Flacăra Iaşului, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7476-7502)

1970-10-01 / nr. 7476

ANUL XXII Nr. 7476 0CICHEME 1970 101 1 4 PAGINI SO BANI as not _(CA I. „M. EMINESCU"; _ IAȘI_____. it­e­rp TigS. Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Consiliul de Stat a ratificat Tratatul româno - sovietic In ziua de 30 septembrie 1970 a avut loc la Palatul Republicii şedinţa Consi­liului de Stat prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consi­liului de Stat, în afara membrilor Consiliului de Stat, la şedinţă au luat parte tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Con­siliului de Miniştri, miniştri, preşedinţi ai unor comisii permanente ale Marii A­­dunări Naţionale, reprezentanţi­­ ai pre­sei. Tovarăşul Ion Gheorghe H­aurer a prezentat spre adoptare proiectul de de­cret pentru ratificarea Tratatului de prie­tenie, colaborare şi asistenţă mutuală în­tre Republica Socialistă România şi U­­niunea Republicilor Sovietice Socialiste. Din însărcinarea Consiliului de Stat proiectul de decret a fost examinat în prealabil de comisiile pentru politică externă, pentru problemele de apărare şi juridică ale Marii Adunări Naţionale care l-au avizat favorabil, propunînd a­­doptarea lui. La dezbaterea privind ratificarea Trat­­atului au luat cuvântul tovarăşii Con­stantin Daicoviciu, Ion Spătărelu, Carol Király, Aurel Borg­an, Ion Goman şi Lu­dovic Takacs, care şi-au exprimat depli­nul acord în legătură cu ratificarea Tra­tatului, apreciindu-l ca o contribuţie de seamă la întărirea continuă a prieteni­ei şi colaborării între cele două popoare, la cauza socialismului, păcii şi colaboră­rii internaţionale. Consiliul de Stat a adoptat apoi tei unanimitate Decretul pentru ratificarea Tratatului. După ratificare, a luat cuvântul tova­rășul NICOLAE CEAUȘESCU. .­CUVINTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi, , Ratificarea Tratatului de pri­etenie, colaborare şi asistenţă mutuală încheiat recent între Republica Socialistă România şi Uniunea Republicilor Sovie­tice Socialiste de către Consi­liul de Stat, reprezintă un mo­ment important şi corespun­de năzuinţelor şi dorinţei po­porului nostru. Semnarea la Bucureşti a a­­cestui Tratat constituie un e­­veniment de seamă în evolu­ţia ascendentă a relaţiilor de colaborare multilaterală din Risk România şi Uniunea Socielui"»«" În­ întărirea prieteniei româno­­sovietice. Avind la bază prin­cipiile marxism-leninismului şi Internaţionalismului proletar,­ actualizînd în condiţiunile de astăzi prevederile vechiului tratat — care a constituit te­melia trainică a legăturilor rod­nice de alianţă şi prietenie din­tre România şi Uniunea Sovieti­că—actualul Tratat stabileşte pe o lungă perioadă de timp, 20 de ani, cadrul colaborării multilaterale dintre cele două ţări, în spiritul egalităţii de­pline în drepturi, respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, neamestecului în trer­burile interne, întrajutorării frăţeşti şi avantajului reciproc. Tratatul de prietenie româ­­no-sovietic se fundamentează pe îndelungatele tradiţii de pri­etenie şi solidaritate dintre cele două popoare — priete­nie cimentată prin lupta co­mună împotriva fascismului «­ ridicată pe un plan superior în Condiţiile construirii socia­lismului şi comunismului, le­găturile trainice care ne u­­nesc îşi găsesc puternice re­surse in comunitatea orîndui­­rii sociale, a aspiraţiilor fun­damentale şi ţelurilor supreme care animă cele două ţări. Tratatul deschide, totodată, largi perspective de viitor, creează un cadru propice pen­tru intensificarea şi amplifica­rea continuă a colaborării e­­conomice şi tehnico-ştiinţifice reciproc avantajoase, a coope­rării în producţie su­nt domenii dintr­e România şi U­niunea Sovietică. Progresele pe care Ie obţin ţările noastre în dezvoltarea bazei tehnico-ma­­teriale a societăţii, in Înflo­rirea ştiinţei şi culturii con­stituie premise deosebit de fa­vorabile pentru lărgirea şi di­­versificarea schimburilor, a co­laborării şi a cooperării în toa­te sectoarele de activitate. Tratatul consemnează voin­ţa celor două state de a ac­ţiona în continuare pentru În­tărirea unităţii şi coeziunii statelor socialiste, pornind de la convingerea că aceasta constituie izvorul principal al tăriei şi invincibilităţii siste­mului socialist mondial. Pre­vederile Tratatului dau, tot­odată, expresie hotărîrii Româ­niei şi Uniunii Sovietice de a promova cu consecvenţă în viaţa internaţională politica coexistenţei paşnice, de a mi­lita cu perseverenţă pentru preîntimpinarea unui nou răz­boi mondial, pentru rezolvarea marilor probleme care stau în faţa omenirii contemporane prin mijloace paşnice, pe ca­lea tratativelor, pentru salv­gardarea păcii popoarelor. Unul din obiectivele impor­tante ale politicii celor două ţări, înscrise în Tratat, este lupta pentru îmbunătăţirea at­mosferei în Europa, pentru în­făptuirea securităţii europene şi întronarea în viaţa popoa­relor de pe acest continent, atît de dureros încercat de-a lungul istoriei, a unui climat de pace şi încredere, de prie­tenie şi colaborare între na­ţiuni. M­imitm:1. P­entru dezarmarea generală şi România şi Uniunea Sovietică îşi exprimă totodată hotărirea de a res­pecta obligaţiile asumate în cadrul Tratatului de la Varşo­via a cărui existenţă o con­siderăm necesară atîta timp cit se va menţine Pactul Nord- Atlantic. încheierea şi ratificarea nou­lui Tratat de prietenie, cola­borare şi asistenţă mutuală dintre ţara noastră şi nea Sovietică. Întărirea con­tinuă a solidarităţii, alianţei şi prieteniei româno-sovietice se înscriu la loc central în politica de stat a României socialiste, constituie parte In­tegrantă a activităţii Interna­ţionaliste desfăşurate de parti­dul şi guvernul ţării noastre pentru dezvoltarea relaţiilor de colaborare frăţească cu toa­te ţările socialiste, pentru creşterea continuă a forţei şi unităţii întregului sistem socialist mondial. Acţionind astfel, partidul şi poporul nos­tru îşi îndeplinesc una din înaltele lor obligaţii interna­ţionale, îşi aduc contribuţia la cauza generală a socialismu­lui şi păcii în lume. Totodată, consecventă prin­cipiilor coexistenţei paşnice, România militează pentru lăr­girea relaţiilor de colaborare cu toate statele lumii, fără deosebire de orânduire socia­lă, pentru destindere interna­ţională, luptăm, împreună­ cu cele­lalte popoare iubitoare de pa­ce, pentru zădărnicirea politi­cii imperialiste agresive, pen­tru a se pune capăt folosirii forţei şi dictatului în viaţa internaţională. Împotriva ori­cărui amestec străin in viaţa statelor, pentru respectarea dreptului sacru al fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, pentru Instaurarea In relaţiile dintre ţări a princi­piilor independenţei şi suve­ranităţii naţionale, egalităţii in drepturi a tuturor naţiuni­lor. Consider că ratificarea în u­­nanimitate de către Consiliul de Stat al Republicii Socialis­te România a Tratatului româ­­no-sovietic corespunde pe de­plin intereselor poporului nos­tru, ale întăririi prieteniei şi alianţei dintre România şi U­­niunea Sovietică, dintre po­poarele noastre vecine, cauzei generale a socialismului și păcii in lume. Cuvîntarea tovarăşului Ion­ Gheorghe Maurer Stimate tovarăşe preşedinte, Tovarăşi, Guvernul Republicii Socia­liste România prezintă Consi­liului de Stat spre adoptare proiectul de decret pentru ra­tificarea Tratatului de priete­nie, colaborare şi asistenţă mu­tuală intre Republica Socia­listă România şi Uniunea Re­­publicilor Sovietice Socialiste. Semnat la 7 iulie 1970, la Bucureşti, în timpul vizitei in ţara noastră a delegaţiei de partid şi guvernamentale a U.R.S.S., tratatul constituie un document de o deosebită im­portanţă. El reflectă stadiul actual al relaţiilor dintre cele două ţări socialiste vecine şi dă, totoda­tă, expresia voinţei lor de a intări şi un viitor. In spiritul internaţionalismului socialist, prietenia şi alianţa dintre po­poarele român şi sovietic, de a dezvolta colaborarea multi­laterală dintre România şi U­­niinea Sovietică, pe baza res­pectării suveranităţii şi inde­pendenţei naţionale, egalităţii în drepturi şi neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc. In Interesul ambelor popoare, al cauzei socialismu­lui, păcii şi colaborării Inter­naţionale. In Tratat este reafirmată, de asemenea, hotărirea Înaltelor părţi contractante de a con­tribui la Întărirea unităţii ţă­rilor socialiste, de a dezvolta colaborarea cu toate statele, indiferent de orânduire socială, de a milita pentru Înfăptuirea securităţii in Europa şi nu În­treaga lume. Apreciind că prevederile Tra­tatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală Intre Ro­mânia şi Uniunea Sovietica corespund intrutotul principi­ilor de bază ale politicii ex­terne a partidului şi statului nostru, intereselor fundamen­tale ale poporului român, iar obligaţiile asumate nu contra­vin tratatelor internaţionale în vigoare, propun adoptarea pro­iectului de decret pentru rati­ficarea lui. Proiectul de decret a fost­­­­xaminat şi avizat favorabil de comisiile pentru politică exter­nă, pentru problemele de apă­rare şi juridică ale­­Marii A­­dunări Naţionale. Tot astăzi, Tratatul româno­­sovietic urmează să fie rati­ficat de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. Imagine a unuia din noile cartiere ieșene Proletari din toate țurile, unifi­că! Delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste România a plecat la Cairo Miercuri a părăsit Capitala, plecind la «Satre, delegaţia de partid şi de stat a Republicii Socialiste Rominia, care va participa la funeraliile lui Ga­mal Abdel Nasser, preşedinte­le Republicii Arabe Unite, preşedinte al Uniunii Socia­liste Arabe. Delegaţia este condusă de tovarăşul Ion Gheorghe Mau­rer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Per­manent al C.C. al P.CR., pre­şedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste România. Din delegaţie fac parte tovarășii Dumitru Po­­pescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., George Macovescu, membru al C.C. al P.C.R., prim-adjunct al ministrului a­­facerilor externe, și Titus Si­mu, ambasadorul Republicii Socialiste România în R.A.R. La plecare, pe aeroportul Băneasa, delegaţia a fost con­dusă de tovarăşii Gheorghe Rădulescu, Iiie Verdeţ, Emil Drăgănescu, János Fazekas, Leonte Răutu, Iosif Banc, Va­sile Patilineţ, Mihai Marinescu, Ion Păţan, Petru Burlacu, ad­junct al ministrului afacerilor externe. A fost de faţă Ibrahim Yos­­sin, însărcinatul cu afaceri ad­­interim al Republicii Arabe Unite în ţara noastră. ★ La amiază, delegaţia a spart la Cairo, unde a fost intim­­pinată de reprezentanţi ai pre­şedintelui interimar al R.A.U., Anwar Sadat, şi alte oficiali­tăţi din R.A.U. (Agerpres) In cinstea sărbătoririi a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român Concurs de creaţie muzicala Sărbătorirea a 50 de ani de la inftintarea Pimpulei Co­munist Român va constitui si pentru compozitori, ca pentru toţi oamenii de artă, un înăl­ţător moment de efervescenţă creatoare. In scopul de a sti­mula apariţia unor lucrări muzicale cît mai valoroase, menite să îmbogăţească re­pertoriul formaţiilor corale, al soliştilor vocali şi instrumen­tali, al orchestrelor şi fan­farelor din întreaga ţară, Co­mitetul de Stat pentru Cultu­ră şi Artă, împreună cu Uni­unea Compozitorilor, organi­zează un «Concurs de crea­ţie muzicală“ la care sunt chemaţi să participe, cu lu­crări inedite, compozitori şi poeţi, membri ai uniunilor de creaţie. Continuând şi dezvoltînd ce­le mai bune tradiţii ale mu­zicii româneşti, lucrările des­tinate acestui concurs se vor inspira din îndelungata luptă a poporului român pentru li­bertate socială şi naţională, din anii avîntului revoluţio­nar al clasei muncitoare con­dusă de Partidul Comunist Român, din lupta pentru înlă­turarea dictaturii fasciste şi instaurarea regimului demo­crat-popular, din efortul eroic al milioanelor de oameni ai muncii pentru edificarea pa­triei noastre socialiste. La concurs se vor prezen­ta cîntece de masă, lucrări co­rale, piese vocale c­u. ecoBi­­paniament de pian, precum și piese instrumentale scurte pentru: vioară solo, vioară cu acompaniament de pian, violoncel solo, violoncel cu acompaniament de pian, pian solo, orchestre simfonice şi fanfare. Se recomandă ca a­­ceste piese, atît cele vocale cît şi cele instrumentale, să aibă un caracter larg accesibil. Partiturile, purtînd un „motto" şi fiind însoţite de un plic închis cuprinzînd numele şi adresele autorilor, vor fi trimise pînă cel tîrziu la 31 decembrie 1970, pe adresa : „Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă" — Direcţia Muzicii — Bucureşti, Piaţa Scînteii nr. 1 cu menţiunea „pentru concursul de creaţie muzicală". De asemenea, o dată cu partiturile se vor trimite şi textele literare (versurile) dac­tilografiate în cîte 3 exem­plare. Juriul, alcătuit din persona­lităţi de frunte ale muzicii româneşti, precum şi din re­prezentanţi ai Uniunii Scriito­rilor, va selecţiona cele mai bu­ne creaţii şi va acorda urmă­toarele premii: A. Cîntece de masă şi lu­crări corale (muzică şi versuri) (continuare In pag. a 3-a) In pagina a 4-a ■ Vizita delegației P. C. R. în Japonia ■ p. v. u Dezbaterile din Adunarea Generală ■ Situația din Iordania ■■■■r­................. IU­S DEPUI 11 HOL II­SISIM! Aşa cum de fiecare dată, de Anul Nou, printre sclipiri, artificii, serpentine ţi confetii, ţîşnesc năzuinţe ţi vise de mai bine ţi-nmuguresc in suflet speranţe, deschiderea anului universitar este legată la rîndu-i de noi nădejdi pornite din izbucnirea arteziană a luminilor cugetului ce se vor râspîndi cu dărnicie pentru ca tinerele vlăstare să devină pilonii de miine. Şi-n clipa aceea unică da celebrare a inaugurării unei noi etape de susţinute strădanii in ascensiunea spre mult rivnitele culmi ale ştiiinţei şi culturii, cei peste 17.800 de studenţi la cursurile de ii din laţi vor bate cu emoţie - ace­­eaţi în fiecare an, dar inedită pentru „boboci" - la porţile celei mai vechi universităţi din ţară şi ale celorlalte patru institute de învăţămint superior ieşene. Aici ii aşteaptă lu­minoase amfiteatre, biblioteci bogat înzestrate, laboratoare moderne, utilaje cu maşini ţi aparate de înaltă tehnicitate ţi, mai presus de orice, cadre didactice pline de abnegaţie ţi dăruire­­ personalităţi de seamă ale ştiinţei ţ­ Invăţă­­mintului nostru. „Dacă aţ avea virsta pe care o au cei mai tineri prie­teni ai mei... - scria Geo Bogza­­­ţi ar trebui să-mi aleg oraşul In care să învăţ in mod riguros fără să-mi pierd totuţ! romantismul tinereţii, dacă aş vrea să devin un bun specialist, dar să rămin sau să ajung într-un grad ţi mai mare receptiv la poezie atunci n-aş mai sta mult pe gin­­duri ţi aş suna la poarta Universităţii din laţin. Sunt cuvinte impresionante ţi sincere, exprimate de una din marile noastre personalităţi literare ţi la fel de călduros vorbesc ţi alţii despre institutele de învăţămint superior ieşene, care, anu­al, dau mai mult de 2 500 de absolvenţi ce se­­ îndreaptă spre locurile de muncă din industrie, agricultură, învăţămint, cultură, aducînd pretutindeni competenţa lor şi prestigiul centrului nostru universitar. Găzduiţi In cămine elegante - anul acesta vor fi date in folosinţă încă două clădiri cu peste 1 000 de locuri, ce vor completa adevăratele orăţele studenţeşti din Copou şi cartierul Tudor Vladimirescu, — beneficiind, de asemenea, de cantine­ţi în general de mijloace optime de viaţă, studen­ţilor nu le râmine decit să se consacre de la începutul anu­lui universitar unei munci susţinute, perseverente pentru în­suşirea cunoştinţelor, în aşa fel Incit să devină buni spe­cialişti, capabili să răspundă cerinţelor din ce in ce »­ai mari ale viitoarei ic* •■"«feîipd. Toate aceste condiţii au fost create in latul care a­ par­curs din plin vitregiile trecutelor regimuri, cînd tendinţele centralizatoare , aşa cum se arată în „Insemnări ieşene" din 1936, puneau la grea încercare instituţiile publice din provincie. „îndeosebi, Universitatea a avut de suferit multe neajunsuri şi a fost lăsată, anume, în grele lipsuri", dar Şi celelalte institute, căci „ba se încerca mutarea facultăţii de agronomie, ba a şcolii politehnice. In alt an se răşluia şcoala de farmacie şi în fine se proiecta desfiinţarea Facul­tăţii de medicină". lată o serie întreagă de neajunsuri care sunt astăzi de domeniul amintirilor căci centrul nostru uni­versitar cunoaşte acum o continuă dezvoltare, la secţiile noi de subingineri din anul trecut adăugîndu-se în actualul an universitar o secţie de arhitectură în cadrul Facultăţii de construcţii care, pregătind ingineri arhitecţi, răspunde nece­sităţilor stringente ale sistematizării oraşelor şi satelor noas­tre. Numai Universitatea are astăzi mai mulţi studenţi decât toate institutele de învăţămint superior ce funcţionau în Iaşi în anul 1938 şi acesta este unul din numeroasele exemple ce s-ar putea da pentru a înţelege eforturile pe care parti­dul şi statul nostru, întregul popor muncitor le fac necon­tenit pentru ca tînăra generaţie să se pregătească temei­nic pentru răspunderea ce-i va fi încredinţată în viitor, pen­tru nobila misiune acordată intelectualităţii noastre, cadrelor de specialitate de miine. Sigur că strădaniile nu se opresc aici, ci ele vizează în primul rînd conţinutul învăţămîntului, urmărindu-se per­fecţionarea acestuia prin îmbunătăţirea planurilor şi progra­melor de învăţămint, a seminariilor şi cursurilor universitare. De aceea în cadrul senatelor şi consiliilor profesorale s-a avut in vedere, înainte de toate, modernizarea, lărgirea şi diferenţierea profilului de pregătire a studenţilor în toate sectoarele invăţâmintului superior, asigurarea unei capaci­tăţi de adaptare rapidă a specialistului la progresele Ştiin­ţei, tehnicii şi culturii. Potrivit Directivelor C.C. al P.C.R. pri­vind dezvoltarea învăţămîntului, în lumina sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului nostru, s-a acordat şi se dă o mare atenţie legăturii dintre învăţămîntul teoretic şi­ ­continuare în pag. a 3-a) . Adunările generale ale salariaţilor dezbat prevederile viitorului plan cincinal Cînd laurii ameţesc comitetul de direcţie ntreprinderea nr. 4 con­­strucţii-montaj ne­obiş­nuise în ultimul timp cu o atmosferă de muncă laborioasă, analitică, ce purta amprenta unor febrile căutări menite să dea solu­ţii multiplelor probleme de pe şantierele sale. Spunem că ne obişnuise, deci la timpul trecut, pentru că adunarea ge­nerală a reprezentanţilor sa­lariaţilor, care a avut loc re­cent, ne-a dezamăgit prin mo­dul cum s-a desfăşurat. Deşi se cunoşteau covîrşitoarea im­portanţă, rostul şi dezidera­tele urmărite de adunarea ge­nerală, nu s-a întreprins a­­proape nimic pentru a o fo­losi ca un instrument util de pregătire a producţiei anilor viitori. Atît din informarea co­mitetului de direcţie, prezen­tată de tov. ing. Tudor Pa­­telli, directorul întreprinderii, cît şi din intervenţiile unor participanţi, nu am găsit răs­punsurile pe care le aşteptam cu privire la metodele şi for­mele concrete care se cer a­­doptate pentru a face faţă cu succes sarcinilor sporite din cincinalul următor. Avem în vedere faptul că în cincinalul 1971—1975 întreprinderea nr. 4 construcţii-montaj trebuie să e­­xecute un număr important de investiţii mari în industrie şi agricultură, cu termene de pu­nere în funcţiune la intervale mici şi în condiţii de creştere deosebit de mari a producti­vităţii muncii şi rentabilităţii. In mod concret, 100 de o­­biective cu 125 de capacităţi vor trebui puse în funcţiune. Comparativ cu anul 1970 pro­ducţia de construcţii-montaj creşte în 1971 cu 38,5 procen­te, iar sporul maxim se va înregistra în 1972 cu 138,9 procente. Productivitatea muncii pe salariat se caracterizează prin­­tr-o dinamică de creştere ac­centuată încă din primii ani ai cincinalului, nivelul maxim fiind în 1971 cu 10,5 procente. Pe ansamblu, în cincinal, creş­terea productivităţii muncii es­te de 138,45 la sută cu un ritm mediu anual de 7,7 la sută, deci superior ritmului anual de 5,5 la sută prevăzut prin Directivele Congresului al X-lea al P.C.R. pentru a­­ceastă ramură. De remarcat este faptul că începind cu anul 1972 între­prinderea trebuie să devină rentabilă. Iată deci probleme esenţiale ale cincinalului care au fost tratate simplist, în referatul comitetului de direcţie, doar cu nişte cifre şi fraze gene­rale. Mai mult decît atît, co­mitetul de direcţie nu s-a pre­zentat în faţa adunării gene­rale cu un program concret privind selecţionarea, formarea şi recalificarea cadrelor şi nici cu o schiţă a măsurilor ce se impun pe linia creşterii productivităţii muncii. Se pa­re că ritmurile activităţii pre­văzute în anii viitorului cin­cinal, mult superioare celui ce-l încheiem peste puţin timp, nu au fost îndeajuns de bine sesizate şi înţelese la aceas­tă unitate. De fapt, chiar de­legatul organului tutelar, ing. A. Tacom­an, director tehnic­ în Ministerul Construcţiilor In­dustriale, arăta în intervenţia sa că planul de măsuri teh­­nico-organizatorice nu răspun­­de cerinţelor programate în­ cincinal şi nici măcar planu­lui pe 1971, acesta cuprinzînd, în majoritatea cazurilor, sar­cini curente de serviciu. In aceste condiţii a fost fi­resc ca şi dezbaterile să nu aibă un suport, fiecare dintre participanţii care au vorbit referindu-se la unele aspecte ale activităţii curente de pro­ducţie, la probleme generale, de principiu, şi nicidecum la programul viitorului plan cin­cinal, la soluţiile de îmbu­nătăţire a indicatorilor calita­tivi din activitatea economică, însuşi directorul întreprinderii, ing. T. Patelli, a ţinut o ve­ritabilă prelegere despre trans­ferul de competenţă. Nu înţelegem de ce tocmai aici, la întreprinderea nr. 4 Eugeniu ZIDARIȚĂ (continuare in pag. a 2-a)

Next