Flacăra Iaşului, decembrie 1971 (Anul 27, nr. 7839-7864)

1971-12-01 / nr. 7839

ANDI­­XXVII, Nr. 7839 MERCURI 1 DECEMBRIE 1971 4 PAGINI 10 DANI Protoiéri­ din toate ț­ările, uni­ți-vă! Incino Insului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Sin|aioitetiilniE][eEnlival[[.iilPill In ziua de 30 noiembrie 1971 a avut loc şe­­dinţa Comitetului Executiv al C-C. al P.C.R., pre­zidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român. Au participat, ca invitaţi, miniştri şi alţi condu­cători ai unor organe centrale. Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a examinat proiectul de lege privind gospodărirea apelor în Republica Socialistă România şi proiectul de lege cu privire la regimul de stabilire a preţurilor şi ta­rifelor. Ambele proiecte vor fi supuse dezbaterii publice şi prezentate spre legiferare Marii Adunări Naţionale. Au fost examinate, de asemenea, proiectele de decret cu privire la asigurările de stat şi la organi­zarea şi funcţionarea Administraţiei Asigurărilor de Stat, care urmează să fie supuse spre aprobare Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia. Comitetul Executiv a hotârît reducerea, cu în­cepere de la 1 decembrie 1971, a preţurilor cu a­mânuntul la aparatele de radio din producţia in­ternă în medie cu 22 la sută şi la televizoare în medie cu 18 la sută. Comitetul Executiv a trasat Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini sar­cina de a elabora un program de măsuri pentru reducerea preţului de cost, diversificarea producţi­ei de aparate de radio şi televizoare, pentru mai buna organizare a activităţii centrelor de reparaţii în acest domeniu. Comitetul Executiv a mai adoptat hotărîri cu privire la principalii indicatori tehnico-economici ai unor lucrări de investiţii care urmează să fie puse in funcţiune în actualul cincinal şi a stabilit măsu­rile ce trebuie luate de către ministere, centrale in­dustriale şi întreprinderi pentru folosirea mai bună a capacităţilor de producţie, pentru pregătirea for­ţei de muncă necesare şi asigurarea condiţiilor tehnico-organizatorice pentru extinderea schimbu­lui doi şi trei de lucru în industrie. In încheierea şedinţei, Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a soluţionat unele probleme ale ac­tivităţii curente- Producţie suplimentară In valoare de 40 milioane de lei Harnicul colectiv al Uzinei de fibre sintetice continuă să înregistreze noi succese în produc­ţie. Astfel, după cum ne informează economistul Eugen Frunză, prevederile planului pe cele 11 luni din acest an au fost realizate cu 6 zile mai devre­me. De la începu­tul anului şi pînă la sfîrşitul lunii noiembrie a fost realizată o produc­ţie globală supli­mentară de peste 40 milioane de lei, care s-a materia­lizat în 350 tone fibre şi fire poli- NWWWWWAJWYS esterice, 128 tone metanol etc. Sem­nificativ este fap­tul că peste 80 la sută din sporul de producţie amintit a fost obţinut pe sea­ma creşterii pro­ductivităţii muncii şi în condiţiile în­registrării unor e­­conomii suplimen­tare la preţul de cost de peste 17 mi­lioane de lei. Succesele chimiş­­tilor ieșeni sunt ur­marea firească a organizării mai te­meinice a produc­ţiei şi a muncii, folosirii judicioase a utilajelor şi a timpului de lucru. wiwwwwyww ECOU Am primit la redacţie o scri­soare. Corespondentul nostru se nu­meşte Petrache Popa şi este pen­sionar. Ne-a impresionat scrisoarea tovarăşului Popa. Reproducem ci­­teva fragmente fără stilizările „de rigoare": „Am citit in ziarul dv. despre numeroase acţiuni de muncă patri­otică, am citit şi articole care în­fierau apucăturile unor cetăţeni ca­re distrug bunurile obşteşti...". „De la fereastra blocului in care stau (str. I. Creangă nr. 85 — n.n.) se vede întreaga coastă a văii din sud de pădurea Ciric. Am văzut in primăvară, zile in şir, grupuri ve­sele de tineri sădind puieţi. Apoi peste o vreme puieţii au înverzit frumos. Se năştea o nouă pădurice. Cu durere am văzut insă că prin acele locuri pasc o turmă de oi, o cireadă de vite şi ciţiva cai. M-am adresat plin de revoltă unor cetă­ţeni ce se aflau în preajma anima­lelor, dar am fost tratat asemeni unui intrus plictisitor". „Am citit intr-unul dintre artico­lele apărute in ziar că asemenea «primitivi» sunt şi prin alte părţi“. „Cer să fie aspru pedepsiţi cei care distrug plantaţiile!“ „Distrugerea unor bunuri reali­zate prin muncă patriotică nu du­ce numai la diminuarea avuţiei na­­­ţionale ci, în plus, la afectarea en­tuziasmului celor ce au creat va­lori in timpul lor liber, cu zimbe­­tul pe buze şi cu pasiunea tinere­ţii". Tovarăşul Popa ne-a indicat şi câteva soluţii pentru diminuarea ori recuperarea integrală a pagubelor produse de inconştienţa unor­­pri­mitivi". Ni se par vrednice de a fi studiate şi aplicate, cu amendamen- t tele cuvenite, de către organele de­­ resort. Vom transmite aceste pro-­ puneri celor interesaţi. •­ In încheiere facem un nou apel la opinia publică, care, asemenea 2 corespondentului nostru, trebuie să încerce pe toate căile legale impie- *î dicarea unor asemenea acte. Căci, în așa cum bine spunea P. Popa, este vorba de apărarea entuziasmului ce ■Í este caracteristic marii majorități a­­ tineretului nostru, de respectarea­­ valorilor create prin muncă patrio- 2 tică atît de tineri cit şi de cei mai .* în vîrstă. 5 Sorin DAMIAN ! P. S. După cum sintem­ informaţi­i de către inginerul Mircea Mihăi­­­îu lescu, de la Ocolul silvic laşi, pa­­î gubele produse in plantaţia respec- i tivă au fost imputate celor care­­ răspund de întreţinerea acestei *» liziere. !’ Pe viitor, pădurarii trebuie să ia­­ măsuri operative de surprindere şi­­ sancţionare a celor care distrug­­ plantaţiile tinere. ^V/^'JWAW/.V/.WiWAVWAV i Condiţii optime pentru folosirea deplină a potenţialului uman şi material In aceste zile, paralel cu amplificarea rezul­tatelor obţinute in perioada care a trecut pină a­­cum din 1971, in întreprinderi se desfăşoară ample pregătiri în vederea creării condiţiilor necesare rea­lizării sarcinilor prevăzute pentru anul viitor. Am purtat, recent, in legătură cu aceste probleme, o discuţie cu tov. IOAN LUPU, inginerul şef al întreprinderii „Textila” din Iaşi. RED.: V-am ruga, pen­tru început, să faceţi o a­­preciere asupra realizărilor de pînă acum. I. LUPU: Am produs, peste prevederile planului, circa 5 tone de fire iută, 20.000 m.p. ţesături, 6 tone de produse răsucite. Toto­dată, au fost realizate, su­plimentar, importante bene­ficii, economii la preţul de cost. Toate acestea, în con­diţiile unei ridicate pro­ductivităţi a muncii. Nu a fost înregistrat, ca de alt­fel de mulţi ani, nici un refuz de calitate. Se poate aprecia, aşadar, activitatea de pînă acum a fabricii, ca fiind rodnică. La fel stau lucrurile şi în ceea ce pri­veşte îndeplinirea angaja­mentelor luate în întrecerea socialistă pe acest an. Toa­te acestea constituie dova­da certă că şi sarcinile a­­nuale vor fi realizate cu succes, deşi unele proble­me greu de rezolvat se menţin. Mă refer la greu­tăţile pe care aproviziona­rea cu fire din afară încă le întîmpină, la lipsa unor accesorii importante — în special suveici, — la lipsa mijloacelor de transport. Se depun însă eforturi pen­tru depăşirea acestor greu­tăţi, atît de către noi, cît şi de către recent înfiinţata Centrală a industriei inului şi cînepei din Bucureşti, de care aparţinem. RED : Perioada rămasă din 1971 este hotărâtoare şi pentru pregătirea unei racordări optime cu sarci­nile anului viitor. Ce se Pregătirea producţiei anului 1972 întreprinde la „Textila*. In acest sens ? I. LUPU : Intrarea noas­tră In Centrala industrială de care aminteam, a re­zolvat unele probleme, dar a ridicat şi altele, noi. Pen­tru a le putea rezolva, tre­buie, mai întîi, să dispu­nem de o corectă organi­zare a producţiei şi a mun­cii. Tocmai de aceea, în prezent se lucrează la ela­borarea unei noi organigra­me, cu 4 servicii funcţio­nale, care vor avea sar­cini bine precizate, răspun­deri concrete. Cred că noua organizare va constitui o bună bază de atacare a sarcinilor anului viitor, sar­cini cu mult sporiri faţă de cele actuale. De asemenea, căutăm în­că de pe acum să înlătu­răm unele lipsuri deja sem­nalate, în special cele ţi­­nind de aprovizionare. Sunt convins că dacă s-ar fi lu­crat mai atent, n-am fi avut de întîmpinat greută­ţile amintite, iar realizările noastre ar fi fost mai mari. RED. : Ce măsuri aveţi în vedere pentru folosirea acelor rezerve interne cu­noscute, dar încă nevalori­ficate şi care pot contribui la amplificarea rezultatelor de pînă acum ? I. LUPU : O atenţie de­osebită vom acorda în pe­rioada rămasă din 1971, dar mai ales în anul vi­itor, reducerii întreruperi­lor neprogramate, elimi­nării absenţelor nemotiva­te şi a învoirilor, direcţie în care mai sunt destule de de făcut. Vom acţiona şi în sensul măririi coeficien­tului de schimburi la uti­lajele auxiliare, în pre­zent încă insuficient folo­site, cu toate posibilităţile existente. O problemă im­portantă asupra căreia — din păcate — ne-am o­­prit prea puţin pînă a­­cum, dar care va fi tra­tată cu toată atenţia în anul viitor, este ridicarea gradului de calificare a oamenilor noştri, policali­ficarea lor — ca o cerin­ţă a industriei textile mo­derne. Continuînd şirul măsurilor prevăzute pen- Interviu consemnat de C. PALADUTA (continuare in pag. a 2-a) La concursurile muzicale­­ internaţionale România, pe locul III în lume Soprana Horiana Brănişteanu, solistă, a cunoscutului ansamblu folcloric „Rapso­dia Română”, a obţinut premiul II la con­cursul­ muzical internaţional „Francisco Vinas” de la Barcelona. Noua laureată a acestei importante manifestări muzicale este la al doilea succes al său. Tot anul acesta, ea a fost distinsă cu premiul I la concursul de canto de la Hertogenbosch (Olanda). Anul 1971 a adus şcolii muzicale româ­neşti ,noi lauri. La prestigioasele con­cursuri internaţionale de la Geneva, Tou­louse, Barcelona, Wenders, Rio de Janeiro, Hertogenbosch, Köln, 14 tineri români — studenţi sau proaspeţi absolvenţi ai conser­vatoarelor, solişti ai unor teatre lirice sau ansambluri corale — s-au făcut remarcaţi, obţinîn­d diferite distincţii. Sopranele Mag­dalena, Cononovici şi Maria Slătinaru, vio­loniştii Mariana Sîrbu, Angela Gavrilă şi Andrei Ágoston, baritonii Eduard Tuma­­genian şi Lucian Marinescu, balerinul Gheorghe Căciuleanu, oboistul Radu Chişu se numără printre laureaţi. Intr-un tabel publicat de Federaţia con­cursurilor muzicale internaţionale, în cla­samentul celor 33 de ţări participante la concursurile internaţionale de interpreta­re din anul trecut, România se situează pe locul III cu 15 premii, după Uniunea Sovietică şi Franţa. (Agerpres) în pagina a 3-a La Fabrica «Ţesătura» O muncă politică concretă, eficientă in sprijinul producţiei I In pagina a 4-a ! ■ Lucrările Adunării­­ Generale a O.N.U.­­ COMENTARIU EXTERN în căutarea soluţiei miraculoase i STAGIARUL ESTE INGINER ŞI NU UN SIMPLU PRACTICANT înainte de a primi mandatul de specia­lişti, absolvenţii din instituţiile de învăţă­­mînt superior trebuie să efectueze un sta­giu de acomodare pentru cunoaşterea mai profundă a întreprinderilor şi a probleme­lor de care vor trebui să se ocupe în vi­itor. Cum este concepută această perioadă de stagiu de către conducerile întreprinderilor, de colectivele unde sunt repartizaţi stagiarii, chiar de către tinerii specialişti în cauză, am căutat să aflăm din discuţi­ile cu cîţiva ingineri ieșeni.­­ Din cite cunosc, stagiatura este privită diferenţiat de la o întreprindere la alta, de la un colectiv de muncă la altul - ne spune Ing. Traian Tomm, de la Trustul de construcţii. In unele întreprinderi, stagiarii sunt lăsaţi să „fure” meseria, nu li se dau lucrări concrete de efectuat pe măsura ca­pacităţii lor. - Cu dumneavoastră se intîmplă acelaşi lucru ? - Chiar din prima zi mi s-au încredinţat probleme pe care trebuia să le rezolv sin­gur, uneori fără să primesc prea multe in­dicaţii. Intr-o noapte, de exemplu, am ră­mas singur la punctul de lucru, trebuind să asigur şi aprovizionarea cu materiale, să repartizez cît mai judicios muncitorii în func­ţie de urgenţe, să urmăresc şi respectarea normelor tehnice. Am considerat atunci că am făcut primul pas spre adevărata ingi­nerie. Dacă se întîmpla acest lucru in timpul practicii studenţeşti, acum m-aş putea numi cu adevărat inginer. Una e să urmăreşti ce fac alţii şî alta să ştii că ai răspundere, că trebuie să-ţi frămînţi creierii înainte de a lua o hotărîre. Se mai intîmplă uneori ca inginerii sta­giari să fie ţinuţi departe de problemele de producţie, s-o facă pe observatorii, aşa cum este cazul lui Mircea Ştefănescu de la U­­zîna metalurgică. Deşi a lucrat înainte şi în timpul facultăţii în uzină, după absol­vire a devenit stagiar dar, în postura de ... observator.­­ Cîteodată mă plictisesc plimbîndu-mă prin uzină, cu mîinile la spate, fără să mi se încredinţeze vreo problemă pe care aş putea-o duce la capăt. Cred că fiecare ab­solvent ajuns in producţie doreşte, mărtu­risit sau nu, să se afirme, să facă dovada capacităţii sale, să-şi fructifice cunoştinţele pe care le-a înmagazinat în anii studenţiei. Altfel, ajunge să se blazeze înainte de a se afirma.­­ De ce nu cereţi să vi se dea lucrări spre rezolvare pe măsura capacităţii şi pre­gătirii dv. ? - Inginerul stagiar nu are dreptu­l să de­ţină munci de conducere şi răspundere şi cred că aici s-ar cuveni cîteva modificări. Pentru cei care au lucrat în producţie, care au o calificare tehnică, nu mai este nece­sară perioada de stagiu, sau cel puţin să fie mai scurtă. Aceasta cu atât mai mult cu cît studenţii efectuează practicică produc­tivă şi în cursul anilor de studii. -­in integrarea tinărului specialist în pro­ducţie, folosirea capacităţii sale tehnico­­intelectuale, un rol important îl are colec­tivul din care face parte, este de părere Dan Răileanu, de la aceeaşi ursură. Sunt probleme pe care un tiner iniriner le poate rezolva cu uşurinţă, dar din teama d© a nu greşi şi pentru că tînărul respectiv nu a fost verificat în muncă, şeful de secţie îl ţine pe post de „asistent" sau îl trimite după mărunţişuri. in acest fel, scade interesul spe­cialistului începător pentru pregătirea sa continuă, pentru problemele tehnice majore. Sigur că este necesară o perioadă de aco­modare, dar in nici un caz nu trebuie con­cepută ca una de asistenţă şi observare de la distanţă.­­ Problema stagiaturii ridică şi un alt as­pect, ne spune ing. Constantin Sapariue, şeful serviciului mecano-energetic de la Fabrica de mobilă. In serviciul nostru avem doi stagiari, încadraţi pe post de ingineri. Avem de re­zolvat o sumedenie de probleme şi unui stagiar nu-i putem încredinţa munci de răs- C. LiffPEJ (continuare în pag. a 2-a) BRIGADA REDACŢIEI­ LA DRUM coarnele CAPREI: Iniţiative valoroase, dar şi datorii uitate In comuna Coarnele Caprei, ca în toa­te celelalte comune din judeţul nostru, se resimte cu putere suflul vremurilor noi. Ca mărturie la această afirmaţie stau cooperativa agricolă în plină ascensiune economică, numeroasele construcţii de in­teres obştesc, electrificarea şi permanenta ei extindere în toate satele comunei, dis­pensarul medico-sanitar spaţios şi bine u­­tilat, şcolile generale în care sunt instruiţi sute şi sute de copii ai ţăranilor coopera­tori. Brigada noastră nu se opreşte însă la aceste vădite semne ale progresului, ci la unele detalii cotidiene considerate de unii drept mărunte, dar care, în realitate,­ocu­pă locuri importante în viaţa locuitorilor comunei. Muncile agricole în cîmp fiind practic terminate, cu rezultate economice bune pentru C.A.P., am căutat să aflăm cum a fost organizată activitatea pentru satis­facerea nevoilor spirituale ale locuitorilor comunei în perioada sezonului rece. Din­tre obiectivele stabilite de către comite­tul comunal de partid, am reţinut preocu­parea pentru ridicarea conţinutului adu­nărilor de partid care s-a concretizat prin îmbunătăţirea conţinutului ordinii de zi, a materialelor dezbătute prin abordarea în paralel cu­: problemele economice a­ u­­nor teme privind comportarea în muncă, în familie şi societate, aplicarea în viaţă a hotărîrilor de partid şi de stat, păstra­rea avutului obştesc etc. Au fost mai cu­prinzător organizate şi şi-au început ac­tivitatea cercurile de învăţămînt ideolo­gic. A fost îmbunătăţită munca de popu­larizare a documentelor de partid şi de stat, acea a colectivelor de agitatori, re­organizată agitaţia vizuală, ca şi activita­tea gazetelor de perete. Unele iniţiative bune au fost luate şi în direcţia activităţii culturale de masă. Factorii de răspundere din comună asi­gură desfăşurarea în cadrul căminului cultural a unor expuneri pe diverse te­me, urmate de programe artistice, mani­festări interesante cu cartea şi filmul, con­cursuri, „foi ale tineretului“, reuniuni dis­tractive, cercuri artistice etc. Dar în acest sector sunt încă serioase rămîneri în urmă. Deşi a fost stabilit de mult, nu s-a trecut încă la reorganizarea consiliului­­ de conducere al căminului cul­tural. Formaţia de dansuri, corul, briga­da artistică, fruntaşe în alţi ani la dife­rite competiţii, acum abia se pregătesc pentru reînceperea repetiţiilor. Nu au fost create nici toate condiţiile materiale co­respunzătoare. O problemă ignorată este aceea a pătrunderii presei. Biroul oficiu­lui, poştal se află instalat în bucătăria de vară a factorului poştal C. Boroda, care primeşte pe solicitanţii serviciilor sale printre orătănii, pentru că încăperea res­pectivă serveşte şi ca loc de preparare a hranei acestora. — Nu pot să mă ocup de difuzarea pre­sei — spunea dînsul pentru că nu pot pleca aproape de loc de aici, avînd de făcut diferite operaţii. Dar nici comitetul comunal de partid nu s-a ocupat de organizarea difuzării presei, şi ca rezultat, la cei 5 600 de locui­tori pătrund doar 180 ziare şi 115 revis­te. A îngheţat spiritul gospodăresc Activitatea cooperativei de consum din Coarnele Caprei nu trebuie privită numai d­in unghiul îndeplinirii sarcinilor de plan, ci şi, prin felul cum se asigură aprovizio­narea populaţiei, gospodărirea unităţilor, prestările de servicii­ cetăţeneşti. Unităţile din această comună ţin de cooperativa de consum Belceşti — al cărui preşedinte es­te tov. Dumitru Atomulesei. Şi cum toate bunurile repartizate sînt pe mîna lui, a­­plică „procedeul“­­ întîi mie — grosul, a­­poi ţie — ce rămîne. In magazinele din Coarnele Caprei lipsesc multe, dar mai ales cizme bărbăteşti de cauciuc, costu­me de mărimea 46—48 pentru femei, sibir imprimat, bocanci sau ghetuţe nr. 23—26 pentru copii, pantofi bărbăteşti de orice mărime. Lipsesc produsele acestea din depozitele ieşene ? Nu lipsesc. Atunci ce face merceologul Gheorghe Stoleru şi cum îşi justifică el salariul ? Cîteva minute ne îndreptăm atenţia şi spre aspectul gospodăresc al unităţilor. In ziua vizitei noastre, în toate magazinele de desfacere şi în depozit găsim cea mai desăvîrşită... dezordine. Pretutindeni, măr­furile stau vraişte, laolaltă cu ambalajele. Pe gestionara Maria Roşea o găsim în co­fetăria nu de mult înfiinţată, cu căciuli­tă pe cap şi suflînd în pumni de frig. In cofetărie este mai rece ca afară. Frig Al. SEVERIN I. BURGHELEA (continuare în pag. a 3-a) Moderna ţesătorie de mătase .Victoria“ din Iaşi. Foto: G. FAUL

Next