Flacăra Iaşului, aprilie 1954 (Anul 10, nr. 2366-2391)

1954-04-01 / nr. 2366

Pag. 2 FLACARA IASULUI Hotărîrea plenarei C.C. al P.M.R. din august 1953 trasează ca o sarcină de frunte lichidarea rămînerii în ur­mă a agriculturii, sporirea producţiei agricole. O deosebită importanţă capătă azi sporirea producţiei de cereale şi în deosebi de porumb, cartofi şi sfeclă de zahăr. Sporirea producţiei de porumb stă în puterea fiecărui producător agri­col. O mare însemnătate petru spori­rea producţiei de porumb o au meto­dele ce se folosesc la însămînţare. Iată de ce de pe acum trebuie să ne pregătim ca în primăvara acestui an să folosim cele mai înaintate metode de însămînţare. Ştiinţa agrotehnică sovietică — cea mai înaintată ştiinţă agrotehnică din lume — precum şi experienţa colho­zurilor şi sovhozurilor din Uniunea Sovietică au dovedit că cea mai bună metodă de însămînţare a porumbului, metodă care duce la sporirea pro­ducţiei, este insămînţarea in cuiburi aşezate în pătrat. Această metodă a îrnceput să fie folosită şi în ţara noastră, dar, din păcate, ea­ a fost folosită numai pe alocuri, în unele gospodării agricole de stat şi gos­podării agricole colective. A însăminţa porumbul în cuiburi aşezate în pătrat înseamnă a pune porumbul pe rînduri drepte în cuiburi, care au între ele aceeaşi distanţă pe rînd ca şi între rînduri. Insămînţarea porumbului în cui­buri aşezate în pătrat are foarte multe avantaje, printre care aceia că porumbul însămânţat astfel are mai mult aer şi lumină şi poate folosi mai bine substanţele hrănitoare din păm­înt. Pentru a se dezvolta şi a da rod, o plantă are nevoie de hrană. Plan­tele găsesc această hrană in pămînt sub form­ă de săruri minerate (sub­stanţe nutritive). Aceste săruri mi­­nerate însă nu pot fi folosite aşa cum se găsesc; ele trebuie transformate în hrană, lucru pentru care planta are nevoie în primul rînd de apă în care să se dizolve sărurile, precum şi de aer, lumină şi căldură de la soare care să pregătească hrana (pregă­tirea hranei se face în frunze). Iată de ce este nevoie ca planta să aiba în jurul său loc în­deajuns, să aibă deasemeni din belşug aer şi lumină, ca astfel să poată transforma mai lesne sărurile minerale în hrană, să crească şi să se dezvolte viguros şi să rodească mai bine. Prin insămînţarea în cuiburi aşe­zate în pătrat se foloseşte mai pu­ţină sămînţă decît atunci cînd se în­­sămînţează cu maşina în rînduri obişnuite , cantitatea de sămînţă se reduce la jumătate, adică se folosesc doar 15 kg. la hectar. Un mare avantaj al semănatului în cuiburi aşezate în pătrat este acela că se creează condiţiile cele mai bune pentru executarea prăşitului cu ajuto­rul mijloacelor mecanizate, cu cul­tivatoare trase de un tractor şi cu prăşitoarea mecanică trasă de un cal. Atunci cînd porumbul este însămîn­­ţat în rînduri fără a fi pus în cuiburi aşezate în pătrat prăşitul se face numai în lungul lanului. Cînd po­rumbul e însămânţat în cuiburi aşe­zate în pătrat, prăşitul se poate face în două direcţii de-a lungul şi de-a latul lanului. Or, în felul acesta, se distrug mai bine buruienile, pămîn­­tul se afinează şi el mai bine şi păstrează mai multă umezeală. Unii dintre colectivişti sau ţărani muncitori se vor întreba, însă, de ce este mai bine să se facă prăşitul cu prăşitoarea mecanică, de vreme ce porumbul poate fi prăşit cu sapa. De praşilele făcute la timp şi de cîte ori e nevoie depinde în măsură hotărîtoare recolta. Din cauză însă că prăşitul cere muncă multă, ade­seori această lucrare este neglijată sau întîrziată ; lucrul acesta este ca­uza principală a recoltelor scăzute de porumb. Insămînţarea porumbului în cuiburi aşezate în pătrat face ca lucrările de prăşit să fie făcute cu muncă mai puţină, repede şi la timp. Prin prăşitul mecanic (adică pră­­şitul cu ajutorul prăşitoarei meca­nice) lucrarea se face mult mai re­pede şi se scurtează deci timpul nece­sar prăşitului — condiţie principală cerută de agrotehnică pentru ca să se păstreze umezeala în pămînt. Tot­odată, se face o mare economie de braţe de muncă — ,şi anume tocmai în timpul cind muncile agricole sunt mai zorite. Astfel, un om poate prăşi într-o zi la praşila I-a cam 0,12 ha. Asta în­seamnă că un om poate prăşi un hec­tar cam în 8 zile, sau pentru prăşitul unui hectar într-o zi trebuie 8 oameni. O prăsitoare mecanică deservită de 2 oameni (unul la cal, altul la pră­şitoare), face la porumbul în cuiburi aşezate în pătrat 1 ha. pe zi (deoa­rece lucrează în lung şi în lat), ceea ce înseamnă că 2 oameni fac treaba a 8 oameni. S.M.T.-urile şi gospodăriile agri­cole de stat dispun de un bogat parc de tractoare şi maşini agricole (cul­tivatoare) necesare prăşitului meca­nic. Dacă considerăm că un tractor cu un cultivator face într-o zi numai 11,44 hectare (norma pentru tracto­rul R.D.-35 şi I.A.R.) aceasta înseam­nă că economiseşte în fiecare zi munca a peste 90 oameni. Experienţa mecanizatorilor fruntaşi din ţara prin însuşi noastră a arătat că prin folosirea cuplurilor de cultivatoare — nece­sare pentru folosirea întregii capaci­tăţi de lucru a tractoarelor — se­ pot obţine rezultate şi m­ai mari. Calitatea prăşitului mecanic este mai bună de­cit a prăşitului manual faptul că fiind fă­cut la timp păs­trează apa în pă­mînt, asigurînd ast­fel un spor de re­coltă. Pentru gospodă­riile colective, de pildă, prăşitul me­canic este mai pu­ţin costisitor şi m­a­i avantajos. Prin prăşitul me­canic se economi­sesc braţe de mun­că şi deci zile­­muncă ce se pot folosi în altă par­te (pentru dez­voltarea fermelor de animale, la gră­dinile de cartofi şi legume etc.). In acelaşi timp prin prăşitul meca­nic obţinîndu-se o recoltă mai mare, va creşte şi valoarea zilei-muncă şi deci cîştigul colectiviştilor. Pentru prăşitul a ceea ce mai ră­­mîne în urma prăşitoarei, în cazul cînd porumbul e însămînţat în rîn­duri cu maşina, este nevoie de 4 oa­meni la hectar, pe cînd la porumbul însămînţat în cuiburi aşezate în pă­trat este nevoie numai de doi oameni. Iată de ce este mai bine să se facă prăşitul cu mijloace mecanizate. In mod obişnuit, prăşitul mecanic se face pe suprafeţe mai mari (în gos­podării agricole de stat, gospodării colective, întovărăşiri agricole) cu cultivatoare de tracţiune mecanică iar pe suprafeţe mai mici (în gospodării ţărăneşti individuale) cu prăşitoarea mecanică trasă de un cal. Ţăranii muncitori care au prăşitoare meca­nice trebuie să le folosească şi ei din plin. Este bine ca ţăranii muncitori să se asocieze şi să se ajute între ei, cei care au prăşitoare mecanice să le împrumute celor care n-au. Ţăranii muncitori pot confecţiona uşor pră­şitoare. Orice fierar, de pildă, poate să schimbe coroana de la rariţe, sau de la pluguri şi să prindă cuţite de cultivator cu tăişul în formă de labă de gîscă. Acest­ lucru poate fi făcut de fierari prinzînd pe grindeiul rariţei sau plugului un triunghi din bare de fier cu vîrf înainte apoi prinzînd în colţurile triunghiului cuţite de culti­vator sau prăşitoare, sau prinzînd pe grindei de-a curmezişul — bare de fier pe care fixează apoi cuţitele. Trebuie avut în vedere insă distanţa între cuţite astfel îneît urmele cuţi­telor să prăşească cît mai bine dis­tanţa între rînduri şi între cuiburile ing. SERGIU VREJ­BA Profesor la Institutul Agronomic „N. Bălcescu“ București, Director general adjunct în Ministerul Agri­culturii și Silviculturii de pe rînd, fără a atinge insă firele de porumb. Trebuie subliniat că chiar în cazul cind prăşitul porumbului se face cu sapa de mină, metoda de însămînţare în cuiburi aşezate în pătrat este tot cea mai avantajoasă. Semănate în cuiburi aşezate in pătrat, plantele de porumb au mai mult aer şi lumină, ceea ce le dă putinţa să folosească mai bine substanţele hrănitoare din pămînt şi să dea o recoltă sporită. Insămînţarea porumbului în cuiburi aşezate în pătrat aduce mari sporuri de recoltă Practica multor colhozuri şi sov­hozuri din U.R.S.S., ca şi practica unor gospodării agricole de stat sau gospodării agricole colective din ţara noastră dovedeşte că metoda de în­­sămînţare a porumbului în cuiburi aşezate în pătrat este metoda care aduce mari sporuri de recolte de po­rumb. Vestitul cultivator de porumb, colhoznicul frunteş Mark Oziornîi, aplicînd o serie de metode ştiinţifice, între care şi metoda semănatului în cuiburi aşezate în pătrat, a obţinut o recoltă de 23.800 kg. porumb la hectar. La gospodăria colectivă din satul Vaida, regiunea Oradea, s-a folosit anul trecut pentru prima oară aceas­tă metodă şi s-a obţinut 5880 kg. boabe de porumb la hectar, pe cînd în anii trecuţi, cînd gospodăria folo­sea metoda obişnuită de însămînţare în rînduri cu maşina, s-a obţinut o recoltă mai mică. Folosind această metodă, vom mări cu mult producţia de porumb, aducînd astfel o însemnată contribu­ție la îmbunătăţirea aprovizionare populaţiei muncitoare şi a industriei noastre socialiste. Pregătire­a terenului Pentru asigurarea unei recolte bo­gate de porumb trebuie pregătite din timp toate condiţiile necesare.­ Boa­bele care se însămânţează trebuie să fie de soi bun, potrivit pentru regiu­nea respectivă. O mare atenţie tre­buie să se dea folosirii îngrăşămin­telor. Îngrăşămîntul cel mai bun pentru porumb este bălegarul de grajd. Zăpada care a căzut în iarna a­­ceasta este o mare bogăţie pentru plante. De aceea trebuie luate măsuri —aşa cum prevede Hotărîrea guver­nului şi a C.C. al P.M.R. din 3 mar­tie a.c.—pentru reţinerea în pămînt a apei provenite din topirea zăpezi­lor. Pentru a se putea face cu uşurinţă semănatul porumbului în cuiburi a­­şezate în pătrat, astfel ca această me­todă să contribuie din plin la ob­ţinerea unei recolte bogate, este nea­părat necesar ca terenul să fie foarte bine lucrat înainte de a se face se­mănatul. Arătura adîncă de toamnă se grăpează primăvara de timpuriu, îndată ce terenul s-a zvîntat, iar îna­inte de însămînţare cu 2-3 zile se a­­fînează cu cultivatorul la 8-10 cm., cu prăşitoarea sau plugul fără coroa­­nă. Aceste lucrări se execută pentru păstrarea în pămînt a umezelii din timpul iernii şi pentru distrugerea buruienilor. In cazul că terenul n-a fost arat din toamnă se face ime­diat ce se poate ieşi în cîmp arătură de primăvară la 18—20 cm., îngro­­pîndu-se totodată şi bălegarul. Ară­tura se grăpează în aceeaşi zi. îna­inte de a se semăna porumbul se mai execută încă o grăpare,­­după care se face marcatul terenului. Cum se face marcarea terenului şi semănatul Pentru semănatul în cuiburi aşe­zate în pătrat, constructorii sovietici de maşini agricole au creat numeroa­se tipuri de maşini, printre care ma­şina denumită S.S.G.A. Anul trecut s-au adus şi în ţara noastră astfel de maşini care au fost repartizate la gospodăriile agricole de stat şi la staţiunile experimentale ale Institutului de Cercetări Agrono­­mice. Maşina poate fi reglată în aşa fel ca distanţa dintre seminţele introdu­se în pămînt în formă de cuiburi aşe­zate în pătrat să fie mai mare sau mai mică, după cum cer regulile agroteh­nice înaintate stabilite pentru fiecare cultură. Desigur că mulţi colectivişti, înto­vărăşiţi şi ţărani muncitori vor spu­ne : Metoda semănatului porumbului în cuiburi aşezate în pătrat este foar­te bună, dar noi cum s-o aplicăm dacă n-avem astfel de maşini ? Răspunsul la această întrebare este limpede: în fiecare gospodărie colec­tivă, întovărăşire agricolă sau gos­podărie individuală se poate aplica cu succes semănatul porumbului şi al altor culturi prăşitoare în cuiburi aşezate în pătrat; acest lucru se poate face cu eforturi destul de culci şi cu mijloace foarte simple. Pentru a putea însăminţa în cuiburi aşezate în pătrat trebuie mai întîi ca terenul să fie împărţit în pătrate, adică să se facă marcarea terenului. Treaba aceasta se poate face cu aju­torul marcatorului. Marcatorul este o greblă mare de lemn făcută dintr-o grindă pătrată. Pe una din feţele ei se fixează 4, 5 sau 6 dinţi. Este mai bine ca marcatorul să aibă 6 dinţi căci astfel poţi să faci mai multe rîn­duri de­odată iar munca e mai spor­nică. Dinţii trebuie făcuţi din lemn tare, groşi de 5 cm., lungi de 20- 22 cm. şi ascuţiţi la capătul care ră­­mîne liber pentru a intra mai uşor în pămînt. Distan­ţa la care se fi­xează dinţii pe marcator trebuie să fie distanţa din­tre­­ cuiburile în care se va însă­­mînţa porumbul. Această distanţă depinde de soiul porumbului (dacă are portul mic se pune la o distanţă mai mică, dacă are portul mare la o distanţă mai mare). Aşa de pildă dis­tanţa poate fi de 65 de cm., 70, 75 cm. etc. Pentru fixarea distanţei este necesar să fie întrebaţi inginerii şi tehnicienii agronomi. Pentru ca să se tragă linii cît mai drepte pe pă­mînt, înainte de a începe lucrul, mar­ginea tarlalei de unde se începe mar­carea pătratelor se înseamnă cu nişte ţăruşi înfipţi în pămînt, de care se leagă o sfoară bine întinsă. Apoi se trage pe pămînt o linie de-a lungul sforii cu ajutorul sapei. Pe această linie merge primul dinte al marcato­rului. Ceilalţi 5 dinţi ai lui trag pe pămînt fiecare cîte o linie tot aşa de dreaptă cum a fost prima linie trasă cu sapa de-a lungul sforii. Un om conduce calul înhămat la marcator, iar altul conduce marcatorul şi îl a­­pasă puţin în pămînt cu ajutorul coar­nelor. Cînd se ajunge la capăt, mar­catorul se întoarce pe loc și primul dinte al lui merge acum pe linia fă­cută înainte de ultimul dinte, astfel că la fiecare drum al marcatorului se trag numai 5 urme noi pe pămînt, așa cum se vede în desenul din stînga paginei. Pentru ca să nu se strîmbe liniile trase de mar­cator, după ce se trag 25-30 de mar­catoare se mai trage iarăşi o linie pe marginea sforii aşa ca la început. Marcarea de-a curmezişul terenului se face în acelaşi fel. Este bine să se tragă linii cît mai drepte astfel ca şi porumbul să se însămînţeze în linii drepte. Dacă porumbul este însămîn­­ţat în rînduri drepte, atunci lucrări­le cu prăşitoarea mecanică se pot face uşor. Dacă rîndurile nu sînt drep­te prăşitul mecanic se face mult mai greu. După ce se marchează o parte din teren se poate începe semănatul porumbului fără sa se mai aştepte marcarea întregii suprafeţe. In colţurile pătratelor se face semă­natul a 3-5 boabe de porumb la adîn­­cimea de 8-10 cm. Pentru aceasta se înfige colţul sa­pei în pămînt, se ridică şi se pun boabele după care se acoperă iar cu pămînt. Mulţi vor spune că în acest fel se poate semăna numai pe suprafeţe mici Nu este adevărat. Pe suprafeţe mari marcarea terenului pentru cultivarea porumbului în cuiburi aşezate în pătrat­ se poate face cu semănătoarea sau cu cultivatorul de tractor, a­­daptat pentru această lucrare, iar se­mănatul se face tot manual. Gospo­dăriile colective, întovărăşirile şi gos­podăriile de stat îşi pot asigura braţe de muncă suficiente pentru a­­ceastă lucrare, deoarece în perioada semănatului porumbului muncile la cîmp nu sînt prea aglomerate. Eco­nomia de braţe de muncă la prăşit şi sporul de recoltă răsplătesc cu pri­sosinţă eforturile făcute la semănat. Metoda de însămînţare a porumbu­lui în cuiburi aşezate în pătrat ajută mult pe cultivatori să sporească pro­ducţia agricolă, dar ar fi o mare greşală să credem că aplicînd numai această metodă şi nesocotind cele­lalte reguli agrotehnice am putea obţine recolte cu adevărat bogate. Recolte mari se pot obţine numai dacă se folosesc toate metodele agro­­tehnice înaintate adică arătura adîncă de toamnă, îngrăşatul terenului, gră­­patul în primăvară, folosirea semin­ţelor de sol, curăţite şi tratate, însă­­mînţatul la vreme, prăşitul de cîte ori e nevoie, polenizarea suplimentară artificială etc. Un mare rol în popularizarea şi a­­plicarea metodei semănatului porum­bului în cuiburi aşezate în pătrat îl au agronomii de la sfaturile popu­lare regionale şi raionale, de la punc­tele agricole, din S.M.T. şi gospodă­riile de stat. Ei au datoria de a popu­lariza această metodă în rîndurile oamenilor muncii de la sate prin conferinţe, consfătuiri şi convorbiri, de a îndruma în mod concret, la faţa locului, conducerile unităţilor agricole şi comitetele executive ale sfaturilor populare cum se construiesc marca­toarele de care este nevoie, cum se face marcatul terenului. De asemeni, agronomii au datoria să ia măsurile organizatorice necesare însămînţării porumbului în cuiburi dispuse în pătrat. Avînd în vedere importanţa deo­sebită a sporirii recoltei de porumb la hectar pentru îmbunătăţirea aprovi­zionării populaţiei, este necesar ca comitetele executive ale sfaturilor populare, îndrumate de organele de partid, să desfăşoare o susţinută muncă organizatorică şi de lămurire pentru ca porumbul să fie semănat pe suprafeţe cît mai mari în cuiburi aşezate în pătrat. k) Din „Scînteia” Nr. 2917. Pentru o producţie sporită de porumb Să însămînţăm porumbul în cuiburi aşezate în pătrat!­* Marcarea terenului pentru semănatul în cuiburi aşezate în pătrat Prăşitul în lung şi în lat cu prăşitoarea trasă de cal V Nr. 2365 Pentru o mai strînsă legătură între şcoală şi familie De curînd la şcoala de construcţii civile şi industriale din Iaşi, s-a ţi­nut o consfătuire cu părinţii elevilor. Au participat majoritatea cadrelor didactice şi în primul rînd diriginţii, care au arătat situaţia la învăţătură pe semestrul I făcînd apoi o serie de propuneri concrete în scopul îmbună­tăţirii muncii. Tov. Banu Ion, directorul şcolii a subliniat cu acest prilej că unele de­ficienţe ce s-au semnalat în procesul instructi­v-educativ se datoresc faptu­lui că pînă în prezent nu s-a ţinut o legătură destul de strînsă între şcoală şi familie. Aceasta a făcut ca unele cadre didactice să nu cunoască în suficientă măsură condiţiile de viaţă ale elevilor nepreocupîndu-se de examinarea cauzelor care au de­terminat la unii şcolari o frecvenţă mai slabă sau un studiu superficial. De asemenea nu s-a urmărit întot­deauna justa organizare a activităţii extra­şcolare. Lipsurile revin şi ti­nera dintre părinţii elevilor care nu şi-au îndrumat copiii să frecventeze orele de curs, cele de consultaţii pre­cum şi cercurile pe materii. Luînd atitudine faţă de aceste lip­suri, unii dintre părinţi cum ar fi Iov. Arşinel şi Fruchter s-au angajat să se preocupe îndeaproape de activita­tea şcolară a copiilor, propunînd în acel­aş timp ca diriginte să-şi noteze zilnic într-un carneţel situaţia la în­văţătură a elevilor pentru a putea informa părinţii atît asupra progre­selor înregistrate, cît şi a eventuale­lor lipsuri. De asemenea, tov. Dănuţeanu, muncitor, tov. C. Varza­ni, ţăran muncitor precum şi tov. C. Bălteanu, şi-au exprimat satisfacţia faţă de măsurile recent adoptate pentru sti­mularea elevilor buni la carte, disci­plinaţi şi sîrguincioşi. A fost ales apoi comitetul de părinţi şi s-au luat o serie de hotărîri menite să con­tribuie la continua îmbunătăţire a condiţiilor materiale, necesare bunei desfăşurări a procesului de învăţă­­mînt. NECULAI BABAN profesor la Şcoala de construcţii civile și industriale— Iași -6- Concursul echipelor artistice în comuna Dagîţa In comuna Dagîţa, raionul Ne­greşti, nu a existat o suficientă preo­cupare­ pentru pregătirea formăţîilor artistice în vederea prezentăriii cu succes la cel de al IlI-lea concurs al echipelor artistice de amatori. Aceas­ta a făcut ca la etapa pe comune să nu se poată prezenta decît echipa gospodăriei agricole colective de la Patrichenî. Deşi puţin numeroasă, această for­maţie a desfăşurat un program destul de variat, pregătit sub îndrumarea tov. Tălpăroi Mihăilă Ion, directorul căminului cultural din Patrichenî. S-a evidenţiat prin interpretarea izbutită tov. Patrichi Maria, Butnaru Maria, Mancaş Ştefan, Lar­or, Maria, La­­riona Eugenia şi alţii. Programul s-a desfăşurat într-una din sălile Şcolii elementare de 7 ani din Dagîţa în prezenţa a peste 100 de spectatori. HANGHERU MARIA corespondentă -o- Bibliografie I Un om între oameni Vol. I. de CAMIL PETRESCU Romanul ilustrează tradiţiile de luptă ale poporului nostru pentru un trai mai fericit şi în acelaş timp de­mască forţele reacţionare, care au căutat să se împotrivească avîntului revoluţionar al maselor populare din ţara noastră. Pe fondul larg al epocii din jurul anului 1848, scriitorul proiectează fi­gura marelui luptător revoluţionar de­mocrat Nicolae Bălcescu, exponentul înflăcărat al năzuinţelor maselor din epoca sa. Romanul dă cititorului posi­bilitatea să-l cunoască pe Nicolae Bălcescu, în adevărata lui lumină. Numeroasele pagini ale cărţii relie­fează chipul lui Nicolae Bălcescu ca om şi ca luptător. Alături de figura centrală, în pagi­nile romanului apar şi chipurile lu­minoase ale celorlalţi patrioţi ai vremii: Ana Ipătescu, A. Golescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Boliac, şi alţii. Prin poziţia lor de clasă precum şi prin conflictele de viaţă în care sunt antrenate, întreaga galerie de perso­naje ilustrează în mod artistic com­plexitatea epocii premergătoare re­voluţiei de la 1848 din Ţara Romî­­nească. Citind romanul „Un om între oa­meni“, tinerii noştri vor învăţa să-şi iubească patria aşa cum a iubit-o Bălcescu, vor munci şi mai mult pen­tru întărirea regimului nostru de de­mocraţie populară, avînd ca exemplu lupta lui Bălcescu, care n-a pregetat să-şi dea viaţa pentru fericirea po­porului. a 1 V

Next