Flacăra Iaşului, iulie 1971 (Anul 27, nr. 7708-7734)

1971-07-22 / nr. 7726

AMfiL XXIR I PAGINI 3­­BANI Proletari din toate țările, unifi­că! locurii Insului ­ Să asigurăm adunărilor generale ale salariaţilor 0 pregătire temeinică, o largă participare, un profund caracter de lucru ncheierea primului semestru va marca un moment de mare însem­nătate politică şi economică în viaţa întreprinderilor, a tuturor colective­lor muncitoreşti. Este vorba de adu­nările generale ale salariaţilor, care vor avea loc peste puţin timp, adevărate fo­ruri muncitoreşti de conducere a între­prinderilor şi organizaţiilor economice. In cadrul lor se va dezbate profund şi mul­tilateral întreaga activitate economică şi socială din întreprinderi. Analiza modu­lui de îndeplinire a sarcinilor de plan, a angajamentelor şi a prevederilor din contractul colectiv pe acest an, sarcinile de plan pe anul 1972 şi măsurile pen­tru pregătirea condiţiilor de realizare ale acestora sunt problemele majore care vor polariza dezbaterile din cadrul adunări­lor generale. Actualele adunări generale ale salariaţilor au o semnificaţie aparte, ele desfăşurîndu-se sub semnul deplinei ade­ziuni manifestate de întregul nostru po­por faţă de programul propus de tova­răşul NICOLAE CEAUŞESCU pentru îm­bunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Şi de această dată secretarul general al parti­dului a dat preţioase indicaţii pentru îm­bunătăţirea activităţii în toate domeniile. »Este necesar — a arătat tovarăşul NI­COLAE CEAUŞESCU — să acţionăm conti­nuu pentru perfecţionarea organizării, con­ducerii şi planificării întregii activităţi so­ciale. Toate acestea trebuie legate strîns de participarea tot mai activă a clasei muncitoare şi a întregului popor la con­ducerea societăţii, deoarece numai astfel democraţia socialistă se va afirma drept cea mai avansată democraţie din lume... A fost introdus în toate domeniile de ac­tivitate şi la toate nivelele principiul muncii colective; s-a pus şi se pune un accent deosebit pe creşterea rolului cla­sei muncitoare, pe participarea reprezen­tanţilor clasei muncitoare la conducerea organelor economice, sociale şi de stat, la conducerea societăţii noastre. Au fost create comitetele de direcţie şi de admi­nistraţie, s-au instituţionalizat adunările generale în care oamenii muncii, clasa muncitoare au un cuvînt hotărîtor". In dubla calitate pe care o au sala­riații din întreprinderile noastre socia­liste — de proprietari colectivi ai mijloa­celor de producție și de producători — le conferă și datoria de a urmări stă­ruitor modul cum sînt gospodărite mij­loacele ce le stau la îndemînă spre a a­­sigura dezvoltarea continuă a societăţii. In viziunea partidului nostru, adunările gene­rale ale salariaţilor trebuie să constituie o formă activă, un mijloc eficace de ridicare a conştiinţei şi responsabilităţii fiecărui muncitor, atît pentru propria activitate, cit şi pentru activitatea întregii întreprinderi. Adunările generale vor trebui să constituie un prilej de intensificare a activităţii de educare a oamenilor în spiritul cunoaş­terii şi aplicării întocmai a legilor statu­tului, pentru creşterea conştiinţei socialiste, de sporire a vigilenţei politice şi a com­bativităţii revoluţionare faţă de neajunsuri, de dezvoltare şi întărire a atitudinii so­cialiste faţă de muncă şi avutul obştesc. Tocmai acestor imperative a preconizat partidul nostru să răspundă proiectul de lege privind organizarea şi conducerea u­­nităţilor economice de stat, proiect care urmăreşte creşterea rolului adunărilor ge­nerale ale salariaţilor. Adunările generale ale salariaţilor tre­buie să constituie momentul potrivit pen­tru a se analiza în ce măsură comitetele de direcţie au dat viaţă hotărîrilor, propu­nerilor şi sugestiilor adoptate în prece­dentele adunări generale, un bun prilej de a transforma aceste adunări generale în veritabile foruri în care muncitorii, tehnicienii, economiştii şi inginerii, toţi sa­lariaţii să participe activ, organizat, cu deplină responsabilitate la conducerea în­tregii activităţi a întreprinderii. Este ne­cesar ca în fiecare întreprindere să se a­­rate limpede modul în care a decurs fruc­tificarea ideilor colectivului de salariaţi, precum şi eventualele cauze ce au de­terminat tergiversarea aplicării în prac­tică a unor propuneri. Salariaţii sunt che­maţi să dezbată cu răspundere, deschis, în spiritul exigenţei partinice, problemele cardinale ale înfăptuirii sarcinilor de plan şi ale gestiunii economico-financiare, să examineze cum s-au înfăptuit hotărîrile a­­dunărilor precedente, deci atît pr­oblemele refer­itoare la realizarea sarcinilor planu­lui de stat, cit şi cele care privesc con­diţiile­­de muncă şi viaţă ale lucrătorilor. Pentru a asigura o cit mai activă par­ticipare la dezbateri, pentru a stimula un fructuos schimb de păreri şi formula­rea a cut mai multe propuneri de rezol­vare a problemelor producţiei este ne­cesar ca salariaţii să fie temeinic infor­maţi, cit mai veridic şi obiectiv asupra situaţiei economico-financiare, să cunoască bine problemele ce-şi aşteaptă soluţiona­rea ca şi sarcinile de perspectivă ale u­­nităţii în care lucrează. Este un dezide­rat ce se va realiza numai dacă dările de seamă prezentate în faţa adunării sa­lariaţilor de către comitetele de direcţie, vor examina intr-un spirit critic şi auto­critic activitatea economică desfăşurată în primul semestru, dacă vor releva succesele obţinute, contribuţia fie­cărei secţii sau atelier, dacă vor indica precis şi clar cauzele neajunsurilor şi ce trebuie făcut pentru înlăturarea lor, da­că vor expune concret şi bine fundamen­tate liniile directoare ale activităţii vi­itoare. Este necesar ca adunărilor generale ale salariaţilor să li se imprime un profund caracter de lucru. Participarea democratică a muncitorilor, tehnicienilor, economiştilor şi inginerilor, a tuturor specialiştilor să a­­sigure atît exercitarea efectivă a contro­lului muncitoresc asupra activităţii comi­tetelor de direcţie, cit şi o mobilizare sus­ţinută a rezervelor existente în fiecare u­­nitate în vederea ridicării eficienţei eco­nomice şi realizării exemplare a planului şi angajamentelor suplimentare asumate ca răspuns la chemarea Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. Date fiind sarcinile ce stau în această etapă în faţa economiei noastre naţionale, pe agenda de lucru a adunărilor generale vor figura cu deosebire problemele care vizează în prin­cipal : reducerea cheltuielilor de producţie prin micşorarea consumurilor specifice şi valorificarea superioară a materiilor prime. (continuare in pag. a 3-a) Studenţi din anul II, Facultatea electrotehnică de la Institutul litehnic din Iaşi, în practică la­­Uzina mecanică ,„Nicolina“. Foto: AURIAN în pagina a 2-a Activitatea agitatorilor — principala formă a muncii nemijlocite de la om la om Porţile de Fier | |||||2­| de pe metal românesc al Dunării a fost dată in exploatare Corespondentul Agerpres, Marin Coan­­dă, transmite: Miercuri, ecluza de pe malul românesc al Dunării a fost dată în exploatare în etapă definitivă. Vase­le românești „Slatina“, „Porţile­­ de Fier“ şi vasul bulgăresc de pasageri „Dimităr Blagoev“ au fost primele nave fluviale care au traversat, printr-o dublă ecluzare, dinspre Tr. Severin spre Orşova, imensul culoar din beton şi oţeli ce ,se întinde pe aproape 700 m. 4 milioane de lei producţie suplimentară Angajîndu-se mai ferm în întrecerea socialistă, colecti­vul de muncitori, ingineri, economişti şi tehnicieni al întreprinderii de utilaj şi transport, din cadrul Trust­­ului de construc­ţii, a­­ realizat în primul semestru al anului 50,3 la sută din planul a­­­nual, producţia su­plimentară evalu­­îndu-se la aproape 4 milioane de lei. Depăşirea sus-a­­mintită s-a concreti­zat în 4.400 m.g. betoane, 912 m­c. prefabricate din beton armat, 94 to­ne confecţii meta­lice, precum şi alte sortimente necesa­re îndeplinirii vas­tului plan de in­vestiţii prevăzut pentru judeţul Iaşi. Prin utilarea ju­dicioasă a timpului de lucru, a între­gului potenţial u­­man şi tehnic, s-a reuşit ca produc­tivitatea muncii să crească cu 4,7 la sută. Datorită unei gospodăriri raţio­nale a­ materiilor şi materialelor, în special a oţelului beton şi chereste­lei, precum şi a creşterii indicilor de folosire a ma­şinilor şi utilajelor, se prelimină a se realiza, în primele şase luni, economii la preţul de cost de peste 200.000 lei. C. POPA corespondenţ a m m­m­m ■ Belgrad Deschiderea Conferinţei mondiale privind Pacea mondiali prin drept . Scrisoarea Iul A. Gromîko trimisă Iul U Thant : In pagina a 4-a ! ■ ■ * ■ * * ■ ■ ■ * La Iaşi în Mă­­su­­­plinirii a ISO de ani de la naşterea lni­mai Ulmii Poporul nostru, manifestîndu-şi, ca în­totdeauna, dragostea şi preţuirea pentru marile, valori ale culturii naţionale, săr­bătoreşte în aceste zile pe marele nostru poet şi patriot Vasile Alecsandri de la naş­terea căruia s-au împlinit 150 de ani. Ia­şul care-i poartă numeroase amintiri pen­tru activitatea sa literară şi politică, îl omagiază pe bardul de la Mirceşti prin or­ganizarea a numeroase manifestări. Intre acestea se înscrie şi adunarea festivă de la Teatrul Naţional ce a avut loc ieri în organizarea Comitetului pentru cultură şi artă al judeţului Iaşi şi a Asociaţiei scri­itorilor. In prezidiul adunării au luat loc tova­răşii : conf. univ. Petre Mal­omete, secre­tar al Comitetului judeţean de partid, Ioan Manciuc, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, primarul municipiu­lui, conf. univ. Alexandru Husar, preşe­dintele Comitetului pentru cultură şi artă al Judeţului Iaşi, prof. univ. dr. docent Gavril Istrate, prof. univ. dr. Vasile Arvinte, de­canul­ Facultăţii de filologie, prof. univ. dr. I. D. Lăudat, Cristian Chelaru, redactor­­şef al Studioului de radio Iaşi, conf. univ. Liviu Leonte, redactor-şef al revistei „Cronica“, poetul George Lesnea. La­­adunare au­­ participat oameni ai muncii din întreprinderi şi instituţii, ac­tivişti de partid şi de stat, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, perso­nalităţi ale vieţii culturale ,cadre didactice din învăţămîntul superior, scriitori, isto­rici,­­ critici literari, muzeografi, elevi, stu­denţi. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de conf. univ. Alexandru Husar, care a vor­bit despre »Alecsandri — militant pe tă­­râm politic şi social“. Vorbitorul a rele­vat preţuirea pe care o acordă partidul şi statul nostru celor care au militat pentru făurirea naţiunii române, pentru crea­rea unei culturi naţionale. El a reliefat personalitatea marelui scriitor şi patriot Vasile Alecsandri, care a închinat întreaga sa activitate scriitoricească şi cetăţenească poporului, libertăţii şi progresului, luptei pentru unire, pentru crearea unui stat na­ţional liber, independent şi suveran. In încheiere, a spus : ,Splendida-i carieră de om politic angajat în revoluţia de la 1848, în consolidarea Unirii Principatelor şi în asigurarea independenţei naţionale, se înscrie in analele istoriei noastre ca o contribuţie menită să afirme atit noi tră­sături ale acestei personalităţi complexe şi atrăgătoare cît şi să dea glas năzuinţe­lor unui popor chemat să-şi ocupe locul său între naţiunile europene“. In continuare, prof. univ. dr. docent Gavril Istrate vorbind despre „Rolul lui Vasile Alecsandri în formarea limbii lite­rare române“ a subliniat influenţa pe care bardul de la Mirceşti a exercitat-o asupra Luceafărului poeziei româneşti, Mihai E­­minescu : „Vom menţiona faptul că în momentul de faţă nu există cercetător cît de cît serios, în domeniul literaturii ori în cel al limbii literare, care să nu vadă în influenţa lui Alecsandri un punct de re­zistenţă dintre cele mai importante în întreaga activitate literară a lui Eminescu. Oricum, toată lumea trebuie să fie­ încre­dinţată că apariţia lui Eminescu n-ar fi fost posibilă în a doua jumătate a se­colului al XIX-lea dacă n-ar fi existat, mai înainte, sfera poetică a lui Alecsandri, din care derivă nu numai toate curentele din literatura secolului trecut, ci şi îndem­nul permanent de a ne întoarce, mereu la producţiile literare ale epocii pe care a dominat-o Alecsandri, ca la nişte adevă­rate izvoare ce curg, dinspre strămoşi, pes­te noi, spre viitorul cel mai îndepărtat“. Comunicarea »Vasile Alecsandri — evo­cator al trecutului nostru istoric“ a fost susţinută de prof. univ. dr. I. D. Lăudat, care, printre altele, a spus : »Trăinicia o­­perei lui Alecsandri vine de la legătura ei strînsă cu idealurile sociale şi naţionale ale vremii. La orice răspîntie a istoriei şi a culturii româneşti din veacul trecut, îl găsim pe Alecsandri. De la 1839 cînd se întoarce în ţară de la Paris, unde trăise 5 ani în plină atmosferă democratică, şi pînă în ziua morţii sale, a luat parte la toate acţiunile care au ţintit „la libertatea dinăuntru şi cea din afară“. In aceste ac­ţiuni el era convins că „mare cint de luptă se întinde înaintea noastră, dar lupta nu ne sperie, căci ea ne susţine şi ne ani­­mează speranţa izbîndei“. Anul 1848, epoca unirii, zbuciumatul an 1877, vizitele pe la marile cancelarii europene pentru recu­noaşterea stărilor de fapt din Principa­tele Române, sunt etape din activitatea de militant politic a lui Alecsandri cu adînci şi rodnice repercusiuni asupra creaţiei sale poetice. Anul 1848 este prezent în creaţia sa prin „Deşteptarea României“, Hora Ar­dealului1­, şi „Sentinela română“. „Hora U­­nirii“ cunoaşte o popularitate unică în pe­rioada luptei pentru unirea Moldovei cu Muntenia. Ea a fost diapazonul întregii atmosfere de entuziasm din vremea unirii. Literatura din epoca renaşterii noastre naţionale şi în primul rînd poezia lui Alecsandri a izvorît din inima naţiunii şi S-a revărsat asupra ei“. In continuare a luat cuvîntul conf. univ. Liviu Leonte. Vorbitorul, prezentînd co­municarea : ,Alecsandri — creator al dra­maturgiei româneşti“ a subliniat : »Inten­ţia de ctitorie, de pionierat este vizibilă în teatrul lui Alecsandri. Scriindu-şi ope­ra dramatică pe parcursul a aproape 5 decenii, autorul Chiriţei a scris de fapt istoria începuturilor teatrului românesc pînă la constituirea formelor maturităţii. Parcurgîndu-i istoria, piesele, urmărim de fapt fondarea repertoriului dramatic-na­­ţional cu toate fazele sale evolutive. Ca şi ceilalţi paşoptişti, ca şi ceilalţi scriitori, din preajma „Daciei lite­rare“, şi la Alecsandri teatrul înseamnă, în primul rînd, un mijloc de educare civi­că, cu largă audienţă şi abia în al doilea rînd, distracţie, „desfătare“. De aceea spectacolele cu piesele lui Alecsandri au devenit de la bun început adevărate eve­nimente politice“. In încheiere, actorii Ion Schimbischi, Constantin Sava, Valeriu Burlacu şi Papii Panduru de la Teatrul Naţional ’„Vasile Alecsandri“ au susţinut un recital de po­ezie din creaţia marelui scriitor patriot, iar poetul ieşean George Lesnea a citit din poeziile proprii »Odă lui Vasile Alecsan­dri" şi »închinare la Mirceşti". . Aspect din sală în timpul adunării festive Foto: G. PAUL en Nu venim cu nimic nou cînd facem afirmaţia că la baza unor producţii ridicate de lapte, carne, lină stă a­­sigurarea unor cantităţi în­destulătoare şi în sortimente variate de furaje. To­tuşi, unor conduceri de cooperative agricole trebuie să le reamintim acest­­lucru. Şi-l facem acum, cînd­­ încă nu e prea tîrziu. Deunăzi, ne-am­ oprit la cooperativa a­­gricolă din Aroneanu. Unita­tea deţine nu, mai puţin de 800 de taurine din care 364 de vaci cu lapte, precum­ şi animale de muncă, ovine, că­rora atît în timpul verii, cit­­ şi în perioada stabulaţiei tre­buie să li se asigure o fura­jare raţională, corespunzătoa­re scopului pentru care aceste efective sunt crescute. Chiar de la intrarea în sectorul zoo- - tehnic îţi formezi imediat o impresie de loc bună despre cei care conduc treburile a­­cestei unităţi. O primă im­presie neplăcută ne-a fost lă­sată de starea deplorabilă a adăposturilor, dintre care o parte mai stau în picioare da­torită zecilor de proptele. Dar să revenim la baza furajeră care trebuie asigurată de că­tre unitate. In afera suculen­telor şi grosierelor, pentru iernarea în bune condiţii a animalelor sunt necesare cel puţin 900­ de tone de fînuri, dintre care 588 de tone pen­tru ferma de­ vaci. Din discu­ţiile­­purtate­ cu cei care con­duc această­ cooperativă a­­gricolă ,a rezultat că pînă a­­cum s-ar­­■ fi depozitat în parcurile de furaje , circa . 200 de tone de fînuri. Exactita­tea cifrei n-a putut fi garan­tată de nimeni­­ deoarece la­ C.A.P. Aroneanu, de eviden­ţa furajelor se ocupă toţi şi totuşi nimeni. De exemplu, cei doi fermieri, de la zooteh­nie nu răspund direct de pro­ducerea şi conservarea fura­jelor, ajutorul fermierului de­­ la ferma de vaci nu cunoaşte ce cantităţi de nutreţuri tre­buie să asigure pentru efec­tivul fermei, preşedintele e total în afara problemelor sectorului zootehnic. Cu ast­fel de „gospodarii" borceagul de pe cele 21 de ha. era nu­mai pe jumătate cosit şi ne­cărat de pe cîmp, lucerna nouă cosită, dar în parte ne­transportată, coasa a doua la lucerna verde nedeclanşată, fîneaţa cam tot pe jumătate cosită, dar nimic transportat la parcul de furaje. Mai mult chiar, recolta de lucernă de pe 7 ha. rezultată de la coa­sa I stă şi ,acum pe cîmp, putrezită de ploi. Tovarăşul Dumitru Avăda­­ni­, preşedintele unităţii, ne oferă­­ zeci de motive pentru care nu s-au cărat şi cosit fu­rajele. „N-avem braţe de mun­că, n-avem mijloace de trans­port, a plouat", iată cîteva din motivele expuse. Cînd u­­na din fermiere a venit cu propunerea să se apeleze la ajutorul oferit de ferma de stat, tovarăşul Dumitru Avă­­dănii a rostit un „NU“ hotâ­­rît., „Vasăzică mai bine să se strice furajele pe cîmp decit să plătim acolo ceva pentru transportul lor" a zis fermie­ra. La care preşedintele i-a răspuns : »Ce ştii dumneata!". Deşi se cunoaşte că nu se vor putea asigura integral can­tităţile de furaje stabilite în plan, nu s-a însămînţat nici un hectar cu a doua cultu­ră din cele 304 ha. sau 200 ha. (cine mai­­ ştie care din cele două cifre declarate de interlocutorii noştri cores­punde planului ?), cîtţ­ are în plan unitatea. Am fi dorit să discutăm şi cu inginerul şef Mi­hai Chiroşcă, dar în ziua de 20 iulie nimeni nu ştia de existenţa­ dumnealui în uni­tate. Propunem ca specia­liştii de resort de la Direc­ţia generală agricolă judeţea­nă să viziteze cooperativa a­­gricolă din Aroneanu şi să acorde ajutorul cuvenit. . La cooperativa agricolă din Tomeşti, problema furajelor nu mai constituie „o proble­mă“. Prin lichidarea fermei de vaci, unitatea a rămas cu numai 850 de ovine şi 168 de animale de tracţiune. Este oare acesta un motiv pentru a nu se mai acorda grija cuvenită strîngerii furajelor ? Pînă acum s-a cărat la locul Gh. STEJARU (continuare In pag. a 2­ 3) CARNET IEȘEAN IN TIMPUL NEFAVORABIL EXPLICĂ ! Ospitalitate... pe 4 roţi INTIRZIEREA LA STRINSUL FURAJELOR Şl ÎNSĂMÎNŢAREA CULTURILOR DUBLE ■ Cît a fost vremea frumoasă au stat. Acum caută cauze obiective ■ Fruntaşi la recoltatul păioaselor, dar nu şi la însămînţarea culturilor succesive — Poftiţi, Vă rog, staţi în locul meu! Un simplu gest, alteori, suplineş­te aceeaşi o amabilă invitaţie. Coti­diană, mai ales în mijloacele de transport în comun, repetabilă in zeci de ipostaze, manifestarea ră­­mîne la fel de generoasă, plăcută şi firească: un om oferă locul unui alt om. Am folosit pretextul poli­teţii pentru a vorbi însă de rever­sul acesteia, impoliteţea (evităm al­te sinonime din motive lesne de înţeles). O găsim manifestată sub diferite forme. Dar ne oprim asu­pra aceluiaşi aspect .* „el“ sau „ea“ şed, nesimţitori pe scaune, în tram­vai ori in autobuz, în timp ce ală­turi un bătrîn, sau o femeie cu un copil în braţe, sau un infirm, sau o gravidă aşteaptă resemnaţi să se producă minunea. Numai că aceas­ta se produce rareori. Ne amintim că, nu cu multă vreme în urmă, aproape­ în fiecare tramvai existau nişte tăbliţe ce indicau clar că sunt rezervate anumite locuri pen­tru gravide, pentru bătrîni, infirmi, persoane cu copii în braţe etc. Dar aceste tăbliţe au cam dispărut. S-a scontat probabil pe faptul că toţi oa­menii vor înţelege că toate locurile se bucură de acelaşi regim de­­ re­zervare. Eroare ! Auzi adeseori sfa­turi „drăguţe" de genul acestuia : „Trebuia să mergeţi în faţă cu co­pilul iar în faţă, lipsa plăcuţelor cauzează replici şi mai „inteligen­te" : „Ce, eu n-am plătit bilet?!“. Pentru evitarea acestor incidente neplăcute, propunem ca o parte­­ dintre scaunele autobuzelor şi­­ tramvaielor să aibă tăbliţe de re-­­ zervare. De altfel, am văzut în mij-­­ toacele de transport în comun din ■■ alte localităţi, asemenea anunţuri de rezervare pentru majoritatea sca­unelor. De ce nu şi la Iaşi o ase­menea soluţie ? Sorin DAMIAN •V.V.V.V.V.Ví V.Vj V.V.Ví V.VíWí’í!

Next