Flacăra Iaşului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 7272-7295)

1970-02-01 / nr. 7272

mi mi, Nr. 7272 DUMINICĂ 1 f­EB 11 I­ ARII 1970 I PAGINI 10 BANI ^WVVWVWVAlVWVVNAA^VVVVVWVW» Luna cărţii la sate Astăzi, începe cea de a X-a ediţie a „Lunii cărţii la sate“, acţiune a cărei denumire ar putea să pară im­proprie dacă ne gindim că în prezent fiecare zi este întrucîtva şi „a cărţii“, deoarece lectura a devenit un obicei cotidian pentru numeroşi oameni ai muncii. Totuşi o lună a cărţii în accepţiunea de sărbătoare a literaturii rămâne un act de cultură, devenit tradiţional în ţara noastră şi cunoscut ca un prilej de sporire a numărului de cititori, a manifestărilor de popularizare a cărţii, a contactelor dintre scriitori şi săteni etc. Căci tipărirea în ultimii 25 de ani în Republica Socialistă România a 120 000 de titluri în peste 1 300 000 000 de exemplare sem­nifică, de asemenea, nu doar un simplu bilanţ editorial, ci tot atîtea „cărămizi“ care formează edificiul culturii înălţat şi lărgit an de an. Fără îndoială că perenitatea fiecărei opere ţine de valoarea ei, iar epuizarea rapidă a unor tiraje neobişnuit de mari depinde în primul rînd tot de indicele calitativ. Dincolo de acestea, însă, se pot desprinde cu uşurinţă concluziile existenţei unui climat deosebit de favorabil creaţiei literare şi tehnico-ştiinţifice, precum şi a setei de cultură a unor­­ mase din ce în ce mai dense de cititori. Acestor prieteni nedezminţiţi ai cărţilor se stră­duiesc să le răspundă activităţile din luna cărţii con­cretizate în şezători literare, concursuri, seri de între­bări şi răspunsuri, recenzii şi expoziţii tematice, stan­duri cu vînzare, întîlnîri ale autorilor cu cititorii etc. Evident, acestea nu sînt manifestări ocazionale, deoarece ele au loc în tot cursul anului, numai că în această perioadă vom asista la o adevărată­­ofensivă" pe­­fron­tul“ difuzării cărţii care, neavind totuşi un caracter de campanie, va imprima şi pentru, viitor un ritm mai alert răspîndirii noutăţilor din biblioteci şi librării şi va duce totodată la îmbunătăţirea metodelor de lucru cu citi­torii. O concentrare a tuturor, forţelor — biblioteci, că­mine culturale, librării, şcoli, organizaţii de roasă şi ob­şteşti etc. — antrenarea intelectualilor din mediul rural nu înseamnă numai garanţia creşterii volumului difuzării cărţii, dar şi formarea de noi propagatori entuziaşti ai cuvîntului tipărit, sporirea interesului pentru nobila mi­siune de ,făclieri" ai satelor noastre. Subliniem aceasta deoarece mai sunt suficienţi bibliotecari sau alţi difu­zori care-şi îndeplinesc sarcinile pur forma­, funcţionă­­reşte, limitindu-se la a oferi volumele numai al unei tind sim­­bicitate. Evident, nu aşteptăm­­miracole“ de la această lună a cărţii, care nu poate aduce pretutindeni chiar schimbări radicale, dar ea este în măsură totuşi să determine pe ansamblu o cotitură in sensul evitării unor manifestări stereotipe, anoste şi formale ce s-au organizat în trecut şi desfăşurării unei activităţi forma­tive prin intermediul cărţilor de tot felul ideologice, agrotehnice, beletristice, a broşurilor de ştiinţă popu­larizată etc. Un accent deosebit în aceste săptămîni de iarnă trebuie pus pe literatura agrotehnică, menită să-i ajute pe ţăranii cooperatori să-şi însuşească cunoştinţe complexe, extrem de necesare în munca lor de fiecare zi. In judeţul Iaşi, în fiecare comună, există cite o bi­bliotecă publică cu un fond de cărţi care depăşeşte in majoritatea cazurilor 10 000 de volume, în afară de bi­bliotecile săteşti, librării etc., capabile să devină toate, fară excepţie, focare de cultură, puternice centre de atracţie. Nu de mult, Iaşului i s-a îndeplinit şi un mai vechi deziderat prin înfiinţarea Editurii „Junimea", iar activi­tatea scriitoricească s-a soldat cu o recoltă destul de bogată de volume recente, fiind lansate de curind şi nume noi, care constituie tot atîtea promisiuni pentru viitor. In asemenea împrejurări sondajele in­ rîndul citi­torilor pentru a le cunoaşte preferinţele, pentru a con­tribui la educarea literară a publicului nostru sînt ab­solut necesare. In numele datoriei sale cetăţeneşti, a conştiinţei artistice, scriitorul trebuie să se facă ecoul cerinţelor societăţii noastre, să comunice cu masele şi să răspundă dezideratelor lor, imperativelor secolului nostru. Folosind toate mijloacele, luna cărţii poate contribui la strîngerea legăturilor dintre creatori, difuzori şi bene­ficiari, in aşa fel incit cărţile — aceşti mesageri ai spiri­tualităţii — să pătrundă tot mai adine în cugetele mili­oanelor de cititori, luminlndu-i şi înălţîndu-i sufleteşte. Constituirea pentru munca în rîndul elevilor de pe lingă Comitetul municipal Iaşi al U.T.C. Zilele trecute a avut loc constituirea Consiliului pentru munca în rîndul elevilor de pe lîngă Comitetul municipal Iaşi al U.T.C. La şedinţa de constituire au participat elevi, cadre didac­tice, activişti ai U.T.C., repre­zentanţi ai Inspectoratului şco­lar judeţean, ai Consiliului municipal al Organizaţiei pio­nierilor, ai Consiliului muni­cipal al Uniunii Generale a Sindicatelor. S-a ales consiliul format din 41 de membri, biroul executiv format din 11 membri şi co­misiile pe­­ domenii de activi­tate ale consiliului. S-a dez­bătut şi aprobat planul de ac­tivitate. Preşedinte al consi­liului este tov. prof. Tudoriţa Atanase, secretar al Comite­tului municipal Iaşi al U.T.C. Faima meșterilor olari din Tansa este bine cunoscută în întreaga tară. In fo­­toc­rafie : Gheorghe Sbiera în vîrstă de 70 de ani și fiul său Mihai Sbiera în a­­telierul lor. Foto : G- PALIL . ­­­LV Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Primele gradaţii de merit Ministerul Invăţămîntului a acordat primele gradaţii de merit unui număr de 116 cadre didactice de la universităţile din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timi­şoara, Institutul de construcţii din Bucureşti, Institutul de ar­hitectură „Ion Mincu" din Bucureşti, institutele politeh­nice din Iaşi, Cluj, Timişoa­ra, Institutul de petrol din Ploieşti, institutele agronomice din Bucureşti, Cluj, Iaşi Ti­mişoara. Gradaţia de merit s-a confe­rit­­ la propunerea senate­lor sau consiliilor profesorale din cadrul instituţiilor de în­­văţămînt superior respective— personalului didactic cu o ve­chime de cel puţin 25 de ani în­­văţămîntul superior şi cu rezultate deosebite în activita­tea instructiv-educativă şi­ şti­inţifică. Conferirea gradaţiilor de merit pentru personalul di­dactic universitar continuă. (Agerpres) Astăzi începe Sesiunea de iarnă a examenelor studenţeşti Astăzi începe, in toate cen­trele universitare ale ţă­rii, sesiunea de iarnă a exa­menelor din învăţământul su­perior. Paralel cu examenele prevăzute de programa ana­litică, studenţii care doresc au posibilitatea să susţină în a­­ceste zile şi probe cu carac­ter parţial, ce nu se vor mai c­ere la examenele finale. Du­pă 17 februarie — data înche­ierii pri­mei sesiuni de exame­ne a anului 1970 — ei vor be­neficia de o săptămînă de o­­dihnă, pînă la 25 februarie. (Agerpres) IN PAG. A 2-A Cadran săptămînal Proletari din toate țárile, unifi-vá! Pe şantierele de construcţii de locuinţe şi social - culturale ieşene Orice oră pierdută se transformă în restanţe ■ Justificările nu pot ţine loc de documentaţie ■ De ce lipseşte frontul de lucru pentru finisori In trimestrul I al anului 1970, Trustul de construcţii Iaşi are de executat 22,2 la sută din planul anual de pro­ducţie. Aşa stînd lucrurile, era de presupus că s-a de­marat puternic din primele zi­le de lucru ale anului — mai ales că vremea a fost în ge­neral favorabilă, — pentru o realizare ritmică a sarcinilor de producţie. Dar, realizările din prime­le două decade ale lui ianua­rie 1970 vorbesc, dimpotrivă, despre un start destul de ti­mid. Planul lunar a fost înde­plinit, după două decade, doar în proporţie de aproximativ 54 la sută. Discutăm cu cadre din con­ducerea Trustului de construc­ţii şi a şantierelor compo­nente. Constatăm că cifra rea­lizărilor din primele două de­cade nu este privită ca fin semnal de alarmă aşa cum, poate, s-ar cuveni. Ni se spu­ne chiar că ,,s-a luat un start bun (cu excepţia Şantierului 3)", că „s-a acţionat mult mai bine decit, în anii precedenţi", că eforturile vor fi din ce în ce mai mari. Nu contestăm că faţă de anul trecut situaţia e ceva mai bună, dar ar fi mai util a se raporta realizările la cerinţele actuale, a se ve­dea la primul rînd procentele rămase normalizate. Ne­­interesăm de felul cum a fost pregătită producţia a­­cestui an. Aflăm că această pregătire nu s-a desfăşurat in bune condiţiuni. O primă in­fluenţă a avut-o neprimirea documentaţiei pentru o serie de blocuri de locuinţe şi alte obiective. La sfirşitul anului 1­969, constructorul dispunea de numai 64,5 la sută din do­cumentaţia necesară în acest an, nefiind asigurată in tota­litate nici pentru obiectivele prevăzute , a fi atacate în pri­mele zile ale lui 1970. De­sigur, beneficiarii (în special I.G.L.L. şi O.C.L.P.P.), pentru nerespectarea obligaţiilor, pot invoca lipsa de operativitate a proiectantului (C.S.A.P.C. laşi), acesta poate aduce, la rîndu-i, alte justificări, numai că justificările nu pot ţine loc de documentaţie. Insuficienta preocupare a beneficiarilor— şi nu numai cei amintiţi de noi — pentru realizarea pla­nului de investiţii se manifes­tă şi sub aspectul nedeschi­­derii finanţării pentru o serie de obiective sau al nepredării amplasamentelor. Deşi aspectele legate de sprijinul insuficient din partea beneficiarilor au îngreuiat ac­tivitatea Trustului de con­strucţii în direcţia bunei pre­gătiri şi organizări a produc­ţiei anului 1970, credem to­tuşi că determinante în ne­­realizarea planului pe primele două decade ale lunii ianua­rie au fost cauzele ce ţin de însăşi activitatea constructo­rului. Inginerul Ni­colae Bejenaru, şeful Şantierului 2, ne spu­nea, spre exemplu, printre altele: „Deşi s-a insistat prin şefii de lot şi maiştri, activi­tatea a început de fapt din plin pe la 10 ianuarie, o mare parte a constructorilor venind la lucru mai tîrziu". Şi de­sigur situaţia nu a fost alta nici în cazul celorlalte şantie­­re. Am­ întrebat, pe şeful unei origane de zidari dacă la ulti­ma zi de lucru din 1969 sta­biliseră unde şi ce vor lucra în ziua de 5 ianuarie 1970, prima zi de lucru din noul an. Răspunsul negativ este semnificativ pentru felul cum unii maiştri şi şefi de lot au „insistat.'­ (a se citi „au orga­nizat munca") pentru a se lu­cra din plin din primele zile. De altfel tocmai deficienţele în organizarea muncii expli­că şi numeroasele absenţe ne­­m­otivate de pe şantiere. La Şantierul 3 finisaje, ing. Nicolae Ionescu, şeful de şan­tier, ne vorbeşte despre lipsa frontului de lucru şi, ca ur­mare, de nevalorificarea capa­cităţii de producţie la o serie de meserii. In toamna anului trecut s-au întocmit planuri de măsuri la nivel de trust, şantiere, loturi, în vederea creării condiţiilor de lucru pe timp de iarnă, măsuri a căror aplicare aveau toc­mai ca scop crearea a­­cestui front de lucru de Gh. MIHALACHE (continuare în pag. a 3-a) $ Evenimentele din Lesotho COMENTAR EXTERN Astăzi - Alegeri prezidenţiale în Costa Rica ■ . 2 , în pagina a 4-a . ■ ■ ■ ■ ■ HOTĂRÎRI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI privind experimentarea noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor personalului din unităţile de cultură, justiţie, procuratură şi arbitraj Consiliul de Miniştri a a­­probat printr-o hotărîre expe­rimentarea, cu începere de la 1 februarie 1970, a noului sis­tem de salarizare şi majorarea salariilor lucrătorilor din uni­tăţile de cultură. Potrivit prevederilor hotă­­rârii, salariile lucrătorilor din muzee, biblioteci, case şi pa­late de cultură, de creaţie populară, universităţi popu­lare şi cămine culturale se majorează în medie cu 11,9 la sută; împreună cu creşterea salariilor mici acordată ante­rior se asigură pe ansamblu o creştere medie de 13,1 la su­tă. De această majorare a sa­lariilor beneficiază un număr de circa 15.000 salariaţi ale căror venituri anuale vor fi mai mari cu aproximativ 29 milioane lei faţă de cele reali­zate înainte de 1 august 1967. Noua salarizare aprobată pentru personalul din unită­ţile de cultură are la bază principii similare de remune­rare cu ale celorlalte ramuri ale economiei — încadrarea salariaţilor pe funcţii, salarii tarifare cu gradaţii, spor de vechime, gratificaţii anuale etc. Totodată, ea prevede ui­nele elemente corespunzătoare specificului acestei activităţi. Astfel, salariile cadrelor de conducere ale unităţilor de cultură sunt diferenţiate pe cinci categorii, ţinînd seama de volumul, importanţa şi com­plexitatea activităţii ce o des­făşoară. O dată cu aplicarea noului sistem de salarizare se asigură şi corelarea mai bună a sala­riilor lucrătorilor din sectorul (continuare la pag. a S-n) CREŞTEREA PRODUCŢIEI GLOBALE INDUSTRIALE (ÎN PROCENTE) Din „Comunicatul cu privire la îndeplinirea planului de stat de dez­voltare a economiei naţionale a Republicii Socialiste România pe anul 1969". BRIGADA REDACŢIEI­ LA DRUM Flori şi spini la Tansa Nota noastră: Vă invităm, iubiţi cititori, să por­niţi cu brigada redacţiei la drum. La un drum ceva mai lung, cu popasuri săptămînale in comu­nele judeţului. Să cunoaştem şi să preţuim mai bine sufletul generos al locuitorului satului, hăr­nicia şi talentul său, să scoatem la iveală pentru a le proiecta sub razele ascuţite ale criticii acele practici care ciuntesc din plinătatea vieţii sale sociale. Dar, vorba multă-i sărăcia omului. La drum, deci ! Primul popas, în comuna Tansa. Un climat social sănătos De la înălţimea dealului un­de se bifurcă drumul spre Suhuleţ, se deschide o vedere largă asupra satului Tansa;­ ochii zăbovesc mai mult a­supra clădirilor noi, impună­toare : căminul cultural, ma­gazinul universal etc. In a­­ceastă comună trăiesc aproa­pe 5.000 de oameni, cunoscuţi pentru hărnicia şi spiritul lor gospodăresc. Cinstea, spiritul de dreptate, caracterul deschis, prietenos, sunt alte atribute ale acestora. — Ilustrativ în acest sens, ne-a spus plutonierul major Ion Filipescu, şeful postului de miliţie din comună, este cazul pe care mai mulţi ce­tăţeni cinstiţi l-au adus la cu­noştinţă. De altfel, trebuie spus de la început că acesta este singurul caz de acest­­gen pe care l-am anchetat în ultimii ani. Dar iată faptele: Ion M. Guzgă, rutierist la I.U.T. Iaşi, originar din satul Suhuleţ, a venit cu tracto­rul şi remorca acasă, bineîn­ţeles, fără aprobarea întreprin­derii. Noaptea, a încărcat re­morca cu ştiuleţi de pe tar­laua Schinetea a C.A.P. şi a dus-o acasă. La descinderea pe care am făcut-o ulterior în urma sesizării unor oameni cinstiţi, am descoperit 1­665 kg. porumb ştiuleţi. Ceea ce trebuie remarcat în acest caz este vigilenţa şi dragostea fa­ţă de avutul obştesc, altfel spus, spiritul civic înaintat de care au dat dovadă ţăranii cooperatori. De altfel, trebuie subliniat că în ultimul timp a scăzut mult numărul certu­rilor, neînţelegerilor, bătăilor. Am trecut în revistă şi ac­tivitatea celor două comisii de judecată. Prima, de pe lin­gă C.A.P., condusă ele învă­ţătorul pensionar Const. Va­­siliu, a rezolvat toate cauzele ce­­ s-au prezentat în ultimele luni. A doua comisie, ce func­ţionează pe lîngă Consiliul popular, condusă de Maria Mironescu, a avut „pe rol" 78 de cauze, pentru chestiuni, în general, minore. 70 s-au ter­minat prin împăcarea părţilor şi doar 8 au fost înaintate judecătoriei. Meşterii olari ... In discuţii revenea me­reu numele de familie Dim­­u, foarte răspîndit în sat. — Nu este o întîmplare răs­pîndirea mare a acestui nume, ne spune C-tin Stere, directo­rul­ căminului cultural. La noi au existat dintotdeauna meş­teri olari, care frămîntă de sute de ani lutul, împrumu­­tîndu-i forme avîntate de ul­cior sau cană, formele ele­gante ale obişnuitelor stră­chini şi talgere ţărăneşti, smălţuite în culori pastelate, frumos armonizate. Am vizitat casa olarilor Sbiera Gheorghe de 70 de ani şi a fiului său Sbiera Mihai, care tocmai învîrtea roata, tri­­demnînd cu degete abile lu­tul untos să ia forma străve­chii şi splendidei străchini. Ne-am interesat de­­procesul tehnologic". Vasele sînt aşe­zate pe poliţe la uscat, apoi arse pentru prima dată. Im­­­prumutînd o dată cu culorile şi smalţul şi ceva din sufle­tul meşterilor, vasele se că­iesc pentru ultima dată la foc. — Acum, ne spune Gheor­­ghe Sbiera, dacă ar fi îngro­pate in pămînt şi peste sute de ani ar fi descoperite, şi-ar păstra prospeţimea culorilor. Privim un lot de vase gata. Flori, desene stilizate, culori armonioase. Cită deosebire fa­ţă de banalităţile care abun­dă tîrgurile Iaşului, aduse cu „mari sacrificii" din alte col­ţuri ale ţării! Din păcate, însă, nimeni nu acordă aten­ţia cuvenită acestui meşteşug! De aceea, poate, şi numărul celor care se mai ocupă în prezent de olărit a scăzut, în afara celor doi pomeniţi, mai lucrează Ion Diaconu, Vasile Cristian, Ion Cristian, Ion O­­laru. Nimeni nu are nimic de spus ? „Veniţi la bufet. Mîine se vinde... petrol lampant — Ce părere aveţi despre magazinele din comuna dv. ? — !? Văzînd că nu primim un răspuns satisfăcător, am încer­cat altfel: — Fularul acesta frumos pe care-l purtaţi la gît de unde-i cumpărat ? — De la Iaşi. Dialogul, într-un fel, este nesemnificativ. A fost însă o introducere a unei discuţii pe care am purtat-o cu cîţiva lo­cuitori din Tansa, despre uni­tăţile cooperaţiei de consum. Locuitorii Tansei sînt de fe­lul lor oameni gospodari. Nu ştim cum se face însă că la unităţile cooperativei se află cîţiva oameni pe care numai gospodari nu-i poţi numi. Şi, din cauza comodităţii lor, cumpărătorii au numai de pier­dut. Chiar o privire dacă a­­runci asupra vitrinelor peste care odihnesc grilajele nemiş­cate din locurile lor probabil de cînd au fost montate şi asupra interiorului (nu ştii dacă-i spaţiu de vînzare ori depozit de ambalaje), şi-i des­tul ca să tragi o primă con­cluzie asupra spiritului gospo­­dăresc al gestionarilor Grigo­­re Calancea şi Toader Creţu. Gheorghe MATEI loan NĂZĂRI (continuare în pag. a 3-a) Şi/////////////////////////! SCHIŢE IN CREION I Celor neevidenţiaţi ! De ce-i uităm ? De ce le pomenim fapta nu- ; ^ mai in aprecierile globale, de tipul „eroismul maselor largi I § de oameni ai muncii ?“. Numai pentru că sunt modeşti şi I ^ nu sar cu gura să-şi revendice dreptul de a fi evidenţiaţi ? Ca şi dumneavoastră, l-am cunoscut pe omul I 5, cel merituos şi despre care nu se spune nimic adesea. L-am r­e­cunoscut în miile lui de ipostaze , ajutînd o bătrînă să urce I S în tramvai sau căţărîndu-se pe ceie mai înalte schele , stră­­j­ă lucind cu faţa brobonită în lumina forjelor, ori patrulind ^ noaptea, prin gerul străzii, intru liniştea noastră a tuturor; j Ș stînd într-o clasă nu prea bine încălzită dintr-un sat şi în- n văţîndu-i pe Ionici şi Lenuţe tainele atomului , cîntînd cu | ^ toată dăruirea în ultimul rînd al orchestrei simfonice ; tur- j ’ nînd noaptea asfaltul pe una din străzile mereu hăcuite j ^ ale laşilor. § Despre ei nu se vorbeşte nici în cronica spor- j § tivă de marţea dimineaţă (deşi ar fi putut fi fotbalişti ex- t­S ceienţi, dacă nu se ţineau cu dinţii de carte), în relatarea J !ț ultimelor succese din uzinele textile (unde sunt citate numai l­a zecile de mii de metri daţi peste plan), uneori nici măcar S Ş în darea de seamă a organizatorului de grupă sindicală. Ei vin adesea tîrziu acasă de la birou, unde I Ş au completat cu migală o interminabilă situaţie şi abia * ^ dacă au timp să ajute copiii la aritmetică. Duminica ies­e­e la muncă voluntară, din dragoste faţă de locurile natale şi 5 de obşte, dar şi atunci se numără anonim printre cei mulţi S Ş cu sapa, printre „cei 222 ce-au fost... mobilizaţi la lucru da- t­a­torită hărniciei deputatului X ori Y". Ei sunt cei mulţi, cei inimoşi şi cinstiţi. Datorită J­S lor, dragostei lor discrete dar sincere faţă de ţară, abnega- 5 - ţiei lor autentice dar negălăgioase, seriozităţii cu care ur- t­­ mează îndemnul comuniştilor întru dăruire, ei, ca ieşeni, 1­­5 au dat patriei, în 1969, trei sute zece milioane din cele 1­­ patru sute şaptezeci şi două de milioane de lei obţinute Ş Ş peste plan la producţia industrială naţională. Şi totuşi mă doare inima cînd un băieţaş ţinut Ş­i în facultate datorită muncii celor neevidenţiaţi, strîmbă din J Ş năsuc atunci cînd cineva îl îndeamnă să nu-şi risipească t ţj talentul incipient, să nu descrie rizibil angoase false, ci $­S să spună ceva frumos şi despre sufletul şi viaţa dramatică J 6 a marelui nostru tovarăş anonim. Nu m-au îneîntat niciodată fotografiile în ulei jj S colorat ce apăreau pînă nu de mult în expoziţii cu explica- î­­­ţia : „Muncitor fruntaş". Dar de la minunaţii muncitori în t­u­bolă ai lui Dan Hatmanu şi alte cîteva opere autentice, rar i - am văzut o apropiere sensibilă de sufletul celor cu inimă­­­i caldă, din mulţime. Ştiu însă că din cauza asta, tu, frate şi tovarăş 5 % al meu neevidenţiat, nu te opreşti, şi-ţi vezi înainte de trei- ţ Ş bă, zîmbind, vesei adesea, iar uneori ironic sau trist. Tu Ş Ş ştii că cei buni şi cinstiţi, de lîngă tine, te preţuiesc. Ştii Şţ foarte bine că ţi-ai făcut ceea ce tu numeşti datoria, dar Ş Ş pentru mine continuă să se numească act de eroism, că vei i Ş merge aşa înainte, pînă ce te vei duce să te culci alături § § de strămoşii tăi, anonimii de la Rovine ş! Mărăşeşti, de la 5 la Griviţa, Lupeni şi Podul Inait - în ţarina ţării peste care 1 % cresc azi frumuseţi şi ciocîrlia se aruncă spre soare, cin- § Ş tîndu-te. lartă-mă, părinte, frate şi tovarăş neevidenţiat § § dacă rîndurile mele de mai sus nu strălucesc cit aş vrea, ca 5 îi o aureolă pe fruntea ta. Mihai DUMITRIU I * 5»

Next