Flacăra Iaşului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7814-7838)

1971-11-25 / nr. 7834

In climatul de puternică efervescenţă politică generat de recentele documente de partid privind îmbunătăţirea activi­tăţii ideologice şi cultural-educative, ple­nara lărgită a Consiliului Uniunii asocia­ţiilor studenţeşti din Centrul universitar Iaşi — la ale cărei lucrări a participat c­onf. univ. Petre Mal­omete, secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. , a realizat o introspectivă a activităţii depu­se de consiliu, de organele de asociaţie şi a elaborat măsuri ce se impun pentru îm­bunătăţirea substanţială a muncii de edu­care şi formare comunistă a tineretului universitar. Aşa cum au subliniat informarea pre­zentată de asist. univ. Mihai Timofte, preşedintele Consiliului U.A.S. din Cen­trul universitar, ca şi numeroşii parti­cipanţi la discuţii, anul de învăţămînt 1970—1971 s-a încheiat cu un bilanţ sa­tisfăcător, 91,04 la sută din numărul stu­denţilor fiind promovaţi, iar din aceştia 72,6 la sută au obţinut note bune şi foar­te bune. In Centrul universitar Iaşi a continuat totuşi să existe un număr relativ mare de studenţi care nu se pregătesc conştiincios, încalcă obligaţiile profesionale, manifes­­tînd o atitudine lipsită de responsabilita­te faţă de studiu, faţă de muncă. Referin­­du-se la aceste deficienţe, studenţii Gheorghe Pop, de la Facultatea de drept, şi Jan Grigoriu, de la Facultatea de con­strucţii, au subliniat faptul că rezultatele slabe la învăţătură obţinute de unii stu­denţi sunt şi urmarea unei slabe activi­tăţi desfăşurate în rîndul acestora de că­tre asociaţiile studenţeşti respective. „In programul de activităţi al asocia­ţiei studenţilor de la Facultatea de con­strucţii, menţiona Jan Grigoriu, ne-am propus pentru acest an acţiuni deosebit de importante a căror înfăptuire are me­nirea de a conduce la îmbunătăţirea si­tuaţiei la învăţătură a studenţilor. In a­­cest sens, un loc important îl constituie întrunirile săptămînale, vizitele periodice în cămine, activităţile ştiinţifice şi politi­ce desfăşurate la nivelul grupelor de stu­diu". Dezbătând pe larg sarcinile ce revin a­­sociaţiilor studenţilor pe linia formării pentru muncă şi viaţă a viitorului spe­cialist, asist. univ. Ioan Petru, vicepreşe­dinte al Consiliului U.A.S. pe Centrul u­­niversitar, în spirit autocritic, sublinia­­ „Neajunsurile despre care discutăm astăzi pornesc de la stilul nostru de muncă, de la caracterul funcţionăresc al modului de organizare a activităţii noastre. Consiliul U.A.S. nu trebuie să fie prezent numai la centru, ci peste tot, în mijlocul studenţi­lor, atît la Universitate şi Politehnică, cît şi la I.M.F., Agronomie sau Conservator. In ceea ce mă priveşte, ca vicepreşedinte, care răspund de problemele muncii ideo­logice, trebuie să recunosc deschis aici că, în anul de învăţămînt trecut, comisia politico-ideologică a fost aproape inexis­tentă, membrii comisiei complăcîndu-se în postura de simpli observatori la ac­ţiunile studenţeşti sau, pur şi simplu, sus­­trăgîndu-se de la aceste activităţi". Noul an de învăţămînt universitar îşi desfăşoară activitatea în condiţii noi, de­terminate şi de amplul proces de apli­care a măsurilor aprobate de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R­ privind per­fecţionarea învăţămîntului superior care vizează o îmbinare organică între învăţă“­nrenara lărgită a Consiliului Uniunii asociaţiilor studenţeşti din Centrul universitar Iaşi­mînt, cercetare şi producţie, formarea şi dezvoltarea la studenţi a deprinderilor practice de muncă, introducerea ştiinţe­lor sociale la toţi anii de studii. In mod deosebit, atît informarea pre­zentată, cit şi dezbaterile au relevat nea­junsurile care se menţin în ceea ce pri­veşte legarea învăţămîntului de produc­ţie, deficienţele existente încă în forma­rea deprinderilor practice ale studenţilor. Plenara a criticat faptul că Consiliul U.A.S. a acţionat timid, superficial, nu a adus o contribuţie eficientă la ancorarea întregului proces al pregătirii profesio­nale a studenţilor în realităţile şi cerinţele practicii, ale vieţii sociale. Referindu-se la aceste deficienţe, asist. univ. Dorin Belauş a relevat că unii studenţi privesc încadrarea lor în activităţile practice, de însuşire a deprinderilor specifice profe­siei, ca un prilej de destindere şi recreere. Multe cadre din asociaţie, nefiindu-le cla­ră importanţa desăvîrşirii practice a stu­denţilor, se complac într-o atitudine de indiferenţă, de pasivitate. Pentru înlăturarea acestor deficienţe, în Centrul universitar Iaşi s-au luat deja o serie de măsuri privind conjugarea­ e­­forturilor tuturor factorilor care au răs­punderi în această direcţie. Reuşita acţiu­nilor ce vor fi întreprinse, precizau în cuvîntul lor studenţii Mihai Amironesei şi Aurel Buzdugan, depinde de modul în care se va urmări finalitatea lor, în a­­cest sens îndrumarea şi colaborarea cu cadrele didactice impunîndu-se pe primul plan. Integrată organic în sistemul de învă­ţămînt, activitatea ştiinţifică a atras la Iaşi un număr mare de studenţi, în cen­trul ieşean universitar desfăşurîndu-şi activitatea 373 de cercuri ştiinţifice stu­denţeşti în cadrul cărora, anul trecut, au fost abordate 564 de teme. O sarcină pe care conducerea de partid o pune în faţa studenţimii este şi aceea a dezvoltării ,gîndirii ştiinţifice, a spiri­tului de investigaţie ştiinţifică. Lucrările plenarei, referindu-se la acest aspect al pregătirii studenţilor, au subliniat că, de­şi s-au obţinut unele rezultate bune, ac­tivitatea ştiinţifică nu se desfăşoară încă la un nivel corespunzător datorită faptului că programul de studiu este prea încărcat, că orariile sunt, şi la ora actua­lă, instabile. La unele măsuri ce se impun pe linia îmbunătăţirii muncii politico-educative s-a referit, în intervenţia sa, conf. univ. dr. Ion Grigoraş, secretarul comitetului de partid pe Centrul universitar. Luînd cuvîntul, în cadrul dezbaterilor, conf. univ. Petre Mah­omete, secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R., a subliniat cîteva din direcţiile principale spre care trebuie să-şi îndrepte eforturile toţi factorii responsabili pe tărîmul edu­caţiei din Centrul universitar Iaşi, sub conducerea şi îndrumarea nemijlocită a organelor şi organizaţiilor de partid. A­­tenţia participanţilor la plenară a fost reţinută, între altele, şi de necesitatea îm­bunătăţirii conţinutului activităţii ideolo­gice, politice şi cultural-educative, a ridi­cării gradului său de combativitate, în încheierea dezbaterilor, tovarăşul Gheorghe Doca, secretar al Consiliului U.A.S. din România, a jalonat sarcinile asociaţiilor studenţeşti în etapa actuală, izvorîte din documentele plenarei C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie a.c. Observaţiile şi propunerile participan­ţilor in discuţii şi-au găsit materialiate­­rea într-un program de activităţi adoptat de plenară şi care vizează perfecţionarea tuturor sectoarelor de activitate în mun­ca de pregătire a viitorilor specialişti. Andrei BRATU Trei dintre elevele fruntaşe In acţiunile de muncă patriotica de la Liceul nr. 8 „Dim­itrie Cantemir“ din Iaşi : Elena Scafaru, cl. a IX-a A, Cameliana Mihăiţă, cl. a XI-a B, şi Liliana Ciocîrlan, cl. a IX-a A. Foto : L. STRATULAT — coresp. Rădăcini adinei In toamna lui 1969, pe o burniţă rece călind peste oameni şi aşezări, un tînăr inuit şi slab mergea ane­voie Străbătind cu piciorul ţarina udă şi grea de la Perieni spre Ţigănaşi. Urca şi cobora cîmpul invălurat, să­rea peste smîrcuri şi băltoace, uitîn­­du-se uneori cu milă la pantofii lui de oraș ce arătau jalnic. Cu capul descoperit, fără să-i pese de ploaie şi frig, mergea vîrtos înainte, zăbo­vind doar pentru a-şi șterge din cînd în cind ochelarii. - încotro I - il intîmpină un bă­­trîn din Stejari, ce-și mina oițele spre saivanul casei. - La cooperativa agricolă - îi răs­punse tinărul. - Acolo ? - se miră moşul. Dar ce ai matale de făcut acolo pe o vreme ca asta ? Că n-ai fi agronom... Tinărul zîmbi şi plecă mai departe. Iar mai tîrziu, la cîteva săptămîni, îi fu dat moşului din Stejari să se intilnească din nou cu vechea lui cu­noştinţă. In altă împrejurare însă. Venise cu ceva treburi pe la­­fer­ma din Stejari şi dăduse acolo de el. Se bucurase de revedere, că tî­­nărul acela ii căzuse tare simpatic. Avea chip ca de faţă. Cu privirea ochilor adîncă şi blajină, gesturile şi vorbele, domoale şi discrete, dădeau fiinţei lui o mare modestie. - Tot dumneavoastră ? - Pămîntul e rotund - glăsui ti­nărul. - Aşaa ? - făcu moşul. Dar ca să venim la cuvinte de-ale noastre - continuă el, aş proba că eşti ingi­nerul nostru. Tinărul dădu din Cap afirmativ. Căci aşa şi era. De pe băncile Fa­cultăţii de agricultură generală, ab­solvită la lași, venise direct aici ca să preia conducerea fermei. - Eşti cam tinăr — începu iar bâ­­trinul, clatinindu-şi pletele. Cimpul e tare frumos, dar se vrea udat și cu multă sudoare de om. De unde ai s-o dai dumneata ? - De aici - ii spune inginerul du­­cindu-si mina in dreptul inimii. Şi a trecut de atunci, de la aceas­tă întimplare, o altă bucată de vre­me. Acum, în biroul inginerului Petre Dascălu, preşedintele cooperativei a­­gricole Ţigănaşi, privesc fila de ca­lendar care arată noiembrie 1971.­­ La ferma din Stejari, tot ingi­nerul acela inait, slab şi cu ochelari este ? - am întrebat noi pe gazdă. - Vasile Robu . Tot el - ne răs­punse preşedintele. E unul dintre cei mai buni fermieri pe cooperativă. Oa­menii din Cogâlniceanu şi Stejari ţin la el extraordinar de mult. De fapt, ştiu cum procedează, dar totuşi îmi este încă nelămurit prin ce mijloace anume a reuşit un tinăr ca el să mobilizeze în jurul lui toată suflarea celor două sate. O fi avind un se­cret ? - Prin cele spuse înseamnă că ferma are şi rezultate bune. Puteţi să ne demonstraţi şi competenţa lui profesională ? - N-am să citez cifre, că-s a mai greu de reţinut. Robu a avut de cul­tivat 7 culturi. Fiecare din acestea, cu specific şi tehnologie aparte. Di­ficile chiar şi pentru Un inginer cu multă experienţă. Mărturisesc sincer că ne-a fost frică pentru el. S-a des­curcat insă nesperat de bine. Cu oa­menii lui, a depăşit planul la toţi indicatorii. A dat cooperativei mai mult de 25 de vagoane de produse peste plan. Niciodată la Cogălnicea­­nu şi Stejari nu s-a auzit de aşa ceva, înseamnă că pe undeva şi in­ginerul lor are o contribuţie. Un co­păcel, ce şi-a înfipt însă rădăcinile adinei, consolidînd şi regenerind glia, cu tinereţea şi învăţătura nobilei lui profesiuni. P. COSTIN Intr-o uzină ieşeană, vîrstnici vorbesc La început am fost potcovar. Sînt de loc din Munteni de Jos, judeţul Vaslui. Cînd am venit aici, ca forjor, asta era prin treizeci şi ceva, am găsit un foi cilindric din piele, o forjă cu un singur foc, două ciocane, un cleşte şi o daltă. Cu ce să lucrezi ? Am început să-mi adun scule, ca tinerii însurăţei, care încep căsnicia de la lingură şi castron. Azi mi-am făcut o daltă, miine o matriţă, poi­­mîine un cleşte... Şi i-am dat înainte. Cînd în primăvara anului 1944 se apropia fron­tul de Iaşi, aveam ceva zestre. Nu era a mea, era a atelierului, care şi el era al Flotilei I de aviaţie. Am plecat atunci la Curtea de Argeş. Cit am stat pe acolo, am lucrat în nişte barăci, a fost vai şi amar de noi. Pe urmă, aşa cum ştiţi, din îndemnul şi sub conducerea Partidului Comunist, ai noştri au ridicat armele împotriva armatei lui Hitler, şi am venit înapoi la Iaşi. Dar atelierul nostru era vraişte, n-aveai unde să lucrezi, ne-am instalat într-un grajd, în vale la Abator. Vreo jumătate de an am stat acolo. Pe urmă ne-am ridicat sus, la loc. Forja era într-o baracă de scinduri. Dar de lucrat trebuia să lucrăm, mai ales că era vorba de ai noştri. Ni s-au dat cîteva tractoare şi pluguri să le reparăm. Pentru ţăranii noştri, care primiseră pămînt. Sculele erau pe sponci şi destul de înapoiate. Ce avusesem mai bun pierdusem în refugiu. Lucram cu un ciocan de mină de curgea transpiraţia şiroaie de pe noi. Dar nu ne-am lăsat şi am început să ne prindem din nou. Am găsit un ciocan mecanic vechi, urat şi mă gîndesc eu : ce-ar fi să-i fac nişte mo­dificări şi să-l pun în funcţie, că nu mer­gea. Am stat eu de vorbă cu un inginer, m­-am sfătuit cu el, am făcut rost de nişte materiale, de nişte tablă de la C.F.R., am croit nişte şabloane, un tovarăş de-al meu a făcut lucrările de sudură, şi ciocanul a înce­put să mişte. Am lucrat vreo doi ani cu ei. Acum vine o altă perioadă. Am trecut de la forjă la turnătorie. Se înfiinţase la noi o turnătorie şi întreprinderea a angajat un de preţ! maistru batrin, îl chema Hurdubaia. Eu pe lingă el. Era o turnătorie mică, dar o nou­tate. După doi ani maistrul iese la pensie şi rărrtîn eu turnător. Ce să fac singur ? Am strîns o grămadă de pămînt şi am început să lucrez, mă descurcam. Vine într-o zi di­rectorul şi-mi spune ! ştii, vrem să facem o turnătorie de fontă, ceva mai mărişoară, de vreo 500 de kg. Parcă a început să mă mine cineva, nu-mi găseam astîmpăr. Am căutat două butoaie de benzină, de 400 de litri, am făcut toba de aer, jgheabul... A fost ceva de necrezut. Veniseră şi nişte bă­ieţi cu şcoală profesională şi am turnat mai multe piese. In comparaţie cu ce facem acum, era un fleac, dar pe atunci nu ne venea de loc uşor. Acum sunt ale condiţii. Turnăm mii de kilograme şi în perspectivă se prevede o turnătorie de oţel şi alta de neferoase. Spuneam că voi, tinerii, aveţi alte condiţii. Trebuie doar să învăţaţi meserie. Nu zic că nu-nvăţaţi, dar sînt unii dintre voi care, atunci cînd îi cauţi, nu-l găseşti. Umblă fleaura prin uzină. Nimeni n-a fost adus cu forţa aici. Singuri v-aţi ales me­seria. Iar ca să o învăţaţi trebuie să ascul­­taţi de Cei bătrîril, că nici unul nu vă vrea rău!. îmi amintesc că in anic de secetă şi foamete de după război, venea cite un ca­mion cu porumb şi noi tăbăram pe el, luam ştiuleţii, înfigeam în ei cite o firmă şi-i puneam la copt. Zile de-a rîndul asta era mîncarea noastră - ştiuleţi copţi, dar nu ne-am dat bătuţi. N-am cine ştie ce diplo­me, eu am făcut doar patru clase primare, dar mi-a plăcut să învăţ meserie şi să văd că din miinile mele iese ceva de preţ. Dacă v-am convins că şi voi trebuie să învăţaţi meserie, îmi pare bine. P.S. Preşedintele sindicatului a adăugat : Probabil că din modestie, tovarăşul Aprodu nu v-a spus că a făcut nişte matriţe pentru turnat ca un mare Specialist. Pe diploma lui scrie numai patru clase, dar să ştiţi că pre­gătirea lui tehnică este cu mult superioară. Sunt un pic emoţionat. Vă rog să mă ier­taţi. N-am prea avut ocazii din acestea. Dar să intru în subiect, in 1934 am termi­nat patru clase primare şi am vrut să ur­mez liceul. N-a fost chip, pentru că părin­ţii n-au avut bani să-mi cumpere uniformă şi sâ-mi plătească taxele şcolare. Astăzi în­­­vâţămîntul este gratuit. Numai cine nu vrea nu învaţă. Dacă n-am avut posibilităţi să urmez liceul, m­-am gindit să învăţ o mese­rie. Dar vreo doi ani nu m­-a primit nimeni. Nici nu prea era unde să înveţi o meserie. Ca întreprinderi principale în Iaşi pe atunci erau Atelierele „Nicalina“, Fabrica „Ţesătu­ra“ şi Uzina electrică. In rest ateliere mai mici sau mai mari ale unor particulari. Cu multă greutate am reuşit să intru la Uzina electrică şi să învăţ lăcătuşerie, iar în 1942 am venit aici. Am dat probă, aşa cum era pe atunci, şi m-au angajat. Cum se mun­cea pe atunci aţi aflat. Nu vreau să repet ceea ce vi s-a spus. Am să mă refer la altceva, in 1945 m-am întors din refugiu şi am început activitatea. Trebuia să reparăm tractoare şi pluguri pentru ţărani. Aveam nevoie de materiale, în primul rînd de me­tal. Magaziile erau goale, comenzi nu puteai să faci nicăieri, că n-aveai cui să ceri. Pe cimpul ăsta, unde sintem­ acum, erau numai dărîmături. Am pus mina pe ciocane şi am scos din dărîmături fierul-ce­încep cu ucenicia. Era prin 1934. Pe atunci ucenicul nu era plătit, nu primea o indemnizaţie ca acum. N-aveam nici bani de tramvai şi în fiecare zi făceam drumul de-acasă pină aici pe jos. A venit însă şi vremea să mă însor, intîi m-am logodit, aşa era pe atunci, şi am început sâ-mi cumpăr lucruri pentru gospodărie. Reuşisem să-mi cumpăr ceva mobilă şi deodată vine refu­giul. După cum ştiţi, aici se reparau avi­oane militare şi toţi care lucram aici eram ca şi militari, nu puteam să nu mergem acolo unde ni se ordona. Toată mobila și alte lucruri au rămas la Iași ; n-am luat decit un geamantan. Ce puteai pune îtttr-un geamantan ? Cîteva rufe. Nu se permitea nimănui să se urce în tren cu mai mult de un geamantan. Dar chiar in trenul cu care am plecat noi era un vagon al unui domn. Un vagon întreg pentru el. Nu era­ de mi­rare. Aşa erau arinduiefila pe vremea aceea. Cei mari ne-au băgat în război, dar aveau grijă să-şi salveze averile. Că pînă la Urmă te-a râmas averea în gri asta e altceva şi voi ştiţi din şcoală cum s-au petrecut lu­ton. Altă soluţie nu eră. Şi chibzuiam fie­care bucăţică de fier. Acu­m mai văd pe unii care fac risipă. Nu e bine. Cînd punem mina pe o bucată de metal trebuie să ne gîndim cum s-o împărţim mai economic. Pentru că ceea ce avem acum a fost ago­nisit cu multe necazuri şi greutăţi. Imi aduc aminte că ierni la rînd ne încălzeam la nişte sobe improvizate din butoaie de carbid în care ardea te miri ce, iar din salariul pe o lună cumpăram abia cîteva pîini. Unii au plecat din atelierul nostru în întreprinderi care au reuşit să-şi creeze mai repede con­diţii de muncă ceva mai bune. Alţii au ră­mas. Ne-au fost dragi atelierele­ noastre, cu toate că nu ne erau prielnice, dar voiam să le transformăm noi, cu miinile noastre. Dacă am fi plecat toţi, cine ar mai fi clă­dit tot ce vedeţi voi astăzi ? Ne era călăuză partidul comunist şi am răspuns chemării lui de a nu ne lăsa biruiţi de greutăţi şi necazuri. In zilele acelea ştiam, eram con­vinşi că totul se va schimba în bine şi cu această convingere în suflet am reuşit să mergem înainte. S-au construit aici hale moderne, avem maşini moderne, numele uzinei noastre este cunoscut şi peste ho­tare. Cînd vine în uzină un tînăr, este în­conjurat cu dragoste. I se dau toate expli­caţiile ca să se simtă cît mai bine. Ce aş­teptăm de la dv. ? Să creşteţi oameni ade­văraţi. Dragi prieteni, vă doresc succes I­crurile în 1944. Cind ne-am întors la Iaşi, din nou sărăcie. Casa nu mai avea nici uşi, nici ferestre, iar din mobila două ră­măseseră cîteva sertare cu ovăz. Vă puteți imagina ce se întîmplase : casa fusese transformata în grajd pentru cai. De mîncare rtu găseai mai nimic. De lucru era insă berechet. După ce terminam munca în ate­liere, ne încolonam și mergeam să înlă­turăm dărimăturile din oraş. Am lucrat în Piaţa Unirii şi pe locul unde este blocul „Expres". Nu se gîndea nimeni să se sus­tragă de la o asemenea activitate. Dacă am fi fugit de ceea ce era greu, astăzi vi-aţi fi văzut in laşul nostru atitea blocuri noi de locuinţe, atiteci fabrici, atelierul nos­­tru nu s-ar fi transformat in uzină. Spun asta pentru că văd pe unii dintre voi că atunci cînd sînt chemaţi să facă ceva în afara programului încearcă să se fofileze. Păi unul care se fofilează acum, ce va po­vesti peste douăzeci de ani, celor tineri ? Să ne gînd­im şi la ce vom povesti urma­şilor noştri. Vă urez spor la treabă. V. GHEORGHIU trei muncitori tineretului VLAD MÜLLER, lăcătuş : în zilele acelea eram convinşi că totul se va schimba un bine PETRU FILIP, lăcătuş montator: Ce veţi povesti peste douăzeci de ani? A O, Ţară, Călcîiul de vise crestat de străbuni în lemnul din porţi şi pîine de răscruce Al Marelui Timp, Mă plec peste fruntea-ţi senină cu soare Să scot Cîntec fluid rostit de nămezi Ca viers de pruncie Şi viers de belşug ; Şi simt urcînd lingă tîmplă Stihul aprins al noilor vremi — Torţă mă-nalţ, Marele cer îşi saltă jerba-n palma altor mii de torţe : Să aibă viers nou Ţara Şi veşnică lumină ! Mariana JECEJ elevă JOCURI MECANICA ORIZONTAL­Ă 1. Desparte piesele unui sistem tehnic; 2. Utilizat la ungerea sis­temelor mecanice — A pune în funcţie o maşină; 3. Piesă de legătură între ţevi; 4. Uzinele de vagoane Arad — Ha­os (pop.); 5. Aflată în mişcare oscilato­rie ; 6. In aceeaşi categorie cu Politehnica — La intrarea în atelier! — La friz !; 7. La pinion ! — Piesă mobilă servind la prelungiri; 8. Cadru montat pe două osii — Mecanic în ... „Saloon“, VERTICAL ! 1. Strîngerea unui şurub ; 2. Instalaţie mecanică de transport la mică distanţă; 3. Pîrghie de manevră ; 4. Miez de văiugă ! — Piesă metalică ser­vind la dirijarea garniturilor; 5. Sistem de tuburi îmbinate; 6. Instalaţie care reglează mersul maşinilor II; 7. A şuru­­bări — La maşini !; 8. Componente ale sonetei I — Organ mecanic de legătură în formă de bară ; 9. Prinse în mandri­­nă I — Instalaţie compusă din focar şi sistem de ţevi. Viorel VILCEANU Studenţi de la secţia tehnologia pieţei, înlocuitorilor de piele şi tananţilor din cadrul Facultăţii de industrie uşoară de la Institutul politehnic din Iaşi, la lucrări practice în unul din laboratoarele facultăţii. Cît nu o sesizare primită la re­dacţie. Pe scurt, Nelu Pa­­rasca (19 ani), barman la bufetul „Ciurchi“, încearcă să-şi croiască drum in via­ţă cu ajutorul pumnilor. Am rămas impresionaţi de nu­mărul bătăilor şi al altor acte huliganice la care a luat parte Parasca. Colegii lui de muncă cunosc o par­te dintre aceste abateri ale tinărului, insă n-au catadi­­xit să informeze conduce­rea I.A.P. laşi. Mai mult, in cadrul acestei unităţi de alimentaţie publică s-au semnalat şi alte abateri: lipsuri in gestiune, expune­rea şi vinzarea unor pro­duse depreciate, diluarea băuturilor alcoolice etc. A­­ceste abateri ale unor sala­riaţi ce s-au perindat pe la acest bufet sau care mai lucrează şi în prezent in a­­ceastă Unitate se perpetuea­ză de ani de zile (de pildă, şi în anul trecut, un alt sa­lariat al acestei unităţi a fost condamnat la închisoa­re pentru diluarea băuturi­lor). In acest mediu, tinărul e prea Parasca şi-a permis să ig­nore cele mai elementare norme de convieţuire socia­lă. Nenumărate certuri şi încăierări pe stradă, com­portare imorală la locul de muncă, provocarea de scan­daluri şi bătăi chiar in in­cinta bufetului, neglijenţă în exercitarea atribuţiunilor, abateri de la normele de i­ NOTE gienă, diluarea băuturilor etc., etc. — aproape toate aceste fapte ale lui Nelu Parasca s-au săvirşit sub blinda priveghere a şefului său de tură, Mihai Botez. Aşa cum suntem­ informaţi de către conducerea I.A P-L chiar Mihai Botez are o ţi­nută morală necorespunza­­toare. Şi atunci de ce un tinăr absolvent al şcolii pro­fesionale comerciale a fost repartizat Sub directa îndru­mare a unui astfel de şef ? Ce fel de influenţă educa­ tîrziu tîvă poate să aibă M. Bo­tez asupra tinărului aflat la început de drum ? Intr-un an şi jumătate de la încadrarea lui Nelu Pa­raşca, pe adresa întreprin­derii au sosit, din partea organelor de control, pro­­cese-verbale de contravenţii cu amenzile corespunzătoa­re (e drept că unele cu o intirziere apreciabilă de la comiterea faptelor), au fost şi sesizări de altă natură şi totuşi nu au fost luate mă­suri energice pentru a i se completa educaţia. Apreciem că măcar acum factorii de resort vor interveni cu e­­ficacitate. Tinărului Nelu Parasca trebuie să i se dea posibilitatea să lucreze in­tr-un colectiv mai închegat, măi puternic, care să exer­cite asupra lui influenţa e­­ducativă de care a fost lip­sit pină în prezent şi să fie determinat să înţeleagă că trebuie să-şi schimbe fun­damental şi imediat întrea­ga atitudine faţă de muncă şi societate, pînă nu e prea tirziu Sorin P­AMI­AN ,A. I i X i

Next