Flacăra Iaşului, iunie 1966 (Anul 22, nr. 6134-6159)

1966-06-01 / nr. 6134

hacara lAsriri pagina 2m Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din industria construcţiilor de maşini (Urmare din pag. 1) metodă trebuia să stea în mai mare măsură în atenţia uzinelor furni­zoare. Să se utilizeze pe scară lar­gă chestionare-tip în aşa fel Întoc­mite încît să asigure obţinerea unor date concludente şi utile, să se or­ganizeze grupe de urmărire la bene­ficiari a utilajelor livrate. Schimburi de experienţă în ţară, studii în stră­inătate, examinarea aprofundată a unor modele de referinţă, ca şi ana­liza comparativă a cataloagelor de produse ale diferitelor firme con­structoare din lume — au arătat vor­bitorii — ar trebui să constituie, de asemenea, într-o mai mare măsură, mijloace pentru continua ridicare a calificării şi îmbogăţirea documentă­rii proiectanţilor şi executanţilor de maşini-unelte. Ing. Alexandru Roşea, directorul întreprinderii „Electro-Mureş" — Tg. Mureş, ing. Sanda Popescu, construc­­tor-şef al Uzinei „Electronica", şi alţi participanţi la discuţii s-au ocu­pat de problemele industriei electro­tehnice. Ei au arătat că necesi­tatea ca investiţiile prevăzute în a­­cest sector, de 3,5 ori mai mari decât în cei cinci ani precedenţi, să fie reali­zate într-un ritm accelerat, incit mo­dernizarea şi dezvoltarea uzinelor e­­xistente să fie efectuate cit mai urgent, iar cele 8 noi întreprinderi, ce se vor construi, să intre în funcţiune cit mai grabnic, cu întreaga lor ca­pacitate. S-a relevat că la realizarea sarcinii de a se asimila şi moderniza în 5 ani 2.000 tipodimensiuni de produse trebuie să dea un aport mai sub­stanţial Institutul de cercetări şi pro­iectări­ electrotehnice. Se cere inten­sificarea cercetării proprii din partea specialiştilor care lucrează în insti­tutele departamentale şi laboratoarele uzinale, precum şi valorificarea de­plină şi cît mai operativă a licen­ţelor şi documentaţiilor tehnice pro­curate de peste hotare. In subraftura radio-electronică, ca şi în alte do­menii, trebuie să-şi găsească un larg cîmp de aplicare acţiunea de tipi­zare a unor produse şi subansamble, elaborarea unor aparate unitare din punct de vedere funcţional, construc­tiv şi tehnologic. In multe cazuri, nivelul tehnologic al execuţiei ar putea fi îmbunătăţit prin utilizarea unor scule complexe, de înaltă teh­nicitate, prin probe de laborator e­­xecutate cu mai mare atenţie. Vor­bitorii au arătat, de asemenea, că vor fi depuse eforturi mai susţinute de­cit pină acum în privinţa diversi­ficării şi îmbunătăţirii calităţii pro­duselor electrotehnice de larg con­sum, pentru ca, printr-o mai strînsă colaborare cu comerţul şi o mai te­meinică cunoaştere a cererii pieţei, să se poată satisface mai bine ce­rinţele şi preferinţele cumpărătorilor. Posibilităţile de a asigura, în tot mai bune condiţii, piesele de schimb necesare întreprinderilor din diferite ramuri ale economiei au fost ana­lizate de ing. Mircea Bilă, director general al uzinei „Steagul roşu" — Braşov, şi de alţi vorbitori. Ei au su­bliniat că piesele de schimb constituie un produs care nu trebuie subapreciat. Sporirea cantităţii acestora se va putea obţine — desigur — prin darea în exploatare a noi capacităţi, dar mai cu seamă prin utilizarea­­raţională a tuturor capacităţilor de producţie existente, asigurarea unei continui­tăţi şi ritmicităţi a fabricaţiei lor, prin ridicarea nivelului tehnologiei lor de execuţie, printr-o maximă exigenţă în privinţa calităţii. Este imperios necesar totodată ca utilajele să fie exploatate şi întrebuinţate corect de către beneficiari, incit să nu se u­­zeze şi să nu aibă nevoie de repa­raţii decit după o cît mai îndelun­gată funcţionare, diferitele piese să nu­ se înlocuiască decit dacă sunt intr-adevăr de nefolosit, să se re­condiţioneze oriunde şi oricînd a­­cest lucru este posibil. Unii vorbitori, între care Aurel Boghici, directorul Uzinei mecani­­ce-Sinaia, şi Cornel Berian, mun­citor la Uzina mecanică-Cugir, s-au ocupat, în intervenţiile lor, de ne­cesitatea dezvoltării şi îmbunătăţirii activităţii sculăriilor şi altor secţii auxiliare. Ei au arătat că există în­că suficiente posibilităţi de îmbună­tăţire a organizării producţiei, de in­troducere a unor tehnologii moder­ne, specifice fabricaţiei de scule. Referindu-se la experienţa pro­prie în acest domeniu, ei au re­levat­ o seamă de metode de hiera moderne aplicate, ca lipirea plăcuţelor cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă, tratamentul izoter­­mic al sculelor din oţeluri rapide, fosfatarea, cromarea dură etc. Ei au propus studierea posibilităţii ca sculele standardizate să fie produse exclusiv în uzinele specializate, incit să poată fi procurate cu uşurinţă, iar uzinele să nu mai fie obligate să-şi confecţioneze singure şi asemenea scule. Ion Tudose, adjunct al ministru­lui petrolului, Constantin Scar­­lat, ministrul industriei chimi­ce, Ion Căpăţină, directorul uzi­nelor „Semănătoarea" din Capitală, Petre Moldovan, vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii, Ioan Cristea, directorul Şantierului naval din Olteniţa, Mihai Mihăiţă, adjunct al ministrului căilor ferate şi alţii, au reliefat, în cuvîntul lor, însemnatul aport adus de industria constructoare de maşini la dotarea celorlalte ramuri ale economiei na­ţionale cu maşini, utilaje şi instala­ţii de înaltă tehnicitate. Moder­nele instalaţii de foraj, utilajele şi instalaţiile pentru prelucrarea ţiţeiu­lui, cunoscute şi apreciate atît în ţară, cît şi în străinătate, au permis petroliştilor să introducă noi meto­de de lucru şi tehnologii, care au dus la sporirea producţiei, la valo­rificarea superioară a fiecărei tone de ţiţei prelucrat. Constructorilor de utilaj petrolier li s-a cerut să con­tribuie şi mai mult in viitor la creş­terea producţiei de instalaţii de fo­raj de mare adîncime. In ce priveşte dotarea industriei chimice, s-a subliniat că specialiştii din­­ această ramură şi constructorii de maşini sunt chemaţi să-şi inten­sifice eforturile pentru asimilarea­­într-un timp cît mai scurt a unor linii complete de fabricare a amo­niacului, îngrăşămintelor cu azot şi fosfor, produselor sodice, maselor plastice şi altor produse de mare însemnătate pentru economia naţio­nală. Este important şi în acest sector — ca şi în altele­­— să se a­­corde atenţia cuvenită respectării termenelor contractuale şi calităţii utilajelor pentru a se evita întîr­­zieri în punerea în funcţiune a unor obiective sau uzarea prematură a u­­tilajelor executate. înzestrarea într-o măsură tot mai mare a sectorului minier cu nu­meroase tipuri de maşini şi utilaje a permis mecanizarea unor impor­tante lucrări în subteran. Ţinînd seama de sarcinile sporite ce revin în cincinal acestei ramuri, se im­pune asimilarea în fabricaţie a unor noi tipuri de maşini şi utilaje pen­tru extinderea mecanizării lucrări­lor de susţinere în s­abataje, a ope­raţiilor de tăiere şi încărcare, mări­rea capacităţii de transport în sub­teran, sporirea securităţii prin fabri­carea de noi aparate antigrizutoase.­­A fost relevat faptul că în ultimii şase ani constructorii de maşini au trimis oamenilor muncii de pe o­­goare peste 100 de tipuri de maşini agricole diverse, patru tipuri de tractoare, peste 80.000 combine de cereale şi de recoltat porumb, se­mănători şi alte utilaje, dintre care multe la nivelul realizărilor tehnice pe plan mondial, îndeplinirea sarci­nilor trasate de partid pentru dez­voltarea multilaterală a agriculturii, lărgirea şi modernizarea continuă a bazei sale tehnico-m­ateriale necesită diversificarea producţiei de tractoare, sporirea producţiei şi a sortimentu­lui de instalaţii şi utilaje, îndeosebi a celor pentru lucrările de hidro­amelioraţii, o mai bună aprovizio­nare a unităţilor agricole cu piese de schimb. A fost subliniată, de asemenea, contribuţia întreprinderilor producă­toare de material rulant, de autove­hicule şi nave la dotarea ramurii transportului. S-a arătat, totodată, necesitatea luării unor măsuri pentru asimilarea, şi omologarea într-un timp mai scurt a noilor produse şi în­deosebi a acelora ale căror licenţe au fost cumpărate din străinătate, pentru îmbunătăţirea în continuare­, a calităţii vagoanelor de călători şi marfă, producerea de noi tipuri de instalaţii de automatizare şi teleco­municaţii şi ridicarea performanţe­lor celor existente. Referindu-s® la problemele ex­portului de maşini, utilaje şi insta­laţii, o seamă de vorbitori au relie­fat progresele obţinute în acest do­meniu şi au dezbătut metodele pen­tru menţinerea şi creşterea presti­giului produselor româneşti pe piaţa mondială. Vasile Abrudan, director general al Uzinei de vagoane din Arad, Dumitru Butuc, maistru la Fa­brica de rulmenţi din Bîrlad, şi alţii s-au declarat de acord cu sublinie­rea făcută în raport privitor la fap­tul că stabilitatea şi sporirea volu­mului produselor noastre pe pieţele externe depinde de ridicarea perma­­nentă a performanţelor tehnico-eco­­nomice a produselor, de adaptarea operativă a producţiei la particulari­tăţile pieţei şi cerinţele beneficiari­lor externi. In legătură cu aceasta, ei au arătat importanţa unei mai strînse colaborări între Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerul Comerţului Exterior pen­tru stabilirea şi lansarea din timp a comenzilor pentru export, pentru prospectarea pieţelor externe, ca şi necesitatea organizării unor servicii de documentaţie şi asistenţă tehnică ale întreprinderilor furnizoare în ţările unde se exportă produsele a­­cestora. Problemele cercetării ştiinţifice, ale proiectării şi asimilării de noi ma­şini şi utilaje, în lumina măsurilor luate de conducerea partidului şi statului pentru creşterea contribuţiei ştiinţei şi tehnicii în opera de de­­săvîrşire a construcţiei socialiste, au fost abordate de acad. Remus Răduleţ, vicepreşedinte al Academiei Repu­blicii Socialiste România, prof. ing. Constantin Dinculescu, preşedintele Consiliului Naţional al­ Inginerilor şi Tehnicienilor, dr. ing. Ion Roman, directorul Institutului de cercetări tehnologice pentru construcţia­ de maşini, Alexandru Heinrich, direc­tor tehnic al Uzinelor „Electropu­­tere" Craiova, ing. Ion Barbu, de la Institutul de cercetări şi proiectări electrotehnice şi de alţi vorbitori. Evocînd creaţiile unor iscusiţi meş­teri, contribuţia unor personalităţi ilustre ale ştiinţei şi tehnicii româ­neşti, vorbitorii au arătat că acestea sunt mărturii ale posibilităţilor crea­toare ale poporului nostru, cărora li se deschid largi posibilităţi de va­lorificare în condiţiile industrializării ţării. Cei peste 15.000 de lucrători din laboratoarele şi institutele de cercetări din ramura construcţiilor de maşini constituie un valoros fond de cadre, care şi-a dovedit posibilităţile creatoare prin realizări de seamă re­flectate atit în nivelul tehnic şi per­formanţele funcţionale ale produselor, cît şi în metodele de fabricaţie a­­plicate. In legătură cu cercetările din u­­nităţile secţiei de ştiinţe tehnice a Academiei s-a arătat că, printr-o colaborare strînsă cu unităţile de cercetare departamentale, trebuie a­­cordată o atenţie sporită finalizării şi aplicării în producţie a rezulta­telor cercetărilor. Colaborarea dintre cercetători, proiectanţi şi constructori va trebui să se materializeze în a­­bordarea şi rezolvarea operativă a unor probleme majore de interes a­­cut pentru economia naţională. Un aport de mare însemnătate în acest sens îl va constitui înfăptuirea pro­punerilor făcute în consfătuire, pri­vind înfiinţarea unor institute de cer­cetări şi proiectări specializate in cîteva grupe de produse complexe : autovehicule şi tractoare, utilaj chi­mic, cazane şi agregate de ardere etc., dotate cu ateliere de prototi­puri şi laboratoare de încercări, Chiar şi în cazurile :.Cînd, pentru a se cîştiga timp, se achiziţionează licenţe, este necesar să se dezvolte activitatea de cercetare proprie. A fost relevat exemplul pozitiv al co­lectivului Uzinei „Electroputere“ care a adus importante îmbunătăţiri loco­motivei Diesel electrice de 2.100 C.P., ridicînd performanţele sale teh­­nico-funcţionale şi siguranţa în ex­ploatare. Totodată a fost criticat fap­tul că în asimilarea fabricaţiei unor produse pentru care s-au achiziţionat licenţe, ca de pildă frînele „Knorr" (la Uzinele „23 August“), s-au mani­festat întârzieri care produc cheltuieli nejustificate de devize. Pe baza ex­perienţei de pină acum, vorbitorii au făcut propuneri privind scurtarea ciclurilor de asimilare, întocmirea pentru fiecare obiectiv in parte a unor grafice detailate de programa­re a pregătirii tehnice, precizarea a­­tribuţiilor şi stimularea materială a uzinelor în stabilirea şi îndeplinirea sarcinilor de asimilare a produselor noi. Relevîndu-se progresele în dez­voltarea activităţii de concepţie con­structivă şi tehnologică din uzine, s-a arătat necesitatea orientării spre această muncă a celor mai bune ca­dre de specialişti, a îmbunătăţirii organizatorice a întregii activităţi de pregătire tehnică în vederea asimi­lării produselor noi. Vorbitorii au accentuat, de asemenea, importanţa deosebită a îmbogăţirii documentării tehnice a cercetătorilor, proiectanţi­lor, inginerilor şi tehnicienilor din sectoarele de concepţie ale uzinelor cu tot ce apare nou in ştiinţa şi tehnica mondială, propunindu-se în­mulţirea acţiunilor iniţiate în acest scop de către Consiliul Naţional al­ inginerilor şi tehnicienilor. Ştefan Bălan, ministrul învăţămîntu­­lui, ing. Ilie Şerbănuţ, directorul grupului şcolar „Unirea" din Bucu­reşti, şi alţii au abordat problema asigurării cadrelor necesare indus­triei construcţiilor de maşu­ni. Ei au arătat că fondurile alocate în cinci­nal şcolilor aparţinând M.I.C.M. vor fi de peste opt ori mai mari decât în anii şesenatului, că fiecare leu trebuie gospodărit cu cea mai mare chibzuinţă şi în acelaşi timp trebuie valorificate în mai mare măsură posibilităţile locale de dotare a şco­lilor cu material didactic prin con­tribuţia întreprinderilor. Au fost făcute propuneri privind organiza­rea şi îndrumarea mai competentă a practicii în producţie a elevilor, îmbunătăţirea programelor în strînsă corelaţie cu cerinţele actuale ale pro­ducţiei din diferite sectoare. Reluînd ideea formulată în raportul prezen­tat la consfătuire, vorbitorii au sub­liniat că în unele întreprin­deri, inginerii trebuie folosiţi mai raţional, repartizaţi in locurile cheie, orientaţi, spre problemele e­­senţiale ale organizării ştiinţifice a producţiei, asigurînd stabilitatea lor şi degrevîndu-i de diferite sarcini administrative. Realizarea la timp şi în condiţii de eficienţă sporită a programului de investiţii a stat în atenţia mul­tor vorbitori, printre care Dumitru Fuiorea, directorul Şantierelor nava­le Constanţa, Ion Fătăceanu, direc­torul Institutului de proiectări pen­tru construcţii de maşini, şi ing. Constantin Nicu, directorul general al Uzinei „Progresul" — Brăila. Ei au analizat sarcinile ce le revin, ca beneficiari, pentru scurtarea timpului de execuţie şi pentru re­ducerea costului lucrărilor şi au a­­rătat modul în care noile capaci­tăţi de producţie, înaltul nivel teh­nic la care sunt realizate vor in­fluenţa calitatea şi performanţele tehnice ale produselor, se vor spori gradul de competitivitate pe pieţele externe. A fost subliniată necesita­tea unei colaborări strînse între be­neficiari şi proiectanţi, în alegerea celor mai bune soluţii şi realizarea practică a acestora la un înalt ni­vel calitativ. S-a subliniat că buna calita­te a proiectelor depinde, de mul­­­­te ori, de operativitatea cu ca­re sunt informaţi proiectanţii des­pre materialele şi utilajele care se produc în ţară. S-a relevat, de ase­menea, că una din sursele princi­pale de ridicare a eficacităţii in­vestiţiilor este urmărirea atentă a realizării, în timpul cel mai scurt, a parametrilor proiectaţi pentru noile obiective intrate în funcţiune. Pentru aceasta s-a propus ca la fie­care obiectiv important să fie stabi­lit un colectiv permanent, format din proiectant, constructor, benefi­ciar, care să răspundă până la a­­tingerea parametrilor proiectaţi. Ing. Emil Oniga, directorul ge­neral al Uzinelor „Tractorul" — Bra­şov, Ion Constantin, muncitor la Uzinele „Griviţa Roşie", ing. Niţă Constantin, vicepreşedinte al Comi­tetului pentru Protecţia Muncii, şi alţi vorbitori s-au referit la realiză­rile obţinute şi preocupările de viitor în organizarea ştiinţifică a producţi­ei, în creşterea, pe această cale, a eficienţei economice a activităţii în­­­treprinderilor respective. Au fost re­levate, printre altele,, succesele u­­nor colective, ca cele de la Uzine­le mecanice şi Uzina „Electromo­tor" din Timişoara, în ridicarea in­dicilor de folosire a maşinilor şi uti­lajelor, experienţa uzinei „înfrăţi­rea” — Oradea în organizarea de fluxuri tehnologice închise, simpli­ficarea planificării şi urmărirea o­­perativă a producţiei, metodele folo­site într-o serie de unităţi pentru asigurarea asistenţei tehnice la lo­cul de muncă, aprovizionarea rit­mică termico-materială, folosirea din plin a timpului de lucru fete. Vorbi­torii au arătat, totodată, unele lip­suri şi greutăţi ce mai persistă în activitatea de organizare a produc­ţiei, în aprovizionarea tehnico-ma­­terială şi au făcut propuneri pentru Înlăturarea acestora. In legătură cu folosirea raţională a capacităţii ma­şinilor şi utilajelor, s-a arătat că trebuie redus timpul de imobilizare a acestora pentru reparaţii, progra­marea lor în trei schimburi de lucru. Ministerul ar trebui să studieze so­luţii de redistribuire a utilajelor care stau nefolosite în unele între­prinderi. Vorbitorii s-au declarat de acord cu analiza făcută în raport problemelor stabilirii unor norme mai stimulatoare, cu o temeinică fundamentare ştiinţifică, asigurării la timp a documentaţiei tehnologice, îndrumării tehnice competente la fiecare loc de muncă. A fost apre­ciată propunerea de a se preciza mai bine sarcinile serviciilor de or­ganizare a producţiei din întreprin­deri, incit ele să aibă o strînsă şi permanentă legătură cu toate com­partimentele întreprinderii. A fost arătată, de asemenea, ne­cesitatea ca organizaţiile de cerce­tări şi proiectări, serviciile de con­cepţie din uzine şi consiliile teh­­nico-ştiinţifice ale ministerului de resort, toţi cei care organizează şi conduc procesele de muncă să în­treprindă, in continuare, măsuri pen­tru respectarea normelor de protec­ţia muncii, să se manifeste mai multă grijă pentru respectarea timpului legal de lucru. O serie de vorbitori s-au referit la cooperarea dintre întreprinderi. Printre aceștia, ing. Ştefan Constan­­tinescu, adjunct al ministrului in­dustriei metalurgice, a vorbit despre preocupările întreprinderilor siderur­gice de a pune la dispoziţia con­structorilor de maşini, la termenele stabilite şi conform contractelor, un sortiment mai larg de produse, de a îmbunătăţi necontenit calitatea aces­tora. A fost făcută propunerea ca ministerele să sincronizeze dezvol­tarea capacităţilor de producţie a uzinelor coordonatoare şi furnizoare. Mai mulţi vorbitori, printre care Ion Purcărea, contabil şef la Uzinele de tractoare din Braşov, s-au ocupat de problema descoperirii şi valo­rificării unor noi rezerve interne, in scopul sporirii productivităţii muncii, reducerii preţului de cost şi reali­zării de beneficii peste plan. Ei au subliniat că in această privinţă au o mare importanţă ridicarea calificării şi specializarea personalului, folosi­rea de norme de consum stimula­toare, aprovizionarea cu materiale într-o corelaţie mai strînsă cu nevoile producţiei. Au fost amintite, totodată, deficienţele care există în activita­tea economico-financiară desfăşurată în întreprinderi şi s-au făcut propu­neri pentru îmbunătăţirea continuă a eficienţei economice a producţiei. •S-a relevat, printre altele, necesitatea utilizării mai raţionale a fondurilor alocate, a înlăturării unor cauze care duc la sporirea preţului de cost, la nerealizarea planului de beneficii , transporturi cu mijloace costisitoare, aprovizionări, peste necesarul curent, modificări dese în planul de produc­ţie etc. In legătură cu faptul că un element important al preţului de cost îl reprezintă metalul, s-a arătat că in uzinele constructoare de ma­şini s-ar putea economisi mari can­tităţi de metal printr-o preocupare mai mare pentru livrarea laminatelor la toleranţe minime şi la lungimi fixe. Abordînd problema îmbunătăţirii stilului şi metodelor de muncă, Mihai Dumitraşcu, inginer-şef la U­­zina „Unic" din Satu Mare, Constan­tin Anghel, secretarul Comitetului de partid de la Uzina nr. 2 din Braşov, ing. Rovin Rustan, director general al Uzinei „Vulcan" din Bucu­reşti, şi alţii au subliniat necesita­tea adaptării necontenite a metode­lor de conducere a întreprinderilor la schimbările intervenite în tehnică, în procesul de producţie. Pentru a­­ceasta va trebui să se manifeste o mai mare operativitate în populari­zarea şi generalizarea experienţei înainta­te, folosind mai larg una din metodele de mare eficienţă — orga­nizarea periodică a schimburilor de experienţă. Competenţa cu care cadrele teh­nice din întreprinderi au ştiut să re­­­ zolve cu succes multe din proble­mele complexe ale asimilării unor produse noi — au spus vorbitorii — justifică propunerea făcută în cadrul dezbaterilor de a se analiza posi­bilitatea ca modernizarea produselor curente, lărgirea gamelor de produse curent fabricate, asimilarea unor pro­duse de mai mică complexitate să fie coordonate la nivelul uzinelor. In acest fel activitatea organelor a­­paratului central, a direcţiilor gene­rale şi serviciilor din minister ar putea fi mai mult axată pe proble­mele mai de ansamblu şi de pers­pectivă ale muncii de conducere şi îndrumare a uzinelor. S-a scos in evidentă că practica analizelor fă­cute in minister urmate numai de întocmirea unor planuri de mă­suri nu e suficientă și că e absolut necesara urmărirea modului de realizare a acestora. Rezumînd activitatea de îndrumare doar la forma dispeceratului zilnic pentru re­zolvarea unor sarcini curente în re­laţiile dintre ministere şi uzine au apărut forme greoaie, care au dus la irosire de muncă, la un volum mare de corespondenţe şi un număr exa­gerat de deplasări de la uzine spre minister şi invers. In acelaşi timp, unele întreprinderi au fost vizitate rar de cadrele de conducere şi specia­liştii dn direcţiile generale. Ei au arătat că este necesar să crească răspunderea ministerului pentru în­drumarea întreprinderilor, să fie fo­losită în mai mare măsură practica sprijinirii acestora prin deplasări ale specialiştilor cu sarcini concrete. Referindu-se la sarcinile trasate de Congresul al IX-lea al partidului, privind creşterea continuă a rolului şi competenţei organelor şi organi­zaţiilor de partid in conducerea eco­nomiei, tovarăşii Viorel Metea, prim­­■■ secretar al Comitetului orăşenesc Braşov al P.C.R., şi ing. Trandafir Cod­rlă, secretar al comitetului re­gional Banat al P.C.R., şi alţi vor­bitori au înfăţişat consfătuirii expe­rienţa unor organe de partid în a­­cest domeniu. Organizarea de con­sfătuiri şi analize periodice pentru dezbaterea unor probleme economice, constituirea de colective de activişti de partid şi specialişti, care au stu­diat diferite aspecte ale producţiei, sprijinind conducerile întreprinderi­lor în aplicarea unor măsuri tehnico­­organizatorice în vederea realizării şi depăşirii sarcinilor de plan, pre­cum şi folosirea altor metode au contribuit la îmbunătăţirea activită­ţii economice în numeroase între­prinderi, la mobilizarea colectivelor pentru mai buna organizare a pro­ducţiei şi a muncii, la înlăturarea deficienţelor existente in unele sec­toare. Vorbitorii au arătat că uneori mi­nisterul a lăsat problema organizării ştiinţifice a producţiei pe seama or­ganelor şi organizaţiilor de partid. Amintind o serie de proble­me a căror rezolvare intră în a­­tribuţiile directe ale ministerului şi conducerilor de întreprinderi, vorbi­torii au subliniat că şi pe viitor organizaţiile de partid vor desfăşura o largă activitate de mobilizare a oamenilor muncii pentru descoperi­rea şi valorificarea rezervelor in­terne ale întreprinderilor în vede­rea creşterii eficienţei economice a întregii activităţi productive, ridi­­cîndu-şi continuu rolul şi­­ competen­ța în conducerea economiei. * Maşinista Geta Nechifor de la Fabrica ele confecţii din Bîrlad se află de la începutul anului printre evidenţiatele în întrecerea socialistă, depăşind zilnic sarcinile de plan cu 5—8 la sută. Săptămîna pe ecrane Un film pentru un cîntec Gianni Morandi cintă inimos. Şi are un farmec tineresc care ÎI ih.ee îndată simpatic, cu atît mai mult cu cit, nefiind actor, nu ştie să joace, ci se comportă lejer ca şi cum s-ar afla Intr-un cerc de prieteni. Gestul lui este spontan, necăutat, nestudiat, şi asta îl face pe spectator ca, de la Început, să acorde Ulmului cir­cumstanţe şi să-şi manifeste dispo­ziţia de a asista la o comedioară uşurică, iară pretenţii şi fără o ţi­nută artistică riguroasă. Publicul iu­beşte muzica uşoară, se dă un vint după ea (după muzica uşoară bună, fireşte). Publicul iubeşte muzica u­­şoară şi cineaştii ştiu asta ,­ ştiu şi, unii, uneori, (vai, prea des !) pro­fită şi in loc să facă Urme artistice, fac un fei de alambicări pripite, în­noadă fals nişte conflictuleţe de mân­­tuială, în schimb au grijă să găseas­că o vedetă cu voce foarte bună. Şi cu asta Ulmul e gata. Am văzut destule Ulme cu Sara Montiei, cu Domenico Modugno şi cu alţii. Rar, se intilnesc insă filme şi regizori care vor să facă artă şi cu aseme­nea prilejuri (Vă amintiţi de „Ti­nerii“ ?). Regizorul italian Ettore Fizzarotti n-a vrut să se complice. El a vrut pur şi simplu să ni-l prezinte pe Glanui Morandi. Şi ni l-a prezentat (băiatul merita), dar a făcut-o cu aşa de mare zgircenie. Incit spectatorul care a venit să-l asculte Îşi pierde răbdarea pină ce eroul e pus, In slirşit, să evite. Cîntă, şi pe urmă iar urmează nişte peripeţii banale, care nu se mai termină şi pe urmă Morandi mai cîntă o dată. In total cîntă de cinci ori. Un singur cîntec insă ciştigă publicul cu adevărat­­ „Ritornero in ginocchio da te“ care dă şi titlul Ulmului „In genunchi mă întorc la tine". FinalulIn care se cîntă această melodie, cunoscută deja la noi, este izbutit nu numai da­torită frumoasei interpretări, ci şi unul foarte tineresc şi sincer happy­­en d­in care cei doi îndrăgostiţi a-­teargă unul spre altul plini de spe­ranţă. Nu original, dar bine reali­zat, finalul repară (cit poate) plati­tudinile scenariului şi ale dialogu­lui cu haz inoculat strngaci. Reţi­nem, în afară de Gianni Morandi, pe Laura Elrikian (Caria) şi pe Nino Taranto (Todisco), acesta din urmă cunoscut actor de comedie („Regele Neapolului“, „Cei patru câ­lugari", „Doi colonei", „Soţii in oraş"), dar care aici a fost încorsetat intr-un rol de o banalitate sufocantă. STELIAN OBREJA JOCURI ORIZONTAL: 1) Geniul muzicii noastre culte — Operă de Puccini ■; 2) Melodie în trei timpi, parte com­ponentă a unei simfonii sau sonate, urmînd după un adagio sau andante (pL) — Oraşul în care a trăit şi a muncit Gavriil Musicescu; 3) Cetă­ţenia Adeline! Patti; 4)... plus ultra — Simfonia a 3-a de Beethoven; 5) Arcașul dragostei — Instrumente muzicale ... sunătoare ! ; 6) Smetana, Mozart, Verdi — Celebră simfonie de Ceaikovski; 7) Rău la sufiet — Care a fost grav bolnav (pop.); 8) Unitate de măsură engleză — Muzi­cală — Posedă; 9) Acesta (mold.) — Alfred Mendelsohn — Pronume; 10) Cal rebusist — ...vals", operă in proză de Muşatescu; 11) Stil artistic dezvoltat în secolele XVII— XVIII în care a excelat de exemplu, Haendel — Creaţie muzicală cu ca­racter narativ, confunda­tă deseori cu romanţa, cea pentru vioară de Ci­­prian Porumbescu fiind o capodoperă a genului (pi.); 12) Muza poeziei — Cînd e mascat devine operetă de Ion Hartulary Darclée. VERTICAL: 1) Multe din versurile lui au fost transpuse pe note — Postav gros; 2) Simfonia a 8-a de Franz Schubert; 3) Compozitor MOMENT MUZICAL şi violonist român, creaţia lui de- ' monstrind cunoaşterea tradiţiei cla­sice, preocuparea pentru valorifica­rea folclorului — Muzicală ; 4) Tam­burul gramafonului — Nume ; 5) A­­ceia — Compoziţie plină de poezie; 6) Echipa de pe Mureş — Folescu, Saliapin eto - - Armăsar; 7) Somni­­fer (fig.) — Oraş in Norvegia; 8) Celebră suită de Bizet; 9) întruchi­pează blîndeţea (pt.) — Personaj din baladele populare — Sentiment o­­menesc din două note muzicale; 10) Bucată muzicală cu ... ţepi! — A­­proximativ; 11) Ceaikovski, Schu­mann — Cărţi pentru economii — Muzicală ; 12) Vestită operă de Verdi — Locul de creaţie al artistului. M. IORDACHE

Next