Flacăra Iaşului, mai 1970 (Anul 26, nr. 7348-7372)
1970-05-03 / nr. 7348
FLACĂRĂ IĂȘULUI PAGINA 2 . Contribuţia armatei române la înfrîngerea hitlerismului în cel de al doilea război mondial Anul acesta, la 9 mai, popoarele lumii aniversează un sfert de veac de la strălucita victorie asupra Germaniei hitleriste, eveniment de mare însemnătate în istoria mondială. Zdrobirea fascismului german - rezultat al luptei pline de abnegaţie şi eroism a forţelor iubitoare de libertate, al eforturilor depuse de marea coaliţie antihitleristă, a făcut posibilă eliberarea popoarelor cotropite, a salvat civilizaţia umană, ameninţată de obscurantismul şi barbaria fascistă, a deschis întregii omeniri noi perspective luminoase în lupta pentru pace, independenţă şi progres social. Purtind greul războiului, U.R.S.S. - forţa principală a coaliţiei antihitleriste - a adus contribuţia hotăritoare la înfrîngerea Germaniei şi la obţinerea victoriei. Aniversind împreună cu toate popoarele iubitoare de pace istorica şi a victoriei, poporul român este mîndru că şi-a adus contribuţia la înfrîngerea fascismului, înscriind o pagină glorioasă în istoria luptelor sale pentru libertate şi independenţă. Influenţaţi de starea de spirit antihitleristă ce cuprinsese întreaga ţară, ostaţii, precum şi un număr tot mai mare de ofiţeri şi generali, pătrunşi de simţul răspunderii faţă de destinele naţiunii, au inţeles că singura cale de salvare a României de la catastrofă era cea indicată de Partidul Comunist Român - răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, ieşirea din războiul antisovietic şi alăturarea ţârii la coaliţia antihitleristă. Realizind o largă coaliţie a forţelor patriotice democratice, antihitleriste, folosind condiţiile externe favorabile, în cadrul cărora o importanţă deosebită a avut-o marea ofensivă sovietică de pe frontul Iaşi — Chişinău, Partidul Comunist Român a asigurat victoria insurecţiei armate din August 1944, care a dus la răsturnarea dictaturii antonesciene, scoaterea României din războiul antisovietic şi alăturarea ei la coaliţia antifascistă. La 23 August 1944, răspunzind intereselor supreme ale poporului, dind curs chemării partidului, armata română a luat parte nemijlocit la doborirea dictaturii militare fasciste, a întors armele împotriva cotropitorilor nazişti. Desfăţurindu-se cu o deosebită intensitate, insurecţia armată, cu contribuţia armatei române ţi a formaţiunilor de luptă patriotice, a dus la zdrobirea in numai 8 zile a rezistenţei trupelor hitleriste din zonele centrale şi sudice ale ţârii, inclusiv ale celor din Capitală. In acelaşi timp, desfăşurate pe un front de 1.400 km., alte trupe ale armatei române au menţinut un mare cap de pod în Transilvania şi Banat, dincolo de Carpaţii meridionali şi occidentali, ceea ce a avut o importanţă considerabilă pentru operaţiile care au urmat. Cot la cot cu armata sovietică, armata română s-a avîntat cu toată energia in bătălia pentru zdrobirea trupelor hitleristohortyste şi eliberarea completă a teritoriului României de sub jugul fascist. Crincenele încleştări cu duşmanul la Sfintu Gheor-Colonel Stelian POPESCU comandantul Garnizoanei militare la Sighe, Aiud, Tîrgu-Mureş, Apahida, Gherla, Oradea, Cărei, Satu Mare, au fost încununate de succes. In aceste lupte, armata română a fost angajată cu un efectiv total de peste 265.000 de militari ; pierderile trupelor noastre s-au ridicat la circa 50.000 de oameni. Vestea eliberării, la 25 octombrie 1944, a întregului teritoriu al ţării de sub jugul fascist a fost primită de poporul nostru cu legitimă mîndrie şi mare bucurie. Ca semn al cinstirii tradiţiilor înaintate de luptă ale armatei române, al preţuirii eroismului ostaşilor săi in bătăliile pentru eliberarea patriei şi contribuţiei aduse la obţinerea victoriei asupra fascismului german, 25 octombrie a devenit Ziua Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România. Dind dovadă de mare hotărire in luptă, de spirit de sacrificiu şi eroism, armata română a continuat, umăr la umăr cu armata sovietică, lupta împotriva trupelor hitleriste, pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei pină la zdrobirea definitivă a Germaniei naziste şi terminarea victorioasă a războiului din Europa. Pe teritoriul Ungariei, armata română a participat la 7 operaţii mari şi 81 de lupte importante, cu 17 divizii infanterie şi cavalerie, un corp aerian, două brigăzi de artilerie antiaeriană, o brigadă de căi ferate şi alte unităţi şi formaţiuni, insumînd un efectiv de peste 210.000 de oameni. Trupele române au desfăşurat lupte înverşunate la Debreţin şi Budapesta, au asaltat pieptiş în sectoarele lor de acţiune, munţii Hegyalja, Bükk şi Matra, au participat la acţiunile din zona oraşelor Miskolc, Salgótarján şi altele. In cele trei luni şi jumătate de lupte purtate pe teritoriul Ungariei, armata română a eliberat 1.237 de localităţi dintre care 14 oraşe ; peste 42.700 de ostaşi şi-au dat tributul lor de singe pentru înfrîngerea rezistenţei fasciştilor. In operaţiile de pe teritoriul Cehoslovaciei, armata română a participat cu aproximativ 250.000 de oameni. Prin lupte grele, trupele române au pătruns in dispozitivul inamic pe o adincime de 400 km., au forţat 4 mari cursuri de apă, au escaladat crestele a zece masive muntoase mai importante, au eliberat peste 1.700 de localităţi, dintre care 31 oraşe. Jertfele aduse de armata română în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei de sub jugul fascist au fost de circa 70.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi. Aproape 2.000 de români au desfăşurat acţiuni din Austria, in spaţiul dintre capitala ţării, Viena, şi teritoriul limitrof cehoslovac. . România a participat la războiul antihitlerist cu efective militare insumînd peste o jumătate de milion de oameni. De la Mureş şi pină aproape de Praga, trupele române au pătruns peste 1.000 km. In dispozitivul inamic, au străbătut 20 de masive muntoase, au acţionat pe timp de iarnă, cu geruri puternice şi zăpezi abundente, in unele regiuni lipsite de localităţi şi adaposturi ; au forţat 12 cursuri mari de apă ; au eliberat 3.831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe. Drumul aspru al războiului a fost presărat de numeroase jerte, pierderile armatei române pe frontul antihitlerist cifrîndu-se la aproape 170.000 de oameni. Vitejia de care armata română a dat dovadă in bătăliile purtate, minunatele fapte de eroism individual şi colectiv constituia expresia vie a adincului patriotism şi a internaţionalismului, a înaltelor calităţi morale şi de luptă ale ostaşilor, ofiţerilor ţi generalilor români, precum ţi a capacităţii organizatorice ţi de conducere, a iniţiativei ţi originalităţii în concepţie a comandamentelor noastre. Pentru eroismul ţi abnegaţia in luptă, trupele române au fost citate prin ordin, de repetate ori, pe intreaga armată română, precum şi de Comandamentul suprem sovietic prin 7 ordine de zi. Peste 300.000 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri au fost distinşi cu ordine şi medalii româneşti, sovietice, cehoslovace, ungare. Apreciind aportul ţării noastre la infrîngerea fascismului german, ministrul de externe al U.R.S.S., arăta in 1946 că România .... a făcut sacrificii considerabile în această luptă şi noi toţi recunoaştem serviciile aduse de poporul român acestei cauze". In sfertul de veac care a trecut de la terminarea războiului, poporul român, liber şi independent, mobilizîndu-şi eforturile creatoare, urmind politica înţeleaptă a partidului nostru comunist, a obţinut realizări de însemnătate istorică. Astăzi, ţara noastră dispune de o industrie puternică, de o agricultură socialistă, in plină dezvoltare ; invăţămîntul, ştiinţa ţi arta cunosc un permanent avint ; sporeşte aportul României la patrimoniul civilizaţiei ţi culturii universale. In jurul partidului sint strins uniţi toţi oamenii muncii, indiferent de naţionalitate care, bucurindu-se de largile drepturi şi libertăţi asigurate de democraţia socialistă, dau viaţă politicii sale marxist-leniniste. Continuatori ai unor glorioase tradiţiide luptă, profund devotaţi cauzei socialismului, militarii forţelor noastre armate muncesc cu elan patriotic pentru continua întărire a capacităţii combative a unităţilor şi marilor unităţi, conştienţi fiind de înalta răspundere ce le revine de a fi gata oricind, la chemarea partidului, să apere cuceririle revoluţionare ale poporului român, independenţa şi suveranitatea patriei noastre socialiste. 9 MAI 1945 - O GLORIOASĂ DE PAGINA ISTORIE fi I ! Reflecţii despre literatura muncii Prin ceea ce are ea reprezentativ, literatura reprezintă conştiinţa de sine a unui popor, înfăţişîndu-l lumii într-o lumină specifică. .Baltagul" de Sadoveanu, de exemplu, nu e numai un roman al existenţei populare în mediile pastorale, ci şi o oglindă în care se concentrează trăsături privind psihologia, eposul şi, ca notă fundamentală, setea de dreptate a poporului român. In folclor, care la noi echivalează ca importanţă cu o literatură clasică, primează acţiunea din balade, admiraţia mergind spre eroii temerari şi hotărîţi, oameni ai faptei. Nu este ideal mai generos uman decît acela al creaţiei, magistral reflectat în legenda „Meşterul Manole", constructorul de acum cinci veacuri. De lungi secole ne întîmpinăm unii pe alţii, cotidian, cu întrebarea tipică de curtoazie: „Ce mai faci?“ Se subînţelege prin aceasta, ca o necesitate vitală, datoria de a adăuga prin creaţie noi însuşiri peisajului existent. Un estetician, Tudor Vianu, punea la baza creaţiei artistice munca; în acest mod, arts devine, pe drept cuvînt, o formă superioară a muncii. Pentru D. Anghel, scriitor care trece drept contemplativ, creaţia e o sfidare aruncată imensităţii timpului. „A crea, zice el, e a supravieţui zilei de ieri şi a păşi pe ziua de mîine". In esenţă, o literatură în care se reflectă munca, deci creaţia unui popor, e o literatură a transformărilor complexe de la materie şi peisaj pină la existenţa interioară, cu particularităţile sale. In proza lui Creangă şi Slavici se găsesc preocupările şi psihologia meşteşugarilor de acum un secol. Prof. univ. dr. docent Const. CIOPRAGA membru al Academiei de ştiinţe sociale şi politice Cu treisferturi de veac in urmă, Titu Maiorescu îşi punea mari speranţe în Ion Popovici-Bănăţeanu, autor de povestiri din viaţa meseriaşilor (dispărut în plină tinereţe). Prin scriitorii de la „Contemporanul" se schiţează o literatură a realităţilor muncitoreşti de aspect revoluţionar. De o literatură a muncii, cu implicaţiile ei sociale şi etice, se poate vorbi, în primele decenii ale secolului nostru, altfel decît înainte. La Mihail Sadoveanu, alături de rurali e oglindită sumar munca în fabrică, fenomenul oferind prilejul unor grave reflecţii marginale. Tranziţia de la temele rustice, patriarhale, la o literatură a unei noi etape în procesul muncii, devenea, între cele două războaie mondiale, o necesitate impusă de realitatea in mers. Alexandru Sahia, 1. Călugăru, Geo Bogza sînt numai cîţiva din prozatorii care, sub influenţa Partidului Comunist Român, opun literaturii de alcov şi divertisment, dezbaterile majore ce frămîntă mediile muncitoreşti. La scriitorii realişti se remarcă acum interesul pentru marile probleme ale omului în raport cu munca şi destinul social. Ideea unei literaturi care să se adreseze maselor fusese susţinută mai demult de scriitorii deveniţi clasici, după ei de Garabet Ibrăileanu, N. Iorga şi alţii, in contextul ideologic-social interbeliccapătă audienţă mai subliniată indicaţia leninistă despre o literatură dinamică, profund umană, care să nu aibă în vedere pe „cei zece mii" din clasele de sus, plictisiţi şi atinşi de nevroză, ci pe făuritorii prin muncă ai valorilor materiale şi spirituale. Din perspectivă ideologică marxist-leninistă, literatura epocii noastre socialiste proiectează asupra fenomenului muncă lumini din unghiuri diverse. Am asistat întîi, mai mult de un deceniu, la efortul scriitorilor de a ne familiariza cu ambianţa, cu cadrul plastic şi psihologic, cu profilul în schimbare al eroilor din felurite domenii de activitate. De la descriptiv şi exterior, treptat s-a produs un început de investigare în adincime. De menţionat, la toţi reprezentanţii literari din etapele de după eliberare, caracterul energetic, viziunea tonică, încrederea în om. Cu particularităţile lor specifice de stil şi construcţie, citabile pentru evoluţia literaturii noi, cu eroi care se manifestă plenar în procesul muncii, sînt opere de tipul : „Cîntare omului" de Tudor Arghezi, „Bietul Ioanide” de G. Călinescu, „Risipitorii" de Marin Preda, reportajele lui Geo Bogza (între care : „Oameni şi cărbuni din Valea Jiului"), unele piese de teatru. Dezideratul unui epos al creaţiei colective, cu personaje numeroase, cu probleme interesante, care să oglindească mai mult decît în dimensiuni balzaciene şi tolstoiene ritmurile realităţilor noastre contemporane, se adresează insistent scriitorilor de astăzi. VW/Z////////////////Z////////////////////////////////////C/////////////Z/Z///Z//////////////////>v////////////////////////i După marele succes al echipei de volei Penicilina Flori şi aplauze pentru campioanele din laşi Nu ştim cum s-o fi întîmplat prin alte colţuri ale ţării în asemenea momente. Poate că decorul a fost la fel. Sau, cine ştie, mai impunător. N-ar fi exclus ca numărul celor care s-au aflat pe peroanele gărilor să fi fost de două sau de trei ori mai mare. Nu prea avem termeni de comparaţie nici pentru buchetele de flori, nici pentru caldele îmbrăţişări şi sărutări. Am văzut în schimb cum a fost joi seara la Iaşi, la primirea voleibalistelor de la Penicilina, care se înapoiau de la marea şi epuizanta bătălie disputată la Bucureşti, pentru titlul naţional. Emoţionantă, pe alocuri cu nuanţe romantice (de, ieşeni sîntem!), dar bogată, generos de bogată în semnificaţii ni s-a părut acea seară splendidă de sftrşit de aprilie. In ciuda unei ploi torenţiale, sute şi sute de prieteni ai voleiului, ai sportului în general, pancarte şi steguleţe alb-albastre (culorile Penicilinei) în mîini, au... Inundat peronul gării ieşene pentru a le sărbători pe minunatele noastre voleibaliste, pentru a strînge mîna celor care, deşi la sute de kilometri de entuziaştii lor susţinători, şi-au demonstrat talentul şi şi-au revărsat întreaga forţă şi energie a tinereţii lor pentru ca, în grandiosul final din sala Floreasca, să primească aplauzele şi respectul care li se cuvin întotdeauna celor mai buni dintre cei mai buni. Freamătul marii familii a iubitorilor sportului şi-a atins apogeul în momentul în care, în sunetele fanfarei şi în uralele celor prezenţi, şi-a făcut apariţia rapidul .Moldova”. Intr-o atmosferă de entuziasm general, la coborîrea din tren, antrenorul N. Roibescu ii ,fetele sale de aur" sînt întîmpinaţi şi felicitaţi călduros de către reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, de tovarăşa Veronica Ardelean, directoarea Fabricii de antibiotice, de reprezentanţi ai unor organizaţii obşteşti, de pionieri cu braţele încărcate cu flori, de rude şi prieteni, de admiratori. Aurelia Căunei, purtînd atît de simbolicul tricou de campioană şi cupa de cristal, împreună cu celelalte coechipiere, îşi face cu greu loc prin mulţime. După un scurt Intermezzo, necesar reprezentanţilor presei, radioului, fotoreporterilor şi fotografilor, voleibalistele ieşene părăsesc incinta gării. Deşi norii continuă să reverse cantităţi mari de apă, la ieşire ele sunt din nou întîmpinate de un mare număr de oameni care, prin aplauzele adresate din toată inima, îşi dovedesc încă o dată marea lor satisfacţie şi apreciere la adresa realizatorilor unei asemenea performanţe. Printre aceşti temerari l-am recunoscut pe M. Munteanu, lăcătuş în secţia anticorozivi de la Fabrica de antibiotice, unul dintre componenţii fulminantei ,galerii” a ieşencelor în meciul final cu Dinamo Bucureşti. Solicitîndu-i părerea asupra acestui deosebit eveniment, el ne-a declarat : .Extraordinar ! Sînt foarte fericit că echipa noastră a adus titlul la Iaşi. Mai ales că una dintre componentele ei, Viorica Bincheci, este colega mea de secţie. Eram sigur că fetele noastre vor cîştiga campionatul, deoarece au muncit foarte mult la antrenamente. Şi oamenii care muncesc mult şi bine obţin întotdeauna rezultatele pe care le doresc. Ştiu asta din propria mea experienţă”. Vădit emoţionat şi el, Leonida Boţan, inginer şef la I.T.I., ne-a spus : .Este cea mai mare satisfacţie a mea ca vechi iubitor al sportului. Mă simt deosebit de mindru deoarece, cu ani în urmă, pe cînd eram la Penicilina, am fost printre aceia care au sprijinit iniţiativa alcătuirii acestei echipe. Faţă de seriozitatea şi strădania cu care s-a pornit la drum, am întrezărit acest succes pe care astăzi îl sărbătorim cu toţii”. Intre timp, un microbuz le-a „răpit” pe eroinele noastre. Gîndurile ne-au zburat din nou la emoţionanta primire din gară. A fost, desigur, mai mult decît o festivitate. A fost o neuitată întîlnire cu solii sportului ieşean, cu aceste fete cărora le mulţumim pentru felul în care au reprezentat oraşul şi le dorim, sincer, multe şi frumoase alte succese! Gh. VASILIU c im Fmmim-o mL. Primul ziar care mi-a căzut in mină joi dimineaţa a fost „România liberă". Găsesc rubrica „Sport" şi încerc să aflu, ca in fiecare zi, veşti despre turneul final de volei. Cine-i campioana ? Pas de află ! Cotidianul bucureştean informa cu promptitudine despre contractul încheiat de F.I.F.A. cu nu ştiu care organizaţie de televiziune, despre isprăvile echipei de fotbal din Porto-Alegre, despre meciul România B - San Salvador, despre inspiraţia colaboratorilor rubricii în materie de pronosticuri ... Nimic despre marele eveniment al săptămînii sportive - încheierea campionatului de volei. Mi-am zis atunci că ori s-au îmbolnăvit subit toţi arbitrii din România şi s-a amînat „finala" Dinamo — Penicilina, ori vreun cutremur, peste noapte, a derimat sala „Floreasca". Abia „Sportul" m-a lămurit. N-a fost cutremur. A cîştigat Penicilina. Am văzut oameni plingind. Noapte, ploaie straşnică şi sute de umbrele, ca-n vestitul Cherbourg. Rapidul 61 a frînat lung şi lin, potrivind, cu precizie de rendez-vouz cosmic, uşa vagonului exact în faţa covorului roşu aşternut pe peronul gării. Cînd a izbucnit fanfara şi uralele şi ovaţiile ce cutremurau gara, cînd au apărut fetele, îmbrăcate în tricourile tricolore, atunci, vă rog să mă credeţi, am văzut oameni serioşi şi echilibraţi, şi de loc sentimentali, lăcrimind. In afara persoanelor oficiale, în afara sutelor de salariaţi de la „Penicilina", în afara celorlalţi iubitori ai sportului care au venit la gară înfruntînd ploaia dezlănţuită, la sărbătorirea campioanelor au participat, spontan, călătorii din trenurile care sosiseră, ori urmau să plece din Iaşi. Surpriză : n-au scos o singură vorbă doar ... ieşenii care le-au însoţit pe voleibaliste în turneul de la Bucureşti. Coborau din rapidul „Moldova" muţi ca pămîntul. Să nu-i condamnăm : caz de forţă majoră. Nici unul nu mai putea articula barem un cuvinţel. Nu de emoţie. De ... răguşeală ! Eroinele serii se pierduseră cu totul. Pe cît de stăpînite şi necruţătoare ştiu să fie un teren, pe atît de neajutorate păreau acum, în sala de recepţie a gării. Ca nişte eleve premiate la serbarea de sfîrşit de an se străduiau să braveze şi să-şi reţină lacrimile între noi fie spus, fără prea mult succes. Am zărit nişte licăriri suspect de umede şi-n ochii lui Roibescu. Care va să zică, la serbarea de sfîrşit de an se mai intîmplă să-l copleşească emoţia chiar şi pe ... Dom' profesor ! Mai ales cînd merită şi el, din plin, „premiul I cu coroniţă" ! ... Cel mai mare succes obţinut vreodată de sportul ie' şean de echipă l-a realizat echipa care, cu cîţiva ani în urmă, nu însemna mare lucru în ierarhia voleiului de pe a- ceste meleaguri. Ascensiunea Penicilinei este şi va fi oricind pilduitoare, ea demonstrînd cit de mult se poate obţine prin muncă stăruitoare, seriozitate şi pasiune. Am auzit că, în meciul cu Dinamo, ieşencele s-au aruncat în luptă cu atito dăruire încît absolut nimic nu mai conta. Plonjoanele cele mai disperate şi mai riscante şi mai imposibile au readus în teren mingi ca şi pierdute. Regret un singur lucru: că n-a fost trimis să asiste la acest meci, cu caietul de notiţe în mină, dumnealui, Cuperman ... Jucăm în Cupa Campionilor Europeni. Cu cine ? Nu contează. Cînd? N-are importanţă. Unde ? Aici e aici. Că doar n-o să primim oaspeţii în aşa-zisa sală „Voinţa" ! Succesul Penicilinei merită apreciat nu numai în sine, ci, fără îndoială, ţinîndu-se seama de contextul general al voleiului nostru. Adică, avîndu-se în vedere nu numai probabilitatea învingerii adversarilor de dincolo de fileu, ci şi a acelora care, fără a fi menţionaţi pe foile de arbitraj, stabilesc, discern, mediază, aranjează ş.a.m.d. Fiindcă sînt şi din aceştia. Nu ştiu pină cînd. Acum, după triumfala întîmpinare oferită de întregul oraş Iaşi, Penicilinei, mă încearcă o întrebare : Cînd o să-i întîmpinăm, cu fanfara, şi pe... fotbalişti ? M. R. I. intre 4 şi 10 mai „Suplaului pentru lieret" Folosind experienţa acumulată în ediţiile anterioare ale unor manifestări asemănătoare şi ţinind cont de cerinţele ce stau în faţa tineretului în etapa actuală, Comitetul judeţean Iaşi al U.T.C., în colaborare cu Comitetul judeţean pentru cultură şi artă, Comitetul judeţean al femeilor, Uniunea judeţeană a CAP, şi întreprinderea cinematografică judeţeană, organizează In perioada 4—10 mai 1970 „Săptămîna culturii pentru tineret", complex de manifestări interesante pentru locuitorii judeţului. Acţiuni interesante vor fi organizate în localităţile Popeşti, Moşna, Mirceşti, Valea Seacă, Todireşti, Trifeşti, Horleşti, Dagiţa, Ipatele, Coarnele Caprei şi Strunga. Din manifestările mai deosebite remarcăm acţiunile pentru popularizarea şi difuzarea cărţii în rindul tineretului, întîlniri ale tinerilor cu activişti de partid şi de stat, cu personalităţi ale vieţii cultural-ştiinţifice, acţiuni de muncă voluntar-patriotică în scopul amenajării de spaţii verzi, terenuri sportive, îngrijiri de arborete şi monumente ale eroilor. Se vor organiza, de asemenea, manifestări în care se vor dezbate probleme de etică şi educaţie cetăţenească. Tinerii de la sate vor avea ocazia să se întîlnească cu brigăzi ştiinţifice, să pună întrebări şi să primească răspunsuri la întrebările ce-i frămîntă, iar tineretul şcolar va participa la dezbateri de genul „Se apropie sfirşitul anului şcolar, ce meserie v-aţi ales ?" şi vor avea întîlniri cu foşti absolvenţi, cu reprezentanţi ai unor întreprinderi şi instituţii ieşene, care vor prezenta frumuseţile meseriilor. Cu prilejul zilei de 9 mai vor fi organizate acţiuni omagiale, se vor depune flori la monumentele eroilor, vor fi prezentate pagini de vitejie şi acte eroice ale trupelor române pe frontul antihitlerist. In ultima zi a „săptămânii", duminică 10 mai, va avea loc acţiunea „Minte sănătoasă in corp sănătos", zi dedicată unor manifestări sportive, cultural-artistice și distractive. _ Dispensarul medical din Bălțad PE SCURT CLEVELAND 2 (Agerpres). Campionul olimpic de box de la Ciudad de Mexico, „greul" american George Foreman, care a trecut la profesionism, a repurtat un nou succes înainte de limită, in gala desfășurată la Cleveland el l-a scos din luptă în repriza a 4-a pe Aaron Eastling. Foreman este neînvins în carieră. El a obţinut cel de-al 19-lea succes. PRAGA 2 (Agerpres). In prima zi a turneului internaţional de fotbal pentru juniori, care se desfăşoară la Praga şi este dotat cu cupa „Memorial Vogi", Sparta Praga a învins cu 2—0 (1—0) pe F. C. Zagreb, iar Dakla Praga a terminat la egalitate: 0— 0 cu Brescia (Italia). SAO PAULO 2 (Agerpres). Echipa C. S. K. A. — Sofia, care se află în turneu in Brazilia, a jucat la Sao Paulo cu echipa selecţionată a oraşului. Fotbaliştii bulgari au obţinut victoria cu scorul de 2—1 (0-1). ROMA 2 (Agerpres). In semifinalele „Cupei Europei la fotbal" (competiţie deschisă echipelor de amatori), formaţia Spaniei a învins cu 6—0 (3—0) pe cea a Italiei, iar Olanda a întrecut cu 4—0 (4—0) echipa Iugoslaviei. NEAPOLE 2 (Agerpres). Tenismanul român Ilie Năstase continuă seria succeselor. In semifinalele turneului international de la Neapole, el 1- a eliminat cu 6—1, 6—2, 6—0 pe grecul Kalogheropoulos. In finală, Năstase ÎI va întîlni pe italo-australianul Mulligan, care l-a învins cu 3—6, 6—1, 6—3, 3—6, 6—3 pe italianul Panatta. In semifinalele probei de dublu masculin, Năstase (România) şi Pala (Cehoslovacia) au învins cu 6—4, 6—4, 6—3 pe italienii Bartoni, Castigliano. SAN SALVADOR 2 (Agerpres). — Selecţionata secundă de fotbal a României a susţinut la San Salvador al doilea meci în compania echipei statului Salvador, care se pregăteşte pentru turneul final al campionatului mondial. Peste 25.000 de spectatori au urmărit acest joc, care s-a încheiat cu o frumoasă victorie a fotbaliştilor români, obţinută cu rezultatul de 2—0 (0—0). Scorul a fost deschis în minutul 61 de Tătaru, care a înscris imparabil de la aproximativ 12 m. Cel de-al doilea punct a fost realizat în minutul 80 de Pîrc Slab. După cum se știe, în primul joc, cele două echipe terminaseră la egalitate : 2—2. BELGRAD 2 (Agerpres). După 9 runde, în turneul zonal feminin de șah de la Vrnjarka Banja (Iugoslavia), în fruntea clasamentului se află Polihroniade (România) cu 7 puncte și o partidă întreruptă, urmată de Baumstarck (România) 6 puncte și două partide întrerupte, R. Jovanovici (Iugoslavia) 5,5 (!) puncte etc. In runda a 9-a, Polihroniade a cîştigat la Litmanovici. Baumstarck şi Tuk au întrerupt.