Flacăra Iaşului, mai 1970 (Anul 26, nr. 7348-7372)

1970-05-03 / nr. 7348

FLACĂRĂ IĂȘULUI PAGINA 2 . Contribuţia armatei române la înfrîngerea hitlerismului în cel de al doilea război mondial Anul acesta, la 9 mai, popoarele lumii aniversează un sfert de veac de la stră­lucita victorie asupra Germaniei hitleriste, eveniment de mare însemnătate în istoria mondială. Zdrobirea fascismului german - rezultat al luptei pline de abnegaţie şi eroism a forţelor iubitoare de libertate, al eforturilor depuse de marea coaliţie anti­­hitleristă, a făcut posibilă eliberarea po­poarelor cotropite, a salvat civilizaţia u­­mană, ameninţată de obscurantismul şi barbaria fascistă, a deschis întregii ome­niri noi perspective luminoase în lupta pentru pace, independenţă şi progres so­cial. Purtind greul războiului, U.R.S.S. - forţa principală a coaliţiei antihitleriste - a a­­dus contribuţia hotăritoare la înfrîngerea Germaniei şi la obţinerea victoriei. Aniversind împreună cu toate popoarele iubitoa­re de pace istorica şi a victoriei, poporul român este mîndru că şi-a adus contribuţia la înfrîngerea fascismului, înscriind o pagină glorioasă în istoria luptelor sale pentru liber­tate şi independenţă. Influenţaţi de starea de spirit antihitle­­ristă ce cuprinsese întreaga ţară, ostaţii, precum şi un număr tot mai mare de ofi­ţeri şi generali, pătrunşi de simţul răspun­derii faţă de destinele naţiunii, au inţeles că singura cale de salvare a României de la catastrofă era cea indicată de Partidul Comunist Român - răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, ieşirea din războiul anti­­sovietic şi alăturarea ţârii la coaliţia anti­­hitleristă. Realizind o largă coaliţie a forţelor pa­triotice democratice, antihitleriste, folosind condiţiile externe favorabile, în cadrul că­rora o importanţă deosebită a avut-o ma­rea ofensivă sovietică de pe frontul Iaşi — Chişinău, Partidul Comunist Român a asi­gurat victoria insurecţiei armate din August 1944, care a dus la răsturnarea dictaturii antonesciene, scoaterea României din răz­boiul antisovietic şi alăturarea ei la coali­ţia antifascistă. La 23 August 1944, răspunzind interese­lor supreme ale poporului, dind curs che­mării partidului, armata română a luat parte nemijlocit la doborirea dictaturii mili­tare fasciste, a întors armele împotriva co­tropitorilor nazişti. Desfăţurindu-se cu o deosebită intensitate, insurecţia armată, cu contribuţia armatei române ţi a formaţiu­nilor de luptă patriotice, a dus la zdrobi­rea in numai 8 zile a rezistenţei trupelor hitleriste din zonele centrale şi sudice ale ţârii, inclusiv ale celor din Capitală. In a­­celaşi timp, desfăşurate pe un front de 1.400 km., alte trupe ale armatei române au menţinut un mare cap de pod în Tran­silvania şi Banat, dincolo de Carpaţii meri­dionali şi occidentali, ceea ce a avut o importanţă considerabilă pentru operaţiile care au urmat. Cot la cot cu armata sovietică, armata română s-a avîntat cu toată energia in bătălia pentru zdrobirea trupelor hitleristo­­hortyste şi eliberarea completă a teritoriu­lui României de sub jugul fascist. Crince­­nele încleştări cu duşmanul la Sfintu Gheor-Colonel Stelian POPESCU comandantul Garnizoanei militare la Si­ghe, Aiud, Tîrgu-Mureş, Apahida, Gherla, Oradea, Cărei, Satu Mare, au fost încu­nunate de succes. In aceste lupte, armata română a fost angajată cu un efectiv to­tal de peste 265.000 de militari ; pierderile trupelor noastre s-au ridicat la circa 50.000 de oameni. Vestea eliberării, la 25 octom­brie 1944, a întregului teritoriu al ţării de sub jugul fascist a fost primită de poporul nostru cu legitimă mîndrie şi mare bucu­rie. Ca semn al cinstirii tradiţiilor înaintate de luptă ale armatei române, al preţuirii eroismului ostaşilor săi in bătăliile pentru eliberarea patriei şi contribuţiei aduse la obţinerea victoriei asupra fascismului ger­man, 25 octombrie a devenit Ziua Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România. Dind dovadă de mare hotărire in luptă, de spirit de sacrificiu şi eroism, armata ro­mână a continuat, umăr la umăr cu arma­ta sovietică, lupta împotriva trupelor hitle­riste, pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei pină la zdrobirea definitivă a Germaniei naziste şi terminarea victorioa­să a războiului din Europa. Pe teritoriul Ungariei, armata română a participat la 7 operaţii mari şi 81 de lupte importante, cu 17 divizii infanterie şi cava­lerie, un corp aerian, două brigăzi de ar­tilerie antiaeriană, o brigadă de căi fera­te şi alte unităţi şi formaţiuni, insumînd un efectiv de peste 210.000 de oameni. Tru­pele române au desfăşurat lupte înverşu­nate la Debreţin şi Budapesta, au asaltat pieptiş în sectoarele lor de acţiune, mun­ţii Hegyalja, Bükk şi Matra, au participat la acţiunile din zona oraşelor Miskolc, Sal­gótarján şi altele. In cele trei luni şi ju­mătate de lupte purtate pe teritoriul Un­gariei, armata română a eliberat 1.237 de localităţi dintre care 14 oraşe ; peste 42.700 de ostaşi şi-au dat tributul lor de singe pentru înfrîngerea rezistenţei fasciştilor. In operaţiile de pe teritoriul Cehoslova­ciei, armata română a participat cu apro­ximativ 250.000 de oameni. Prin lupte gre­­le­, trupele române au pătruns in dispozi­tivul inamic pe o adincime de 400 km., au forţat 4 mari cursuri de apă, au esca­ladat crestele a zece masive muntoase mai importante, au eliberat peste 1.700 de lo­calităţi, dintre care 31 oraşe. Jertfele adu­se de armata română în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei de sub jugul fas­cist au fost de circa 70.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi. Aproape 2.000 de români au desfăşurat acţiuni di­­n Austria, in spaţiul dintre ca­pitala ţării, Viena, şi teritoriul limitrof ceho­slovac. . România a participat la războiul antihi­tlerist cu efective militare insumînd peste o jumătate de milion de oameni. De la Mu­reş şi pină aproape de Praga, trupele ro­mâne au pătruns peste 1.000 km. In dis­pozitivul inamic, au străbătut 20 de masi­ve muntoase, au acţionat pe timp de iar­nă, cu geruri puternice şi zăpezi abundente, in unele regiuni lipsite de localităţi şi a­­daposturi ; au forţat 12 cursuri mari de apă ; au eliberat 3.831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe. Drumul aspru al războ­iului a fost presărat de numeroase jer­te, pierderile armatei române pe frontul anti­hitlerist cifrîndu-se la aproape 170.000 de oameni. Vitejia de care armata română a dat dovadă in bătăliile purtate, minunatele fapte de eroism individual şi colectiv constituia ex­presia vie a adincului pa­triotism şi a internaţiona­lismului, a înaltelor cali­tăţi morale şi de luptă ale ostaşilor, ofiţerilor ţi ge­neralilor români, precum ţi a capacităţii organiza­torice ţi de conducere, a iniţiativei ţi originalităţii în concepţie a comanda­mentelor noastre. Pentru eroismul ţi abnegaţia in luptă, trupele române au fost citate prin ordin, de repetate ori, pe intreaga armată româ­nă, precum şi de Comandamentul suprem sovietic prin 7 ordine de zi. Peste 300.000 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri au fost dis­tinşi cu ordine şi medalii româneşti, sovie­tice, cehoslovace, ungare. Apreciind aportul ţării noastre la infrîn­­gerea fascismului german, ministrul de ex­terne al U.R.S.S., arăta in 1946 că Româ­nia .... a făcut sacrificii considerabile în această luptă şi noi toţi recunoaştem ser­viciile aduse de poporul român acestei cauze". In sfertul de veac care a trecut de la terminarea războiului, poporul român, liber şi independent, mobilizîndu-şi eforturile creatoare, urmind politica înţeleaptă a partidului nostru comunist, a obţinut reali­zări de însemnătate istorică. Astăzi, ţara noastră dispune de o indus­trie puternică, de o agricultură socialistă, in plină dezvoltare ; invăţămîntul, ştiinţa ţi arta cunosc un permanent avint ; sporeşte aportul României la patrimoniul civilizaţiei ţi culturii universale. In jurul partidului sint strins uniţi toţi oamenii muncii, indiferent de naţionalitate care, bucurindu-se de lar­gile drepturi şi libertăţi asigurate de demo­craţia socialistă, dau viaţă politicii sale marxist-leniniste. Continuatori ai unor glorioase tradiţii­­de luptă, profund devotaţi cauzei socialismu­lui, militarii forţelor noastre armate mun­cesc cu elan patriotic pentru continua în­tărire a capacităţii combative a unităţilor şi marilor unităţi, conştienţi fiind de înalta răspundere ce le revine de a fi gata ori­­cind, la chemarea partidului, să apere cu­ceririle revoluţionare ale poporului român, independenţa şi suveranitatea patriei noas­tre socialiste. 9 MAI 1945 - O GLORIOASĂ DE PAGINA ISTORIE f­i I ! Reflecţii despre literatura muncii Prin ceea ce are ea re­prezentativ, literatura re­prezintă conştiinţa de sine a unui popor, înfăţişîndu-l lumii într-o lumină specifi­că. .Baltagul" de Sadovea­­nu, de exemplu, nu e nu­mai un roman al existenţei populare în mediile pasto­rale, ci şi o oglindă în ca­re se concentrează trăsături privind psihologia, eposul şi, ca notă fundamentală, setea de dreptate a poporu­lui român. In folclor, care la noi echivalează ca im­portanţă cu o literatură cla­sică, primează acţiunea din balade, admiraţia mergind spre eroii temerari şi hotă­­rîţi, oameni ai faptei. Nu este ideal mai generos u­­man decît acela al creaţiei, magistral reflectat în le­genda „Meşterul Manole", constructorul de acum cinci veacuri. De lungi secole ne întîmpinăm unii pe alţii, co­tidian, cu întrebarea tipică de curtoazie: „Ce mai faci?“ Se subînţelege prin aceasta, ca o necesitate vitală, da­toria de a adăuga prin cre­aţie noi însuşiri peisajului existent. Un estetician, Tu­dor Vianu, punea la baza creaţiei artistice munca; în acest mod, arts devine, pe drept cuvînt, o formă superioară a muncii. Pentru D. Anghel, scriitor care trece drept contemplativ, creaţia e o sfidare arunca­tă imensităţii timpului. „A crea, zice el, e a supravie­ţui zilei de ieri şi a păşi pe ziua de mîine". In esenţă, o literatură în care se reflectă munca, deci creaţia unui popor, e o li­teratură a transformărilor complexe de la materie şi peisaj pină la existenţa in­terioară, cu particularităţile sale. In proza lui Creangă şi Slavici se găsesc preocu­pările şi psihologia meşte­şugarilor de acum un secol. Prof. univ. dr. docent Const. CIOPRAGA membru al Academiei de ştiinţe sociale şi politice Cu treisferturi de veac in urmă, Titu Maiorescu îşi punea mari speranţe în Ion Popovici-Bănăţeanu, autor de povestiri din viaţa me­seriaşilor (dispărut în pli­nă tinereţe). Prin scriitorii de la „Contemporanul" se schiţează o literatură a realităţilor muncitoreşti de aspect revoluţionar. De o literatură a muncii, cu im­plicaţiile ei sociale şi eti­ce, se poate vorbi, în pri­mele decenii ale secolului nostru, altfel decît înainte. La Mihail Sadoveanu, ală­turi de rurali e oglindită sumar munca în fabrică, fe­nomenul oferind prilejul u­­nor grave reflecţii margi­nale. Tranziţia de la te­mele rustice, patriarhale, la o literatură a unei noi eta­pe în procesul muncii, de­venea, între cele două răz­boaie mondiale, o necesita­te impusă de realitatea in mers. Alexandru Sahia, 1. Călugăru, Geo Bogza sînt numai cîţiva din prozatorii care, sub influenţa Partidu­lui Comunist Român, opun literaturii de alcov şi di­vertisment, dezbaterile ma­jore ce frămî­ntă mediile muncitoreşti. La scriitorii realişti se re­marcă acum interesul pen­tru marile probleme ale o­­mului în raport cu munca şi destinul social. Ideea u­­nei literaturi care să se a­­dreseze maselor fusese sus­ţinută mai demult de scri­itorii deveniţi clasici, după ei de Garabet Ibrăileanu, N. Iorga şi alţii, in contextul ideologic-social interbelic­­capătă audienţă mai subli­niată indicaţia leninistă des­pre o literatură dinamică, profund umană, care să nu aibă în vedere pe „cei zece mii" din clasele de sus, plictisiţi şi atinşi de ne­vroză, ci pe făuritorii prin muncă ai valorilor materia­le şi spirituale. Din perspectivă ideologi­că marxist-leninistă, litera­tura epocii noastre socia­liste proiectează asupra fe­nomenului muncă lumini din unghiuri diverse. Am asis­tat întîi, mai mult de un deceniu, la efortul scriito­rilor de a ne familiariza cu ambianţa, cu cadrul plastic şi psihologic, cu profilul în schimbare al eroilor din fe­lurite domenii de activita­te. De la descriptiv şi ex­terior, treptat s-a produs un început de investigare în adincime. De menţionat, la toţi reprezentanţii lite­rari din etapele de după e­­liberare,­ caracterul energe­tic, viziunea tonică, încre­derea în om. Cu particularităţile lor specifice de stil şi construc­ţie, citabile pentru evoluţia literaturii noi, cu eroi ca­re se manifestă plenar în procesul muncii, sînt opere de tipul : „Cîntare omului" de Tudor Arghezi, „Bietul Ioanide” de G. Călinescu, „Risipitorii" de Marin Pre­da, reportajele lui Geo Bog­za (între care : „Oameni şi cărbuni din Valea Jiului"), unele piese de teatru. De­zideratul unui epos al cre­aţiei colective, cu perso­naje numeroase, cu proble­me interesante, care să o­­glindească mai mult decît în dimensiuni balzaciene şi tolstoiene ritmurile realită­ţilor noastre contemporane, se adresează insistent scri­itorilor de astăzi. VW/Z////////////////Z////////////////////////////////////C/////////////Z/Z///Z//////////////////>v////////////////////////i După marele succes al echipei de volei Penicilina Flori şi aplauze pentru campioanele din laşi Nu ştim cum s-o fi întîm­­pla­t prin alte colţuri ale ţă­rii în asemenea momente. Poate că decorul a fost la fel. Sau, cine ştie, mai impu­nător. N-ar fi exclus ca nu­mărul celor care s-au aflat pe peroanele gărilor să fi fost de două sau de trei ori mai mare. Nu prea avem termeni de comparaţie nici pentru buchetele de flori, nici pentru caldele îmbrăţişări şi sărutări. Am văzut în schimb cum a fost joi seara la Iaşi, la pri­mirea voleibalistelor de la Pe­nicilina, care se înapoiau de la marea şi epuizanta bătălie disputată la Bucureşti, pentru titlul naţional. Emoţionantă, pe alocuri cu nuanţe roman­tice (de, ieşeni sîntem!), dar bogată, generos de bogată în semnificaţii ni s-a părut acea seară splendidă de sftrşit de aprilie. In ciuda unei ploi torenţia­le, sute şi sute de prieteni ai voleiului, ai sportului în ge­neral, pancarte şi steguleţe alb-albastre (culorile Penici­linei) în mîini, au... Inun­dat peronul gării ieşene pen­tru a le sărbători pe minuna­tele noastre voleibaliste, pen­tru a strînge mîna celor care, deşi la sute de kilometri de entuziaştii lor susţinători, şi-au demonstrat talentul şi şi-au revărsat întreaga forţă şi e­­nergie a tinereţii lor pentru ca, în grandiosul final din sa­la Floreasca, să primească a­­plauzele şi respectul care li se cuvin întotdeauna celor mai buni dintre cei mai buni. Freamătul marii familii a iu­bitorilor sportului şi-a atins apogeul în momentul în care, în sunetele fanfarei şi în ura­­lele celor prezenţi, şi-a făcut apariţia rapidul .Moldova”. Intr-o atmosferă de entuziasm general, la coborîrea din tren, antrenorul N. Roibescu ii ,fe­tele sale de aur" sînt întîm­­pinaţi şi felicitaţi călduros de către reprezentanţi ai organe­lor locale de partid şi de stat, de tovarăşa Veronica Ardelean, directoarea Fabricii de anti­biotice, de reprezentanţi ai u­­nor organizaţii obşteşti, de pionieri cu braţele încărcate cu flori, de rude şi prieteni, de admiratori. Aurelia Căunei, purtînd atît de simbolicul tri­cou de campioană şi cupa de cristal, împreună cu celelalte coechipiere, îşi face cu greu loc prin mulţime. După un scurt Intermezzo, necesar re­prezentanţilor presei, radio­ului, fotoreporterilor şi foto­grafilor, voleibalistele ieşene părăsesc incinta gării. Deşi no­rii continuă să reverse canti­tăţi mari de apă, la ieşire ele sunt din nou întîmpinate de un mare număr de oameni care, prin aplauzele adresate din toată inima, îşi dovedesc încă o dată marea lor satisfacţie şi apreciere la adresa realiza­torilor unei asemenea perfor­manţe. Printre aceşti temerari l-am recunoscut pe M. Mun­­teanu, lăcătuş în secţia anti­­corozivi de la Fabrica de an­tibiotice, unul dintre compo­nenţii fulminantei ,galerii” a ieşencelor în meciul final cu Dinamo Bucureşti. Solicitîndu-i părerea asupra acestui deose­bit eveniment, el ne-a decla­rat : .Extraordinar ! Sînt foar­te fericit că echipa noastră a adus titlul la Iaşi. Mai ales că una dintre componentele ei, Viorica Bincheci, este colega mea de secţie. Eram sigur că fetele noastre vor cîştiga cam­pionatul, deoarece au muncit foarte mult la antrenamente. Şi oamenii care muncesc mult şi bine obţin întotdeauna re­zultatele pe care le doresc. Ştiu asta din propria mea ex­perienţă”. Vădit emoţionat şi el, Leoni­­da Boţan, inginer şef la I.T.I., ne-a spus : .Este cea mai mare satisfacţie a mea ca vechi iu­bitor al sportului. Mă simt de­osebit de mindru deoarece, cu ani în urmă, pe cînd eram la Penicilina, am fost printre a­­ceia care au sprijinit iniţiativa alcătuirii acestei echipe. Faţă de seriozitatea şi strădania cu care s-a pornit la drum, am întrezărit acest succes pe ca­re astăzi îl sărbătorim cu to­ţii”. Intre timp, un microbuz le-a „răpit” pe eroinele noastre. Gîndurile ne-au zburat din nou la emoţionanta primire din gară. A fost, desigur, mai mult decît o festivitate. A fost o neuitată întîlnire cu solii sportului ieşean, cu aceste fe­te cărora le mulţumim pentru felul în care au reprezentat oraşul şi le dorim, sincer, multe şi frumoase alte succese! Gh. VASILIU c im Fmm­im-o mL. Primul ziar care mi-a căzut in mină joi dimineaţa a fost „România liberă". Găsesc rubrica „Sport" şi încerc să aflu, ca in fiecare zi, veşti despre turneul final de volei. Cine-i campioana ? Pas de află ! Cotidianul bucureştean informa cu promptitudine despre contractul încheiat de F.I.F.A. cu nu ştiu care organizaţie de televiziune, despre isprăvile e­­chipei de fotbal din Porto-Alegre, despre meciul România B - San Salvador, despre inspiraţia colaboratorilor rubricii în materie de pronosticuri ... Nimic despre marele eveni­ment al săptămînii sportive - încheierea campionatului de volei. Mi-am zis atunci că ori s-au îmbolnăvit subit toţi ar­bitrii din România şi s-a amînat „finala" Dinamo — Peni­cilina, ori vreun cutremur, peste noapte, a derimat sala „Floreasca". Abia „Sportul" m-a lămurit. N-a fost cutremur. A cîştigat Penicilina. Am văzut oameni plingind. Noapte, ploaie straşnică şi sute de umbrele, ca-n vestitul Cherbourg. Rapidul 61 a frî­­nat lung şi lin, potrivind, cu precizie de rendez-vouz cos­mic, uşa vagonului exact în faţa covorului roşu aşternut pe peronul gării. Cînd a izbucnit fanfara şi uralele şi ovaţiile ce cutremurau gara, cînd au apărut fetele, îmbrăcate în tricourile tricolore, atunci, vă rog să mă credeţi, am văzut oameni serioşi şi echilibraţi, şi de loc sentimentali, lăcrimind. In afara persoanelor oficiale, în afara sutelor de sala­riaţi de la „Penicilina", în afara celorlalţi iubitori ai spor­tului care au venit la gară înfruntînd ploaia dezlănţuită, la sărbătorirea campioanelor au participat, spontan, călătorii din trenurile care sosiseră, ori urmau să plece din Iaşi. Sur­priză : n-au scos o singură vorbă doar ... ieşenii care le-au însoţit pe voleibaliste în turneul de la Bucureşti. Coborau din rapidul „Moldova" muţi ca pămîntul. Să nu-i condamnăm : caz de forţă majoră. Nici unul nu mai putea articula barem un cuvinţel. Nu de emoţie. De ... răguşeală ! Eroinele serii se pierduseră cu totul. Pe cît de stăpînite şi necruţătoare ştiu să fie un teren, pe atît de neajutorate păreau acum, în sala de recepţie a gării. Ca nişte eleve premiate la serbarea de sfîrşit de an se străduiau să bra­veze şi să-şi reţină lacrimile­­ între noi fie spus, fără prea mult succes. Am zărit nişte licăriri suspect de umede şi-n ochii lui Roibescu. Care va să zică, la serbarea de sfîrşit de an se mai intîmplă să-l copleşească emoţia chiar şi pe ... Dom' profesor ! Mai ales cînd merită şi el, din plin, „pre­miul I cu coroniţă" ! ... Cel mai mare succes obţinut vreodată de sportul ie­' şean de echipă l-a realizat echipa care, cu cîţiva ani în urmă, nu însemna mare lucru în ierarhia voleiului de pe a-­ ceste meleaguri. Ascensiunea Penicilinei este şi va fi ori­cind pilduitoare, ea demonstrînd cit de mult se poate ob­ţine prin muncă stăruitoare, seriozitate şi pasiune. Am auzit că, în meciul cu Dinamo, ieşencele s-au aruncat în luptă cu atito dăruire încît absolut nimic nu mai conta. Plon­­joanele cele mai disperate şi mai riscante şi mai imposi­bile au readus în teren mingi ca şi pierdute. Regret un singur lucru: că n-a fost trimis să asiste la acest meci, cu caietul de notiţe în mină, dumnealui, Cu­­perman ... Jucăm în Cupa Campionilor Europeni. Cu cine ? Nu con­tează. Cînd? N-are importanţă. Unde ? Aici e aici. Că doar n-o să primim oaspeţii în aşa-zisa sală „Voinţa" ! Succesul Penicilinei merită apreciat nu numai în sine, ci, fără îndoială, ţinîndu-se seama de contextul general al voleiului nostru. Adică, avîndu-se în vedere nu numai pro­babilitatea învingerii adversarilor de dincolo de fileu, ci şi a acelora care, fără a fi menţionaţi pe foile de arbitraj, sta­bilesc, discern, mediază, aranjează ş.a.m.d. Fiindcă sînt şi din aceştia. Nu ştiu pină cînd. Acum, după triumfala întîmpinare oferită de întregul oraş Iaşi, Penicilinei, mă încearcă o întrebare : Cînd o să-i întîmpinăm, cu fanfara, şi pe... fotbalişti ? M. R. I. intre 4 şi 10 mai „Supla­­ulu­i pentru li­eret" Folosind experienţa acumu­lată în ediţiile anterioare ale unor manifestări asemănătoa­re şi ţinind cont de cerinţele ce stau în faţa tineretului în etapa actuală, Comitetul ju­deţean Iaşi al U.T.C., în co­laborare cu Comitetul jude­ţean pentru cultură şi artă, Comitetul judeţean al femei­lor, Uniunea judeţeană a CAP, şi întreprinderea cine­matografică judeţeană, organi­zează In perioada 4—10 mai 1970 „Săptămîna culturii pen­tru tineret", complex de mani­festări interesante pentru lo­cuitorii judeţului. Acţiuni interesante vor fi organizate în localităţile Po­peşti, Moşna, Mirceşti, Valea Seacă, Todireşti, Trifeşti, Hor­leşti, Dagiţa, Ipatele, Coarnele Caprei şi Strunga. Din manifestările mai deo­sebite remarcăm acţiunile pen­tru popularizarea şi difuzarea cărţii în rindul tineretului, în­­tîlniri ale tinerilor cu acti­vişti de partid şi de stat, cu personalităţi ale vieţii cul­­tural-ştiinţifice, acţiuni de muncă voluntar-patriotică în scopul amenajării de spaţii verzi, terenuri sportive, îngri­jiri de arborete şi monumente ale eroilor. Se vor organiza, de aseme­nea, manifestări în care se vor dezbate probleme de etică şi educaţie cetăţenească. Tinerii de la sate vor avea ocazia să se întîlnească cu brigăzi ştiinţifice, să pună în­trebări şi să primească răs­punsuri la întrebările ce-i fră­­mîntă, iar tineretul şcolar va participa la dezbateri de genul „Se apropie sfirşitul anului şcolar, ce meserie v-aţi ales ?" şi vor avea întîlniri cu foşti absolvenţi, cu reprezentanţi ai unor întreprinderi şi instituţii ieşene, care vor prezenta fru­museţile meseriilor. Cu prilejul zilei de 9 mai vor fi organizate acţiuni o­­magiale, se vor depune flori la monumentele eroilor, vor fi prezentate pagini de vite­jie şi acte eroice ale trupe­lor române pe frontul anti­hitlerist. In ultima zi a „săptămânii", duminică 10 mai, va avea loc acţiunea „Minte sănătoasă in corp sănătos", zi dedicată u­­nor manifestări sportive, cul­­tural-artistice și distractive. _ Dispensarul medical din Bălțad­ PE SCURT CLEVELAND 2 (Agerpres). Campionul olimpic de box de la Ciudad de Mexico, „greul" american George Fo­reman, care a trecut la pro­fesionism, a repurtat un nou succes înainte de limită, in gala desfășurată la Cleveland el l-a scos din luptă în re­priza a 4-a pe Aaron Eastling. Foreman este neînvins în ca­rieră. El a obţinut cel de-al 19-lea succes. PRAGA 2 (Agerpres). In prima zi a turneului in­ternaţional de fotbal pentru juniori, care se desfăşoară la Praga şi este dotat cu cupa „Memorial Vogi", Sparta Pra­ga a învins cu 2—0 (1—0) pe F. C. Zagreb, iar Dakla Pra­ga a terminat la egalitate: 0— 0 cu Brescia (Italia). SAO PAULO 2 (Agerpres). Echipa C. S. K. A. — Sofia, care se află în turneu in Bra­zilia, a jucat la Sao Paulo cu echipa selecţionată a oraşului. Fotbaliştii bulgari au obţinut victoria cu scorul de 2—1 (0-1). ROMA 2 (Agerpres). In semifinalele „Cupei Eu­ropei la fotbal" (competiţie deschisă echipelor de amatori), formaţia Spaniei a învins cu 6—0 (3—0) pe cea a Italiei, iar Olanda a întrecut cu 4—0 (4—0) echipa Iugoslaviei. NEAPOLE 2 (Agerpres). Tenismanul român Ilie Năs­­tase continuă seria succeselor. In semifinalele turneului in­ternational de la Neapole, el 1- a eliminat cu 6—1, 6—2, 6—0 pe grecul Kalogheropoulos. In finală, Năstase ÎI va în­tîlni pe italo-australianul Mul­ligan, care l-a învins cu 3—6, 6—1, 6—3, 3—6, 6—3 pe ita­lianul Panatta. In semifinalele probei de dublu masculin, Năs­tase (România) şi Pala (Ceho­slovacia) au învins cu 6—4, 6—4, 6—3 pe italienii Bartoni, Castigliano. SAN SALVADOR 2 (Ager­pres). — Selecţionata secundă de fotbal a României a sus­ţinut la San Salvador al doi­lea meci în compania echi­pei statului Salvador, care se pregăteşte pentru turneul fi­nal al campionatului mondial. Peste 25.000 de spectatori au urmărit acest joc, care s-a în­cheiat cu o frumoasă victorie a fotbaliştilor români, obţinu­tă cu rezultatul de 2—0 (0—0). Scorul a fost deschis în mi­nutul 61 de Tătaru, care a înscris imparabil de la apro­ximativ 12 m. Cel de-al doi­lea punct a fost realizat în minutul 80 de Pîrc Slab. După cum se știe, în primul joc, cele două echipe terminaseră la egalitate : 2—2. BELGRAD 2 (Agerpres). După 9 runde, în turneul zonal feminin de șah de la Vrnjarka Banja (Iugoslavia), în fruntea clasamentului se află Polihroniade (România) cu 7 puncte și o partidă în­treruptă, urmată de Baum­­starck (România) 6 puncte și două partide întrerupte, R. Jovanovici (Iugoslavia) 5,5 (!) puncte etc. In runda a 9-a, Polihroniade a cîştigat la Litmanovici. Baumstarck şi Tuk au întrerupt.

Next