Flacăra Iaşului, august 1956 (Anul 12, nr. 3090-3115)
1956-08-01 / nr. 3090
eao 2-a Instructoarea de Discuţia despre munca instructoarei de filatură Eliza Şargu era în toi tocmai atunci cînd am deschis uşa biroului directoarei fabricii „Victoria“. Pentru că oamenii discutau aprins aproape nu am fost luată în seamă. Mulțumită acestui fapt am putut să aflu o sumedenie de lucruri despre femeia care prin introducerea noilor mînuiri în prinderea semitortului a „revoluţionat“ filatura „Victoria“. Voiam s-o cunosc pe Şargu Eliza, s-o aud vorbind, s-o văd cum munceşte. In drum spre locul unde trebuia s-o întilnesc, îmi făceam multe gînduri. Trebuie să mărturisesc că în minte aveam conturată imaginea unei femei înalte, solide, foarte energice. Dar imaginea mi-a fost răsturnată de realitate. CUNOŞTINŢA Intr-o cameră nu prea mare, la un birou lucra o femeie. Insoţitoarea mi-o prezintă: Şargu Eliza, acum locţiitoarea preşedintei comitetului de întreprindere. __Pentru o scurtă perioadă — adaogă cea care-mi fusese prezentată. Cunoştinţa a fost prea brusca şi imaginea creată în mintea-mi prea puternică. Aşa că în primele secunde, aproape că nu-mi venea să cred că o femeie atît de firavă, cu trăsături care oricum le puteai caracteriza numai energice nu, a „revoluţionat“ o filatură întreagă, a înlăturat sistemele învechite de lucru ale muncitoarelor făcîndu le să lucreze după mînuiri noi, care deşi mai avantajoase, totuşi nu au fost primite cu încredere la început. După cîteva minute, lucrurile au intrat pe făgaşul lor normal şi discuţiile la fel. Şi ca răspuns la prima întrebare — de ce abia aşteaptă să se întoarcă din nou în filatură — locţiitoarea de preşedintă mi-a răspuns: — E frumoasă şi munca de preşedinte de sindicat, dar ca munca mea nu e alta. Să stai lingă maşini, să le îndrăgeşti, să munceşti cu oamenii, să reuşeşti să împărtăşeşti din cele adunate de tine şi să c vezi cum aceştia aplicîndu-le obţin rezultate frumoase, ei, o asemenea bucurie este neţărmurită. Pasiunea cu care vorbea despre meseria de instructor de filatură, despre felul în care munceşte acum, mă împiedică pentru moment să aflu un lucru deajuns de important şi anume cum a ajuns instructoare de filatură. Dar cu puţină răbdare am aflat-o. LA TIMIŞOARA In iarna aceea, ninsese mult Troienele de zăpadă făceau ca trenul să meargă mai încet decit ar fi vrut poate Eliza Şargu. Deşi era minunat să priveşti acest peisaj de iarnă de pe plaiurile bănăţene, totuşi tentaţia de a fi cit mai repede în marea uzină timişoreană, era mai puternică pentru femeia nerăbdătoare din compartiment. Şi iat-o însfîrşit în prima sală a filaturii uzinelor textile din Timişoara. In primele momente, cu ochii lacomi, nu ştia ce să cuprindă mai întîi: ringurile imense de fabricaţie sovietică cu grafice de curăţenie pe oră, curăţenia perfectă în jurul fiecărui ring... După ce se acomodă, reuşi să observe ceva foarte important: iuţeala cu care lucrau filatoarele. Aici s-a oprit mai mult. Se lucra altfel decit în filatura de la Iaşi. Se lucra altfel chiar decit lucra şi ea. La Timişoara, filatoarele legau firul de jos în sus cu o singură răsucitură de palmă, iar în filatura lor firul se lega prin răsucire de palmă de sus în jos. Aceasta făcea ca firul să se rupă repede, iar atunci cînd nu se rupea în filatură, la ţesut făcea noduri în pînză. A stat la Timişoara 15 zile la instructaj şi în primele cîteva zile credea că niciodată nu va putea lucra după noua metodă, niciodată nu va putea respecta fiecare oră a graficului de curăţenie. Dar singură şi-a spulberat această convingere de suprafaţă, cînd după cîteva zile a prins meşteşugul. Iar cînd s-a întors acasă, lucra după noua metodă tot atît de bine ca şi după metoda folosită 19 ani de-a rîndul. Şi pe bună dreptate dorea acum să împărtăşească experienţa ei şi altor filatoare. DIN NOU ACASA — Noi nu lucrăm ca la Timişoara, sintem ieşence şi vechi filatoare. Sau : — aşa am învăţat aşa lucrări de ani de zile, să ne laşi în pace ! Acestea au fost răspunsurile date de o serie de muncitoare din filatura fabricii „Victoria“ cînd Eliza Şargu a început să le vorbească despre noile metode de legare a semitortului la flayer. Iar atunci cînd le-a spus că trebuie să introducă şi un grafic orar de curăţenie a maşinii după care în fiecare oră să se ştie ce ai de făcut, ce ai de curăţat la maşină, unele muncitoare nici n-au vrut s-audă. Ba o şi priveau cu ochi răi ca pe una ce vine să le strice viaţa tihnita Toate aceste greutăţi nu au înspăimîntat-o. A cerut sprijinul conducerii, al organizaţiei de partid, al muncitoarelor înaintate şi încet-încet, a reuşit să lămurească la început un număr mic de muncitoare care să lucreze după noile mînuiri. In acest fel, s-au convins şi celelalte muncitoare de avantajele ce ţi le oferă folosirea acestei metode. Şi treaba a început să meargă. Eliza Şargu fusese ridicată în muncă. Era instructor de filatură. Se ocupa numai de problema introducerii noilor mînuiri şi avea destul de lucru. A trecut un timp relativ scurt şi instructoarea de filatură a reuşit să introducă în întreaga secţie, la toate ringurile, noile mînuiri. Acum, o serie de muncitoare, care susţinuseră că la filatură crează de 20-30 ani după vechile metode şi nu vor să le înlăture, le-au abandonat şi azi lucrează după mînuiri corecte, obţinînd frumoase succese fără eforturi prea mari. Iată, de pildă, pe tov. Leancă Paraschiva. La început era în fruntea cetei potrivnice. Acum a devenit şi ea locţiitor de instructor de filatură şi învaţă pe noile filatoare cum să aplice mînuirile învăţate de la tovarăşele din Timişoara. Dacă ar fi să facem un calcul al avantajelor noilor mînuiri, pe lingă rapiditate şi calitate, acestea duc la economisirea aproximativă a cantităţii de 25 kg. bumbac pe schimb la 16 ringuri. Deci să înmulţim această cifră cu numărul schimburilor şi al zilelor şi vom înţelege mai bine bucuria muncii de instructor de filatură. V. BONAPARTE (A FLAGARA IAȘULUI iL4P*H*"«#WWW*.) * * " ■ ■"■ " Cresc viermi de mătase Cine nu ştie cită muncă de lămurire au dus delegatele de femei din raionul Iaşi în rîndul ţărancelor muncitoare pentru ca acestea să crească viermi de mătase. Dar strădaniile comisiilor de femei şi ale delegatelor acestora nu au fost zadarnice. Cînd s-a făcut centralizarea contractelor s-a văzut că pe întregul raion sunt 169 contracte. Număr mult ridicat faţă de anii trecuţi. Aceasta înseamnă că ţărancele muncitoare din raion s-au convins de avantajele ce le oferă creşterea viermilor de mătase. Iată, de pildă, în comuna Ciurea, tovarăşa Maria Andronic a contractat 5 gr. sămînţă. Rezultatul a fost că a predat DCA-ului 14 kg. gogoşi pentru care a primit 335 lei şi bumbac la 40 lei kg. De asemenea în comuna Rediu Tatarov, Aurelia Ciurdei, membră a comisiei de femei a contractat 10 kg. sămînţă şi a predat DCA 15 kg. gogoşi primind 412 lei şi bumbac la 40 lei kg. In satul Aroneanu, din acelaşi raion, delegatele de femei şi comisia de femei s-au ocupat foarte intens de această problemă.upă ce au fost încheiate contractele, comisia de femei nu s-a oprit aici. A considerat că este de datoria ei ca să se ocupe şi pe mai departe de această problemă. Şi a făcut acest lucru. In foarte dese duminici, cînd oamenii îmbrăcaţi în straie de sărbătoare se îndreptau spre cămin fie să asculte o conferinţă, fie să discute despre ce-i frămînta, comisia de femei organiza discuţii pe tema creşterii viermilor de mătase. Un fapt pozitiv şi demn de toată lauda este acela că în Aroneanu comisia de femei a reuşit să antreneze în această muncă nu numai ţărănci muncitoare ci şi învăţătoarele de la şcoala din comună ca Ursu Alexandria şi Cristofor Eugenia. Această acţiune, care constituie un punct de laudă pentru comisiile de femei din raionul Iași trebuie să servească drept pildă și altor comisii de femei din regiunea noastră. La coafor Nu odată femeile au avut a se plînge de felul cum sînt deservite de unele unităţi ale cooperativei. „Igiena“ de unele coafeze şi manichiureze din oraşul nostru. Dacă curiozitatea te îndeamnă să porneşti o discuţie pe această temă, vezi cum se desprind două păreri. Una formată în rîndul celor de la URCM, plus personalul „Igienelor“ şi alta cu 1 9 numeroşi adepţi în rîndil femeilor care în după amiezele libere îşi sacrifică ore preţioase (şi nu greşesc 2 cînd o fac) pentru aranjatul părului 2 sau întreţinerea mîinilor . Prima părere susţinută de URCM 2 arată că face totul, că ia măsuri, ne dă dispoziţii, lucrează bine ca totul să meargă pe roate. Dar să vedem cum merg treburile atunci cînd ne -o oprim în unele unităţi ale Igienei. Prima ne-a ieşit în cale unitatea nr. 13. Nu de mult s-au făcut aici mari renovări, ba chiar pereţii au fost zugrăviţi, aşa cum e ultima modă la Iaşi, în calciovechie. In sfîrşit ce să mai vorbim, ţi-e mai mare dragul să te uiţi la ea. ...Sîntem într-o sîmbătă după amiază. Ca şi la alte unităţi aglomeraţia este mare Scaune nu sînt decit în faţa oglinzilor acolo unde lucrează tovarăşele coafeze. Celelalte femei ce-şi aşteaptă rîndul, vreo 12 la număr, stau în picioare lipite de perete pentru ca între ele şi scaunele la care se lucrează să mai rămînă un mic spaţiu prin care cu greu se poate strecura un copil Despre o femeie, şi încă una mai plinuţă, nici nu mai vorbim. După ce ţi-ai făcut stagiul de stat în picioare şi în sfîrşit iată-te pe scaunul fericirii ,începe plăcerea propriu zisă. — Nu mai am bigudiuri ! — cine-mi dă un bîgudiu ? cine-mi dă o clamă ? Cînd cu chiu cu vai coafeza a găsit mai din împrumut, mai din ce avea, bigudiurile necesare şi părul a fost aranjat, aşa cum ştiţi — urmează o altă parte, uscarea părului. Pînă să ajungi însâ aici, ai de îndeplinit un alt canon, din nou o oră în picioare, lipită de zid, cu ochii aţintiţi la casca de uscat şi cu urechile ciulite la lucrătoarele care se ceartă între ele ca la bilet pentru o cască liberă. Dar insfirşit, iată-te din nou pe scaun, din nou mulțumită, că eşti la cască şi că ai trecut cu succes şi ultimul canon. Nu apuci însă să-ţi termini bine gîndul cînd zgomotul caracteristic al căştii se întrerupe. — Of, iar s-a stricat... exclamă furioasă, lucrătoarea însoţind exclamaţia şi de cîteva cuvinte dulci, pomenind cîteva nume pe care nu le-am reţinut exact, dar despre care am aflat că au posturi de răspundere prin URCM. Şi după ce coafeza îndeplineşte şi funcţia de electrician, zgomotul căştii se aude din nou, dar de data aceasta este un duduit puternic, un pocnet şi... casca e dusă după paravan. In sfîrşit găseşti un alt loc, o altă cască, părul ţi se usucă, eşti frumos pieptănată. Şi pregătindu-te de plecare, constaţi nu cu plăcere că aranjatul părului te-a costat cam scump — pe lîngă banii _e trei ore şi jumătate pierdute... La unitatea nr. 1 din piaţa Republicii spaţiul este mai mare, ba sînt şi scaune, aşa că ai toate condiţiile să-ţi pierzi timpul, să aştepţi. Lucrătoarele au însă un prost obicei şi anume, favoritismul. Stînd şi aşteptînd să-ţi vină rîndul nu odată auzi cînd o coafeză e întrebată dacă mai are mult de lucru. — A, mai am 5 locuri reţinute înaintea dvs.... Iţi roteşti ochii în jur... Atunci zîmbind mieros, lucrătoarea te lămureşte. — Urmează să vină, le-am reţinut doar locurile. E surprinzător obiceiul coaforilor ieşeni. Reţin locul ca la teatru, doar după alte criterii şi tarife, pe care cu un cuvînt general îl poţi, numi bacşiş. In expediţia noastră ne oprim şi la unitatea nr. 17 din str. Ştefan cel Mare. Dacă aici sînt căşti de uscat suficiente, bigudiuri la fel, nu există în schimb conştiinciozitate şi dorinţa de a deservi clientele cît mai bine. La căşti stau multe femei care îşi au şi rînd la manichiură, iar manichiurezele stau şi ele, dar nu la lucru... ci de vorbă. Le e greu să-şi deplaseze mesuţa de manichiură pînă la cască, deşi aceasta nu e bătută în cuie şi nici lipită de podea. Dar să ne oprim aici şi să dăm posibilitatea factorilor în drept de la URCM să se mai deplaseze singuri pe teren, să constate şi să ia măsuri (nu ca pînă acum) Şi apoi vom mai continua discuţia noastră arătînd şi cîteva aspecte lăudabile, în alte însemnări intitulate probabil totLa coafor“. LAURA PETRESCU ea !Astăzi, tovarăşa Maria a avut o zi mai grea la fabrică. O comandă trebuia predată şi a fost obligată să muncească mai mult, aşa încît acum, în drum spre casă se simţea mai obosită ca deobicei. Totuşi datoriile de mamă şi soţie trebuie îndeplinite şi în această zi la fel ca şi în cele trecute. Iat-o ajunsă acasă. In poartă o întîmpină Teodor, soţul ei şi Valeriu, fiul. Amîndoi s-au îmbrăcat în haine curate şi au pornit să ia aer în parc. In casă totul e vraişte. Costumul de lucru al soţului stă aruncat pe un scaun, pantofii fiecare în cite un colţ de casă. Această dezordine e completată de copil care, la fel, şi-a aruncat îmbrăcămintea şi a împrăştiat jucăriile în fiecare colţ de casă. Mama zîmbeşte, deşi nu e încîntată de cele văzute şi bineînţeles găseşte repede circumstanţe atenuante. Ce să-i faci, aşa-s bărbaţii. .. Fără să mai ţină cont de oboseala ei se apucă de treabă. Strînse în casă şi intră în bucătărie să pună gnîncarea la foc. Poarta Sg dggchise larg. Life* fetiţa ei de 13 ani se întorcea acasă de la tabăra de curte a şcolii unde învaţă. îşi sărută drăgăstos mama şi apoi cu ton de comandă ordonă : Dă-mi săpunul să mă spăl, dă-mi prosopul, pieptănul. Pregăteşte-mi de mînerie... Şi aşa, ordinele se succed iar execuţia de asemenea. Nu a trecut nici jumătate de oră de la venirea Lidiei. Dar, în casă se cunoaşte aceasta. Pe pat au fost răvăşite nenumărate cărţi, pe jos firimituri, iar din greşeală sau neatenţie vaza cu flori a fost răsturnată pe faţa de masă. Bineînţeles că mama, înţelegătoare, a schimbat repede faţa de masă şi a scuzat copila zicînd : E încă mică. Dar dacă aşa se comportă Valeriu şi Lidia în casă, dacă aşa sînt educaţi, să-i urmărim cum sînt atunci cînd vin în contact cu ceilalţi copii. Azi Valeriu s-a dus la Casa pionierului căci îi place aeromodelistaul şi este înscris la acest cerc. La masa de lucru sînt încă ifiulţi Copii. Fiecare lucrează la cîte-o parte componentă a aeromodelului. Toţi lucrează în linişte, îşi iau sculele necesare şi atunci cînd au vreo nedumerire, chiamă instructorul. Dar în colţul sting al mesei un copil face mereu semn cu cotul tovarăşului său : Dă-mi foarfecă, ridică-mi şurubelniţa de jos, dă-mi hîrtie.:: Desigur îl recunoaşteţi. Este Valeriu. Dar nici Lidia nu este altfel chiar şi atunci cînd părinţii nu sînt lîngă ea. La tabăra de curte fetiţele de vîrsta ei nu vor să-i împrumute nimic. A cerut să citească o carte pe care o altă colegă a citit-o şi a rămas invîntată. Aceasta i-a dat-o. Lidia a citit-o sau nu, nu a aflat nimeni, dar în schimb a adus-o înapoi cu mare întîrziere, ruptă şi pătată, iar atunci cînd i s-a făcut observaţie bineînţeles că tot ea a fost cea supărată. Asemenea copii întîlnim destul de des. Ei cred că totul li se cuvine că mama şi cei din jur sînt nişte mnecanisme în slujba lor. Aceşti copii lăsaţi în voia lor, cresc oameni egoişti, fără respect faţă de părinţii şi semenii lor, cresc oameni puţin apreciaţi de societate. Pentru a preveni aceste urîte trăsături de caracter, trebuie să o luăm cu primii ani de copilărie. Noi, părinţii şi în special taţii trebuie să manifestăm atitudine justă faţă de soţiile noastre, să le ajutăm în toată activitatea lor, fie profesională fj£ de gospodărie. Pentru buna educare a copilului în famine să domnească un spirit de respect reciproc, un spirit de muncă colectivă. Copilul nostru trebuie să capete îndatoriri familiare după putem vîrstei. Indulgenţa in neîndeplinirea sarcinilor familiare, trebuie înlocuită cu severitatea Supravegherea atentă a copilului şi a felului lui de comparare în afara familiei trebuie făcută cu regularitate Să-i creştem cu grijă pe copiii noştri cu dragoste şi răspundere ţinind cont de firea, temperamentul, de apucăturile lor bune şi rele. milia şi copilul O problemă de educaţie .............. J «••»*•«(••••I ii Să ne pregătim d in casă compoturile Acum, cînd pe piaţă se găsesc din abundenţă diferite fructe : caise, zarzăre, pere, mere şi alte fructe, o bună gospodină trebuie să-şi pregătească compoturile pentru iarnăKentru prepararea lor vom da aici două reţete. Compot de caise Pentru 3 kg. fructe ne trebuie 1 kg. de zahăr, 4 pahare cu apă şi 3 gr. salicilat, jumătate pahar de alcool Punem la fiert 4 pahare de apă şi zahărul, se lasă pînă ce dă cîteva clocote apoi se adaugă salicilatul. Caisele pregătite dinainte pentru compot se pun în siropul fierbinte să dea cîteva clocote Se scot apoi fructele şi se aşează în borcan pe care îl acoperim imediat cu un şervet gros. Punem din nou siropul pe foc şi după cîteva clocote îl luăm jos, îl amestecăm cu alcool şi-l turnăm peste fructe, avînd grijă bineînţeles să nu fie prea fierbinte, căci plesneşte borcanul Legăm apoi gura borcanului cu două rînduri de celofan. Compot din toate fructele Pentru prepararea acestuia ne trebuie 1,1/2 kg. caise, 1 kg. vişine, 1 kg. pere, 200 gr. alcool şi 3 gr. salicilat. După ce curăţăm şi spălăm fructele, le punem pe un şervet la scurs. In acest timp, punem să fiarbă 14 pahare de apă un kilogram şi jumătate zahăr. Cînd a dat primul clocot luăm vasul jos şi adăugăm alcoolul şi salicilatul, apoi punem din nou vasul la toc, împreună cu fructele. Lăsăm sa fiarbă aproximativ 3 minute. Cu lingura de spumă scoatem fructele, le punem în borcan, le acoperim cu un șervet ca să stea în aburul lor. Cînd siropul s-a răcit îl turnăm peste fructe. Pe măsură ce apar fructele, cum ar fi de pildă, prune, boabe de strugai, scoatem sirop din borcan mai ad**-y*mn l;i icenre sort cite 50 sau 100 grame zahăr dupp gust şi fierbem noul fruct pe care apoi îl punem din nou în borcan. Aşa repet'm r raţia pînă ce un”em borcanul. Legăm apoi gu cu două rînduri de celofan şi îl ferim de loc călduros. VWiV Sz. 3090 Ce este paralizia infantilă şi cum luptăm contra ei -----------------| Paralizia infantilă (poliomelita) este o boală molipsitoare, datorită unei fiinţe foarte mici, un virus, care poate fi văzut numai cu microscop special, microscopul electronic. Boala este mai răspîndită în lunile de vară şi toamnă. Este o boală a copilăriei, de aici şi numele de paralizie infantilă. Se întîmplă cazuri, dar mai rar, cînd această boală se manifestă şi în rîndurile adulţilor. Semnele poliomelitei: guturai,guturaiul în timpul verii cînd e de obicei rar întîlnit trebuie suspectat de un început de poliomelită, greaţă, vărsături, diaree, febră, somnolenţă, alternînd cu perioade de insomnie, nelinişte, dureri de cap, dureri de muşchi şi articulaţii, uneori foarte violente. După această perioadă se produce uneori pentru scurt timp— 1—2 zile — o ameliorare a fenomenelor* pentru ca apoi ele să reapară, urmate imediat de instalarea paraliziilor, semn caracteristic al bolii. Paralizia nu are un sediu precis, nu prinde aceeași parte din corp la fiecare bolnav. Variază ca întindere de la caz la caz, mergînd de la prinderea doar a unei porţiuni dintr-o mină sau picior pînă la porţiuni întinse de muşchi punînd adesea în pericol viaţa bolnavului. Modul de răspîndire a bolii. Bolnavul elimină virusul prin scaune în timpul bolii şi o parte din perioada de convalescenţă Molipsirea se face prin apa de băut, alimente, lapte şi derivatele lui, infectate, legume, mai ales cele ce cresc la suprafaţa pămîntului pe un teren infectat de scaunul bolnavului. Muştele nu sunt un rezervor de viruşi. Ele au însă rolul de purtători ai acestora din produsele infectate pe alimente, apă de băut, etc. Din acest motiv ele constituie un factor important în mecanismul de răspîndire a bolii. Cum să prevenim îmbolnăvirile. In primul rînd, copiii vor bea numai apă fiartă şi răcită. Fructele, legumele şi zarzavaturile pe care le dăm vor fi opărite şi spălate bine. De asemenea, laptele, înainte de a-l da spre consum trebuie fiert cel puţin 10 minute. Derivatele lactate din lapte crud, cum ar fi untul, smîntîna, etc. nu se vor folosi decit din surse cunoscute. Copiii vor fi feriţi de jocuri care cer eforturi mari şi nu vor fi duşi în locuri aglomerate (spectacole, tren, tramvai, etc.), înainte de fiecare masă, (în mod obligator) copiii, cit şi cei care-i hrănesc, îşi vor spăla bine mîinile cu apă şi săpuni Un alt mijloc de luptă împotriva paraliziei infantile este grija faţă de curăţenia locuinţelor şi în special a closetelor (care vor fi întreţinute în condiţii de curăţenie deosebit de bune, dezinfectate regulat cu creolină sau lapte de var). Distrugerea muştelor cu insecticide face parte de asemenea din mijloacele de prevenire a bolii.In cazul cînd apar totuşi semnele bolii amintite mai sus, mama va izola imediat copilul bolnav* în repaos absolut şi îl va pune la pat va anunţa deîndată medicul. Cînd boala a fost confirmată, copilul trebuie internat de urgenţă în spitalul de boli contagioase,iar toţi cei ce au venit în contact cu el* vor fi izolaţi şi supravegheaţi timp de 14 zile. Cu cît bolnavul este internat mai aproape de perioada pe început a bolii, cu atît tratamentul aplicat dă rezultate mai bune, paraliziile sînt mai reduse şi dispar mai repede. Cei mai mulţi copii bolnavi, internaţi şi trataţi la timp, se restabilesc complet Dr. H. BRATU In această vară se poartă foarte mult rochiile din materiale uni, cu garnituri de broderie. Terminaţiile cu feston şi broderie spartă sunt foarte mult apreciate de femei. Dintr un şantung de bumbac sau din oricare alt material uni, ca olandină şi panama, ne putem confecţiona o rochie simplă și dragică. Mîneca chimono, fusta cu două cule îngropate, sau cv grupuri da pliuri. La fustă avem format de buzunare cu garnitura de broderie. Aceeași garnitură la mînecă* In magazinele noastre se găsesc foarte frumoase materiale din creton imprimat, bemberg imprimat. Pentru asemenea materiale vă pustităm un model de rochie. Se poate croi fie cu minecă obişnuită, fie cu minecă chimono. Ca garnitură putem pune, în funcţie de cul nirea materialului, gogrenă. De pildă, dacă în imprimatii o va ma mai mult roşu, vom i ■ risi cu gogrenă roşie, dacă vom avea verde cu verde. Fusta cu linie dreaptă în faţă, cu o tăbliei !