Flacăra Iaşului, august 1970 (Anul 26, nr. 7425-7449)

1970-08-01 / nr. 7425

I I I § mi mi. Nr. 7425 TlNBAIA 1 adgu­st 1970 I PAGINI 30 DANI a Stadiile fizice avansate - rezultat al unei bune organizări Respectarea şi devansarea termenelor de punere în funcţiune a noilor capacităţi a fost mereu un obiectiv central al activităţii şantierului nostru. Ne-am adus con­tribuţia la intrarea în funcţiune înainte de termen a Uzinei de fibre sintetice — etapa I — şi a altor capacităţi de producţie la întreprinderile chimice ieşene. In acest an problema devansării termenelor de predare a noilor ca­pacităţi face obiectul angajamentului luat în cadrul în­trecerilor socialiste: predarea cu 90 de zile înainte de termen a capacităţilor aferente etapei a II-a de la U.F.S. şi cu 20 de zile a capacităţii de 2.050 tone pe an la Uzina de prelucrare a maselor plastice Iaşi, asigurarea până în luna octombrie, la lucrările fără termen de predare în 1970, a unor stadii fizice care să ne permită a lucra din plin pe timp de iarnă. Acum, după încheierea primului semestru al anului, putem afirma că avem toate condiţiile pentru îndeplini- din experienţa şantierelor de construcţii ,­rea integrală a angajamentelor asumate. Am terminat­­ execuţia lucrărilor interioare la U.F.S. şi lucrăm în pre­zent la nivelări, drumuri interioare şi împrejmuiri. Va­loarea lucrărilor executate peste plan la acest obiectiv se ridică la 1,8 milioane lei. Lucrăm în avans faţă de grafice şi la celelalte obiective: la Fabrica de antibio­tice înregistram la finele primului semestru o depăşire valorică de 780.000 lei, la U.P.M.P. Iaşi de 114.000 lei, iar la cantina din zona industrială de 346.000 lei. Am pus astfel o bază solidă pentru o bună desfăşurare a lucrărilor în cel de al doilea semestru 1970, pentru realizarea unor stadii fizice care să ne permită o susţinută activitate pe timp de iarnă. Incontestabil, primul factor care a condus la aceste succese este munca depusă de membrii colectivului nos­tru, dăruirea de care el a dat dovadă. Formăm un colec­tiv unit, cu o oarecare experienţă. In anii din urmă s-a instituit tot mai mult o atmosferă de disciplină şi serio­zitate, avînd la bază spiritul de exigenţă şi autoexigenţă. Este ştiut faptul că în genere pe şantiere se lucrează mai puţin în timpul iernii, că în această perioadă forţa de muncă este insuficient utilizată. Dîndu-ne seama că avem aici o importantă rezervă, ne-am axat atenţia spre crearea tuturor condiţiilor care să permită reducerea de­calajului dintre realizările trimestrelor II şi III, pe de o parte, şi cele ale trimestrelor I şi IV, pe de alta. Cheia succesului a constat în asigurarea unui mare front de lucru pe timp de iarnă prin atingerea unor stadii fizice adecvate. In acest sens am acţionat pe două căi: pe de o parte prin o judicioasă programare şi eşalonare a lu­crărilor, iar pe de alta prin intensificarea eforturilor pen­tru a realiza în avans închiderile. Procedînd astfel, în sezonul rece 1969—1970 am reuşit să executăm un mare volum de lucrări interioare, lucru decisiv în realizarea avansurilor înregistrate la ora actuală. ing. Alexandru ROHR inginer şef la Şantierul 405 al I.C.M. nr. 4 Iaşi (continuare în pag. a 2-a) I I In interiorul ziarului ■ Oare contractele se întocmesc doar ca să fie ? — Cum îşi res­pectă obligaţiile C.A.P.-urile şi unităţile ce au relaţii cu acestea ■ Sinteze de istorie literară şi proiecte — interviul nostru cu criticul Const. Ciopraga ■ Toiagul bătrineţii ros de viermele egoismului Trei constructori fruntaşi de pe Şantierul 2 construcţii. De la stingă la dreapta : N. Sta­­matin — zidar, D. Albu — fierar-betonist şi C. Sîrghie — zidar, care lucrează la blocul H 1. Noua clădire a Grupului şcolar sanitar din Iaşi. Proletari din toate țările, uniți-va! Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Celei de-a 16-a Conferinţe internaţionale împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen -Gensuikyo In numele poporului român şi al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, am deosebita plăcere să adresez un cald salut participanţilor la cea de-a 16-a Conferinţă inter­naţională Împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen. Activităţile desfăşurate de­­Consiliul japonez împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen* — Gensuikyo — constituie un însemnat aport la lupta popoarelor împotriva planurilor a­­gresive ale imperialismului şi a politicii sale de dominaţie, pen­tru înfăptuirea dezarmării şi în primul rînd a dezarmării nu­cleare, pentru asigurarea unui climat de pace, colaborare şi securitate internaţională. Este convingerea noastră fermă că a sosit timpul să se acţioneze in modul cel mai hotărît pentru a pune capăt cursei înarmărilor, să se întreprindă măsuri practice în domeniul de­zarmării generale şi în primul rînd pentru distrugerea armelor de nimicire în masă, astfel înclt fiecare popor să aibă certitu­dinea securităţii sale. Dind expresie sentimentelor care animă Întregul nostru popor, România, alături de forţele progresiste şi democratice de pretutindeni, îşi va aduce şi in viitor contribuţia la această cauză nobilă. Ea va milita în continuare pentru zădărnicirea politicii de război promovată de cercurile imperialiste, pentru încetarea agresiunii imperialismului american împotriva popoa­relor din Indochina, pentru stingerea focarelor de tensiune şi conflict existente în diferite regiuni ale lumii, pentru unirea în această luptă a tuturor forţelor antiimperialiste. Urez succes deplin lucrărilor Conferinţei dumneavoastră şi folosesc acest prilej pentru a reafirma ataşamentul poporu­lui român faţă de idealurile progresului social, democraţiei, in­dependenţei naţionale, păcii şi înţelegerii între popoare. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ÎN CAMPANIA AGRICOLA DE VARA minim­ti­tmrt, Int Hi... In realizările Fără îndoială că membrii cooperativelor agricole de producţie din judeţul nostru, depun eforturi deosebite pen­tru stringerea la timp şi în bune condiţii a griului. In a­­cest sens, consiliile de condu­­cere, specialiştii, sub Îndru­marea atentă şi calificată a organelor de partid şi de Stat, caută să aplice pe teren, la condiţiile specifice, metodele şi soluţiile cele mai bune, spre a grăbi recoltarea şi treie­­rişul, arăturile de vară şi in­­săminţarea culturilor succe­sive. La cooperativa agricolă din Voineşti, la care nu de mult se constatase carenţe în or­ganizarea şi participarea mem­brilor cooperatori la lucrările de campanie, situaţia s-a îm­­bunătăţit substanţial acum, re­coltatul şi treierişul apropiin­­du-se cu paşi repezi de sfîrşit. „ Am mobilizat la acţi­une toată suflarea cooperati­vei , ne relatează Dumitru Crivoi, preşedintele unităţii. Pe terenurile nemecanizabile pe cele cu mai mari procen­te de buruieni, lucrăm cu 200 cosaşi, iar pe cele plane, cu 9 combine. Din urmă, acţio­nează cei care deservesc com­binele, oamenii care leagă snopi, atelajele, autocamioa­nele. Am pus şi selectorul în funcţiune. Cu două echipe : una de zi şi alta de noapte. Condiţionăm câte 4 vagoane pe zi, dorind să livrăm fon­dului de stat griu bun de să­­minţă şi consum. Sperăm că toate cele 270 hectare de griu care ne-au mai rămas în picioare din 600 totalul de hectare să fie In întregime recoltate pină cel tirziu miercu­rea viitoare. — Mersul oarecum In voie cu care am tnceput campa­nia, ne-a pus serios pe gîn­­duri — ne explică în conti­nuare inginerul Conachi Ma­ri­noliu, inginerul șef al cooperati­vei. S-a stat de vorbă cu fiecare om, un ajutor pre­ţios primind in a­­ceastă privinţă de la organul local de partid, de la consiliul popular comunal, de la U.J.C.A.P., prin in­structorul Mircea Gheorghiu. Me­­TMe­tode originale n-am tradus, dar faţă de anii tre­­cuţi, într-ajutorarea între bri­găzi funcţionează acum mult mai bine. Brigada I, a lui Gheorghe Crivoi, are un aju­tor 24 de oameni din zooteh­nie şi 15 oameni din activi­tăţile anexe şi aparatul teh­­nico-administrativ. Ferma viti­colă şi-a trimis şi ea 18 oa­meni la brigada a II-a a lui Gheorghe Mihalache, iar cei 45 cosaşi ai brigăzii a IV-a din satul Lungani, terminînd lucrul lor, au început să ac­ţioneze acum pe tarlaua bri­găzii vecine, la „Sărături". Mecanicii de motoare stabile Gh. Ioneasa, I. Olaru şi Gh. Marciuc s-au oferit să parti­cipe şi ei in mod direct la recoltatul griului, o bună parte din zi să lucreze pe tarla, iar noaptea, la moara cu ciocănele şi pompele de u­­dat. Toţi aceştia, inclusiv brigadierii de cimp, care au recoltat şi ei cite 1—2 hec­tare, formează colectivul nos­tru de muncă închegat, cu care desfăşurăm bătălia pen­tru stringerea de pe cimp a griului copt. O constatare acum şi de la cooperativa agricolă Ţibana. Cum stă cu strinsul recoltei P. COSTIN (continuare in pag. a 2-a) RITMUL LUCRĂRILOR DE SEZON ÎN C. A. P. - URILE VOINEŞTI ŞI ŢIBANA La executarea mecanizată a lucrărilor de întreţi­nere în pepiniera silvică Galata, din cadrul Ocolului silvic lași. Foto: S. LEONID coresp. Fabrica de antibiotice CREŞTE PRODUCTIVITATEA MUNCII Faptul că Fabrica de antibi­otice Iaşi a îndeplinit planul pe şapte luni până la 26 iulie, dovedeşte incontestabil că spo­rirea productivităţii muncii es­te un obiectiv principal al or­ganizării şi conducerii pro­ducţiei. Calculele arată că a­­cest Indicator a fost depăşit cu 3,19 la sută contribuind ho­­tărltor la creşterea volumului producţiei marfă cu 9,5 mili­oane lei peste prevederi. O dată cu creşterea produc­ţiei, fabrica a asimilat In a­cest an încă 4 noi sortimente de antibiotice şi derivaţi. Ing. B. LAUFMAN corespondent Ce este şi ce-ar putea fi duminica la căminele culturale In dorinţa de a afla ce oferă căminul cultural sătenilor, la sfirşit de săptămînă, am întreprins un raid-anchetă în cîteva comune ale judeţului nostru. La Podu-Iloaiei ne-a surprins animaţia de pe peronul gării. Ne-am lămurit ime­diat că aglomeraţia nu se datora trafi­cului de călători, ci unor grupuri de tineri care-şi pierdeau inutil timpul. Curiozitatea ne-a îndemnat să le adresăm cîteva în­trebări. - Ce faceţi aici ? - Ne plimbăm ! - De ce nu vă duceţi la căminul cul­tural ? - Dacă vreţi să ştiţi şi acest lucru, duceţi-vă dv. acolo şi dacă v-o plăcea, venim şi noi. Le-am urmat sfatul şi iată-ne ajunşi la ceea ce, în accepţia unora, se numeşte lăcaş de cultură : o sală murdară, nevă­ruită de multă vreme, nemăturată, cîteva bănci schiloade şi o masă de ping-pong căreia îi plîngi de milă. Cinci tineri aş­teptau (cam de multă vreme) rindul să schimbe cîteva mingi, neîndrăznind parcă să-l deranjeze pe Mihai Ailincăi, direc­torul căminului cultural, care, înfierbintat de joc, nici n-a sesizat prezenţa noastră, îndrăznim să-l deranjăm .­­ Ce oferiţi astăzi tinerilor din Podu-I­loaiei ? La această întrebare, oare i s-a părut probabil neobişnuită şi... nelalocul ei, Mihai Ailincăi ne-a răspuns în doi peri : „Păi, ce se vede !". Sincer vorbind nu prea se vedea nimic, decit poate în ima- RAID-ANCHETA­ ginaţia tinărului director. „Am dori şi noi să jucăm o partidă de şah, remi, să ne distrăm într-un fel — ne spunea Petre Băţu, electrician - dar căminul nostru este slab înzestrat". Intr-adevăr, am aflat că nu este nici un joc de şah şi chiar be­­teaga masă de tenis este împrumutată de la şcoală. In schimb, seara, se poate face o baie de aburi într-o cămăruţă, unde înghesuiţi ca sardelele, 10-15 inşi urmăresc cu chiu cu vai o emisiune la televizor. Ne-am interesat ce activităţi erau prevăzute pentru ziua respectivă. — Să vedeţi, ne spunea acelaşi Mihai Ailincăi, mi se pare că avem o conferin­ţă, dar nu ştiu precis, să ne uităm în pla­nul de muncă. Ne-am uitat, dar în gol, deoarece nu era nimic de văzut : pentru duminica respectivă nu era prevăzută nici o activitate ! ! In speranţa că măcar biblioteca a or­ganizat ceva ne-am adresat bibliotecarei Viorica Ciobanu, dar şi aceasta ne-a spus că nu are nici o acţiune. Atunci ne-am convins că tinerii prezenţi în sală, Adrian Juncu, Emilian Butnaru, Florin Ichim, Petru Paveliuc şi Adrian Puiu aveau de ce să fie amărîţi : activitatea precară a căminului cultural nu cores­punde nici pe departe cerinţelor consu­matorilor de cultură. Nici la consiliul popular n-am găsit pe nimeni care să ne poată justifica cit de cit propria lor in­dolenţă faţă de munca cultural-educa­­tivă de masă. Am părăsit comuna, dînd dreptate tine­rilor de pe peronul gării. In speranţa că vom găsi totuşi un că­min cultural cu o activitate duminicală consistentă ne-am îndreptat spre Erbi­­ceni. Aici, pe un maidan în apropierea căminului, şapte tineri improvizează o miută fotbalistică. Aurica Nedelcu, direc­toarea căminului, în compania coopera­toarelor Maria Lazăr, Zoiţa Feraru şi Florica Bucur, nu mai prididea cu scu­zele. . . „Ştiţi, tocmai astăzi aveţi ghinion. Televizorul este defect, radioul de ase­menea, nu ştiu ce v-aş putea oferi". Ion RAZEŞU (continuare în pag. a 2-a| Mil­­miaua la IO di­­n­ I Anul acesta, sărbătorirea­­ tradiţionalei Zile a Marinei din prima duminică a lunii august coincide cu două e­­venimente deosebit de im­portante in istoria dezvol­tării flotei noastre mariti­me, a activităţii portuare şi comerţului exterior româ­nesc ■■ împlinirea a 80 de ani de existenţă a portului modern Constanţa şi a 75 de ani de la Înfiinţarea primei societăţi naţionale de navigaţie maritimă — Serviciul Maritim Român. Importanţa Constanţei ca port este cunoscută din ve­chime. Prezenţa aici, Încă din secolul 7 i.e.n., a colo­niştilor greci din Millet constituie o dovadă grăitoa­re că emporionul şi mai a­­poi cetatea Tomisului era Încă de pe atunci un loc propice de valorificare a cerealelor, mierei şi cirezi­lor de vite ale geţilor şi dacilor In schimbul stofe­lor, armelor, untdelemnului, stafidelor, obiectelor de po­doabă şi altor mărfuri adu­se de corăbierii din Elada. Căderea Dobrogei sub ocu­paţia otomană a însemnat decăderea Înfloritorului To­mis ca şi a activităţii sale portuare. După războiul de Inde­pendenţă, rapida dezvoltare a societăţii capitaliste în România determină guver­nul să reconsidere situaţia portului ca mijloc de ex­port a bogăţiilor naturale ale ţării, fapt concretizat prin cumpărarea de la o societate britanică atlt a portului cit şi a căii ferate Constanţa — Cernavodă. In 1890, Ministerul Lucră­rilor Publice al României a hotărit înfiinţarea „Direcţi­unii de studii şi construcţii pentru portul Constanţa", In fruntea căreia a fost nu­mit ing. I. B. Cantacuzino. In acel an se pune temelia viitoarelor lucrări de extin­dere şi modernizare a por­tului, a cărui legătură cu tara, cu interesele şi nevo­ile sale de import-export, Nicolae SIMION (continuare in pag a 5-a)

Next