Flacăra Iaşului, iunie 1969 (Anul 25, nr. 7065-7089)

1969-06-01 / nr. 7065

­~ . v A ANUL XXI, Nr. 7065 DUMINICA 1 IUNIE 1969 6 PAGINI JO­SANI Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.H. şi al Consiliului popular judeţean B în Editura politică a apărut: : TEZELE COMITETULUI­­ CENTRAL : AL PARTIDULUI­­ COMUNIST ROMÂN : PENTRU CONGRESUL ■ AL X-LEA : AL PARTIDULUI ■ 48 pag. 1 leu ■ Lucrarea a apărut într-un tiraj de masă. In ultimii patru ani, energia creatoare şi eforturile poporului nostru au fost îndreptate spre înfăptuirea amplului program Stabilit de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român pentru dezvoltarea forţelor de producţie, perfecţionarea relaţii­lor socialiste, a întregii vieţi economice şi sociale a ţării. Bilanţul realizărilor pe anii 1966—1968 arată că planul cin­cinal — elaborat pe baza directivelor Congresului şi cuprin­­zînd prevederi superioare acestora — se îndeplineşte cu succes, obţinîndu-se progrese însemnate în toate sectoarele de activitate. Ritmul mediu anual de dezvoltare a industriei în perioada 1966—1968 a fost de 12,3 la sută, faţă de 10,8 la sută cit s-a prevăzut în cincinal pentru aceşti trei ani, realizîndu-se o pro­ducţie suplimentară de circa 20 miliarde lei. Producţia indus­trială a anului 1968 este mai mare decit cea obţinută în de­cursul primului cincinal 1951—1955. In toate ramurile s-au realizat sporuri importante de producţie, iar în cele care au rol esenţial pentru progresul întregii economii naţionale — energia electrică, metalurgia, construcţia de maşini şi chimia — s-au obţinut creşteri superioare faţă de media pe ansamblul industriei. In anul 1968, producţia de energie electrică a ajuns la 27,8 miliarde Kwh, sporind cu 62 la sută faţă de 1965. S-a dezvoltat baza de metal a ţării, producţia de oţel — de aproape 5 milioane tone — fiind cu 39 la sută mai mare decit la în­ceputul cincinalului. Producţia industriei construcţiilor de maşini a crescut cu 56 la sută; această ramură asigură în prezent circa două treimi din necesarul de utilaje şi maşini al econo­miei. Valorificînd la un nivel mai înalt importante resurse ale ţării, chimia — cea mai dinamică ramură industrială — a rea­lizat o producţie care a depăşit cu 75 la sută nivelul anului 1965. Industria bunurilor de consum a cunoscut, de asemenea, o creştere însemnată; ea produce o gamă mai largă de sor­timente şi contribuie în mai mare măsură la satisfacerea cerin­ţelor variate ale populaţiei. In perioada 1966—1968, ritmul me­diu anual de creştere a producţiei industriei uşoare a fost de 11,5 la sută, iar cel al industriei alimentare de 7,7 la sută. In aceşti trei ani s-a asigurat ridicarea nivelului tehnic al producţiei, s-a asimilat un număr însemnat de produse cu caracteristici tehnico-economice superioare, a sporit capacitatea uzinelor noastre de a rezolva cu succes probleme tehnologice de o tot mai mare complexitate. Agricultura a înregistrat, de asemenea, progrese simţitoare în creşterea şi intensificarea producţiei, punînd mai larg în valoare avantajele formelor socialiste de organizare şi rezer­vele existente în această ramură. Deşi condiţiile climatice ne­favorabile nu au permis realizarea integrală a producţiilor agri­cole planificate pe 1968, totuşi în perioada 1966—1968 s-a obţinut o producţie globală agricolă care a depăşit limita su­perioară prevăzută în cincinal pentru aceşti ani cu peste 2 miliarde lei, asigurîndu-se nevoile de consum ale populaţiei, aprovizionarea industriei cu materii prime şi disponibilităţi pentru export. Comparativ cu anii 1963—1965 s-au obţinut pro­ducţii superioare cu 2 milioane de tone la cereale, cu 26,4 la sută la legume şi 31—35 la sută la sfecla de zahăr, floarea­­soarelui şi cartofi. O dată cu industria şi agricultura, o dezvoltare continuă au cunoscut transporturile, construcţiile şi celelalte ramuri ale producţiei materiale, care au contribuit la progresul multilateral al patriei. Creşterea potenţialului economic al ţării a fost asigurată prin înfăptuirea unui susţinut program de investiţii. In anii 1966— 1968, în economia naţională s-au investit din fondurile centra­lizate ale statului circa 155 miliarde lei — cu 2 miliarde lei mai mult decît s-a prevăzut — ceea ce depăşeşte volumul in­vestiţiilor realizate în întreaga perioadă 1950—1960. Corespun­zător orientărilor stabilite de Congresul al IX-lea, cea mai mare parte a investiţiilor a fost îndreptată spre ramurile producţiei materiale, îndeosebi spre industrie şi agricultură. Prin reali­zarea acestui important volum de investiţii, in primii trei ani ai cincinalului au intrat în funcţiune peste 700 noi capacităţi de producţie şi obiective industriale importante, au fost mo­­dernizate şi reutilate numeroase întreprinderi din toate ramu­rile economiei, s-a extins baza materială a activităţii ştiinţifice şi social-culturale, s-a îmbunătăţit, în continuare, repartiţia pe teritoriul ţării a forţelor de producţie, au fost amplasate noi obiective industriale în zonele mai puţin dezvoltate. In indus­trie şi alte ramuri neagricole s-au creat aproape o jumătate de milion de noi locuri de muncă, asigurîndu-se mai buna fo­losire a forţei de muncă şi creşterea veniturilor populaţiei, înnoirea şi modernizarea mijloacelor de muncă şi a proce­selor tehnologice, ridicarea nivelului tehnic al producţiei în toate ramurile, creşterea nivelului de pregătire şi a experienţei cadrelor, folosirea mai deplină a capacităţilor de producţie şi a timpului de lucru în întreprinderi au dus la sporirea produc­tivităţii muncii, reducerea cheltuielilor de producţie şi creşte­rea acumulărilor băneşti. O mare însemnătate pentru ridicarea eficienţei economice au avut-o acţiunile iniţiate de partid privind perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii, re­ducerea cheltuielilor de producţie, sporirea rentabilităţii , acţiuni care au contribuit la identificarea şi punerea în valoare a unor rezerve din economie. Productivitatea muncii pe un sa­lariat a crescut în industrie cu aproape 27 la sută, într-un ritm mediu anual superior celui prevăzut, realizîndu-se pe această cale mai mult de două treimi din sporul producţiei industriale. Beneficiile obţinute peste prevederile iniţiale însu­mează circa 6 miliarde lei. Dezvoltarea economiei naţionale a avut loc în condiţiile unei mai largi participări a României la schimburile internaţionale, la diviziunea internaţională socialistă şi mondială a muncii. Ritmul mediu anual de creştere a comerţului exterior a fost în perioada 1966—1968 de peste 12 la sută; a sporit ponderea produselor industriale în exportul ţării. S-au dezvoltat conti­nuu relaţiile comerciale cu ţările membre ale C.A.E.R., cu toate ţările socialiste; au fost extinse, totodată, legăturile econo­mice cu alte ţări. Realizările obţinute în industrie şi agricultură, în toate ramu­rile producţiei materiale se oglindesc sintetic în dinamica ve­nitului naţional, care in 1968 a fost cu circa 26 la sută mai mare decît în anul 1965; ritmul mediu anual de creştere a venitului naţional — de 8 la sută — a fost superior celui prevăzut pe primii trei ani din planul cincinal. Pe această bază au fost create condiţii ca, paralel cu alo­carea unor fonduri sporite pentru acumulare, să se asigurie resursele necesare creşterii sistematice a nivelului de trai. Incepind cu anul 1967, un mare număr de salariaţi au bene­ficiat de sporirea, cu un alt mai devreme decît era stabilit, a salariilor mici. Pe baza noului sistem de salarizare pînă în prezent s-a aplicat majorarea salariilor la circa 1,4 mi­lioane salariaţi. In cursul acestui an se va realiza genera­lizarea noului sistem de salarizare în toate ramurile de acti­vitate economică şi social-culturală, astfel ca în 1970 toţi salariaţii să beneficieze de salarii majorate. Pensia medie a crescut în perioada 1966—1968 cu 39 la sută, faţă de 35 la sută cit a fost prevăzut în planul cincinal pentru anul 1970; a fost introdus sistemul de pensionare a membrilor coope­rativelor agricole de producţie; bursele studenţilor au fost mărite cu circa 20 la sută; din anul 1969 au sporit alo­caţiile de stat pentru copii. Cheltuielile social-culturale din bugetul statului au crescut cu 37 la sută — de la 22,4 mi­liarde lei în 1965, la aproape 31 miliarde lei în 1968 , contribuind, alături de creşterea veniturilor directe, la ri­dicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. In această perioadă s-a dezvoltat baza materială şi s-a îmbunătăţit ac­tivitatea în domeniul învăţămintului, culturii, ocrotirii sănă­tăţii. Eforturi continue s-au făcut pentru îmbunătăţirea con­diţiilor de locuit ale populaţiei; în primii trei ani ai cinci­nalului s-au construit din fondurile statului peste 159.000 de apartamente; au fost luate măsuri pentru diversificarea construcţiilor de locuinţe şi sprijinirea populaţiei în construc­ţia de locuinţe proprietate personală. Cu toate că în cursul cincinalului au fost majorate unele tarife şi preţuri, datorită faptului că veniturile sectoarelor respective nu acopereau cheltuielile, se prelimină ca nivelul salariului real să spo­rească pînă la sfîrșitul cincinalului cu cca. 23 la sută, situ­­indu-se între limitele de 20—25 la sută înscrise în directivele Congresului al IX-lea al partidului. Se prevede, de asemenea, că în 1970 se vor realiza sarcinile stabilite de congres cu pri­vire la creşterea veniturilor reale ale ţărănimii. Pe baza programului stabilit de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român din de­cembrie 1967, a fost adoptat şi este în curs de aplicare un complex de măsuri privind îmbunătăţirea continuă a organi­zării societăţii noastre, perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale. In timpul scurt care a trecut de la adop­tarea acestor măsuri viaţa a demonstrat utilitatea şi viabili­tatea lor, faptul că ele creează condiţii pentru stimularea iniţiativei maselor de oameni ai muncii, pentru ridicarea efi­cienţei economice în toate sectoarele de activitate. Desfăşurarea activităţii economice în primele luni ale anu­lui 1969 evidenţiază că planul pe acest an se înfăptuieşte în bune condiţiuni Oamenii muncii, sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, desfășoară o activitate intensă pen­tru îndeplinirea sarcinilor de plan, a angajamentelor luate în cinstea celui de-al X-lea Congres al partidului și a celei de-a XXV-a aniversări a eliberării patriei. Există toate premisele ca, încă din 1969, să fie atins nivelul stabilit pentru 1970 — anul final al cincinalului — la o serie de produse importante cum sînt: aluminiu, cazane de abur industriale, motoare cu combustie internă, aparate electrice de măsură, control şi mij­loace de automatizare, maşini şi utilaje pentru industria me­talurgică, industria materialelor de construcţii şi industria uşoară, vagoane de marfă, ciment, medicamente, ţesături tip bumbac, încălţăminte, conserve de carne, de peşte şi de legume, lapte de consum şi altele. Realizările din primii 3 ani ai cincinalului şi mersul înde­plinirii planului pe acest an dovedesc în mod convingător că sunt create condiţii ca sarcinile cu privire la creşterea pro­ducţiei industriale în anul 1970 faţă de 1965 cu 66—73 la sută şi într-un ritm mediu anual de 10,6—11,6 la sută să se rea­lizeze peste limita superioară. Rezultatele obţinute­ pînă în prezent arată că este pe deplin posibil ca ritmurile şi propor­ţiile dezvoltării economiei, principalele nivele ale producţiei materiale prevăzute în cincinalul actual să fie îndeplinite şî depăşite. Din analiza mersului economiei se desprinde însă că, pe lingă succesele dobîndite în aceşti ani, în anumite ramuri şi sectoare de activitate s-au manifestat şi neajunsuri. In unele cazuri investiţiile se realizează la costuri nejustificat de mari, cu durate lungi de execuţie. Datorită întîrzierilor în elabora­rea proiectelor şi documentaţiilor tehnice, în contractarea in­stalaţiilor­­din ţară­­şi dirţ- import, o serie de capacităţi de pro­ducţie, îndeosebi din chimie, metalurgie, prelucrarea betonu­lui şi industria alimentară, nu au fost date în producţie la termenul planificat; unele întreprinderi puse în funcţiune lucrează încă sub nivelul parametrilor tehnico-economici pro­iectaţi. La îngrăşăminte chimice, cauciuc sintetic, plăci aglo­merate şi fibro-lemnoase, unele produse din industria ali­mentară realizările sunt sub prevederile cincinalului. Neajun­suri importante au existat în aprovizionarea cu materiale şi utilaje; ele au influenţat negativ ritmicitatea producţiei, gra­dul de folosire a capacităţilor, nivelul productivităţii muncii. In multe întreprinderi, cheltuielile materiale sunt ridicate, rentabilitatea nu corespunde gradului de dotare tehnică a producţiei. Este necesar ca întreprinderile, centralele indus­triale, ministerele şi celelalte organe centrale să ia toate mă­­surile­ pentru eliminarea acestor lipsuri, pentru perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii şi îmbunătăţirea continuă a activităţii economice. Realizările dobîndite în anii cincinalului pe tărîmul dez­voltării economice şi sociale a ţării au cerut eforturi susţinute din partea întregului popor. Prin munca rodnică şi însufleţită a clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, a maselor largi de cetăţeni, fără deosebire de naţionalitate, România socialistă înaintează neabătut pe drumul progresului şi pros­perităţii. La aniversarea unui sfert de veac de la Eliberare, poporul nostru, înfăptuind politica marxist-leninistă a Parti­dului Comunist Român, se prezintă cu succese remarcabile în dezvoltarea economiei şi culturii, în toate domeniile vieţii so­ciale şi de stat şi este ferm hotărît să asigure construcţia vic­torioasă a socialismului şi comunismului în patria noastră. PROIECT CONGRESULUI AL X-LEA Al PARTIDULUI COMUNIST ROHAN PRIVIND PLAHUL CINCINAL PE ANII 1971-1975 ȘI LINIILE DIRECTOARE ALE DEZVOLTĂRII ECONOMIEI NAȚIONALE PE PERIOADA 1976-1980 Partidul Comunist Român pune în centrul politicii sale eco­nomice continuarea în ritm înalt a procesului de edificare a unei economii moderne , bazată pe o industrie puternică şi o agricultură înaintată, pe folosirea cuceririlor revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice contemporane şi valorificarea superioară a re­surselor ţării, pe utilizarea intensivă a întregului potenţial de producţie, pe o înaltă productivitate a muncii sociale , în vederea asigurării condiţiilor pentru satisfacerea în tot mai largă măsură a cerinţelor materiale şi spirituale ale membri­lor societăţii. Aceasta va avea o importanţă hotărîtoare pen­tru apropierea ţării noastre de nivelul statelor cu economie avansată, pentru făurirea multilaterală şi deplină a socialis­mului, crearea condiţiilor necesare trecerii treptate spre co­munism, pentru creşterea contribuţiei României la Întărirea sistemului mondial socialist, la afirmarea ideilor socialismului în lume. Obiectivele şi sarcinile principale ale dezvoltării economice pe perioada 1971—1980 sunt următoarele: 1. Continuarea susţinută a industrializării ţării, creşterea aportului industriei — ramură conducătoare a economiei—la spo­rirea venitului naţional, la satisfacerea nevoilor productive şi de consum interne, la extinderea cooperării şi schimburilor co­merciale cu alte ţări, asigurînd participarea mai activă a ţării noastre la circuitul economic mondial. Trăsătura de bază a dezvoltării industriei noastre în peri­oada următoare va fi îmbunătăţirea structurii sale, creşterea accentuată a unor ramuri moderne, strîns legate de progresul teh­­nico-ştiinţific contemporan, pentru a se asigura valorificarea superioară a resurselor materiale şi a capacităţii tehnice a forţei de muncă, ridicarea productivităţii muncii sociale. Se vor dez­volta mai intens industria electrotehnică şi electronică, producţia elementelor de automatizare, fabricaţia de maşini-unelte de înaltă tehnicitate, de utilaje tehnologice şi instalaţii complexe. In con­cordanţă cu cerinţele calitativ noi ale dezvoltării industriei, va fi îmbunătăţită structura producţiei de metal, punîndu-se accent pe creşterea ponderii oţelurilor aliate şi de calitate superioară. Industria chimică va cunoaşte o dezvoltare accelerată, sporindu-se cu precădere producţia de fire şi fibre sintetice, mase plastice, îngrăşăminte chimice. Va fi lărgită şi moderni­zată baza energetică. O atenţie deosebită se va acorda extinderii şi diversificării producţiei bunurilor de consum, corespunzător creşterii puterii de cumpărare şi a cerinţelor populaţiei. 2. Accelerarea procesului de dezvoltare intensivă a agricul­turii, prin folosirea mai bună a pămîntului, realizarea unui amplu program de irigaţii, chimizarea complexă, dotarea cu o gamă variată de tractoare şi maşini agricole moderne, pentru a asi­gura producţii înalte şi stabile, aprovizionarea populaţiei cu măr­furi agroalimentare şi a industriei cu materii prime, precum şi creşterea resurselor de export. Se va dezvolta şi perfecţiona acti­vitatea sectorului agricol de stat, va continua consolidarea eco­­nomico-organizatorică a unităţilor cooperatiste. 3. înfăptuirea unui program susţinut de investiţii, în scopul extinderii şi perfecţionării bazei tehnico-materiale a societăţii, sporirii avuţiei naţionale. Fondurile de investiţii vor fi dirijate cu prioritate spre dezvoltarea producţiei materiale. O deose­bită atenţie se va acorda reducerii duratei de execuţie a lucră­rilor, scăderii ponderii construcţiilor în totalul investiţiilor, creş­terii eficienţei economice a investiţiilor, obţinerii unui spor cit mai mare de producţie şi de venit naţional la fiecare leu inves­tit. Se va urmări îmbunătăţirea in continuare a repartizării teri­toriale a forţelor de producţie. 4. Promovarea largă a progresului tehnic în economia naţio­nală extinderea proceselor tehnologice avansate, introducerea ighnării electronice de calcul în producţie şi gestiune, ridicarea cupatii produselor şi asimilarea de noi produse, în pas cu ce­ri­nţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice, cu exigenţele crescînde ale pieţei interne şi externe. La soluţionarea problemelor pe care Jfer arifică progresul tehnic în economie, o contribuţie sporită tre­buie­­ să aducă cercetarea ştiinţifică, activitatea de concepţie profirie. 5. Ridicarea în ritm susţinut a productivităţii muncii în toa­t­e ramurile economiei naţionale pe baza perfecţionării şi modernizării proceselor de producţie, a organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, creşterii calificării şi specializării ca­drelor, utilizării complete a timpului de lucru, raţionalizării con­sumului de muncă în fiecare unitate şi la scara întregii socie­tăţi. 6. Creşterea permanentă a eficienţei economice — factor hotărîtor al dinamismului economic — trebuie să stea la baza întregii activităţi economice. Este necesar ca în toate ramurile şi întreprinderile să fie accelerată viteza de rotaţie a fondurilor materiale şi băneşti, să se intensifice preocuparea pentru folo­sirea cu maximum de randament a mijloacelor de producţie, pentru economisirea fondurilor materiale, reducerea preţului de cost şi creşterea rentabilităţii. 7. Dezvoltarea învăţământului de toate gradele, continua lui modernizare, în vederea satisfacerii cerinţelor crescânde de mun­citori calificaţi, cadre medii de specialitate, subingineri şi cadre cu studii superioare, cerinţe determinate de progresul economic şi social al ţării; se vor crea condiţii pentru ridicarea nivelului general de cultură al populaţiei. 8. Extinderea relaţiilor de colaborare economică internaţio­nală, dezvoltarea comerţului exterior, îmbunătăţirea structurii acestuia şi ridicarea eficienţei sale. Va trebui promovată pe scară largă cooperarea în producţie, tehnică şi în cercetarea ştiin­ţifică — formă superioară a relaţiilor economice între state. Dezvoltînd colaborarea economică şi tehnico-ştiinţifică cu statele membre ale C.A.E.R. şi cu celelalte ţări socialiste, România va extinde totodată relaţiile cu toate statele, indiferent de orîndu­­irea lor socială, va participa activ la diviziunea internaţională socialistă a muncii şi la diviziunea mondială. 9. Ridicarea continuă a bunăstării poporului — ţelul suprem al întregii activităţi a partidului şi statului nostru. Calea princi­pală de creştere a nivelului de trai o va constitui sporirea veni­turilor directe, rezultate din aplicarea consecventă a repartiţiei socialiste după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a mun­cii ; se va urmări ca principiul cointeresării materiale să se în­făptuiască în cadrul unui raport raţional şi echitabil între veni­turile diferitelor categorii de oameni ai muncii. Va fi dezvol­tată construcţia de locuinţe, se va extinde baza materială a în­­văţămîntului şi culturii, a ocrotirii sănătăţii. (continuare în pag. a 2-a)­ ­ Obiectivele şi sarcinile de bază ale dezvoltării economiei naţionale în perioada 1971-1980

Next