Flacăra Iaşului, august 1971 (Anul 27, nr. 7735-7760)

1971-08-01 / nr. 7735

R S -a­ u­ scurs mai bine de an semes­­­tru din anul 1971, perioadă care­­ a marcat rezultate deosebite în e­­conomia judeţului nostru. Răspun­­zînd cu entuziasm şi responsabili­tate Chemării Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, muncitorii, tehnicienii, economiştii şi inginerii, toţi oamenii muncii din judeţ au depus e­­forturi susţinute în vederea îndeplinirii sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate în întrecerea socialistă pe acest an. Se poate constata în toate comparti­mentele economiei judeţului o îmbună­tăţire calitativă a activităţii, o creştere a eficienţei economice. în această perioadă, pe ansamblul eco­nomiei judeţului Iaşi, indicatorul produc­ţiei globale a fost îndeplinit în propor­ţie de 102,7 la sută, producţia marfă industrială — 102,3 la sută, iar sarcinile de export onorate în bune condiţiuni. Că a sporit şi rodnicia muncii ne-o confir­mă îndeplinirea planului de productivi­tate în proporţie de 101,2 la sută. Ren­tabilitatea superioară este atestată de cele aproape 86 de milioane lei bene­ficii obţinute peste prevederi. Sunt împliniri izvorîte dintr-o folosire mai raţională a capacităţilor de produc­ţie şi a timpului de lucru, o organizare mai temeinică a muncii, o utilizare mai judicioasă a materiilor prime şi mate­rialelor, în general, dintr-o urmărire per­manentă a optimizării activităţii econo­mice. Secretariatul Comitetului Judeţean de partid, analizind modul de îndeplinire pe semestrul I a sarcinilor de plan şi a angajamentelor la toţi indicatorii, a apro­bat următoarea clasificare în întrecerea socialistă: IN INDUSTRIE: Uzina de fibre sin­tetice, Uzina de prelucrare a maselor plastice, Uzina de reparaţii auto, Uzina metalurgică, Complexul de morărit şi panificaţie, Fabrica de antibiotice, Fa­brica ,Ţesătura*, Fabrica de tricotaje ,Moldova*, Ţesătoria de mătase „Victo­ria*, Uzina de utilaje şi piese de schimb, întreprinderea de morărit şi panificaţie „Spicul*, Fabrica de ulei „Unirea“, în­treprinderea viei şi vinului, întreprinde­rea de industria laptelui, Fabrica de con­fecţii, Fabrica de bere şi spirt, Fabrica de ţigarete, întreprinderea „Textila". IN CONSTRUCŢII : întreprinderea de construcţii căi ferate. Trustul de con­strucţii industriale. Trustul de instalaţii­­montaje. IN­COMERŢ: Uniunea Judeţeană a cooperativelor de consum, O.C.L. Mixt Paşcani, O.C.L. „Alimentara*, Centrul de librării, O.C.L. „Metalo-chimice". Nu au fost avute în vedere la clasifi­care unităţile care nu au îndeplinit unul sau mai mulţi indicatori de plan : între­prinderea de industria cărnii şi frigului, întreprinderea economică de industrie locală „Progresul*, Uzina mecanică „Ni­­colina*, întreprinderea de produse ce­ramice, Uzina de reparaţii din cadrul M.A.I.A.S.A., întreprinderea economică de industrie locală din Paşcani, Uzina me­canică de material­e Fabrica de mobilă şi un lanţ din Paşcani,­tăţile de exploa­tare a lemnului, întreprinderea economi­că de industrie locală „Proletarul", între­prinderea de construcţii în transporturi, Trustul judeţean de construcţii. A intrat de o lună de zile în cel de al doilea semestru al anului, semestru hotărîtor pentru îndepli­nirea şi depăşirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor în între­cerea socialistă pe 1971. Se impune ca în fiecare întreprindere sau organizaţie economică să se mobilizeze toate forţele, să se utilizeze întreg potenţialul uman şi material de care dispune pentru ob­ţinerea unor rezultate superioare, iar în cele cu restanţe pentru recuperarea ur­gentă a acestora. Adunările generale ale salariaţilor, care se desfăşoară în pre­zent, trebuie să analizeze în mod apro­fundat rezervele încă nevalorificate, re­zerve ce pot fi luate în consideraţie pen­tru suplimentarea angajamentelor în ra­port cu posibilităţile reale din fiecare unitate. In perioada rămasă din acest an, tre­buie să se dea o atenţie mai mare, în­deosebi, problemelor care vizează folo­sirea mai raţională a capacităţilor de producţie, îmbunătăţirea calităţii produ­selor, reducerea cheltuielilor materiale, traducerea în viaţă a programului de autoutilare, generalizarea schimbului II şi extinderea schimbului III. Numai în aceste condiţii economia judeţului Iaşi îşi va putea îndeplini exemplar sarcini­le de plan şi angajamentele asumate în întrecerea socialistă pe 1971. In întrecerea socialistă EZILTAJE IE­SE­NEI IPLIBIEN­E ■ Indicatorul producţiei globale a fost îndeplinit în proporţie de 102,7 la sută ■ Producţia marfă industrială — 102,3 la sută ■ Productivitatea muncii — 101,2 la sută ■ Beneficii obţinute peste plan — aproape 86 de milioane lei Pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor pe anul 1971 se cere: — folosirea mai raţională a capacităţilor de producţie — îmbunătăţirea calităţii produselor — reducerea cheltuielilor materiale — traducerea in viaţă a programului de autoutilare — generalizarea schimbului II şi extinderea schimbului III a A 9 ■ r" SCRige IN CREION Vacanţa şi piaţa Sintem­ nevoiţi sa revenim Intr-o chestiune care s-ar putea să-i Intereseze pînă şi pe poeţi, fiindcă — se zice­­ şi ei manincă fructe, legume şi chiar... zarzavaturi Dar se pare că apucătura asta prozaică a noastră, a sutelor de mii de ieşeni­­ de a îndrăzni să pretindem ca vara sa mîncâm ceea ce unităţile agricole produc din belşug, obiceiul acesta „sîcîitor“, al tuturor, de a merge la piaţă nu să admirăm gheretele, ci să cumpărăm cite ceva, îi deranjează teribil pe cei plătiţi să se ocupe de ase­menea treburi. Unii, care au fost prea des la teatru, zic că e ceva putred nu numai în Danemarca, ci şi în comerţul ieşean cu pro­duse de vară, perisabile. Pentru cei care presupun că oamenii ce dirijează co­merţul tocat cu produse de sezon nu se zbat, nu se agită, trebuie să declar că se înşeală, i-am zărit pe unii factori de răspundere (vorba vine) alergînd şi zbâtîndu-se cumplit... să-şi aranjeze con­cediul. Desigur, e un drept al lor. Nu sînt şi ei oameni ai muncii ? Dar ce bine ar fi de s-ar ocupa cu acelaşi zel de treburile pentru care primesc salarii frumuşele ! Dacă armata de funcţionari, şefi de birouri şi servicii, gestionari şi aşa mai departe care organizează, îndrumă, planifică şi controlează (pe hirtie) co­merţul cu produse care acum se găsesc din belşug pe cimp şi­­ uneori - în pieţe, ar bănui că, intr-adevăr, existenţa, cîştigul, toate avantajele lor de salariaţi ai unor unităţi economice, depind, cu adevărat, de satisfacerea cerinţelor consumatorului, lucrurile ar sta altfel. Că se mai dau unele timide amenzi, că mai sunt uneori speriaţi şi mutaţi­­ ca sancţiune !?­­ In locuri unde cîştigă mai bine, asta nu-i impresionează. Noi, cei care mergem In pieţe şi vedem cit de crunt şi cu sctrbă ne priveşte este un vlnzător ce Ştie aritmetică exact atît cit sâ te înşele la socoteală, noi, cei care râmînem uimiţi în faţa unei persoane ce nu vrea să pună vine­tele sau ardeii la vînzare - fiindcă aşa... azi n-are chef, că şi miine e zl - noi, aceştia, ne întrebăm : de ce nu ia măsuri radi­cale Consiliul popular municipal ? Că în alte localităţi, tot din Moldova, unde primăriile ţin bine in mină cartea comerţului, tre­burile stau altfel. Observăm că la Iaşi trece aproape zilnic prin pieţe cea mai marcantă personalitate a judeţului, impunând măsuri care au melt­um­it din loc căruţa celor ce se ocupă de unele domenii ale aprovizionării cu produse mult solicitate. Dar fără intervenţia energică, cu măsuri radicale, a municipalităţii, sutele şi sutele de rotiţe ale complicatului organism comercial nu vor funcţiona cum se cuvine. Mai ales, permanent, chiar şi in timpul vacanţei ! Fi­indcă acum, oameni buni, e vremea abundenţei roadelor pămln­­tului, a vitaminelor naturale ieftine şi pline de savoare. Trebuie oare să aşteptăm pînă la Iarna, să ne facem autocritica şi să declarăm presei că la vara viitoare va fi mai bine şi... cum se spune î Energie şi nici o îngăduinţă faţă de comoditatea ce s-a Instalat in domeniul la care ne referim, mleSardrea imediată a tuturor celor ce nu-şi fac datoria, de la persoane mai suspuse şi pînă la vînzători, un control riguros, zilnic, Iată ce cere, pe bună dreptate, populaţia Iaşilor, alături de care noi, ca ziar al Comi­tetului judeţean de partid suntern, şi vom fi, cu toată inima, Mihai DUMITRU­" . \ a­ *. d­^ r. ­A taina Iaşului Organ al Comitetului judeţean laşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul XXVII, nr. 7735 Duminică, 1 august 1971 4 pagini, 30 bani Pro*, zi­ari din toate ț­árile, unifi-vá! în pagina a 2-a ■ Cadran săptămînal ■ Teatrul de la Copou şi Teatrul Naţional din Iaşi Fenomenele astronomice ale lunii august . t O nouă promoţie de instructori artistici Zilele trecute, la Şcoala populară de artă au luat sfîrşit cursurile de vară organizate pentru pregătirea instructorilor artis­tici ce vor îndru­ma formaţii ale artiştilor amatori din satele judeţu­lui nostru. La cursuri au parti­cipat peste 60 de cadre didactice din judeţ. In cele 4 secţii — dirijat cor, regi­e-tea­tru, dansuri populare şi regie — brigăzi — sub îndrumarea specialiştilor Sorin Vînătoru, Tiberiu Penţia, Cristian Nacu, Costică Mo­vilă şi Valeriu Burlacu, cursanţii au dobîndit de­prinderi practice şi cunoştinţe teo­retice, acumulînd în acelaşi timp numeroase piese pentru viitoarele repertorii. După examenele de obţi­nere a diplomei, elevii absolvenţi ai cursurilor de vară au prezentat un reuşit program ar­tistic compus din cîntece patriotice, recitări din poeziile dedicate patriei şi partidului, frag­mente din piese de teatru, o bri­gadă artistică şi o suită de dansuri moldoveneşti. Noua staţie de întreţinere, garare şi parcare a autoturismelor, luată în imediata vecinătate a hotelului „Unirea11 din Iaşi. Foto­­ M. încheierea secerişului - motiv de a nu continua la fel de susţinut restul acţiunilor de campanie ? Alaltăseară, la cooperativa agricolă din Româneşti s-a încheiat şi recoltatul grîu­­idi. De lăudat faptul că mecanizatorii şi echipele care au deservit combinele au lucrat până la ora 10 noaptea şi nu a fost prima dată cînd au procedat aşa în actuala campanie agricolă pentru a în­cheia cît mai repede recoltatul. Din cele 525 de hectare cîte au fost cultivate cu grîu, 150 de hectare au fost secerate ma­nual. Preocupaţi în măsură vizibilă ca eventualele intemperii să nu surprindă recolta în snopi pe cîmp, ţăranii coo­peratori s-au grăbit şi au reuşit să care griul de pe toate aceste 150 de hectare şi să-l aşeze în stoguri pe arie. Intre timp s-a terminat şi treierişul orzului de pe cele 150 de hectare, al mazării de pe cele 40 de hectare, s-au executat arături pe circa 200 de hectare. După cum ne-a spus tov. Vasile Toma, secretarul comitetului comunal de partid, cooperativa agricolă a dus la baza de recepţie şi datoriile cu­venite pentru muncile prestate de S.M.A., precum şi obligaţiile contractuale, încheind recoltatul, nu înseamnă însă că gospodarii din Româneşti au pus la a­­dăpost întreaga producţie de grîu, deoa­rece recolta de pe circa­ 150 de hectare se află încă în stoguri pe arie. începerea treierişului staţionar şi desfăşurarea a­­cestuia cu repeziciune, imediat după ter­minarea recoltatului din lan, se impunea din două motive. In primul rînd, pentru a se vedea cît mai repede grîul în ma­gazii, iar în al doilea rînd, pentru a se elibera tractoarele de la combine și ba­toze, la arat. Considerăm că executarea arăturilor pe cele încă 400 de hectare de miriști existente, fertilizarea acestora cu imensele cantităţi de îngrăşăminte natu­rale date uitării de ani de zile, nu-i de­loc un lucru de neglijat. Ieri dimineaţă, cînd am poposit la secţia de mecanizare şi apoi la arta de la Româneşti am vă­zut în inactivitate şi combinele, şi batoza, şi echipele de deservire. I-am întrebat pe cooperatori de ce nu încep treierişul. „Ni s-a spus să stăm — ne-a răspuns un co­operator. Să nu facem nici o mişcare că nu-i încă gata procesul-verbal de deschi­dere a ariei. Şi stăm. Acum e ceasul 10 şi dumnealor, cei de la primărie, precum şi cei din conducerea cooperativei noastre agricole nu se grăbesc să sosească“. Ne-am oprit la primărie, unde n-am putut sta de vorbă cu nimeni. Toată lu­mea era pe teren. Nu ne-am întîlnit nici măcar cu omul de serviciu. Cu toate astea, ușa de la camera de lucru a primarului era larg deschisă, dulapul cu uşile de perete, documentele vraişte de putea ori­cine să le sustragă. Ceva mai tîrziu, cînd ne-am­­ întîlnit cu tov. Mihai Amolioaiei, secretarul consiliului popular comunal, şi i-am adus la cunoştinţă cazul, acesta ne-a răspuns foarte senin : „Să ştiţi că prima­rul, grăbit să plece la Iaşi, a uitat uşa descuiată.“ Să se simtă alarmat, să dea fuga la primărie să-şi asigure documen­tele, nici vorbă. Nu merită sancţionaţi a­­semenea oameni uitaci ca primarul, ne­păsători ca secretarul consiliului popular comunal ? La sediul cooperativei agricole îl întîl­­nim mai întâi pe inginerul şef Nicolae Gălăţeanu, apoi şi pe tov. Ion Zaborilă,, preşedintele cooperativei agricole. Vestea că stau combinele şi, batoza pe aria di­n Româneşti din cauza unui proces-verbal nu l-a mişcat cîtuşi de puţin nici pe inginerul şef, nici pe preşedinte. Ne-am deplasat cu toţii la arie, unde între timp şi-a făcut apariţia şi secreta­rul consiliului popular comunal. „Era greu să fi întocmit la vreme un proces-verbal ca să nu stea combinele şi batoza din a­­ceastă cauză ?“ — întrebăm. „Noi ne-am făcut datoria. Poftiţi, procesul-verbal e încheiat“. Și secretarul consiliului popu­lar ne arată un proces-verbal care nu purta nici o semnătură. Pînă la urmă aveam să ne convingem că neîntocmirea la timp a procesului-verbal de deschi­dere a ariei, reînceperea treierişului se datorau automulțumirii manifestate de conducerea cooperativei agricole pentru simplul fapt că au încheiat recoltatul. „Nici în satul Avîntul n-a venit nimeni să în­tocmească procesul-verbal pentru deschi­derea ariei, ne-a spus tov. Vasile Tom­a, secretarul comitetului comunal de partid. Totuși am început treierişul. Nu puteam sta în loc din cauza unei hîrtii“. Am vi­zitat şi noi aria de la Avîntul de care răspundea secretarul comitetului comunal de partid. Munca era bine organizată, măsurile de pază contra incendiilor asi­gurate în întregime. De aria de la Ro­mânești nu răspundea însă nimeni, nici din partea, primăriei şi nici din a con­ducerii cooperativei agricole. Totul­ a fost lăsat în seama­­brigadierului Irimia Târgu. Şi aşa, timpul bun de trei ori­ se scurgea nefolosit. Şi cînd te gîndeşti­­ că, deseori, conducerea C.A.P. Româneşti a dovedit contrariul, te întrebi : De ce acum, o aşa delăsare ? Gh. STEJARU ■ Grîul aşteaptă pe arie, în timp ce o batoză şi unele combine stau . Birocraţia — principalul „obstacol“ în calea treierişului ■ Forţe disponibile nefolosite la executarea arăturilor Misiunea socială a criticii actuale Criticul literar este un cititor, dar el îşi asumă răspunderea de a nu citi numai pentru sine, ci şi pentru alţii. îşi asumă deliberat această sarcină în virtutea calită­ţii sale de a vedea mult mai adînc în universul operei şi de a sur­prinde ceea ce-i este specific. Menirea lui deci este prin exce­lenţă una culturală. Criticul pro­pune valori, respinge non-valori , stabileşte ierarhii şi implicit se preocupă de formarea gustului pu­blic. Cu alte cuvinte, cum subli­nia cineva, munca sa este desti­nată consumului public. Amplele lucrări de istorie lite­rară, deci şi de critică, de vreme ce istoria literară operează cu va­lori estetice, sintezele şi tomurile academice se adresează mai puţin cititorului cît mai ales specialişti­lor. Ele sînt nişte corolare menite să ofere retrospectiva fenomenului literar dintr-o anumită perioadă. Dar rămîne literatura „la zi", mai rămîne febra prezentului, pulsul cotidian al creaţiei şi con­fruntării ei cu publicul. Radio­grama vieţii literare prezente nu o poate face decît presa literară şi politică, singurele menite să recomande publicului, prin inter­mediul criticului, opere şi să-l in­fluenţeze in a alege sau în a res­pinge. In ultima vreme, la noi s-au auzit unele voci ce au încercat să desconsidere critica la zi : cro­nica, recenzia, comentariul scurt. Unii par să vadă în cronică o specie minoră, care nu presupune prea multe calităţi. Oare aşa să fie ? O incursiune in istoria pu­blicisticii literare româneşti de la „Dacia literară* şi pînă la „Con­temporanul" de astăzi infirmă to­tal o asemenea părere. Cine a spus „critica este conştiinţa vie a unei literaturi", fără îndoială că s-a gîndit în primul rînd la cro­nică, la comentariul de gazetă. Pentru orice scriitor are o foarte mare importanţă modul cum este primit de confraţii săi — criticii. Evoluţia lui viitoare depinde în bună măsură de aprecierile criti­cii, mai ales la debut. Intr-o convorbire ce am avut-o cu un tînăr şi foarte talentat poet ieşean — Mihai Ursachi, — con­vorbire găzduită de revista „Cro­nica", înainte de apariţia cărţii sale de debut, acesta îmi spunea că dacă critica îi va aduce repro­şuri esenţiale nu va mai scrie poe­zie cel puţin 10—15 ani. Un exem­plu grăitor în ce priveşte menirea criticii, responsabilitatea ei. Insă tot de aici rezultă şi necesitatea seriozităţii şi obiectivităţii criticu­lui. Că mai sunt cronicari literari care pretind a decide asupra unor scrieri fără a ţine cont de un ade­văr elementar exprimat încă de M. Kogălniceanu în programul Daciei literare — noi nu criticăm autorul, ci opera — desigur şi a­­ceasta este o realitate. Din pă­cate tocmai cei ce repudiază cro­nica literară ca specie bine defi­nită a criticii abdică adesea de la un asemenea principiu elementar, fiind subiectivi în atitudinea lor publică faţă de o nouă apariţie e­­ditorială mai ales. Cronica litera­ră, ca specie, şi-a cîştigat un bine­meritat prestigiu. La noi i-a dat strălucire G. Ibrăileanu, Eugen Lovinescu, G. Călinescu şi Pompi­­liu Constantinescu. Mare parte din substanţa mo­numentalei lucrări — Istoria lite­raturii române de la origine pînă în prezent — au constituit-o croni­cile semnate de G. Călinescu în paginile revistelor literare cu deo­sebire, în coloanele „Adevărului li­terar şi artistic“ şi ale „Jurnalului literar“ reviste apărute la Iaşi. G. Călinescu a ridicat cronica pe treapta cea mai înaltă, neatinsă pînă acum. Iar Pompiliu Constan­tinescu — cronicar literar prin vocaţie — a ilustrat cu strălucire şi superioară modestie această spe­cie o viaţă întreagă. Utilitatea şi oportunitatea cro­nicii literare nu pot fi contestate. Nu este exclus ca și acei ce mi­mează academismul, confruntînd adesea factologia sterilă cu profun­zimea ideilor, să nu fie de loc sinceri atunci cînd osîndesc cea mai clasică specie a criticii — cro­nica. Numai că unii cronicari de astăzi ar trebui să mediteze mai mult la conceptul de cronică lite­rară, la conceptul de critică în­săşi. Aşa cum se subliniază în recen­tele documente de partid, criticii literare şi artistice îi revine o sar­cină de seamă în educarea gustu­lui public, în orientarea cititorului către acele opere cu un profund mesaj umanist, opere angajate ca­re vorbesc în limbajul minunat al artei despre viaţa noastră, despre realitatea socialistă a patriei noas­tre, despre eroismul poporului nos­tru în edificarea materială şi spi­rituală a României de azi şi de mâine. Raţiunea de a fi a acestei importante activităţi rezidă în pu­terea ei de influenţare, în rolul pe care îl joacă în complexul de mijloace de educare a maselor. In ultimă instanţă misiunea criticii este una socială, aşa Incit cronica trebuie să fie o tribună de lansa­re a valorilor autentice, de respin­gere a tot ceea ce este modă efe­meră, importată din spaţii spiritu­ale străine, care nu au nimic co­nsum cu ideile noastre despre via­ţă şi societate, cu estetica marxist­­leninistă. Constantin COROIU LA IAŞI Campionatul internaţional de planorism al României Datorită condi­ţiilor pe care le o­­feră (un aerodrom bine utilat, condi­ţii atmosferice fa­vorabile zborului fără motor), Iaşul deţine supremaţia în ce priveşte găzduirea compe­tiţiilor de plano­rism din ţara noas­tră. Drept urma­re, federaţia de specialitate a sta­bilit ca finala cam­pionatului republi­can de planorism pe anul 1971 care, prin participarea u­­nor concurenţi din U.R.S.S. R.P. Po­lonă, R. S. Ceho­slovacă, R.P. Un­gară, R.D.G. şi R.F. a Germaniei, capătă un carac­ter internaţional, să se dispute tot la Iaşi, între 3 şi 22 august. Astăzi, pe aerodro­mul Aeroprolicului „Moldova“, va a­­vea loc la ora 10 festivitatea de des­chidere a Cam­pionatului Interna­ţional de plano­rism al României, care va reuni, în afara concurenţilor de peste hotare (în număr de 12) şi pe cei mai buni 14­ planorişti ro­mâni, printre care multiplul campi­on Mircea Fines­­cu, Ieşenii Gh. Gilca, î. 'Alexa, P. Zenovei, ' pre­cum şi N. .Miha­­iţi, •’V. Roms seu etc. ’*

Next