru a intra mai uşor în pămînt. Distanţa la care se fixează dinţii pe marcator trebuie să fie distanţa dintre cuiburile în care se va însămînţa porumbul. Această distanţă depinde de soiul porumbului (dacă are portul mic se pune la o distanţă mai mică, dacă are portul mare la o distanţă mai mare). Aşa de pildă distanţa poate fi de 65 de cm., 70, 75 cm. etc. Pentru fixarea distanţei este necesar să fie întrebaţi inginerii şi tehnicienii agronomi. Pentru ca să se tragă linii cît mai drepte pe pămînt, înainte de a începe lucrul, marginea tarlalei de unde se începe marcarea pătratelor se înseamnă cu nişte ţăruşi înfipţi în pămînt, de care se leagă o sfoară bine întinsă. Apoi se trage pe pămînt o linie de-a lungul sforii cu ajutorul sapei. Pe această linie merge primul dinte al marcatorului. Ceilalţi 5 dinţi ai lui trag pe pămînt fiecare cîte o linie tot aşa de dreaptă cum a fost prima linie trasă cu sapa de-a lungul sforii. Un om conduce calul înhămat la marcator, iar altul conduce marcatorul şi îl apasă puţin în pămînt cu ajutorul coarnelor. Cînd se ajunge la capăt, marcatorul se întoarce pe loc și primul dinte al lui merge acum pe linia făcută înainte de ultimul dinte, astfel că la fiecare drum al marcatorului se trag numai 5 urme noi pe pămînt, așa cum se vede în desenul din stînga paginei. Pentru ca să nu se strîmbe liniile trase de marcator, după ce se trag 25-30 de marcatoare se mai trage iarăşi o linie pe marginea sforii aşa ca la început. Marcarea de-a curmezişul terenului se face în acelaşi fel. Este bine să se tragă linii cît mai drepte astfel ca şi porumbul să se însămînţeze în linii drepte. Dacă porumbul este însămînţat în rînduri drepte, atunci lucrările cu prăşitoarea mecanică se pot face uşor. Dacă rîndurile nu sînt drepte prăşitul mecanic se face mult mai greu. După ce se marchează o parte din teren se poate începe semănatul porumbului fără sa se mai aştepte marcarea întregii suprafeţe. In colţurile pătratelor se face semănatul a 3-5 boabe de porumb la adîncimea de 8-10 cm. Pentru aceasta se înfige colţul sapei în pămînt, se ridică şi se pun boabele după care se acoperă iar cu pămînt. Mulţi vor spune că în acest fel se poate semăna numai pe suprafeţe mici Nu este adevărat. Pe suprafeţe mari marcarea terenului pentru cultivarea porumbului în cuiburi aşezate în pătrat se poate face cu semănătoarea sau cu cultivatorul de tractor, adaptat pentru această lucrare, iar semănatul se face tot manual. Gospodăriile colective, întovărăşirile şi gospodăriile de stat îşi pot asigura braţe de muncă suficiente pentru această lucrare, deoarece în perioada semănatului porumbului muncile la cîmp nu sînt prea aglomerate. Economia de braţe de muncă la prăşit şi sporul de recoltă răsplătesc cu prisosinţă eforturile făcute la semănat. Metoda de însămînţare a porumbului în cuiburi aşezate în pătrat ajută mult pe cultivatori să sporească producţia agricolă, dar ar fi o mare greşală să credem că aplicînd numai această metodă şi nesocotind celelalte reguli agrotehnice am putea obţine recolte cu adevărat bogate. Recolte mari se pot obţine numai dacă se folosesc toate metodele agrotehnice înaintate adică arătura adîncă de toamnă, îngrăşatul terenului, grăpatul în primăvară, folosirea seminţelor de sol, curăţite şi tratate, însămînţatul la vreme, prăşitul de cîte ori e nevoie, polenizarea suplimentară artificială etc. Un mare rol în popularizarea şi aplicarea metodei semănatului porumbului în cuiburi aşezate în pătrat îl au agronomii de la sfaturile populare regionale şi raionale, de la punctele agricole, din S.M.T. şi gospodăriile de stat. Ei au datoria de a populariza această metodă în rîndurile oamenilor muncii de la sate prin conferinţe, consfătuiri şi convorbiri, de a îndruma în mod concret, la faţa locului, conducerile unităţilor agricole şi comitetele executive ale sfaturilor populare cum se construiesc marcatoarele de care este nevoie, cum se face marcatul terenului. De asemeni, agronomii au datoria să ia măsurile organizatorice necesare însămînţării porumbului în cuiburi dispuse în pătrat. Avînd în vedere importanţa deosebită a sporirii recoltei de porumb la hectar pentru îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei, este necesar ca comitetele executive ale sfaturilor populare, îndrumate de organele de partid, să desfăşoare o susţinută muncă organizatorică şi de lămurire pentru ca porumbul să fie semănat pe suprafeţe cît mai mari în cuiburi aşezate în pătrat. k) Din „Scînteia” Nr. 2917. Pentru o producţie sporită de porumb Să însămînţăm porumbul în cuiburi aşezate în pătrat!* Marcarea terenului pentru semănatul în cuiburi aşezate în pătrat Prăşitul în lung şi în lat cu prăşitoarea trasă de cal V Nr. 2365 Pentru o mai strînsă legătură între şcoală şi familie De curînd la şcoala de construcţii civile şi industriale din Iaşi, s-a ţinut o consfătuire cu părinţii elevilor. Au participat majoritatea cadrelor didactice şi în primul rînd diriginţii, care au arătat situaţia la învăţătură pe semestrul I făcînd apoi o serie de propuneri concrete în scopul îmbunătăţirii muncii. Tov. Banu Ion, directorul şcolii a subliniat cu acest prilej că unele deficienţe ce s-au semnalat în procesul instructiv-educativ se datoresc faptului că pînă în prezent nu s-a ţinut o legătură destul de strînsă între şcoală şi familie. Aceasta a făcut ca unele cadre didactice să nu cunoască în suficientă măsură condiţiile de viaţă ale elevilor nepreocupîndu-se de examinarea cauzelor care au determinat la unii şcolari o frecvenţă mai slabă sau un studiu superficial. De asemenea nu s-a urmărit întotdeauna justa organizare a activităţii extraşcolare. Lipsurile revin şi tinera dintre părinţii elevilor care nu şi-au îndrumat copiii să frecventeze orele de curs, cele de consultaţii precum şi cercurile pe materii. Luînd atitudine faţă de aceste lipsuri, unii dintre părinţi cum ar fi Iov. Arşinel şi Fruchter s-au angajat să se preocupe îndeaproape de activitatea şcolară a copiilor, propunînd în acelaş timp ca diriginte să-şi noteze zilnic într-un carneţel situaţia la învăţătură a elevilor pentru a putea informa părinţii atît asupra progreselor înregistrate, cît şi a eventualelor lipsuri. De asemenea, tov. Dănuţeanu, muncitor, tov. C. Varzani, ţăran muncitor precum şi tov. C. Bălteanu, şi-au exprimat satisfacţia faţă de măsurile recent adoptate pentru stimularea elevilor buni la carte, disciplinaţi şi sîrguincioşi. A fost ales apoi comitetul de părinţi şi s-au luat o serie de hotărîri menite să contribuie la continua îmbunătăţire a condiţiilor materiale, necesare bunei desfăşurări a procesului de învăţămînt. NECULAI BABAN profesor la Şcoala de construcţii civile și industriale— Iași -6- Concursul echipelor artistice în comuna Dagîţa In comuna Dagîţa, raionul Negreşti, nu a existat o suficientă preocupare pentru pregătirea formăţîilor artistice în vederea prezentăriii cu succes la cel de al IlI-lea concurs al echipelor artistice de amatori. Aceasta a făcut ca la etapa pe comune să nu se poată prezenta decît echipa gospodăriei agricole colective de la Patrichenî. Deşi puţin numeroasă, această formaţie a desfăşurat un program destul de variat, pregătit sub îndrumarea tov. Tălpăroi Mihăilă Ion, directorul căminului cultural din Patrichenî. S-a evidenţiat prin interpretarea izbutită tov. Patrichi Maria, Butnaru Maria, Mancaş Ştefan, Laror, Maria, Lariona Eugenia şi alţii. Programul s-a desfăşurat într-una din sălile Şcolii elementare de 7 ani din Dagîţa în prezenţa a peste 100 de spectatori. HANGHERU MARIA corespondentă -o- Bibliografie I Un om între oameni Vol. I. de CAMIL PETRESCU Romanul ilustrează tradiţiile de luptă ale poporului nostru pentru un trai mai fericit şi în acelaş timp demască forţele reacţionare, care au căutat să se împotrivească avîntului revoluţionar al maselor populare din ţara noastră. Pe fondul larg al epocii din jurul anului 1848, scriitorul proiectează figura marelui luptător revoluţionar democrat Nicolae Bălcescu, exponentul înflăcărat al năzuinţelor maselor din epoca sa. Romanul dă cititorului posibilitatea să-l cunoască pe Nicolae Bălcescu, în adevărata lui lumină. Numeroasele pagini ale cărţii reliefează chipul lui Nicolae Bălcescu ca om şi ca luptător. Alături de figura centrală, în paginile romanului apar şi chipurile luminoase ale celorlalţi patrioţi ai vremii: Ana Ipătescu, A. Golescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Boliac, şi alţii. Prin poziţia lor de clasă precum şi prin conflictele de viaţă în care sunt antrenate, întreaga galerie de personaje ilustrează în mod artistic complexitatea epocii premergătoare revoluţiei de la 1848 din Ţara Romînească. Citind romanul „Un om între oameni“, tinerii noştri vor învăţa să-şi iubească patria aşa cum a iubit-o Bălcescu, vor munci şi mai mult pentru întărirea regimului nostru de democraţie populară, avînd ca exemplu lupta lui Bălcescu, care n-a pregetat să-şi dea viaţa pentru fericirea poporului. a 1 V