Flacăra Iaşului, iunie 1956 (Anul 12, nr. 3038-3063)

1956-06-01 / nr. 3038

FTr. 3038 Iată doi ieşeni de-o şchioapă, l-ar ajunge fiecăruia degetele de la o mină să-şi numere a­­nii. El, gentil, a rupt o floare şi i-o oferă prietenei sale de joacă. Poate că, peste ani, s-ar întîlni din nou şi-şi vor istorisi unul celuilalt cum au ajuns o­meni folositori societăţii. Dar pînă atunci... Pînă atunci edu­catoarea i-a chemat pe toţi în sălile căminului de zi, fiecare găsindu-şi aici cîte o ocupaţie interesantă. Ei, şi cu asta nu poţi zice că-i deajuns. Cîteva micuţe au luat cercurile şi exe­cută cu ele graţioase mişcări de gimnastică. Iar Dănuţ şi prietenii săi au umflat balonul colorat făcîndu-l... mai mare de­cit ei... Trec orele. Te-ai plic­tisi jucîndu-te mereu în acelaşi loc, cu aceleaşi obiecte. Cei care veghiază la copilăria fe­ricită a acestor oameni de mîi­­ne s-au îngrijit­­însă de toate. Aşa că priviţi-i pe copii sbu­­rînd în scrînciob, rîzînd unii de năzbîtiile celorlalţi... După atîta „trudă“ capeţi o foa­me.......de lup”. Cel mai bun lucru e să te speli şi să mă­­nînci alături de ceilalţi bună­tăţile întinse pe masă. . FLACARA IASULUI ZIUA COPILULUI BUCURIA VIEŢII NOI In ultimii ani m-am obişnuit ca în prima zi a înce­putului de vară, 1 iunie, să pregătesc pentru copiii mei cîte un dar­îmi amintesc că în urmă cu 4 ani am pregătit 11 pa­chete deoarece Mi­­hai, băiatul cel ma­re era plecat din casă la facultate, la Bucureşti­ In a­­nul următor, un pa­chet mai puţin, pre­case şi Mărioara la Medicină, la Timi­şoara. Şi de la cele 9 pachete pregătite în urmă cu 4 ani, acum, de 1 iunie voi face doar 7, căci gemenii Ilie şi Jean sunt interni la o şcoală medie teh­nică iar acum se pregătesc pentru facultate. Acasă mi-au ră­mas cei mici doar cu pretenţii de oa­meni mari. Bineîn­ţeles că toţi, afară de ultimul care are doar 4 ani, merg la şcoală şi pînă a­­cum nu am avut încă nici o plînge­­re din partea vreu­nui profesor. După­­amiezile, la mine în casă este o ade­vărată şcoală. In ultima cameră, cea mai liniştită, învaţă cu toţii. Dealtfel, a­­nul trecut, cînd ne-am construit noua locuinţă prin împrumut de la stat ,soţul meu lucerază la fabrica de rul­menţi, ne-am gîndit şi am destinat aceas­tă cameră învăţătu­rii. Mă bucură tare mult cînd îi văd că în loc să se certe sau să se joace pe maidane, copiii mei au posibilitatea să stea într-o casă fru­moasă, să înveţe şi să se ajute reciproc. De multe ori mi-a fost dat să văd cum o mamă cu doi-trei copii se plînge mereu de năzbîtiile micuţiilor şi fac din astea pro­bleme de viaţă, pe care le discută pe la toate colţurile iar acasă îşi bat co­piii toată ziua. Nu pot spune că mi-a fost uşor să cresc 12 copii. Mul­te nopţi nedormite, multe renunţări şi din partea mea şi din partea soţului. Nu pot spune că co­piii mei nu m-au necăjit, dar totdea­una am ştiut să-mi păstrez calmul, să găsesc calea spre înţelegerea lor. Şi pe drept cuvînt as­tăzi mă pot mîndri că am copii buni. Anul acesta, în fa­milia noastră de oameni simpli, mun­citori, vom avea primul inginer, ur­mat peste 2 ani de o doctoriţă şi apoi, de-om fi sănătoşi, aşa, unul cîte unul, copiii mei vor de­veni oameni culţi, cu preocupări fru­moase. Dar nu pot să nu am un sentiment de recunoştinţă faţă de regimul nostru, căruia copiii mei, copiii altora care muncesc în aceeaşi fabrică cu soţul meu, pot învăţa la şcoli înalte, aşa cum nici nu am vi­sat noi, părinţii lor. Astăzi ei au con­diţii minunate de a învăţa. Cei mari, care urmează la facultăţi primesc bursă, pentru cei mici iau ajutor fa­milial, iar pentru al 11-lea am primit şi un premiu unic de stat. Soţul meu este de meserie mecanic şi cîştigă deajuns de bine ca să ne putem întreţine cu toţii, să ne facem haine şi să putem satisface şi dorinţe­le micuţilor. Pen­tru că veni vorba de dorinţe, ne-am gîndit că de 1 iu­nie, ziua copilului, lui Petrică, cel mai mic membru al fa­rmiei noastre, să-i dăruim o tricicletă Se va bucura mult şi desigur că şi noi, părinţii ne vom bu­cura, aşa cum se întîmplă totdeauna cînd îţi vezi copiii mulţumiţi. Şi noi, în ultimii 10 ani am trăit împreună cu copiii noştri mul­te bucurii, multe zile frumoase pe care le preţuim şi pentru care mulţu­mim din suflet par­tidului. Maria Niculescu mamă eroină din Bîrlad Gînduri de dragoste şi de îndemn Ziua de 1 iunie este un prilej de înnoire a dovezilor de dragos­te şi grijă pe care le purtăm co­piilor patriei noastre. Ca învăţă­toare şi mamă mi-am făcut din grija faţă de copii o lege a vieţii mele. Predau la clasa IlI-a a şcolii pedagogice mixte şi nu am nici un elev rămas în urmă la învăţătură. In activitatea de educare şi in­struire m-am străduit să folosesc experienţa învăţătoarelor sovietice şi am obţinut drept rezultat, un interes viu şi permanent din par­tea tuturor elevilor. Ei au frec­ventat cu regularitate cursurile — majoritatea neavînd nici o ab­senţă. Am căutat să fac activita­tea elevilor cît mai plăcută — ca­le pe care o consider cea mai po­trivită pentru dezvoltarea disci­plinei în şcoală şi a unei munci sistematice. Pentru aceasta am­ îmbinat învăţătura cu cîntece, jocuri, cu lucrări practice. De pil­dă, la fe’La recapitulativa cu tema: „Oraşe ţi aurituri* — por­nind „la drum“ cu cîntecul ,,A plecat din gară trenul •' — am făcut o excursie, imaginară pînă la Bucureşti unde am vizitat in­stituţiile mai importante, începînd cu Casa Scînteii şi sfîrşind cu Palatul pionierilor. Folosindu-mă de albume, vederi, planşe şi hărţi, am asigurat o participare totală şi entuziastă a eleviior la „excur­sie“, ceea ce a avut ca urmare însuşirea temeinică de către elevi a cunoştinţelor cuprinse în aces­­tă lecţie, sădind totodată în ini­mile copiilor dragostea fierbinte pentru scumpa noastră patrie, pentru viaţa noua a poporului nostru. In fiecare copil din clasa mea văd un cetăţean al zilei de mîine şi mă îngrijesc să-l cresc în spi­ritul prieteniei, al respectului pen­tru om, pentru fericirea şi viaţa popoarelor. Cu ocazia zilei de 1 iunie în­chin gîndurile cele mai calde şi mai pline de emoţie acestor flori ale vieţii care sînt bucuria şi nă­dejdea noastră, cărora prin mun­ca şi lupta noastră trebuie să le ocrotim şi să le înfrumuseţăm co­pilăria, să le zidim un viitor feri­cit. ANA AVADANEI învăţătoare la şcoala pedagogică mixtă Iași Căsuţa cu scrisori — pentru cei mici — POMII: Aţi cules la timp omida; Ni-i coroana numai floare. Şi-n curînd pleca-vom creanga, Să luaţi... mere roşioare. JUCĂRIILE: — Pînă am ajuns la voi. Am fost fagi, ori tei, aluni... Vrem să ne jucăm, vezi bine, Dar­, să fiţi prieteni buni! CONDEIUL: — Cu trei degete, cu dreapta. Cuprinde-ţi-mă frumos, Şi voi scrii atunci pe placă Basmul lung, cu... Făt-Frumos. ABECEDARUL — La-nceput am numai poze— Mai încolo, semne grele; Dar departe-ajungi -n viaţă, Dacă-n pas te ţii de ele. G. I CIFRE ŞI FAPTE • In cinstea Zilei Internaţionale a Copilului, în comuna Sucuteni, raio­nul Tg. Frumos a fost deschisă o frumoasă casă de naştere. Noua casă de naştere a fost înzestrată cu tot mobilierul şi instrumentarul necesar. Ln data de 1 iunie ea va începe să funcţioneze. • Anul acesta, în magazinele oraşului Iaşi au fost puse în vînzare mii de obiecte pentru micuţii noştri sărbătoriţi. Zeci şi sute de părinţi, educatori, au cumpărat daruri pentru copii. Numai în cîteva zile suma realizată de magazinele Iaşului prin vînzarea obiectelor pentru copii se cifrează la peste 200.000 lei. • In oraşul Vaslui, şi anul acesta, ca şi în anul ce a trecut, au fost amenajate pentru copii 3 solarii. Aici copiii găsesc mijloace de distracţie plăcute cum ar fi: leagăne, balansoare, nisip pentru plajă, etc. • Pentru micuţii locuitori ai comunei Valea Seacă din raionul Paş­cani, s-au pregătit multe daruri frumoase. Toţi copiii de la şcoală din comună vor primi de 1 iunie pachete cu jucării, bomboane şi cărţi de poveşti. Salariaţii dispensarului din comună au trimis în dar pentru elevele din clasa a I-a 6 rochiţe şi jucării, înainte de împărţirea darurilor, elevii din clasa I-a a şcolii de 7 ani vor prezenta un frumos program artistic închinat zilei lor. • Cu sprijinul „Librăriei Noastre“ din Negreşti, a fost organizată în cinstea zilei de 1 iunie, o expoziţie a cărţii pentru copii şi tineret care a fost vizitată de un mare număr de pionieri şi şcolari. Intr-una din serile trecute în sala expoziţiei s-a organizat o întîlnire între copii şi povestitori unde li s-au citit poveşti şi basme. La sfîrşitul întâlnirii s-au împărţit celor prezenţi daruri. • Comisia de femei de pe lîngă sfatul popular al oraşului Iaşi, ţinînd să întîmpine Ziua Internaţională a Copilului aşa cum se cuvine, a deschis un bazar. Cu fondurile realizate prin vînzarea obiectelor expuse a cumpă­rat dulciuri, jucării, lenjerie pentru cele două case ale copilului din oraşul Iaşi. pag. 3-a Gerty Roth t­înăra mamă 3 floare de minune s-a deschis: Din greul unor ore de pojar Ce trupu-ncing cu ai durerii-a­mar. Sclipi o viaţă spre-al lumii vis. 3 floare de minune s-a deschis: -a firul m­ie de iarbă în Florar, Cînd se scoboară-al primăverii har, n al naturii dom de paradis,­­ Tu cîntă-i lîngă leagăn adăs- i tînd : j ,De nopţi şi vînt să nu te temi­­ nicicînd. I In viaţă crezi, la bine şi la­­ rău. I Cum firu-şi taie către rază j drum, I )închide-i ochii în lumină­acum, Că orice luminat de zi e-al tău” In romîneşte de: H. ZILIERU şi ŞT. SIKLODy I La un cămin al celor mici — odată, demult, departe — peste nouă hotare, trăia un băiat Narcis pe nume, frumos ca un soare de vară. Şi toţi megieşii îi lăudau frumuseţea, dar el nu lua seama la vorbele lor, ci mai mult îşi vedea de treabă... Firul de poveste se depăna lin, pe nesimţite. Imaginaţia copiilor a trecut fără greutate cele nouă hotare de drum şi depărtarea de vreme. II văd, parcă aevea, pe eroui din poveste poposind la marginea lacului, privindu-se în apa limpede, minnunîndu-se de propria-i frumuseţe... Lenuţa Nis­­tor şi-a sprijinit bărbia în căuşul palmelor, iar coatele Ie-a proptit pe măsuţa din faţă. Cînd află de tragicul sfîrşit al frumosului flă­cău simte părerea de rău a pier­derii unui om apropiat, iubit. Priveşte la foarea albă din pahar — palida narcisă. — Fiecare floare îşi are poves­tea ei ? — întreabă ea pe educa­toare. Ii răspund alţi copii. — Eu ştiu povestea lăcrămioa­rei — vorbeşte Liviu. — Iar eu a ghioceilor. Cea care vorbise era Geta Şumulea. Geta e una dintre cele mai „vîrstnice* participante la activitatea că­minului de zi Nr. 2 CFR. In toam­nă va păşi pentru prima dată pragul şcolii elementare. In fieca­re dimineaţă mama ei, îngrijitoa­re la Direcţia Regională CFR o aduce la cămin împreună cu fră­ţiorul său mai mic, Florinei. Geta a dovedit reale înclinaţii către desen, iar Florin e un „acordeo­­nist“ de mare clasă. O „acompa­niază“ de obicei pe „privighetoa­rea", pe Silvica Buruiană. Silvica ştie multe cîntece frumoase. Au aparat de radio acasă, iar tată! ei, şef de tren, o învaţă cuvintele cîntecelor care-i plac. Cînd sînt împreună, Silvica Buruiană cîntă melodiile, iar Florinei, ţîncul de 3 anişori cu păr bucălat şi ochi a­­dînci şi albaştri ca seninul de mai, mimează în vajnic acordeo­­nist... ...Discuţiile pe marginea po­vestirii s-au terminat de mult. Copiii colferiştilor au trecut la al­tă activitate. Tovarăşa Maria An­­ghel , directoarea căminului şi ceilalţi, le-au pregătit desene de puişori aurii iar ei se grăbesc să-i decupeze cu ajutorul­­împunsătu­rilor de bold. Primul termină Ro­­mică Butuşneac. Ceilalţi grăbesc şi ei să-l ajungă din urmă. Lîngă perete se află o vitrină cu nenu­marate obiecte exaltate de copii. Din carton s-au lucrat răţuşii, din miez de pîine — vrăbiuţe şi fructe, iar castanele strînse din toamnă, prinse pe schelet de beţe de chibrit, sînt păpuşi numai bune de-mbrăcat în straie roz de hîr­tie gofrată. Celălalt dulăpior e şi el încăr­cat. Nenumărate jocuri — cuburi din lemn, păpuşi, beţişoare — îşi aşteaptă prietenii lor micuţi. In încăperea alăturată, La fel de curată ca şi prima, mobilată cu aceleaşi mesuţe şi scăunele, se află un colţ viu, cu ghivece de flori îngrijite de copii, un dulap cu albume pi­se cu cele mai fru­moase desene, cu cărţi şi alte ma­teriale educative .. . .Ora 12. Cei 26 de copii din cămin s-au îndreptat către spă­lător, apoi spre sala de mese. Profira Halas, bucătăreasa, le-a pregătit o salată de verdeţuri şi alte mîncăruri gustoase După a­­tîta „muncă“ micuţii mănîncă cu poftă. Iar apoi două ceasuri de odihnă, în dormitorul cu pătuţuri aliniate, lucind de curăţenie... ...In acest timp, tovarăşa An­­ghel trece în revistă activitatea din ultima vreme. Vizita făcută de copii la gară — locul de mun­că al părinţilor lor, cele două pie­se văzute împreună la Teatrul de Păpuşi, săptămînalele vizionări de filme de desen animat la cinem­a­­tograful „Tineretului“. Şi fără în­doială pregătirile făcute în întîm­pinarea lui 1 iunie, programul pe care-l vor prezenta la staţia lo­cală de radioamplificare — Geta Şumulea, Liviu Davidescu şi Cor­­neluş Dumitriu vor recita poezii, Milica Ostan, Elena Nistor şi cei­lalţi corişti vor cînta — trierea materialului cu care vor participa la expoziţia pe oraş şi altele... ...E aproape ora 5. Rînd pe rînd părinţii vin să-şi ia copiii, acasă­ Curînd seara se va aşterne liniştit peste oraş, iar odăile în care ziua întreagă au fremătat „puii“ de ceferişti vor adormi, parcă, şi ele... JOE LENTER Cîini şi conii Nu de mult, ziarul „Pari.­­­Press I­ntransigeant“ a publicat o informaţie cu totul aparte, din Stockholm, din care rezultă că d-na Lilian Cilander, profesoară de cultură fizică a deschis o sa­lă de gimnastică­, pentru cîini. Dacă aveţi impresia că gestu­rile „caritabile”, pline de ama­bilitate ale burgheziei... faţă de cîini se opresc aici, vă înşelaţi. De curînd, un alt ziar occiden­tal, „Daily Express” a relatat, un fapt şi mai năstruşnic, de astădată din Anglia. „Un cîine Pudel, scrie gazeta engleză, purtînd o zgardă împodobită cu ştrasuri şi avînd unghiile vop­site un roşu a servit ieri drept gazdă unui număr de alţi 30 dini Pudel — şi 50 fiinţe u­­mane — în cadrul celei de a 21-a aniversări a zilei sale de naştere. S-a servit lapte turnat din sticle de şampanie, în timp ce stăpînii dinilor, foarte agitaţi, ronţăiau biscuiţi spe­ciali pentru cîini. împăratul Maximilian (este vorba de cîinele sărbătorit, n.r.) a fost supus unui tratament cosmetic care a durat două ore. Cînd a ieşit de sub casca de uscat, părul său era vopsit în culoare gris perle — bretonul de pe frunte fiind de culoarea argintie.. Comentariile sînt de prisos. In acelaşi număr, ziarul „Daily Express” se ocupă şi de „cenuşăresele Marii Brita­nii” (e vorba de zecile şi zeci­le de mii de copii care zac în mizerie). ......In cameră erau opt copii culcaţi pe patul aşezat de-a lungul zidului. Cel mai mic, Sammy, în vîrstă de 1I luni, plîngea. Salteaua umedă şi murdară pe care dormeau nu avea alt recoperăm­înt decît o pătura­­— numai zdrenţe — şi o perdea veche...”. Nici nu se poate o dovadă mai grăitoare a putreziciunii şi, decăderii morale a claselor avute din ţările capitaliste, a mizeriei în care se zbat copiii în aceste țări. Două lumi — două moduri de viaă. In ţa­ra noastră ca şi în toate ţările lagărului păcii şi socialismului, viaţa copiilor este ocrotită de grija permanentă a statului. Numărul creşe­­lor, al căminelor de zi, al taberelor de vară creşte continuu. In vara aceasta ca şi în anii trecuţi taberele de copii organizate în munţi şi la mare vor răsuna de glasurile voioase, pîine de bucurie şi încredere în viitor ale mi­ilor de copii, odrasle ale oamenilor muncii. Viaţa lor liberă şi luminoasă va da ţării noas­tre oameni curajoşi şi puternici, constructorii de mîine ai socialismului. IN CLIŞEUL DIN STINGĂ: Copii, în timpul mesei de prînz într-o colonie din ţara noastră. In ţările capitaliste unde cea mai mare par­te a venitului naţional este folosită pentru cursa nebunească a înarmărilor, dictată de mo­­nopoliştii americani, viaţa copiilor este un a­­devărat infern. IN CLIŞEUL DIN DREAPTA : Un aspect frecvent al străzilor Barcelonei din Spania frankistă . Copii vlăguiţi, zdrenţăroşi, cu fi­gurile înăsprite, rătăcesc în căutarea unei bu­căţi, de pîine.

Next