Flacăra Iaşului, mai 1955 (Anul 11, nr. 2700-2724)

1955-05-03 / nr. 2700

Pag. 2-a PLASARĂ IAȘULU! SSSSSSSSBSSSSSSSSBSBSSSSSSBS — «MPiaa^iMwiwaiwiaii Nr. 2700 (Urmare din pag. l-a) începe marea Piaţa Republicii a devenit neîncăpătoare pentru miile de oameni ai muncii care, intr-un entuziasm de nedescris, manifestă puternic pentru solidaritatea internaţională a celor ce muncesc. Răsună lozinci prin care miile de demonstranţi îşi arată dragostea şi devotamentul lor faţă de partid şi guvern, marea lor dragoste pentru Uniunea Sovietică, eliberatoarea şi sprijinitoarea noastră şi pentru celelalte ţări de democraţie populară, simpatia faţă de lupta dusă de peDemonstraţia oamenilor muncii din Iaşi la cinstea zilei de 1 Mai e deschisă de coloanele unduitoare ale sutelor de monieri. Aceşti copii, mulţi dintre ei născuţi în anii tineri ai patriei noastre se bucură de o copilărie fericită. Lupta hotărită dusă de oamenii muncii din ţara noastră sub conducerea partidului, a făcut ca astăzi să înflorească necontenit nivelul de trai al celor ce muncesc, ca cea mai tînără generaţie a ţării să aibă asigurat un viitor luminos. Coloanele pionierilor sînt primite cu nesfîrşite ropote de aplauze de către reprezentanţii oamenilor muncii aflaţi în tribune care văd în tînăra generaţie a ţării pe constructorii de mîine ai socialismului în scumpa noastră patrie. Fluturind batiste multicolore, purtind tablouri şi lozinci, pionierii ie- Penî ou? şi pcaza n? odată cu terminarea şirurilor pionierilor din Iaşi, dinspre str. Ştefan cel Mare şi dinspre strada Cuza Vodă înaintează spre Piaţa Republicii, pentru a demonstra cu prilejul zilei de 1 Mai, coloanele oamenilor muncii din oraşul nostru veniţi să raporteze partidului succesele dobindite în cinstea măreţei sărbători. In frunte sunt ceferiştii. Pe două coloane vin in masă compactă muncitorii de la Atelierele CFR „Iiie Pintilie“, de la Direcţia Regională CFR Şi cei de la Depou. Ceferiştii păşesc cu mîndrie pe deplin îndreptăţită in faţa tribunelor. Muncitorii de la Atelierele CFR „Ilie Pintilie“ se mîndresc cu tovarăşi ca: turnătorul Sîmpetru Iftimie, strungarii Alben Balint şi Grigore Străteanu, cazangiii din partida lui Alex. Moroşanu, sudorii Alex. Cric, Ion Păduraru şi alţii. Şi ceferiştii de la Direcţia Regională au dobîndit rezultate deosebit de frumoase. După ce şi-au realizat toate sarcinile ce le-au revenit prin planul cincinalei continuă să lupte spre a obţine noi victorii in ridicarea muncii în transporturile pe rlemonstratle poarele din ţările capitaliste, coloniale şi dependente pentru pace şi o viaţă mai bună. „1 Mai e sărbătoare pentru clasa muncitoare“, răsună din mii şi mii de piepturi. Intr-un entuziasm de nedescris începe marea demonstraţie a oamenilor muncii din Iaşi cu prilejul sărbătoririi zilei de 1 Mai — ziua solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii, ziua frăţiei celor ce muncesc din toate ţările, se şi demonstrează cu bucurie. Cu mîndrie duc purtătorii cravatelor roşii, panourile care reprezintă aspecte din activitatea lor în cadrul Casei Pionierilor —nouă realizarea regimului nostru, expresie a grijii partidului şi guvernului faţă de copii. Ungrup compact de nionieri poartă cu ei cifra 5 care simbolizează rezultatele bune la învăţătură pe care le-au dobîndit şcolarii ieşeni. Incadenţa tobelor şi sunetul trompetelor trec pionierii sportivi şi pionierii care activează în cadrul Casei Pionierilor. Piaţa Republicii este înflorată de sutele şi sutele de cravate pioniereşti, de batistele şi baloanele multicolore. Pionierii dau drumul către înaltul cerului porumbeilor, care simbolizează năzuinţa cea miierbinte— Pacea m uncitorii ceferişti calea ferată la nivelul dezvoltării rapide a economiei noastre naţionale. Colectivul de muncă de la Depoul CFR Iaşi păşeşte în Piaţa Republicii cu panouri reprezentînd rezultatele muncii sale avîntate, ceferiştii care şi-au luat angajamentul ca în cinstea zilei de 1 Mai să obţină o creştere a productivităţii muncii cu 4 la sută, să reducă preţul de cost cu 3 la sută faţă de sarcina planificată şi să reducă imobilizarea reparaţiilor cu 1 la sută, şi-au îndeplinit toate aceste angajamente încă de la 15 aprilie. Trec în continuare lucrătorii de la Atelierele de Reparaţii Auto. Printre ei se află muncitori fruntaşi ca Enache Chirica, Constantin Mătase, Ioan Obroceanu, Constantin Herţan şi alţii, care au făcut ca să fie îndeplinite şi depăşite toate angajamentele luate de acest colectiv în cinstea zilei de 1 Mai. De asemenea, demonstrează în faţa tribunelor oamenii muncii din cadrul Direcţiei Regionale PTTR Iaşi. Piaţa Republicii a devenit o mare de oameni şi de steaguri. Răsună cîntece. Echipele de dansuri îşi arată măestria lor. Coloanele demonstranţilor muncitorilor din industria textilă sunt deschise de colectivele de muncă de la fabricile „Ţesătura” şi „Victoria”. Muncitorii textilişti demonstrează cu entuziasm pentru 1 Mai raportînd partidului succesele dobîndite în munca lor plină de elan pentru a produce cit mai multe bunuri de larg consum destinate oamenilor muncii. Noile sortimente, miile de metri de ţesături peste plan date de muncitorii din întreprinderile textile ale Iașului sînt tot atîtea dovezi ale dragostei cu care răspund chemărilor partidului la lupta pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor de plan. Muncitoarele fabricii „Țesătura” iau dat peste angajamentele luate în cinstea zilei de 1 Mai mai mult de 11.000 kg. fire bumbac şi cu 20,3 la sută mai multe ţesături decit în aceeaşi perioadă a anului trecut. Tot despre succesele frumoase dobîndite în muncă vorbesc şi panourile purtate de harnicii muncitori şi muncitoare de la fabrica „Victoria”. Nu a trecut o zi în care colectivul de muncă al fabricii „Victoria” să nu dobîndească noi şi însemnate succe- In coloane compacte demonstrează şi lucrătorii din cadrul comerţului socialist. Hotărirea adoptată in lună decembrie a anului trecut de către partidul şi guvernul nostru cu privire la trecerea la comerţul desfăşurat, ca şi recenta Hotărîre cu privire la reducerea preţurilor la unele produse alimentare şi industriale pun în faţa lucrătorilor din comerţul socialist o seamă de sarcini însemnate. Organizaţiile comerciale din cuprinsul oraşului şi regiunii noastre şi-au îmbunătăţit necontenit activitatea deservind populaţia la un nivel tot mai ridicat. In urma trecerii la comerţul desfăşurat, s-a mărit volumul de produse distribuite populaţiei; numai In rînduri strînse trec prin faţa tribunelor mii de studenţi şi studente aducînd cu ei entuziasmul şi bucuria tinereţii, hotărirea de a învăţa mai mult şi mai bine în folosul patriei. Şiruri nesfîrşite de studenţi de la Universitate şi Politehnică, de la Institutul Agronomic şi ISEP, de la Institutul de Medicină şi Institutul de Industrie Uşoară. Sînt fii ai oamenilor muncii din Moldova şi din întreaga ţară, cărora regimul democrat-popular le acordă largi posibilităţi de cultură. Institutele de învăţămînt superior din oraşul nostru cuprind peste 9000 de studenţi. Iaşul este astăzi, sub soarele puterii popu-lamentelor luate în cinstea zilei de 1 Mai. In fruntea întrecerii socialiste s-au situat muncitoare fruntaşe ca Magdalena Gheţu, Nina Herşcu, Eufrosina Ciobanu, Maria Neculau şi altele, care şi-au depăşit planul din în acelaşi timp produse de bună calitate. In coloana muncitorilor de la fabrica de tricotaje „Moldova“, întreprindere fruntaşă din regiunea noastră, păşesc de asemenea numeroase muncitoare fruntaşe ca Ely Haimovici, Aurelia Caraiman, Rica Haimovici, Raşela Grimberg, Maria Pricop, şi altele, care lucrează în contul anilor 1957 şi 1958. Prin astfel de realizări îşi matifestă muncitorii din întreprinderile noastre textile patriotismul lor fierbinte, prin asemenea succese contribuie ei la întărirea patriei, la apărarea păcii. Rînd pe rînd, în şiruri nesfîrşite, demonstrează lucrătorii din construcţii şi salariaţii întreprinderilor ETACS, lucrătorii din cadrul industriei locale şi cooperaţiei şi din fiprin organizaţia comercială locală populaţia regiunii noastre a primit în primul trimestru al acestui an cu 90 la sută mai mult unt, cu 100 la sută mai mult zahăr, cu 200 la sută mai multă carne, cu 70 la sută mai multe produse zaharoase, cu 18 la sută mai multe ţesături de bumbac, cu 77 la sută mai multe ţesături de mătase, cu 34 la sută mai multe confecţii decit în aceeaşi perioadă a anului trecut. Lucrătorii din comerţ demonstrează prin faţa tribunelor arătînd că sunt hotărîţi să lărgească succesele dobindite pentru ca, prin buna deservire a oamenilor muncii, să contribuie la creşterea nivelului de trai al poporului muncitor, Mare, un important centru studenţesc. Aici s-au înălţat în ultimii ani Institutul Agronomic şi Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare, a fost creat Institutul de Industrie Uşoară. Din rîndurile fiilor celor ce muncesc creşte o nouă intelectualitate, legată de popor, care-şi închină întreaga putere de muncă cauzei construirii socialismului în patria noastră. „Vom cuceri cetatea ştiinţei”, răsună glasul studenţilor. Pregătindu-se spre a deveni cadre de nădejde in economie şi cultură, în lupta pentru victoria socialismului, studenţii se angajează să nu precupeţească nici un efort pentru a cîştiga şi în acest an marea bătălie a examenelor. Trec nesfîrşite coloane de manifestanţi. Piaţa Republicii este o mare de capete. Dansurile şi horele, cintecele şi bucuria au făcut în această zi bună tovărăşie. După demonstraţia studenţilor păşesc prin faţa tribunei oficiale lucrătorii din domeniul artei şi literaturii, membrii orchestrei Filarmonicii de Stat „Moldova”, artiştii teatrelor din Iaşi, pictorii. Ei îşi reafirmă neclinDinspre str. Cuza Vodă se îndreaptă spre Piaţa Republicii delegaţiile oamenilor muncii de pe ogoare. Sunt muncitorii gospodăriilor de stat Bucium şi Popricani, harnicii colectivişti din Cîrpaţi şi Romîneşti, raionul Iaşi, sînt ţăranii muncitori din Vînători, Corneşti şi alte comune ale raionului. Ei raportează cu mîndrie partidului succesele obţinute în campania agricolă de primăvară. Ca de la cer la pămînt se deosebeşte astăzi viaţa ţăranului nostru muncitor de situaţia ţărănimii în regimul burghezo-moşieresc. Eliberaţi pe veci de sub jugul moşieresc şi chiaburesc, ţăranii muncitori sunt sprijiniţi de puterea noastră populară pe drumul făuririi unei vieţi noi. Contn Piaţa Republicii răsună acordurile atit de cunoscute ale „Marşului sportivilor“ de Dunaevschi, începe demonstraţia membrilor colectivelor sportive din oraşul şi regiunea noastră. Demonstraţia sportivilor este deschisă de două care alegorice care reprezintă diferite aspecte ale activităţii din cadrul asociaţiei AVSAP. Sportivii înaintează în rînduri compacte într-o ordine desăvîrşită manifestînd entuziast pentru pace şi socialism. Defilarea sportivilor vorbeşte cu prisosinţă despre forţa şi dîrzenia tineretului nostru, despre minunatele condiţii pentru practicarea culturii fizice şi sportului asigurate de partid şi guvern. Trec prin dreptul tribunelor membrii comitetelor de cultură fizică şi sport regional şi orăşenesc, cei mai buni instructori sportivi, cei care contribuie din plin la dezvoltarea mişcării de cultură fizică şi sport. Sportivii, ca şi toţi oamenii muncii din regiunea noastră, se mîndresc pe bună dreptate cu nume ca acelea ale lui Neculai Cojocaru, maestru al sportului la disciplina tir. Valentin Mahu, boxer finalist în campionatul tita voinţă de a sluji cu abnegaţie intereselor majore ale poporului, de a crea opere de artă care să îmbărbăteze oamenii muncii la lupta nobilă pentru apărarea păcii şi construirea socialismului. „Trăiască cultura în slujba poporului! Trăiască arta care serveşte cauzei păcii !“ — iată lozincile care însufleţesc coloanele de demonstranţi, care se angajează să lupte pentru ur bogat conţinut de idei şi o înaltă măestrie, pentru a face să înflorească cultura noastră nouă, Lingîndu-se de marile avantaje ale gospodăriei socialiste, ţăranii muncitori din regiunea noastră au alcătuit pe baza liberului consimţămînt mai bine de 300 gospodării agricole colective şi întovărăşiri şi un însemnat număr de asociaţii simple. In actuala campanie agricolă oamenii muncii de pe ogoare au realizat însemnate succese, regiunea noastră fiind a doua regiune pe ţară la însămînţări. Demonstraţia oamenilor muncii de pe ogoare, entuziasmul cu care au fost primiţi a prilejuit o nouă manifestare a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare temelia de granit a puterii noastre populare, republican de juniori, Mihai Pancu, Ioan Hîră şi Mihai Vicoveanu, de la IMS Roman, şi mulţi alţii, care dau dovadă de o disciplină exemplară, muncesc cu dragoste şi perseverenţă pentru a dobîndi rezultate cit mai frumoase în producţie şi pe terenurile de sport. In pas vioi trec prin faţa tribunelor mii de tineri şi tinere aparţinînd colectivelor sportive Locomotiva, Ştiinţa, Dirtamo, Progresul, Recolta, Flamura Roşie şi altele. Pe numeroase care alegorice sunt executate demonstraţii de gimnastică. Sportivii şcolilor medii se opresc în faţa tribunelor şi, sub conducerea tov. prof. Vasile Ultimescu, execută un reuşit program de gimnastică. Coloanele sportivilor sînt întîmpinate cu vii şi îndelungate aplauze de către oamenii muncii aflaţi în Piaţa Republicii. Sportivii îşi manifestă cu prilejul zilei de 1 Mai dragostea lor fierbinte faţă de scumpa noastră Patrie — Republica Populară Romînă, hotărîrea de a fi pricind gata pentru muncă şi apărarea patriei, pentru apărarea măreţei şi invincibilei cauze a păcii. Trec pionierii Sărbătorirea zilei de 1 Mai la Iaşi Entuziasta demonstraţie a oamenilor muncii în Piaţa Republicii Munciorii textilişti raportează succesele lor în lupta pentru realizarea angănanţe iorîi din Ananea*! îşi manifestă, hotărirea de a îmbunătăţi mereu deservirea popialapea Vom cuceri cetatea slianiei. Entuxiasmi! oamenilor mia weii de pe ogoare O manifestare a foptei şi dîraeniei tineretului nostru JURIVAL PE REPORTER-------------------------------------------------------------------PRIN PALATUL CULTURII Pe locurile unde se înalţă azi măreţul palat al culturii erau odinioară curţile domneşti, cea mai veche şi mai însemnată zidire din Iaşi. Pe măsură ce treceau anii — spune cronicarul — noi şi noi podoabe se adăugau la lăcaşul acesta spre desfătarea şi bucuria domnilor şi a curtenilor. Şi cînd deasupra porţii domneşti s-aînălţat galeria din care muzica turceaică răsuna la ceremoniile mari, la primurile domneşti şi pe la chindie, zvon de zaiafeturi se auzea tot mai des dinspre haremurile domniei. Numai că sunetele muzicii nu puteau acoperi întotdeauna gemetele sfîşietoare ale osîndiţilor din temniţă ce se află în Interiorul aceleiaşi curţi. „...un turn rotund cu ferestre mici săpate în piatră pe care deabea intru mina și care puteau sluji mai bine de metereze apărători, decit de ferestre aducătoare de lumină... Și în acest turn în partea subpămînteană, spune mai departe clutinarul, unde niciodată lumina zilei nu răzbătea, adesea groaznice tragedii se petreceau". Toate acestea mi le-a povestit un cărturar cu ochii uşor adumbriţi de tristeţea trecutului. Mi le-a povestit şi spre înţelegere a deschis apoi un catastif cu istoria vremurilor apuse. Scrise negru pe alb, săpate adine pe răbojul vremurilor, toate acestea nu erau băsmuiri, toate se petrecuseră aevea. Pe aceste meleaguri unde se înălţau in vechime mindre şi neasemuite palate pentru cei ce trăiau în huzur, turnul osîndiţilor a fost păstrat multă vreme, martor grozav al cruzimilor unor timpuri barbare. PALATUL ESTE AZI AL CELOR CE MUNCESC Auzise moş Toader Ciornei istoria castelului de pe aceste meleaguri. Poate de aceea păşea uşurel, cu sfială, pe treptele albe cu spuma laptelui, cătină cu uimire cînd la pădurea de coloane cu capitelurile înflorite, cînd la arcadele ce se bolteau în înălţimi deasupra stilpilor, încă de-afară simţise emoţie şi bucurie. Şi parcă deodată cu svîcnetul inimii lui în candelabrele masive sbucnise lumina din sute şi sute de făclioare. In sala universităţii populare pătrunse un şuvoi de lume, oameni ci muncii ca şi el, bătrîni şi tineri, cu toţii ieştaţi de cultură, cu toţii doritori de lumină. Iată-l şi pe Mihai Diaconu din Tg. Frumos. Vine cale lungă să-şi îmbogăţească cunoştinţele, să soarbă din izvorul ştiinţei. In seara aceea erau adunaţi acolo sute şi sute de oameni. Cu atenţia încordată, în linişte urmăreau desfăşurarea lecţiei de agrotehnică. Intr-un tîrziu, la discuţiile însufleţite pe marginea cursului, se ridică şi lonescu Dumitru, salariat la Ocolul Silvic. De mult îl frămînta dorinţa di a arăta unui specialist roadele muncii sale. — Priveşte, tovarăşe! — se adresă el profesorului — Iată boabele ce le-am dobîndit pe lotul meu experimental — şi în vocea uşor tremurătoare se simţea o justificată mîndrie. Omul de ştiinţă examină cu atenţie boabele grele, strălucitoare, bogate. — E aur bădie, e aur, grîu ărnăut roşu de primăvară, varietatea Cocina de care se găseşte in Ţara sovietică. Pe la noi nu s-a semănat pină acum. Dar iată că rezultatele matale ne duc azi cu gîndul departe, l-om pune şi noi în culturi experimentale şi cine ştie de nu vom obţine rezultate ce ne vor bucura pe toţi. In sală se făcuse linişte, de nu s-auzea decit bătaia mai iute a inimilor. Schimbul de experienţă, strădaniile comune ale tuturor de a contribui la belşugul întregului popor, împletea voinţele, le contopea într-o puternică hotărîre de a lupta alături, dimpreună, oameni de ştiinţă, muncitori şi ţărani muncitori pentru recoltele de aur ale ţării. Moş Ciornei îşi învinse sfiala, se strecură afară, sui în grabă treptele şi ciocăni la uşa Filialei SRSC. — M-am hotărit, tovarăşi, vreau să devin şi eu student al Universităţii Populare. Scrieţi-mă şi pe mine şi n-o să mă fac de ruşine. CAI NOI SE DESCHID CREATORILOR DIN LITERATURA ŞI ARTA Şi învăţătorul Grigore Hiliţă, a luat o hotărîre mare. Zilele trecute a venit la prof. V. Chiriac, directorul Casei regionale de creaţie cu una din încercările sale literare. Deşi trecut de prima ■ tinereţe, era sfios în clipele acelea ca un şcolar. Sfatul s-a înfiripat totuşi repede, ca între tovarăşi. — ,,Am adus, tovarăşe, o poezie Nu fiu ce părere veţi avea de felul cum a fost realizată, dar a fost scrisă din toată inima". Şi versurile răsunară pline de căldură în încăperea prietenoasă, unde atîţia alţi începători în ale artei, tineri şi vîrstnici, culegători de folclor şi creatori de poezii îşi prezentau primele lucrări... „... E ziua internaţională A muncii, şi din zări, în zări In zbor străbate triumfală Solia marilor chemări. In strigăte de „Noi vrem pace“ Noian de glasuri se unesc Cu primăvara ce-şi desface In viu elan muncitoresc Viaţa în fabrici pe ogoare Ce-mbracă astăzi noul strai Cinstind a muncii sărbătoare Şi a înfrăţirii 1 Mai, închinate vieţii noi, versurile acestea în toată simplitatea lor avură ecou în inimile celor prezenţi. Erau de faţă membri ai filialei scriitorilor ieşeni gata să dea preţioase sfaturi, să conducă pe tinerii creatori în domeniul literar. Şi cîntecul acesta închinat lui 1 Mai a fost transcris pe note de V. Chiriac şi Sorin Vînătoru. El a fluturat pe buzele multora în ziua marii sărbători. PRIN MUZEELE PALATULUI CULTURII Acelaşi ritm de muncă rodnică se simte şi în muzeele Palatului Culturii. Camerele vaste se împodobesc văzînd cu ochii devenind mai atrăgătoare, mai prietenoase, mai intime. Colectivul muzeului etnografic s-a străduit să aranjeze la locul potrivit fiecare piesă din numeroasele obiecte datînd din diferite orinduiri. Nici cînd n-au avut atîta spaţiu, asemenea condiţii de muncă. Şi cadrele tinere au aflat că în trecutele regimuri înfiinţarea unui astfel de muzeu a fost mereu amînată, ani şi ani de-ar iadul. Azi sălile palatului s-au deschis oamenilor muncii. Cultura este un bun al celor ce muncesc. Iată de ce elementele tinere, pline de însufleţire, s-au străduit să amenajeze şi mai bine muzeul care va, lua, o şi mai mare extindere. De acelaşi lucru se preocupă şi colectivul muzeului arheologic, căruia i-a fost destinată o întreagă aripă a palatului, spre a expune vestigiile străvechii civilizaţii găsite pe meleagurile noastre. Numeroase saloane se vor deschide pentru a prezenta celor ce muncesc frumoasele picturi şi sculpturi pe care le deţine muzeul de arte plastice. In sala cea mare au şi fost expuse minunate pînze ale lui N. Grigorescu. Din înaltul zidurilor vechi, domni şi domniţe în neasemuite veştminte, pictate pe zugrăveala veche de iscusiţi meşteri, parcă privesc cu ochii plini de mirare la oamenii muncii ce au pătruns aici şi se bucură de roadele culturii. Nu peste multă vreme pînze noi, portrete de muncitori evidenţiaţi ca acel aproape terminat al pictorului Neculai Popa, compoziţii, cu „aspecte din viaţa culturală a satelor“ tablou la care lucrează A. Vedenivschi, scene ale ,,Schimbului dintre oraş şi sat”, la care lucrează C. Agafiţei şi altele, vor sta la loc de cinste în sălile luminoase ale Palatului culturii BIBLIOTECA — CENTRUL DE CULTURA Zilnic noi stocuri de cărţi sosesc la biblioteca palatului, pentru, a fi rînduite în rafturi, invitînd sute de cititori ce se perindă zilnic prin sălile luminoase. Numai pînă la 3 martie s-au înscris 4240 de cititori, iar numărul lor este în continuă creștere. Nu în zădar s-au organizat de colectivul bibliotecii, în colaborare cu comitetul regional ARLUS, atîtea seri literare închinate lui M. Eminescu, G. Topîrceanu, Taras Seucenco și altor scriitorii. Faima bibliotecii centrale regionale a mers pînă în satele îndepărtate, unde soli ai cărţii, răspînditori de lumină, au popularizat literatura prin recenzii, consfătuiri etc. La Ruginoasa, prezentarea romanului „Floarea vieţii" a trezit un interes deosebit, la Ciurea seara literară închinată lui I. L. Caragiale a stimulat discuţii pline de însufleţire, la Lunca Cetăţuii consfătuirea cu tema „Patriotismul şi lupta pentru pace" în cadrul căreia s-au citit fragmente din „Tînăra gardă” — a fost primită cu bucurie. Expoziţia agrotehnică intitulată „Să intensificăm muncile agricole de primăvară” a constituit o îndrumare pentru bibliotecarii săteşti, chemaţi la consfătuire ca să primească sfaturi în legătură cu o tot mai largă răspîndire a cărţii. O intensă activitate desfăşoară şi secţia pentru copii, care din luna februarie s-a mutat în Palatul Culturii. In primul trimestru, cinci seri de basme şi poveşti au fost organizate pentru cei mici. Mulţi dintre purtătorii cravatelor roşii au şi aflat istoria adevărată a palatelor de pe locul pe care azi se înalţă Palatul Culturii. Au aflat şi de traiul îmbelşugat al stăpînitorilor din acele vremi, de suferinţele celor mulţi şi de turnul in care erau înmormîntaji de vii voind plini de îndrăzneală, mindri flăcăi din popor. Azi Palatul Culturii, prin grija părintească a partidului şi guvernului nostru, este un bun al maselor largi, eagăn al culturii, înaltă şcoală neutru cei ce muncesc din oraşul şi regiunea noastră. EL. PIETRAR .