Flacăra Iaşului, martie 1970 (Anul 26, nr. 7296-7321)

1970-03-01 / nr. 7296

INEL XXI, Nr. 7296 1 PARTIE 1970 4 PAGINI 30 BAN­­ DANINICA miimi cm zi mmh ...să robească Folosirea raţională a pămintului, creşterea suprafeţe­lor arabile sunt probleme care trebuie să stea permanent in atenţia consiliilor de conducere şi specialiştilor din co­operativele agricole. Exemple de gospodari ai pămintului sint nenumărate. In rindurile care urmează am vrea să-i popularizăm pe cei de la polul opus, adică pe cei care dovedesc o slabă preocupare pentru a da pămintului des­tinaţia cuvenită. Un prim exemplu ni-l oferă cooperativa agricolă din Cepleniţa. Am văzut aici îngrăşăminte chi­mice aduse nu de mult în unitate şi depozitate la secto­rul zootehnic. Cele din saci stau bine, dar cele vărsate sunt acoperite de zăpadă. E lesne de înţeles că în felul acesta îngrăşămintele chimice sunt supuse degradării. Da­că ar fi existat puţină grijă se găsea loc suficient pentru a le pune la adăpost. Am ridicat această problemă din două motive. In pri­mul rînd pentru a arăta lipsa spiritului gospodăresc a! consiliului de conducere şi în al doilea rînd pentru a sublinia un alt aspect şi anume că în timp ce se fac efor­turi pentru procurarea îngrăşămintelor chimice, cele na­turale stau în cantităţi foarte mari, nefolosite. I-am între­bat pe îngrijitorii de la sectorul zootehnic de ce nu se cară pe cîmp îngrăşămintele naturale. Răspunsul a fost următorul: Dv. nu cunoaşteţi. La noi, atelajele stau acasă la conductori şi le folosesc care cum vrea. Nimeni nu-i • Sub povara îngrăşămintelor naturale » Prundiş abandonat pe semănătură ■ După consiliul popu­lar comunal, rezervele au fost epuizate ■ Motiv de automulţumire? trage la răspundere. Aşa că în loc să fie duse pe ogoare, îngrăşămintele pe care Ie vedeţi împrăştiate ocupă teren ce ar putea fi cultivat cu furaje. De fapt, acest lucru voiam să-l subliniem şi noi. Aici, îngrăşămintele naturale ocupă o însemnată suprafaţă de teren fiindcă acestea nu-s aşezate în platforme ci împrăş­tiate pe o întinsă suprafaţă. Comitetul executiv al con­siliului popular comunal n-a întreprins nimic pentru ca cei vinovaţi de risipa de pămînt (să nu mai vorbim de lipsa de interes pentru fertilizarea solului) să fie sancţio­naţi. Şi dacă nu se va căra acum gunoiul cînd atelajele stau degeaba, la primăvară, cînd vor începe muncile agri­cole, există puţine şanse pentru a fi transportată pe ogoa­re imensa rezervă de îngrăşăminte naturale. La Moşna, pentru a scurta distanţa de parcurs, au­tocamioanele I.T.A. şi tractoarele secţiei de mecanizare şi-au croit drum pe cultura de orz, degradînd circa 2 hec­tare. Mai mult chiar, un autocamion plin cu balast s-a împotmolit pe „scurtătură" şi pentru a ieşi la drum şo­ferul a abandonat încărcătura pe semănătură. „Consiliul popular comunal, l­e-a spus tov. N. Mihăilă, instructor al Comitetului judeţean de partid, a stat pasiv, ca şi cum a­­ceastă neregulă nu s-ar fi întâmplat pe raza comunei Moşna. Am aflat că accesul pe semănătură a fost barat. E cazul ca cei care au distrus porţiunea respectivă de orz şi cei care au înlesnit acest lucru, fără a sesiza organele un drept, să suporte paguba pricinuită. Consiliile populare comunale au sarcini precise în le­gătură cu respectarea legii privind folosirea, apărarea şi conservarea terenului agricol. In acest scop, în cursul lunii decembrie 1969 a fost elaborată şi o hotărîre a Con­siliului popular judeţean. Ne-am oprit la consiliul popu­lar comunal Voineşti şi ne-am interesat dacă se urmăreşte aplicarea în practică a acestei hotărîri, dacă există rezer­ve de sporire a suprafeţelor arabile şi care sunt acestea. Primarul comunei fiind în concediu, am apelat la bună­voinţa secretarului consiliului popular comunal pentru a ne da explicaţiile cuvenite. „Nu-mi amintesc ca această problemă să fi constituit obiectul vreunei şedinţe de co­mitet executiv şi nici un plan concret de acţiuni în aceas­tă privinţă nu avem". Referitor la rezervele de sporire a suprafeţelor arabile, răspunsul a fost că acestea au fost epuizate. De la tov. ing. C. Manoliu aflăm că ţăranii coo­peratori din Voineşti au prevăzut să defrişeze, la brigada Slobozia, cioatele de pe un hectar, la brigada I din Voi­neşti, de pe 2 hectare, la brigada Vohoteşti, de­nivelat şi redat agriculturii suprafaţa de circa 1 hectar. Deci, re­zerve de creştere a suprafeţelor arabile există. Ele nu sunt cunoscute şi de consiliul popular comunal, din care cauză nu se acţionează împreună cu conducerea cooperativei a­­gricole pentru valorificarea lor. Asemenea posibilităţi există şi la cooperativele agri­cole din comuna Ţibana. După cum ne-a spus primarul comunei, tov. C-tin Iftimie, anul trecut a fost închis un drum de prisos care lega satul Ţibana de satul Poiana Mănăstirii, a fost desfiinţată o cărare care ducea spre Gheorghe STEJARU (continuare in pag. a 3-a) Expoziţie de artă plastică Ieri, în sala „Victoria" din Iaşi a avut loc vernisajul ex­poziţiei de pictură şi sculptu­ră a absolvenţilor Şcolii popu­lare de artă ieşene, expoziţie ce cuprinde realizările cele mai de seamă pe această li­nie dobîndite în cei­­15 ani de cînd funcţionează şcoala. Cu acest prilej, tov. Claudiu Paradaiser, preşedintele Comi­tetului pentru cultură şi artă al municipiului Iaşi, a vorbit despre activitatea rodnică de­pusă în acest domeniu de ar­tiştii amatori, relevîind succe­sele obţinute în ceea ce pri­veşte tematica şi realizarea artistică a lucrărilor. Cu viu interes numeroşii participanţi s-au oprit îndelung în faţa exponatelor. Expoziţia va fi deschisă pâ­­nă la 15 martie a.c. Proletari din toate ţările, uniţi-va! Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Din noul peisaj ieșean «Tehnica la zi — Iaşi 1970» Schimb de experienţă între unităţile de proiectare După cum ne informează co­respondentul nostru, ing. P. Jiritu, în cadrul acţiunii „Teh­nica la zi — Iaşi 1970", a avut loc la sediul C.S.A.P.C.­ Iaşi un schimb de experienţă între unităţile de proiectare din Iaşi, privitor la organiza­rea muncii de proiectare, cu participarea cadrelor de spe­cialişti , de la D.S.A.P.C. Iaşi,­­ IPROSIN — Filiala Iaşi şi alte servicii de proiectare din mu­nicipiul Iaşi. A fost prezentat materialul „Unele aspecte privind orga­nizarea proiectării din DSAPC Iaşi" şi măsurile ce­ se pre­conizează a fi luate şi pe linie de organizarea muncii de pro­iectare, în scopul îmbunătă­ţirii continue a acesteia, pen­tru mărirea operativităţii in tratarea şi rezolvarea proble­melor de proiectare. Mașini d­e pieptănat săttw*'* în moderna filatură de fire pieptănate a Fabricii „Te­ Uzina de fibre sintetice După două luni, o producţie suplimentară de 23,6 milioane de lei Bilanţul realiză­rilor obţinute de colectivul Uzinei de fibre sintetice după două luni de activitate din acest an se dove­deşte rodnic. Uzi­na a reuşit să rea­lizeze peste pre­vederi o producţie de 23,6 milioane de lei - concretiza­tă în 34 de tone de fibre polieste­­rice şi 24 tone metanol. Succese impor­tante s-au obţinut şi la reducerea cheltuielilor. Ast­fel, pe luna ianua­rie, preţul de cost planificat a fost redus cu 4,9 mili­oane de lei. Fisurile în selecţia şi pregătirea profesională generează fluctuaţia cadrelor — C­a sociolog, cum vedeţi fenomenul „fluctuaţie" in in­dustrie ? ne-am adresat tov. lector univ. T. POPESCU, de la Centrul de sociologie al Universităţii „Al. I. Cuza" Iaşi. — Fluctuaţia forţei de mun­că dintr-o întreprindere este determinată fie de întreprin­derea însăşi, fie de motiva­ţiile indivizilor care se în­scriu în aria acestui fenomen. Perfecţionările tehnologice şi organizatorice din întreprin­dere pot atrage după ele un flux sau un reflux de persoa­ne­­ devenite disponibile pentru alte posturi de muncă, sau indisponibile pentru noile posturi, în funcţie de califi­carea pe care o au sau pe care sunt sprijinite să o do­­bîndească. In cazul fluctua­ţiei determinate de motivaţia individuală, ne aflăm în faţa unui registru larg: motive familiale, profesionale, econo­mice,, psihofizice (oboseală, in­satisfacţie, inadaptare etc.), motive de natură „microsoci­­ală" (conflicte cu­ colegii,­sim­patie sau antipatie faţă de şef sau din partea şefului) etc. Printre factorii principali, care contribuie­­ la reducerea sau lichidarea fluctuaţiei enume­răm : o bună orientare, pre­gătire şi selecţie profesională; o organizare realmente ştiin­ţifică a producţiei şi a mun­cii; o cunoaştere exactă şi amplă a fiecărui salariat, nu numai ca membru al colecti­vităţii de muncă, ci şi ca mem­bru al familiei sale şi al so­cietăţii noastre, cu dorinţele şi doleanţele sale, cu succe­sele şi eşecurile sale ; o con­ducere a întreprinderii care să ateste atît capacităţi pro­fesionale şi organizatorice, cit şi priceperi psihosociologice şi educative. Plecînd­ de la aceste consi­deraţii, recent, am efectuat la Fabrica „Ţesătura", unitate a Combinatului textil Iaşi, o­­ anchetă pe tema în discuţie. — Care e procentajul plecă­rilor din această unitate şi care sunt cauzele acestora ? ne-am adresat, pentru început, tov. DIMOFTE DUMITRACHE, şeful serviciului personal al combinatului.­­ De la „Ţesătura“, numai în cursul anului 1969 au ple­cat 712 salariaţi, adică 14 la sută din numărul total. Din­tre aceştia, unii au plecat prin transfer, în interes de serviciu sau la cerere, alţii pentru a urma diferite şcoli, satisface­rea serviciului militar sau prin pensionare. Alţii, neprimind transferul, au demisionat, gă­sind alt loc de muncă mai a­­vantajos. Dar, unora li s-a desfăcut contractul de muncă fie pentru absenţe nemotivate repetate, fie pentru neglijen­ţe în serviciu. Cam 200 de persoane au fost în această situaţie.­­De­ fapt au fost 344, adică 7 la su­tă, număr ce l-am aflat­­ noi, mai tîrziu, în ca­drul anchetei). Dar să vedem o secție asu­pra căreia ni s-a atras aten­ţia de către mai multe per­soane cu care am discutat. Stăm de vorbă cu tov. MARI­NEL MERMEGIU, adjunct al şefului secţiei filatură — pieptănat. — In medie, ne spunea In­terlocutorul, pleacă aproape 50 de salariaţi pe trimestru (200 pe an ! Iar la cei 1 200 angajaţi ai secţiei, proporţia ajunge pînă la 16 la sută). Secţia noastră e tînăra, cel mai vechi muncitor avînd o vechime de 4 ani. Me­dia vîrstei este de 20 de ani, specificul fiind de 90 la sută femei. Multe „caută" m­ereu să-și schimbe­­ locul de muncă. Anchetă realizată de N. ADRIAN psiholog (continuare în pag. a 3-a) ANCHETA SOCIAL-ECONOMICA V I Mi**- !•.¥** j) Criza de guvern din Italia Esecul misiunii lui Rumor I Astăzi in pagina a 4-a Scrutin legislativ în Austria Membrii echipajului navei spaţiale „Apollo-12“ - oaspeţi ai Capitalei Astronautii americani Cha­rles Conrad, Richard Gordon şi Alan Bean, membrii echipaju­lui navei spaţiale „Apollo-12", împreună cu soţiile, sunt, în­­cepînd de sîmbătă la amiază, oaspeţii Capitalei României. Avionul special cu care că­lătoresc cosmonauţii în tur­neul pe care îl întreprind în mai multe ţări din America Latină, Europa, Asia şi Africa a aterizat, la ora 13:15 pe Ae­roporturi Internaţional Otopeni, sărbătoreşte pavoazat cu dra­pelele de stat ale României şi Statelor Unite ale Americii. Aici ,­ se aflau numeroşi cetă­ţeni veniţi să-i salute cu tra­diţionala ospitalitate româneas­că pe temerarii astronauţi ca­re au străbătut itinerariul Pă­­mînt-Lună-Pămînt pe nava spa­ţială „Apollo-12". In întîmpinarea oaspeţilor au venit prof. Gheorghe Buz­dugan, preşedintele Consiliu­lui Naţional al Cercetării Şti­inţifice, acad. Miron Nicoles­­cu, preşedintele Academiei Re­publicii Socialiste România, prof. Mihnea Gheorghiu, prim­­vicepreşedinte al institutului român pentru relaţiile cultu­rale cu străinătatea, acad. Elie Carafoli, preşedintele Federa­ţiei Internaţionale de Astro­­nautică, şi alte personalităţi a­­le vieţii ştiinţifice şi culturale din ţara noastră. Erau prezenţi Leonard Me­eker, ambasadorul Statelor U­­nite ale Americii la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. La coborârea din avion, as­­tronauţii Charles Conrad, Ri­chard Gordon şi Alan Bean sunt salutaţi cordial de preşe­dintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, prof. univ. Gheorghe Buzdugan, ca­re, testând un cuvînt de bun venit pe pământul ţării româ­neşti, a exprimat speranţa că ajungerea oamenilor pe Lună va constitui nu numai un pas înainte în era cuceririi Cos­mosului de către om, ci şi un impuls în dezvoltarea relaţi­ilor de­­ cooperare între po­poare, servind cauzei păcii şi progresului social. Ingăduiţi-mi ca, în numele oamenilor de ştiinţă din ţara noastră, să vă adresez sincera felicitări şi urarea de a obţi­ne noi succese, a spus vorbi­torul. Sperăm că scurta vizită pe care o începeţi vă va oferi, dumneavoastră, astronauţilor, soţiilor dumneavoastră şi ce­lorlalte persoane care vă în­soţesc, posibilitatea de a vă forma o imagine despre ţara noastră, de a cunoaşte oamenii de ştiinţă români şi pre­ocupările lor şi că va contri­bui, în acelaşi timp, la dez­voltarea prieteniei dintre po­porul român şi poporul ameri­can. Mulţumind pentru primirea călduroasă, în numele echipa­jului navei spaţiale „Apollo- 12", astronautul Charles Con­rad a menţionat că cea mai mare plăcere după ce se între­prinde o asemenea călătorie în spaţiul cosmic este ca du­pă întoarcere să se poată îm­părtăşi întregii omeniri expe­rienţele acumulate. El a amin­tit că preşedintele Statelor U­­nite i-a rugat să întreprindă această călătorie în mai multe ţări din lume, printre care şi România. Deşi vizita noastră în ţara dv. este scurtă — a spus vor­bitorul — sperăm să cunoaş­tem cu­ mai mulţi oameni şi în cadrul întîlnirilor cu oamenii de ştiinţă să împărtăşim din experienţa pe care am acumu­lat-o în timpul zborului nos­tru. Un grup de tinere fete, îm­brăcate în costume naţionale, oferă astronauţilor şi soţiilor lor buchete de flori. După ceremonialul­ primirii, cei trei cosmonauţi americani iau loc într-o maşină deschi­să, escortată de motociclişti, îndreptîndu-se spre Capitală. De-a lungul traseului se aflau numeroşi cetăţeni veniţi să salute pe cei care în noiem­brie 1969 au înscris o pagi­nă glorioasă în marea epopee a pătrunderii omului în spaţiul cosmic. Pe străzile Capitalei, astro­nauţii americani sunt întîmpi­­naţi cu aceeaşi căldură, ca sem­n al preţuirii pe care po­porul nostru o acordă fapte­lor curajoase, închinate pro­gresului ştiinţei, al întregii o­­meniri dornice de pace. Imediat după sosire, astro­nautii americani au început vizita în Capitală. Prima „es­cală" a echipajului „Apollo­­12" a fost la Palatul pionieri­lor din Dealul Cotrocenilor. La intrarea în Palat, temera­rii cuceritori ai Selenei sunt salutaţi de Virgiliu Radulian, preşedintele Consiliului Naţio­nal al Organizaţiei pionierilor. Un grup de pionieri oferă as­tronauţilor însemnele caracte­ristice organizaţiei lor — in­signa şi flamura purpurie. După ce eleva Cristina Cio­­botaru, de la­­ Liceul nr. 30, rosteşte în limbile română şi engleză mesajul de salut al pionierilor municipiului Bucu­reşti, oaspeţii sunt invitaţi să­­ viziteze cîteva din cercurile practice care funcţionează in incinta Palatului. Ansamblul artistic „Rom­â­­naşul", al Palatului pionierilor, prezintă apoi oaspeţilor un reuşit program de cîntece şi dansuri populare româneşti. In încheierea vizitei, astro­nautii Conrad, Gordon şi Bean au primit cea mai înaltă dis­tincţie a Consiliului National al Organizaţiei pionierilor — Medalia „Cutezătorii" — ce se conferă pentru acte de înaltă bravură. In continuare, astronautii a­­mericani au vizitat Institutul politehnic, unde au fost sa­lutaţi cu căldură de prof. dr. docent George Bălănescu, membru corespondent al A­­cademiei, rectorul insott’tu­­lui, şi de Nicolae Irimie, re­şedintele Uniunii asociaţiilo­r studenţeşti din Centrul uni­versitar — Bucureşti. Studen­ţii îi primesc cu îndelungi a­­plauze. În holul mare al noii construcţii a institutului, rec­torul prezintă astronauţilor macheta ansamblului de clă­diri ce alcătuiesc impunătorul edificiu universitar, veritabil avanpost al învătămîntului tehnic superior din țara noas­tră. Astronautii iau apoi parte la (continuare In pag. a 3-a) De mărţişor Erup,­­ neabătut,­ rîuri de metafore şi cîntece ale altor primăveri. Se iscă lumina anotimpu­lui de tinereţe a naturii noastre. Ori­cum, chiar dacă mai e frig, chiar dacă baba Dochia îşi scutură, înver­şunată, cojoacele. Toţi ştiu că e o răzvrătire zadarni­că împotriva legilor firii, că zîna flori­lor e pe aproape, că şi-a trimis solie ghioceii plăpînzi, care au reuşit să străbată cu petale­le lor fragile pă­­mîntul îngheţat şi g linţoliul de zăpa­dă. Primăvara e aici. O simţim în ochi, în nări. Îi respirăm mireasma îmbătă­toare de încredere şi speranţă. Ne pla­ce să ne simţim înnoiţi, împrospătaţi, ca primăvara. La urma urmelor nu­mără şi ea ani mulţi, mai mulţi de­cit fiecare dintre noi, şi-i totuşi me­reu tînără. Mia DUMITRIU Ne ţesem gîndu­­rile-n flori, suntem­ însetaţi de frumuse­ţe şi vrem să fim generoşi ca acest anotimp care îm­bracă parcurile, co­pacii, grădinile şi cerul în zeci şi su­te de culori. Te-ai oprit, gîn­­dule, să culegi în­că o dată aminti­rea celor ce ţi-au bucurat primăveri­­le, ţî-ai şi făurit Panteonul următoa­relor dăruiri. Ai ră­sucit firul roşu al dragostei cu albul purităţii. Fă din nelinişti planul cu­ceririlor viitoare ! Din fiecare zi cu soare - un nimb de zîmbete pentru munca împlinită. Din fiecare zi cu nori — pulsul viu al luptei pentru mai bine. Prietene, iartă­­mă că ți-am trimis . în, dar o gîză. E mică, roşie, cu a­­ripile pudrate cu aur. E și acesta un simbol al primăve­rilor noastre; zbo­rul ei transparent reproduce într-ari­­parea dorurilor noastre. Ne chea­mă mereu spre înalt şi lumină. Azi am încălţat pantofii fermecaţi ai micului Muck. Am înconjurat lu­mea şi am revenit în oraşul meu, ghi­dat de turnurile blocurilor, ale Pa­latului . Culturii, de înălţimile zonei in­dustriale, de turle­le ctitoriilor dom­neşti. Primăvara aici e mai aprinsă, sau arde inima mea alături de tine, laşi străvechi, azi nu numai înnoit, ci şi fruntaş? Iţi dăruiesc mărţişorul celui mai frumos gînd ascuns sub pleoapa care-ţi cercetează tainele înfloririi. Şi dacă mă emoţionează veşnicia existenţei tale, e pentru că acest mărţişor l-am găsit pe stradă, la fiecare om întilnit în cale. Ţine-l aşa cum l-ai păstrat şi pînă acum, aşezin­­du-te pe mai de­parte la această margine de ţară chezaş pentru bucu­riile noastre zil­nice, pentru ferici­rea unui popor, azi mai aproape ca oricînd de soare.

Next