Flacăra Iaşului, august 1970 (Anul 26, nr. 7425-7449)
1970-08-01 / nr. 7425
I I I § mi mi. Nr. 7425 TlNBAIA 1 adgust 1970 I PAGINI 30 DANI a Stadiile fizice avansate - rezultat al unei bune organizări Respectarea şi devansarea termenelor de punere în funcţiune a noilor capacităţi a fost mereu un obiectiv central al activităţii şantierului nostru. Ne-am adus contribuţia la intrarea în funcţiune înainte de termen a Uzinei de fibre sintetice — etapa I — şi a altor capacităţi de producţie la întreprinderile chimice ieşene. In acest an problema devansării termenelor de predare a noilor capacităţi face obiectul angajamentului luat în cadrul întrecerilor socialiste: predarea cu 90 de zile înainte de termen a capacităţilor aferente etapei a II-a de la U.F.S. şi cu 20 de zile a capacităţii de 2.050 tone pe an la Uzina de prelucrare a maselor plastice Iaşi, asigurarea până în luna octombrie, la lucrările fără termen de predare în 1970, a unor stadii fizice care să ne permită a lucra din plin pe timp de iarnă. Acum, după încheierea primului semestru al anului, putem afirma că avem toate condiţiile pentru îndeplini- din experienţa şantierelor de construcţii ,rea integrală a angajamentelor asumate. Am terminat execuţia lucrărilor interioare la U.F.S. şi lucrăm în prezent la nivelări, drumuri interioare şi împrejmuiri. Valoarea lucrărilor executate peste plan la acest obiectiv se ridică la 1,8 milioane lei. Lucrăm în avans faţă de grafice şi la celelalte obiective: la Fabrica de antibiotice înregistram la finele primului semestru o depăşire valorică de 780.000 lei, la U.P.M.P. Iaşi de 114.000 lei, iar la cantina din zona industrială de 346.000 lei. Am pus astfel o bază solidă pentru o bună desfăşurare a lucrărilor în cel de al doilea semestru 1970, pentru realizarea unor stadii fizice care să ne permită o susţinută activitate pe timp de iarnă. Incontestabil, primul factor care a condus la aceste succese este munca depusă de membrii colectivului nostru, dăruirea de care el a dat dovadă. Formăm un colectiv unit, cu o oarecare experienţă. In anii din urmă s-a instituit tot mai mult o atmosferă de disciplină şi seriozitate, avînd la bază spiritul de exigenţă şi autoexigenţă. Este ştiut faptul că în genere pe şantiere se lucrează mai puţin în timpul iernii, că în această perioadă forţa de muncă este insuficient utilizată. Dîndu-ne seama că avem aici o importantă rezervă, ne-am axat atenţia spre crearea tuturor condiţiilor care să permită reducerea decalajului dintre realizările trimestrelor II şi III, pe de o parte, şi cele ale trimestrelor I şi IV, pe de alta. Cheia succesului a constat în asigurarea unui mare front de lucru pe timp de iarnă prin atingerea unor stadii fizice adecvate. In acest sens am acţionat pe două căi: pe de o parte prin o judicioasă programare şi eşalonare a lucrărilor, iar pe de alta prin intensificarea eforturilor pentru a realiza în avans închiderile. Procedînd astfel, în sezonul rece 1969—1970 am reuşit să executăm un mare volum de lucrări interioare, lucru decisiv în realizarea avansurilor înregistrate la ora actuală. ing. Alexandru ROHR inginer şef la Şantierul 405 al I.C.M. nr. 4 Iaşi (continuare în pag. a 2-a) I I In interiorul ziarului ■ Oare contractele se întocmesc doar ca să fie ? — Cum îşi respectă obligaţiile C.A.P.-urile şi unităţile ce au relaţii cu acestea ■ Sinteze de istorie literară şi proiecte — interviul nostru cu criticul Const. Ciopraga ■ Toiagul bătrineţii ros de viermele egoismului Trei constructori fruntaşi de pe Şantierul 2 construcţii. De la stingă la dreapta : N. Stamatin — zidar, D. Albu — fierar-betonist şi C. Sîrghie — zidar, care lucrează la blocul H 1. Noua clădire a Grupului şcolar sanitar din Iaşi. Proletari din toate țările, uniți-va! Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Celei de-a 16-a Conferinţe internaţionale împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen -Gensuikyo In numele poporului român şi al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, am deosebita plăcere să adresez un cald salut participanţilor la cea de-a 16-a Conferinţă internaţională Împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen. Activităţile desfăşurate deConsiliul japonez împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen* — Gensuikyo — constituie un însemnat aport la lupta popoarelor împotriva planurilor agresive ale imperialismului şi a politicii sale de dominaţie, pentru înfăptuirea dezarmării şi în primul rînd a dezarmării nucleare, pentru asigurarea unui climat de pace, colaborare şi securitate internaţională. Este convingerea noastră fermă că a sosit timpul să se acţioneze in modul cel mai hotărît pentru a pune capăt cursei înarmărilor, să se întreprindă măsuri practice în domeniul dezarmării generale şi în primul rînd pentru distrugerea armelor de nimicire în masă, astfel înclt fiecare popor să aibă certitudinea securităţii sale. Dind expresie sentimentelor care animă Întregul nostru popor, România, alături de forţele progresiste şi democratice de pretutindeni, îşi va aduce şi in viitor contribuţia la această cauză nobilă. Ea va milita în continuare pentru zădărnicirea politicii de război promovată de cercurile imperialiste, pentru încetarea agresiunii imperialismului american împotriva popoarelor din Indochina, pentru stingerea focarelor de tensiune şi conflict existente în diferite regiuni ale lumii, pentru unirea în această luptă a tuturor forţelor antiimperialiste. Urez succes deplin lucrărilor Conferinţei dumneavoastră şi folosesc acest prilej pentru a reafirma ataşamentul poporului român faţă de idealurile progresului social, democraţiei, independenţei naţionale, păcii şi înţelegerii între popoare. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ÎN CAMPANIA AGRICOLA DE VARA minimtitmrt, Int Hi... In realizările Fără îndoială că membrii cooperativelor agricole de producţie din judeţul nostru, depun eforturi deosebite pentru stringerea la timp şi în bune condiţii a griului. In acest sens, consiliile de conducere, specialiştii, sub Îndrumarea atentă şi calificată a organelor de partid şi de Stat, caută să aplice pe teren, la condiţiile specifice, metodele şi soluţiile cele mai bune, spre a grăbi recoltarea şi treierişul, arăturile de vară şi insăminţarea culturilor succesive. La cooperativa agricolă din Voineşti, la care nu de mult se constatase carenţe în organizarea şi participarea membrilor cooperatori la lucrările de campanie, situaţia s-a îmbunătăţit substanţial acum, recoltatul şi treierişul apropiindu-se cu paşi repezi de sfîrşit. „ Am mobilizat la acţiune toată suflarea cooperativei , ne relatează Dumitru Crivoi, preşedintele unităţii. Pe terenurile nemecanizabile pe cele cu mai mari procente de buruieni, lucrăm cu 200 cosaşi, iar pe cele plane, cu 9 combine. Din urmă, acţionează cei care deservesc combinele, oamenii care leagă snopi, atelajele, autocamioanele. Am pus şi selectorul în funcţiune. Cu două echipe : una de zi şi alta de noapte. Condiţionăm câte 4 vagoane pe zi, dorind să livrăm fondului de stat griu bun de săminţă şi consum. Sperăm că toate cele 270 hectare de griu care ne-au mai rămas în picioare din 600 totalul de hectare să fie In întregime recoltate pină cel tirziu miercurea viitoare. — Mersul oarecum In voie cu care am tnceput campania, ne-a pus serios pe gînduri — ne explică în continuare inginerul Conachi Marinoliu, inginerul șef al cooperativei. S-a stat de vorbă cu fiecare om, un ajutor preţios primind in această privinţă de la organul local de partid, de la consiliul popular comunal, de la U.J.C.A.P., prin instructorul Mircea Gheorghiu. MeTMetode originale n-am tradus, dar faţă de anii trecuţi, într-ajutorarea între brigăzi funcţionează acum mult mai bine. Brigada I, a lui Gheorghe Crivoi, are un ajutor 24 de oameni din zootehnie şi 15 oameni din activităţile anexe şi aparatul tehnico-administrativ. Ferma viticolă şi-a trimis şi ea 18 oameni la brigada a II-a a lui Gheorghe Mihalache, iar cei 45 cosaşi ai brigăzii a IV-a din satul Lungani, terminînd lucrul lor, au început să acţioneze acum pe tarlaua brigăzii vecine, la „Sărături". Mecanicii de motoare stabile Gh. Ioneasa, I. Olaru şi Gh. Marciuc s-au oferit să participe şi ei in mod direct la recoltatul griului, o bună parte din zi să lucreze pe tarla, iar noaptea, la moara cu ciocănele şi pompele de udat. Toţi aceştia, inclusiv brigadierii de cimp, care au recoltat şi ei cite 1—2 hectare, formează colectivul nostru de muncă închegat, cu care desfăşurăm bătălia pentru stringerea de pe cimp a griului copt. O constatare acum şi de la cooperativa agricolă Ţibana. Cum stă cu strinsul recoltei P. COSTIN (continuare in pag. a 2-a) RITMUL LUCRĂRILOR DE SEZON ÎN C. A. P. - URILE VOINEŞTI ŞI ŢIBANA La executarea mecanizată a lucrărilor de întreţinere în pepiniera silvică Galata, din cadrul Ocolului silvic lași. Foto: S. LEONID coresp. Fabrica de antibiotice CREŞTE PRODUCTIVITATEA MUNCII Faptul că Fabrica de antibiotice Iaşi a îndeplinit planul pe şapte luni până la 26 iulie, dovedeşte incontestabil că sporirea productivităţii muncii este un obiectiv principal al organizării şi conducerii producţiei. Calculele arată că acest Indicator a fost depăşit cu 3,19 la sută contribuind hotărltor la creşterea volumului producţiei marfă cu 9,5 milioane lei peste prevederi. O dată cu creşterea producţiei, fabrica a asimilat In acest an încă 4 noi sortimente de antibiotice şi derivaţi. Ing. B. LAUFMAN corespondent Ce este şi ce-ar putea fi duminica la căminele culturale In dorinţa de a afla ce oferă căminul cultural sătenilor, la sfirşit de săptămînă, am întreprins un raid-anchetă în cîteva comune ale judeţului nostru. La Podu-Iloaiei ne-a surprins animaţia de pe peronul gării. Ne-am lămurit imediat că aglomeraţia nu se datora traficului de călători, ci unor grupuri de tineri care-şi pierdeau inutil timpul. Curiozitatea ne-a îndemnat să le adresăm cîteva întrebări. - Ce faceţi aici ? - Ne plimbăm ! - De ce nu vă duceţi la căminul cultural ? - Dacă vreţi să ştiţi şi acest lucru, duceţi-vă dv. acolo şi dacă v-o plăcea, venim şi noi. Le-am urmat sfatul şi iată-ne ajunşi la ceea ce, în accepţia unora, se numeşte lăcaş de cultură : o sală murdară, nevăruită de multă vreme, nemăturată, cîteva bănci schiloade şi o masă de ping-pong căreia îi plîngi de milă. Cinci tineri aşteptau (cam de multă vreme) rindul să schimbe cîteva mingi, neîndrăznind parcă să-l deranjeze pe Mihai Ailincăi, directorul căminului cultural, care, înfierbintat de joc, nici n-a sesizat prezenţa noastră, îndrăznim să-l deranjăm . Ce oferiţi astăzi tinerilor din Podu-Iloaiei ? La această întrebare, oare i s-a părut probabil neobişnuită şi... nelalocul ei, Mihai Ailincăi ne-a răspuns în doi peri : „Păi, ce se vede !". Sincer vorbind nu prea se vedea nimic, decit poate în ima- RAID-ANCHETA ginaţia tinărului director. „Am dori şi noi să jucăm o partidă de şah, remi, să ne distrăm într-un fel — ne spunea Petre Băţu, electrician - dar căminul nostru este slab înzestrat". Intr-adevăr, am aflat că nu este nici un joc de şah şi chiar beteaga masă de tenis este împrumutată de la şcoală. In schimb, seara, se poate face o baie de aburi într-o cămăruţă, unde înghesuiţi ca sardelele, 10-15 inşi urmăresc cu chiu cu vai o emisiune la televizor. Ne-am interesat ce activităţi erau prevăzute pentru ziua respectivă. — Să vedeţi, ne spunea acelaşi Mihai Ailincăi, mi se pare că avem o conferinţă, dar nu ştiu precis, să ne uităm în planul de muncă. Ne-am uitat, dar în gol, deoarece nu era nimic de văzut : pentru duminica respectivă nu era prevăzută nici o activitate ! ! In speranţa că măcar biblioteca a organizat ceva ne-am adresat bibliotecarei Viorica Ciobanu, dar şi aceasta ne-a spus că nu are nici o acţiune. Atunci ne-am convins că tinerii prezenţi în sală, Adrian Juncu, Emilian Butnaru, Florin Ichim, Petru Paveliuc şi Adrian Puiu aveau de ce să fie amărîţi : activitatea precară a căminului cultural nu corespunde nici pe departe cerinţelor consumatorilor de cultură. Nici la consiliul popular n-am găsit pe nimeni care să ne poată justifica cit de cit propria lor indolenţă faţă de munca cultural-educativă de masă. Am părăsit comuna, dînd dreptate tinerilor de pe peronul gării. In speranţa că vom găsi totuşi un cămin cultural cu o activitate duminicală consistentă ne-am îndreptat spre Erbiceni. Aici, pe un maidan în apropierea căminului, şapte tineri improvizează o miută fotbalistică. Aurica Nedelcu, directoarea căminului, în compania cooperatoarelor Maria Lazăr, Zoiţa Feraru şi Florica Bucur, nu mai prididea cu scuzele. . . „Ştiţi, tocmai astăzi aveţi ghinion. Televizorul este defect, radioul de asemenea, nu ştiu ce v-aş putea oferi". Ion RAZEŞU (continuare în pag. a 2-a| Milmiaua la IO din I Anul acesta, sărbătorirea tradiţionalei Zile a Marinei din prima duminică a lunii august coincide cu două evenimente deosebit de importante in istoria dezvoltării flotei noastre maritime, a activităţii portuare şi comerţului exterior românesc ■■ împlinirea a 80 de ani de existenţă a portului modern Constanţa şi a 75 de ani de la Înfiinţarea primei societăţi naţionale de navigaţie maritimă — Serviciul Maritim Român. Importanţa Constanţei ca port este cunoscută din vechime. Prezenţa aici, Încă din secolul 7 i.e.n., a coloniştilor greci din Millet constituie o dovadă grăitoare că emporionul şi mai apoi cetatea Tomisului era Încă de pe atunci un loc propice de valorificare a cerealelor, mierei şi cirezilor de vite ale geţilor şi dacilor In schimbul stofelor, armelor, untdelemnului, stafidelor, obiectelor de podoabă şi altor mărfuri aduse de corăbierii din Elada. Căderea Dobrogei sub ocupaţia otomană a însemnat decăderea Înfloritorului Tomis ca şi a activităţii sale portuare. După războiul de Independenţă, rapida dezvoltare a societăţii capitaliste în România determină guvernul să reconsidere situaţia portului ca mijloc de export a bogăţiilor naturale ale ţării, fapt concretizat prin cumpărarea de la o societate britanică atlt a portului cit şi a căii ferate Constanţa — Cernavodă. In 1890, Ministerul Lucrărilor Publice al României a hotărit înfiinţarea „Direcţiunii de studii şi construcţii pentru portul Constanţa", In fruntea căreia a fost numit ing. I. B. Cantacuzino. In acel an se pune temelia viitoarelor lucrări de extindere şi modernizare a portului, a cărui legătură cu tara, cu interesele şi nevoile sale de import-export, Nicolae SIMION (continuare in pag a 5-a)