Flacăra Iaşului, iunie 1963 (Anul 19, nr. 5205-5230)

1963-06-01 / nr. 5205

t­og. 2-a Perspectivele microelectronicii Oamenii manifestă totdeauna o profundă admiraţie pentru construcţiile ciclopeene, cum sunt giganticele pi­ramide egiptene ridicate cu mii de ani în urmă, ba­rajele grandioase ale puternicelor hidrocentrale, care au zăgăzuit apele unor mari fluvii, draglinete păşitoare care înlocuiesc munca a mii de oameni... Să ne închipuim pentru o clipă că complexul instala­ţiilor hidrocentralei de pe Angara a fost redus la mă­rimea unei gămălii de ac. Şi, că, a fost multiplicat într-un tiraj de mai multe mii de exemplare cu repro­ducerea precisă a tuturor instalaţiilor şi mecanismelor, care se disting la microscop, astfel incit să se asigure funcţionarea in bune condiţii a acestor hidrocentrale supramicrominiaturale în decurs de ciţiva ani. „Acest lucru este cu neputinţă ! - vor exclama citi­torii. Fantezia autorului a întrecut măsura I". Trebuie să-i dezamăgesc pe sceptici : elaborarea şi producţia industrială de „hidrocentrale angariene“ la scara unei gămălii de ac - tocmai ____________________ aceasta este tehnică e- 8.......................................................­lectronică modernă. u _____-J- _ tub amplificator de re­cepție modern. Dimensiu- *•— ...........­.......——............... nile lui nu intrec pe cele ale unui degetar, grosimea grilei de comandă este de 10 ori mai subţire ca un fir de păr, iar depărtarea între două spire consecutive ale grilei nu depășește o zecime de miime de milime­tru. Un asemenea tub radio are o sensibilitate extra­ordinară. După cum se constată, vidul nu înseamnă un gol ab­­solut. Chiar gradul de rarefiere a aerului se exprimă printr-o sutime de milionime de milimetru al coloanei de mercur, in balonul de sticlă al tubului radio se mai păstrează încă aproximativ 10.000 milioane de molecule de gaze, care bombardează suprafaţa catodului tubului cu o frecvenţă de 100.000 miliarde de şocuri pe secundă şi provoacă o reacţie chimică nocivă în stratul activ al Icatodului, a cărui menire este să emită electroni. In elaborarea şi producerea dispozitivelor semicon­ductoare avem de-a face cu microscări şi mai complexe şi mai mici ale „pieselor“ şi fenomenelor fizico-chimice. Un centimetru cub de germaniu conţine de 100 mi­lioane de ori cite 100.000 miliarde de atomi ! Este con­siderată pură din punctul de vedere al producţiei de semi­conductor­ o mostră de germaniu in care conţinutul de im­purităţi nocive nu trece de o sutime de milionime de pro­cent. Iar siliciul pur, din care se confecţionează dispozitive semiconductoare și mai perfecţionate, trebuie să fie de inca o mie de ori mai pur . Pentru a confecţiona un tranzistor,montatoarea trebuie să lipească o sîrma de aur cu un diametru de 8-10 microni la suprafaţa unui cristal avînd dimensiunile 20 x 70 microni, fără să vâtâmeze totodată stratul de sub această pojghiţă de numai 3-5 microni grosime. In dioda­ tunel modernă tranziţia de lucru reprezintă o bandă îngustă de numai 200 angstromi. Această mă­ru­ii...........i­.. rime este de 20-30 de ori mai mică decit lungimea de undă a părţii vizibile a spectrului de radiofrecvenţe şi de cel puţin de 2500 de ori mai subţire decit un fir de păr. Dar in cursul funcţionării dispozitivului semicon­ductor, asupra unei asemenea tranziţii acţionează mici tensiuni exprimate in unităţi şi zeci de volţi care sint insă echivalente cu tensiunea cîmpului, aceasta ridicîn­­du-se la sute de mii de volţi pe centimetru. Tranziţia de lucru a unui dispozitiv semiconductor se pretează uşor la influenţa mediului exterior, pe tranziţie se acumulează o mare cantitate de atomi de diferite substanţe de mole­cule ale acizilor şi bazelor de microfloră a aerului. Dacă tranziţia nu se izolează, nu se ermetizează, semiconduc­torul se va deteriora. Ermetizarea trebuie efectuată cu deosebită grijă. Să încercăm să facem încă o metamorfoză fantastică, de astă-dată un sens Invers: să mărim un dispozitiv se­miconductor cu calotă de ermetizare pină la dimensiu­nile palatului sporturilor din Luj­iki. Este suficient să se înfigă un ac de cusut o­­bișnuit intr-un perete al acestui palat pentru ca deschizătura microscopică formată să încalce erme­­....................................................... jjfcirea jj sg a ducă la dis­trugerea acestui dispozitiv semiconductor de dimensiuni gigantice. Succesele întregii radioelectronici sunt determinate de succesele in perfecţionarea aparatelor electrice cu vid, care constituie baza tehnicii electronice paralel cu dis­pozitivele semiconductoare. Diodele şi triadele semicon­ductoare sunt, deocamdată, dispozitive cu o capacitate relativ mică, in timp ce aparatele electrice cu vid asi­gură in regim permanent o emisiune de putere de sute de kilowaţi, iar in regim de impulsii,­­ de zeci de mii de kilowaţi. Pe de altă parte, dispozitivele semiconductoare şi teh­nologia de fabricaţie a acestora, in plină dezvoltare, ba­zată pe recentele realizări ale fizicii solidului, ne-au deschis posibilităţi literalmente nemărginite in domeniul microminiaturizării aparatajului electronic, al reducerii greutăţii şi gabaritelor lui, a puterii consumate. Microminiaturizarea şi tehnica microschemelor repre­zintă un salt calitativ revoluţionar în domeniul radioelec­­tronicii, care iutrece saltul făcut la începutul acestui secol cu prilejul trecerii de la radiotehnica cu scintei şi are la radioelectronica cu vid. Microelectronica este inepuizabilă - ea nu cunoaşte frontiere. Se poate oare presupune că cu timpul omul va realiza o maşină electronică de calcul de aceeaşi complexitate şi aceleaşi dimensiuni ca şi creierul uman ? Bioelectronica deschide în faţa noastră pe această cale perspective atrăgătoare şi promiţătoare, care ne permit să sperăm că in viitor omul va atinge cu succes acest ţel. 2­ M. S. UHACIOV, vicepreşedinte al Conducerii centrale a Asociaţiei tehnico-ştiinţifice de radiotehnica a electrocomunicaţiilor „A. S. Popov“ STIINTA PENTRU TOŢI Ochelari - aparat de recepţie Cînd fata Cfin clişeul nostru doreşte să asculte radioul, ea nu trebuie să se grăbească a deschide aparatul. E destul să folosească in acest scop radio-ochelarii. In montura lor se află un aparat miniatural cu semiconduc­tor­. El poate re­cepţiona două pos­turi. Pentru mărirea volumului sunetului, există un buton mi­cuț care poate fi manevrat după plac, iar schimbarea pro­gramului se face cu un buton mi­croscopic, special. Închiderea apara­tului se efectuează automat, o dată cu dezbrăcarea ochelarilor. Aparatul este produs de Uzina de aparaturi radio-electronice din Mos­cova. El a fost creat de inginerii so­vietici V. Volkov și V. Trotenko. Marea Japoniei în laborator Colectivul catedrei de fizică de la Universitatea de stat din Extremul O­­rient a creat un model hidrodinamic al Mării Japoniei. Profesorii şi studen­­ţii catedrei desfăşoară lucrări ştiinţi­fice interesante în multe probleme. Zi­naida Gurikova, aspirantă la această catedră, a rezolvat aproximativ 600 de ecuaţii pentru mişcarea lichidului. In urma calculelor matematice, ea a conceput o hartă a curenţilor Ocea­nului Pacific. Această hartă, obţinută exclusiv pe baza calculelor, coincide cu atlasul curenţilor oceanici, alcă­tuit în urma observațiilor la fața lo­cului. Din lumea capitalului Şi-au părăsit cei opt copii Tragedia unei fami­lii, descrisă in cîteva rînduri, face obiectul unui reportaj pe una din paginile revistei engleze „Sunday Mir­ror“. Soţii Campbell­­­ei în vîrstă de 35 de ani, şi ea de 31, au părăsit localitatea Brid­gewater din Somerset (Anglia) in căutarea „unui viitor“. In urma lor au lăsat opt copii, In speranţa că aceş­tia vor fi crescuţi din mila publică. „Oricine ne poate considera cruzi“, de­clară Campbell-tatăl. „Credem însă că am făcut lucrul cel mai bun cu putinţă şi ne-a trebuit mai bine de un an să ne ho­­tărim la acest pas". De fapt, acest Camp­bell din Bridgewater nu a avut de lucru timp de aproape cinci ani. O singură dată în aceşti ani a găsit de lucru. Apoi a fost nevoit să-şi întrerupă munca. De atunci n-a mai putut obţine o slujbă. El, soţia şi cei opt copii trăiau din a­­jutorul pentru şomaj. „Era imposibil s-o scoatem la capăt“, declară Campbell... „Este îngrozitor să te gîndeşti că-ţi vin co­piii de la şcoală şi nu găsesc nimic de min­­care...“. „In cele din urmă ne-am dat seama că nu aveam posibilitatea să creăm copiilor noş­tri o viaţă acceptabi­lă la Bridgewater“. ...Şi astfel, cei opt copii — între 6 şi 14 ani — au rămas intr-o casă pentru copiii a­­bandonaţi, unde aş­teaptă mila publică. Istoria războiului rece Fotografia de mai jos a apărut în revis­ta americană „News Week“. Ea reprezintă elevi şi eleve de clasa Initia. Dar care e cauza a­­cestei poziţii stranii a copiilor ? De ce nu se văd feţele lor ? De ce şi le ascund cu atîta grijă ? Fiindcă cu cîteva secunde în urmă a ră­sunat in clasă coman­da învăţătorului : „Fie­care se ascunde unde poate !“. La această comandă unii elevi, indoindu-se in patru, s-au aruncat sub bănci, iar alţii, cei din fotografie, s-au re­pezit la perete. Un exerciţiu obişnuit de alarmă atomică. în­tr-o şcoală americană obişnuită. Aşa şi scrie sub fotografie : „Antre­­nament în clasă“. Astfel caută genera­lii şi pedagogii ame­ricani să insufle ge­neraţiei în creştere deprinderi necesare vieţii, din punctul lor de vedere, in secolul al XX-lea. „Incepînd încă de la virsta de patru ani, copiii americani sunt speriaţi de un aşa zis pericol care îi ame­ninţă. Acest pericol îl constituie războiul a­­tomic“, se spune în broşura doctorului Es­­calon, editată de „A­­sociaţia americană de pedagogie şi educaţie, pentru copii". Copiii în vîrstă de 4 ani nu umblă la şcoală, dar după cum se poate vedea din citatul prezentat, ei s-au şi molipsit de fri­că, încă înainte de „antrenamentele din clasă“. Acestea sunt fapte care acuză. Acuză pe acei care schilodesc intenţionat şi cu un a­­numit scop psihicul co­piilor, băgîndu-le în cap ideea inevitabilită­ţii unui război nuclear. « ORIZONTAL : 1. Operă de Wagner, prologul tetralogiei, intitulată de com­pozitor „seară premergătoare repre­zentaţiei teatrale solemne“ (2 cuv.) ; 2. Operă compusă de Wagner, con­sacrată ultimului tribun al poporului italian, care în secolul XIV a răsturnat puterea patricienilor la Roma - Făurit de hainul nibelung Alberich din aurul sirenelor Rinului, a dezlănţuit lupta pentru putere — Tonalitatea sonatei pentru pian scrisă de Wagner in 1631 . 3. Temă ! — Tonalitatea marii uverturi concertante pentru orchestră, scrisă de compozitor în 1832 — Din Eboli — Oraş în Franţa pe Meusa ; 4. Operă de Verdi, al cărui admirator a fost Wagner - „Olandezul zburător" şi „Tristan şi Isolda“, în care marele com­pozitor se afirmă ca un inovator al genului (pl.) ; 5. Radium — Eroina ce­lei mai originale creaţii a poetului şi muzicianului Wagner, poem închinat dragostei — Din napht ; 6. Eroina prin­cipală din „Olandezul zburător“, care se sacrifică pentru a-l salva pe Erik - Ion Ulmeni - Tese ! - Fluviu vocalic ; 7. Verbul textilistelor de la „Țesătura" — Nord West — Caricaturist român ; 8. Pronume personal — Cu valori diferi­te, variabile, aşa cum apar persona­jele din opera de debut „Zinele“ faţă de „Parsifal“ (pl. mase.) - Bis ! ; 9. Din Nibelungi - Sprinten - Duetul Tristan — Isolda ! ; 10. Zeiţa primă- PCXQARX tÁ­SULAT ■ HM B ■■IIIB ■ iiiiitiiililBiaMBBBIIIÎIilHBBiacilllllBBaBIIRBIBIBIB b iiiiibiiiiibibbiiiibibbrbbiiubbibbiibibbbbbbubbibbbb |IIIIIIBIIIlEHBIllllBB«B*BBBBBBBIIBIBBBBBBBBBBIBBaBE! fl a I B ■ ■ - - - «BflBBBBBBBiaiBII* » ■ - O B r “ O raritate floristică Pe dealurile însori­te din preajma comu­nelor Basarabi, Te­­chirghiol, Agigea şi Greci şi altor locali­tăţi din regiunea Do­­brogea, înfloreşte în fiecare an în prime­le zile ale lunii mai o floare rară, deosebit de plăcută la vedere şi de însemnătate şti­inţifică : bujorul de stepă (Paeonia Enuifo­­lia). Planta­­ cu ten­dinţă de dispariţie­­ este caracteristică ste­pei pontice (din nordul Mării Negre, sudul U­­crainei) care dăinuieşte pe aceste meleaguri din perioada călduroa­să postglacială, adică de aproximativ 10.000 de ani. Bujorul de ste­pă face parte din fa­milia ranunculaceelor. Este o plantă perenă, cu tulpină aeriană ier­boasă, neramificată, înaltă de 10—15 cm.. Frunzele sunt divizate cu segmente îngust-linia­­re de 1-2 mm., iar floarea, de obicei soli­tară, mare, de culoare purpurie întunecată, este formată din 6 se­­pare persistente și 7- 10 petale cu numeroa­se stamine (uneori pes­te 100). In Dobrogea, In re­zervaţia „Fîntîniţa“ de la Basarabi, declarată monument al naturii, se găseşte o formă u­­nică in lume de bujor de stepă (Paeonia Ze­­nuifolia L. F. Brevifolia Borza) cu segmentele (laciniile) frunzelor în majoritate filiforme, de cel mult 1 mm. In ţara noastră, bu­jorul de stepă se mai găseşte In rezervaţia ştiinţifică de la Zăul­­de­ Cîmpie din centrul Ardealului şi la „Fin­tina fetei“ din nordul, Banatului. BBI B B ■ I­ B B I B B I B ............................................IIBIIIilIBaBIBIB IBIBBBIBlIBBflHBBBSBHBBQBBB« ISHBBBBBîBBaBgBaBBBiHBBEEî®® BBBeBiaiBBlBlOHBBiaBSBBiBB­BBlBI­BBBBtBCBIIISBBBIBBil » ■< STIATI­CA... * O tonă de ţiţei dă aceeaşi cantitate de pro­duse de bază pentru industria chimică ca şi 15 tone de cărbune brun.TM * Ursul polar poate ajunge la o lungime de 2,75 m? El vinează foci, reni, vulpi polare şi pă­sări. El se hrăneşte, de asemenea, cu verdeţuri şi hoituri. Acest animal puternic este un înotător excepțional. * Masele plastice spongioase din polistiren sunt de 30 de ori mai ușoare decit pluta... * In decurs de 50 de ani, ceea ce reprezintă o microsecundă pentru geologi. Polul magnetic sudic, care se află în prezent chiar pe cercul po­lar, se deplasează cu 500 de km. * In orașul Mersin din Turcia s-a întîmplat de curind un fenomen neobișnuit. Mii de mici broaș­te, aduse de ploaie, au acoperit străzile, făcind automobilele să derapeze. Medalion WAGNER verii şi tinereţii, ră­pită de titani, In tetralogia wagnerir­ană de Konstantin Simonov - African (abr.)­ 11. Soarele Aide­­ei Singurati­că; 12. Operă de Wagner( despre a cărei muzică Ceai­­kovski spunea câ „împărăţia luminii, a adevărului şi fru­museţii îşi găseşte o desăvîrşită întruchipare“ - Notă mu­zicală ; 13. La sfîrşitul unor cărţi — Floare în... ochi “ ; 14. Marinarul nor­vegian din „Olandezul zburător“ — cintăreţi din Nürnberg“ cea mai opti­mistă operă wagneriană (neart.). VERTICAL : 1. „... şi revoluţia“ tra­tat scris de Wagner în 1849 — Operă de Wagner, a treia parte a tetralogiei, una din culmile creaţiei marelui com­pozitor ; 2. Admiraţie (fig.) - Instru­mentul vechilor aezi - Radu Aldules­­cu ; 3. Tonalitatea „Polonezei“ pentru plan op. 2 de Wagner - l-a inspirat lui Ceaikovski celebra sa compoziţie „Francesca da Rimini“ - Trei petale de lalea ! ; 4. Cele de radio râspindesc muzica marelui compozitor (sing.) — Pronume - A conduce o navă ; 5. Loz... amestecat - Oraşul Filarmonicii „Mol­dova" - Conducătorul polovţienilor din opera „Cneazul Igor“ de Borodin ; 6. Din Rienzi — Cesin — Moluşte gaste­ropode - Din Serov ; 7. Sachs, Erik, Eva, in operele wagneriene - Auzind pentru prima oară la Leipzig această celebră uvertură a lui Beethoven, Wag­ner se hotărăşte să compună şi el ; 8. Cei care au dat numele lor tetra­logiei wagneriene - Lege ! ; 9. Nu­meral ** Prepoziţie latină — Partea doua a tetralogiei ; 10. îngreunat cu lest — Veste ; 11. Unsoare fluidă - Cunoştea - Anason ; 12. „Novicea... Palermo“ operă comică de Wagner, după Shakespeare - La intervale mari — Liniate ! ; 13. Notă muzicală — O o­peră scrisă de Wagner în ultimii cinci ani ai vieţii şi intitulată „Mister sce­nic solemn“ , 14....... sau lupta cîntă­reţilor de la Wartburg“, compusă de Wagner după un libret propriu inspi­rat de o veche legendă germană - 1348 şi 1369/1874 cînd R. Wagn­er a compus ultima parte a tetralogiei - „Amurgul zeilor“. P. MARIN ÎMm­i pare mulţu­­­mit de darul ce l-a primit de ziua lui. Foto: G. PAUL Nr. 5203 CALEIDOSCOP Petrol pe lună ? Cunoscutul fizician englez Libby afirmă că pe fundul craterelor din Lună se găsesc mări de petrol. Ipoteza lui se bazează pe faptul că in numeroşi meteo­riţi s-a constatat exis­tenţa parafinei. Libby presupune că aceasta a fost adusă de nu­­meroşi meteoriţi răs­­pîndiţi pe suprafaţa Lunii. Din hidrocarbu­rile acumulate pe su­prafaţa Lunii s-au for­­mat în decursul vremu­rilor rezerve bogate de „petrol, lunar“. Un elefant rar Se ştie că în sud-es­­tul Asiei elefanţii nu sunt de loc o raritate. Totuşi, în grădina zo­ologică din Rangoon există un elefant care atrage necontenit o ma­re mulţime de vizitatori. Spre deosebire de toţi ceilalţi elefanţi din lu­me, de culoare cenu­şie, acesta este un e­­lefant alb. El are corpul acoperit cu păr pielea de culoare roz, iar ochii albaștri. Record trist In regiunea industria­lă Ruhr, din R.F. Germană, se degajă anual in aer o cantitate de 5,1 milioane tone de praf şi cenuşă. Şi cum a­­colo trăiesc 5 milioane de locuitori, înseamnă că unei perechi de plă­­mîni îi revine cam o tonă de praf pe an. Regiunea Ruhr deţine o tristă întiietate pe în­treaga lume, în ce pri­veşte bolile pulmonare. Acolo medicii nu pot da decit un singur sfat pacienţilor lor: să stea cit mai puţin „la aer“. Cai ponei în miniatură în urma unei munci susţinute de ciţiva ani de zile, lucrătorii unei ferme zootehnice din Brazilia au reuşit sa ob­ţină o nouă rasă de­­cai ponei a căror înăl­ţime nu depăşeşte 50 cm. Cei 6 cai miniatu­ră au fost vinduţi dife­ritelor grădini zoologi­ce din continentul a­­meri­can. *' : iiiiiiim­s POVESTE... pentru oameni mari Nu de cei mici voi povesti... (E clar că dinşii sunt... copii!) Ci despre-acei... mai „mărişori“ Ce au, mă rog, „povestea“ lor, Şi care, după ani şi zile Prezintă semne... infantilei Cunosc un june amorez Cu......Te ador“ şi... „Divorţez", Ce-ades cu Lia, Mia, Pia, Se joacă......de-a căsătoria“ I Ştiu o „vedetă“ cu „rol mare“, Maestră-n zîmbet şi-alintare, Ce vrea omagii de sibilă, Prin jocul ei, ca de... copilăl La un control, pe cel „abil“ II vezi „naiv“ ca un... copiii Sau pe un altu­l întîlneşti umblind (la „resturi“) cu... poveştii Şi mai cunosc şi alţi părinţi, Care nici ei, nu-s prea... „cuminţi“! • » ■ ■ ■ « Iertaţi-mă, voi, dragi copii, Că mi-am permis, deci, a vorbi in graiul, tors din poezia ce leagănă copilăria... Dar mă gindesc că bine-ar fi Ca toţi aceşti „majori copii“, In voi, o pildă, să găsească de puritate sufletească... Şi Cum de-aceştia păţi să zici Intr-adevăr, că-s oameni „miei“, Ca să ne fie azi pe plac, Aş vrea să spună: „Nu mai faci“, S.G. HOROVITZ Fără cuvinte MICROFOILETQN Cică sunt ghinionist Dăunăzi m-am enervat. Deşi, măr­turisesc, sunt un om foarte calm. Dar nu puteam altfel. Prea s-au luat toţi de mine. Cică, spuneau ei, cu tine nu­mai de ghinion avem parte. N-o sâ mai mergem nicăieri împreună. M-am enervat tocmai pentru faptul că prie­tenii mei nu aveau dreptate. Eu nu purtam nici o vină. Şi apoi judecaţi şi dumneavoastră... Ne-am dus împreună la grădina „Teatrului de vară“ să vizionăm filmul „Cerul n-are gratii“. Ne-am dus cu un sfert de oră înainte de începerea fil­mului. Am vrut să scoatem bilete, dar casiera ne-a spus : - Aşteptaţi să se adune o sută de spectatori, căci altfel nu dăm film. Am protestat. Fără rezultat. In cele din urmă am hotărit să aşteptăm pe cei 95 de spectatori, pină la o sută (noi eram 5). Numărul a început să crească. Dar ce folos, noii veniţi nu erau optimişti ca noi.­­Cind primeau răspunsul casieriţei plecau imediat. - De ce nu staţi, tovarăşi ? Acuşi sintem­ o sută ! încercam eu să-i o­­presc. Unii au înţeles. Alţii insă au plecat. S-a făcut timpul de începerea filmului. Eram la intrare vreo 60 de oameni. Casiera insă tot nu ne dădea bilete. - Nu sinteţi o sută. N-avem voie să dăm film decit de la o sută de spectatori in sus ! - ne-a spus din nou casiera. - Bine, zic eu, dar au trecut pe aici mai mult de o sută. De ce nu ne-aţî dat bilete ? Şi după această discuţie toţi prie­tenii mei au sărit cu gura pe mine­- Ghinionistule, să nu mai mergi cu noi niciodată !­­ Staţi fraţilor, de ce mă acuzaţi degeaba ! Şi căutind să-i liniştesc i-am invitat la sală, la cinematograful­­,victoria“­ unde rulează tot „Cerul n-are gratii“. Dar aşa-i cînd omul n-are ce face ! Vorba ceea : „Pasărea pe limba ei piere“. Nu că aici n-ar fi rulat filmul. A rulat. Am avut şi locuri foarte bune, însă pe la jumătatea filmului, nu ştiu ce se în­­timplase, am avut nefericirea sâ asis-­­tăm la cinci întreruperi. Inchipuiţi-vă în ce stare mă aflam. Toţi trăgeau de mine. Pe mine mă treceau năduşelile. Nu sunt superstiţios şi eram sigur că eu nu port nici o vină şi mă gîndeam cum să demonstrez acest lucru. N-am putut. Prietenii mei au plecat de la film su­păraţi. Eu insă, ştiind cine-î vinovat de toate acestea, am rămas să scriu această întimplere In condica­te su­gestii şi reclamaţii. Voiam să-i rog ceva pe tovarăşii din conducerea în­treprinderii cinematografica regionale de stat lași. Dar n-am putu s­­crie acolo. Condica era încuiată... Un spectator ifer. confs­­MfiSB­BMigy I JL . ­

Next