Flacăra Iaşului, mai 1972 (Anul 28, nr. 7968-7992)
1972-05-14 / nr. 7978
La Stupea suceveană, acum localitatea Giprian Porumbescu, casa natală a marelui fiu al acestui pămînt impresionează prin atmosfera de autenticitate şi frumuseţea peisajului. Foto: M. D. PAGINAFORA FESTIVA LA PORŢILE DE FIER La Gura Văii şi Sip, străvechi localităţi ale căror nume au intrat, in ultimii şapte ani, în vocabularul cotidian al poporului nostru, s-au materializat în aceste zile ultimele detalii din proiectele Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de pe Dunăre, rod al colaborării fructuoase românoiugoslave. 1 SEPTEMBRIE 1904. Un excavator îşi înfige cupa un pămint ; o sovestă implantează în roca dură a Dunării o paliplanşă din oţel menită să etanşeze hatardoul în spatele căruia urmează să fie fixate fundaţiile principalelor obiective ale sistemului hidroenergetic şi de navigaţie. Autocamioanele transportă fără înţhetare materialul excavat. Sunt primele stemne ale materializării Acordului semnat la 30 noiembrie 1963 la Belgrad, între guvernele Republicii Socialiste România şi Republicii Socialiste federative Iugoslavia şi ratificat la 16 iulie 1864 la Bucureşti. Pe malurile fluviului început, prindă viaţă cele dante prevederi din proiectele elaborate împreună de către specialiştii români şi iugoslavi. 20 APRILIE 1968. Pitera victorie a constratatorilor — Închiderea digului din amonte de viitorul ax al barajului, creîndu-se astfel condiţii ca la 7 mai să fie zăgilzuită complet incinta 1 „A“. 16 IUNIE 1966. Constructorii români raportează tovarăşului Nicola® Ceauşescu, conducătorilor de partid şi de stat care vizitează şantierul că, de la demararea lucrărilor, au cîştigat un avans de zece săptămîni. In aclamaţiile generale ale mulţimii, secretarul general al partidului declanşează de la un automat de comandă explozia care marchează începerea excavaţiilor pentru construirea clădirii centralei hidroelectrice şi a ecluzei. O lună mai tîrziu, o altă veste străbate ţara : constructorii termină, cu 150 de zile mai devreme, închiderea unei alte porţiuni din Dunăre — incinta 1 „B", în cuprinsul căreia avea să fie construit avanportul dinspre Tr. Severin. 13 IULIE 1968. Constructorii car®, de patru ani se află într-o impresionantă bătălie cu fluviul, cu munţii, cu natura, pentru a smulge lumină şi putere din vîrtejul apei, predau beneficiarului, cu 180 zile mai devreme faţă de prevederile înscrise în planul de stat, primul obiectiv înscris în proiectele sistemului : noua cale feroviară dintre Tr. Severin şi Topleţ. 3 AUGUST 1960. Se încheie un nou capitol din istoria Sistemului : s-a dat cale liberă primelor nave fluviale prin ecluza de pe malul românesc. Şase zile mai tîrziu, constructorii români preiau de la constructorii iugoslavi ştafeta lucrărilor de închidere a Dunării în zona baPrimul act al cincinalului este pentru colectivul marelui şantier al energiei şi luminii, al prieteniei şi colaborării, anul unor eforturi sporite. La sfîrşitul lui martie, constructorii ridică barajul cu cotele finale — 72,3 m faţă de Marea Adriatică — şi pun sub sarcină barajul deversor — uriaşă stavilă de profil triunghiular, cu o lungime totală de 441 metri, în care au fost încorporaţi aproape 350 000 mc de betoane şi 4 000 000 kg armături metalice. O lună mai tîrziu se produc cele dinţii cantităţi Clipele de mare satisfacţie pe care le trăiesc astăzi autorii acestor obiective ne îndeamnă la o retrospectivă a principalelor momente înregistrate pe parcursul a aproape 2 000 de zile efective de muncă, desfăşurată în scopul captării şi folosirii forţei bătrînului Danubiu, rajului deversor. In aceeaşi zi începe inundarea incintei 1 „A* din amonte de centrala hidroelectrică, la adăpostul căreia se execută o parte dintre lucrări. După 56 de ore, această operaţie de o mare inăestrie tehnică ia sfîrşit, fiind realizată intr-un timp cu 2.12 ore mai scurt decit cel preconizat de proiectanţi, începe bătălia finală cu fluviul. De pe un pod fix, special construit, se basculează P® ultima breşă a Dunării, lată de 100 m, blocuri din beton, din piatră şi stabilopozi uriaşi în greutate de 25 tone fiecare 7 SEPTEMBRIE 1969. Constructorii români şi cei iugoslavi, prezenţi la Gura Văii pentru a sărbători 5 ani de la deschiderea lucrărilor, iau parte la festivitatea inaugurării noului traseu al drumului naţional Gura Văii — Orşova — Coramnic, a cărui panglică asfaltică este situată la 40—60 m înălţime faţă de vechile căi de circulaţie. 20 SEPTEMBRIE 1969. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, se întîlneşte la Porţile de Fier cu tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Sunt vizitate obiective ale sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de pe ambele maluri ale Dunării. 14 August 1970. La ora 8 şi 7 minute, după mai bine de 24 de ore de eforturi neîntrerupte, se înfăptuieşte, cu 45 de zile înainte de termen, cel dinţii paralel la sistemul naţional al primului agregat din centrala românească. Tensiunea de 15 000 volţi, pe care o furnizează generatorul, este ridicată, prin intermediul transformatorului de forţă, la 220 000 volţi, şi, cu ajutorul ei, curentul electric porneşte spre consumatori. Evenimente asemănătoare se succed la 21 octombrie şi la 21 decembrie, cînd hidrogeneratoarele nr. 2 şi nr. 3 sunt puse în funcţiune, cu 5 şi respectiv 3 luni in avans. La începutul ultimului pătrat al anului, circulaţia navală se strămută în ecluza iugoslavă, în timp ce pe culoarul similar de pe malul românesc al fluviului se reiau lucrările de amenajare pentru exploatarea sa în două etape. Sfîrşitul anului 1970 coincide astfel cu încheierea unei importante etape din construcţia sistemului de electricitate în primul agregat de construcţie românească — cel de-al patrulea grup al centralei, turnul, se încheie construcţia căii rutiere transdanubiene ce uneşte malurile fluviului între Gura Văii şi Sip, străbătînd ecluzele, centralele electrice şi barajul deversor. Penultimul hidroagregat este conectat, iar ecluza intră in exploatare definitivă. In sfîrşit, se înfăptuieşte, cu 62 de zile mai devreme, primul paralel al celui de-al şaselea şi ultimul hidroagregat al centralei. Constructorii şi montorii cîştigă astfel în total, de-a lungul celor 7 ani de muncă, peste 400 de zile. Mai mult de 10 000 de constructori şi montori din toate judeţele ţării au înscris în carnetele de muncă însemnele Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier“. Prin eforturi demne de apreciat ei au finalizat, mai devreme faţă de termene, toate obiectivele, muţind din loc un adevărat munte cu un volum total de pămînt şi piatră egal cu cel necesar pentru construirea a patru baraje de mărimea colosului de la Vidra , au pus în operă o cantitate de betoane aproape egală cu întreaga producţie de ciment a României anului 1960 şi au montat 50 000 tone diferite agregate şi utilaje. Ei au schimbat vechea configuraţie a locurilor, creînd un peisaj deosebit de atrăgător. Centrala dispune în prezent de 6 hidrogeneratoare care însumează o putere totală de 1 050 MW — trei dintre ele purtînd emblemele de fabricaţie ale Uzinei constructoare de maşini din Reşiţa, Uzinei de maşini grele Bucureşti, Uzinei „Electroputere" — Craiova şi ale altor întreprinderi. Acum însă „Porţile de Fier“ îşi arată recunoştinţa. Din vecinătatea centralei se îndreaptă spre Reşiţa, spre Tr. Severin, Rovinari, Craiova, Slatina şi Bucureşti, precum şi pest® Dunăre — în localitatea Sip un adevărat păienjeniş de conductori argintii prin care porneşte, amplificată la 110, 220 şi 400 KW, o cantitate de energie de peste 5 miliarde KVVh, egală cu cea pe care hidrocentrala de pe celălalt mal o furnizează economiei iugoslave. Partea de energie ce ne revine de la Porţile de Fier este de 3 ori mai mare decit cea furnizată cu 5 ani în urmă de toate hidrocentralele ţării. Prin ecluză, circulaţia se desfăşoară nestingherit, Porţile de Fier nemaiconstituind, ca înainte, un zăvor în calea trecerii libere a apelor şi a vaselor. Timpul de parcurgere de către nave a sectorului Porţile de Fier, ce se întinde pe 117 km între Tr- Severin şi Moldova Veche, a fost redus de patru ori. S-au creat, totodată, condiţii pentru sporirea de peste trei ori a capacităţii de transport şi pentru modernizarea flotei companiilor dunărene. Un imens turn de comandă a navigaţiei a luat locul balonului de altădată care servea la buna desfăşurare a circulaţiei vaselor pe Dunăre. Transporturile feroviar şi cel rutier s-au îmbunătăţit. Apele lacului de acumulare care ajunge pină la Belgrad au acoperit complet fosta insulă Ada-Kaleh, Virciorova şi Orşova, precum şi alte aşezări de pe clisura fluviului. In locul vechilor aşezări au apărut tinărul oraş Orşova, cartiere noi în Tr. Severin, şi-au schimbat vetrele localităţile Jiuluie, Tufări şi Coramnic, Ogradena, Tisoviţa, Sviniţa şi Plavişeviţa. Pe fosta insulă Simian se află în curs de amenajare un muzeu. Este un decor splendid, decor ce se întîlneşte şi pe malul iugoslav al fluviului, unde lucrările se află, de asemenea, în stadiu final. Toţi cei ce au înfăptuit grandioasa epopee de la Porţile de Fier — Sip aşteaptă acum, minări, ora festivă, ora cînd vor raporta conducătorilor de partid şi de stat ai României şi Iugoslaviei împlinirea înaltelor lor misiuni. MARIN COANDA corespondent Agerpres Secvenţe din cartea de aur 1971—anul numărătorii inverse LACĂRA IAŞULUI Din istoria sportului ieşean Medici şi artişti-amatori de popice Prin anul 1936, primitoarele săli ale „Societăţii sport şi muzică“ deveniseră gazda întîlnirilor unor tineri de vîrste şi profesii diferite, atraşi de o pasiune comună : sportul. Printre aceşti tineri profesori, medici, jurişti şi actori se aflau Gh. Chipail şi C. Sava. Cine nu-l cunoaşte, oare, pe profesorul dr. Gh. Chipail, medicul căruia cel puţin cîteva mii de ieşeni îi datorează recunoştinţă ? La fel de cunoscut ca şi prof. dr. Chipail este maestrul C. Sava, interpretul lui ,Barbu Lăutarul“ sau a lui „Grigore Bîrzoi“ din renumita „Chiriţa în provincie“ a lui V. Alecsandri, actorul cu inima mereu tînără, care slujeşte de multe decenii, cu talent şi pasiune, scena românească. Cine ar bănui, însă, astăzi în omul din clinică şi de la catedră, ori sub veşmintele de epocă ale lui Barbu Lăutarul, pe cei doi sportivi de odinioară ? In legătură cu pasiunea sa pentru sport, renumitul chirurg ne-a spus : „Mi-a plăcut sportul pentru că sport înseamnă mişcare, iar mişcarea sănătate. Am practicat echitaţia, drumeţiile şi mai ales jocul de popice, unde ajunsesem, spun colegii, la oarecare indemînare. In copilărie imi plăceau caii. Sunt animale credincioase, de o mare inteligenţă şi uneori pot fi foarte buni tovarăşi. Cu mulţi ani in urmă , continuă prof. dr. Gh. Chipail, sportul popicelor era foarte răspîndit la Iaşi. Existau foarte multe popicarii pe atunci şi chiar la „Trei sarmale" fusese amenajată o pistă. Cea mai bună rămînea, insă, cea de la „Sport şi muzică", care era betonată şi avea bile excepţionale, lucrate in lemn de măslin. Alături de I. Niculescu, M. Munteanu, Buţureanu şi cîţiva studenţi am alcătuit o echipă, care a ajuns in scurt timp printre cele mai puternice din oraş. Exista o mare rivalitate între echipele primăriei, actorilor, juriştilor, dar totdeauna domnea cel mai desăvirşit „fair-play“. Sporturile pe care le-am practicat mi-au creat totdeauna o stare de voie bună, de relaxare. Meciurile, care se desfăşurau săptăminal, aveau darul să mă facă să uit de greutăţi. Mai de fiecare dată meciurile se terminau cu dans şi cu plăcute rătăciri prin împrejurimile Iaşului“. „Cu treizeci şi şase de ani în urmă — continuă maestrul C. Sava — sportul popicelor era intr-adevăr foarte popular la Iaşi. Pe lingă popicăria de la „Sport şi muzică“ amintită de prof. dr. Chipail, mai erau altele, la gară, noi ii ziceam „La Iancu“, una pe Copou, altele laTeatrul Naţional şi Atelierele Nicolina. Deveniseră tradiţionale meciurile cu aviatorii şi medicii. O dată ne-au prins zorile jucind popice la „Iancu“. Cum nu aveam lumină electrică, am aprins luminări de-a lungul culoarelor. Era ceva fantastic. Parcă eram pe scenă îndeplinind un ritual dintr-o tragedie antică. Nu vă puteţi închipui jocul acela de popice la lumina a 30—40 de luminări“. Imaginaţi-vă totuşi, pentru scurt , timp, impunătoarea statură a lui C. Sava, care devenise, parcă între stîlpii popicăriei un uriaş prins într-o joacă de copii şi veţi avea o parte din desfăşurarea acelui meci. „Echipa actorilor se compunea pe atunci din N. Melcu, C. Ramadan, A. Ghiţescu, N. Şubă, A. Munteanu" şi, adăugăm noi, din specialistul loviturilor la „izolare“ — C. Sava. Că sportul popicelor era foarte popular în Iaşi ne-o dovedesc şi documentele vremii. încă din 1927 mai mulţi cetăţeni particulari solicită Primăriei Iaşi aprobarea de a înfiinţa popicarii în curtea caselor, iar în cadrul „Societăţii sport şi muzică“ se juca popice încă din 1904. Prof. dr. Gh. Chipail ne-a rugat să transmitem dorinţa celor care odinioară alcătuiau una din cele mai puternice echipe de popice din Iaşi de a relua tradiţionalele meciuri.......cu oarecare antrenament", a adăugat zîmbind domnia sa. Pe cînd oare un meci de popice la Iaşi, între medici şi actori ? Virgil LIVOVSCHT Filmele săptăminii viitoare Premiere „Victoria“ Astă seară dansăm In familie Noul film românesc, programat sâptămina viitoare la cinematograful „Victoria“, este o comedie de moravuri şi de situaţii ce satirizează tipul logodnicului de profesie care urmăreşte să obţină cît mai multe avantaje materiale de pe urma credulităţii unor tinere în goană după un mariaj strălucit. Scenariul este semnat de Ion Băieşu şi Geo Saizescu, imaginea de George Cornea, iar muzica este compusă de Temistocle Popa. Filmul beneficiază de o distribuţie valoroasă : Dem Rădulescu, Sebastian Papaiani, Vasilica Tastaman, Ioana Bulcă, Stela Popescu, Draga Olteanu, Marieica Petrescu, Violeta Andrei, Nineta Gusti, Emilia Dobrin, Margareta Krauss- Silvestrini, Tamara Creţulescu, Maria Voluntarii, Geo Saizescu, „Republica" Intrare liberă la oficiul stării civile. Filmul, realizat în studiourile De la- Berlin, are ca problematică viaţa şi preocupările actuale ale tineretului din Republica Democrată Germană. Distribuţia : Mathis Schrader, Madeleine Lierek, Elsa Grubedister, Helmut Müler-Lancov, Erika Müler-Fürstenau, Karl Thiele. „Arta“ : Cercurile dragostei 15—17 mai Producţie a studiourilor bulgare, filmul lui Kiril Ilincev este format dintr-o suită de scheciuri în care evoluează pe rînd trei fraţi. Acest triptic cinematografic crează o imagine complexă a luptătorului comunist în anii rezistenţei antifasciste. „Arta“ | Olesia 18—21 mai Producţie a studiourilor sovietice, filmul este o ecranizare după nuvela „Olesia“ de Alexandr Kuprin. „Olesia“ se aseamănă cu coproducţia franco-suedeză „Vrăjitoarea", cu Marina Vlady şi Maurice Ronet, in regia lui André Michel. In filmul lui Boris Ivcenco, acţiunea se desfăşoară însă într-un sat rusesc aşezat la marginea pădurii, la sfârşitul secolului trecut. Rolurile principale sunt interpretate de Liudmila Ciursina şi Ghennadi Voropaev. Reluări „Copou“ I Mirii anului doi , „Tătaraşi" i Străinul (16—18 mai) şi O floare şi doi grădinari (19—21 mai); „Nicolina“ i Păpuşa (16—18 mai) şi Moara cu noroc (19— 21 mai). jocuri PĂSĂRI ORIZONTAL : 1. Zburătoare (dim.) ; 2. Sistem de echilibru pentru zbor — Arcum ; 3. Pasăre palinipedă, cu aripi scurte, din regiunile polare (pi.) ; 4. Git de lebădă ! ; 5. Două la guguștiuci ! — Vocale — Cap de becată ! ; 6. Pasăre marină, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare ca acesta ; 7. Pasăre cu penele de la coadă recurbate — Pasăre solitară ; 8. Iute ! — Țară sud-americană. VERTICAL : 1. Păsări vorbitoare ; 2. In aripi ! — Pasăre răpitoare ; 3. Stă pe traverse — Berete ! ; 4. Pene de papagali ! — Tria ! ; 5. Teren pentru păsările de apă (dim.) ; 6. Cămașă rustică —" Fiece 1 : 7. Aici își face cuibul pitpalacul — înrudit cu zimbrul ; 8. Autorul poeziei .Somnoroase păsărele". Mihai BIGLIGIU Sentinţa a fost dată, dar cînd vor simţi toţi vinovaţii că sunt răspunzători ? Pe marginea unor afaceri dubioase descoperite la O. C. L. Mixt Paşcani şi în alte unităţi După mai bine de un de cercetări la Paşcani şi după multe termene de judecată la Tribunalul judeţean sentinţa a venit implacabil, aşa cum se cuvenea. — Faptele aduse spre judecată, ne spune tovarăşul judecător Spiridon Puişor (preşedintele completului) de la Tribunalul judeţean, au fost surprinzătoare. Multe întreprinderi şi instituţii au fost păgubite, dar unele nici măcar n-au ridicat pretenţii. S-a furat fără să se observe vreo lipsă în gestiunile materiale, de unde trag concluzia că controlul a fost superficial sau a lipsit cu totul. Organele de miliţie au fost acelea care au descoperit furturile. Nici la O.C.L. nu s-a acordat atenţia necesară controlului ba, mai mult, unul dintre gestionari (Vrînceanu) era menţinut in funcţie, deşi avea antecedente penale. Profitând de normele largi de consum la unele materiale (de regulă materiale pentru instalaţii electrice) sau pur şi simplu neexecutind unele lucrări, diferiţi salariaţi de la Cooperativa„Munca colectivă“, Depoul C.F.R., Autobaza I.T.A., Centrul de reţele electrice, şantierele de construcţii etc. şi-au creat „plusuri“ cu care s-au prezentat la unii gestionari de la O.C.L. Tariful : „jumătate mie, jumătate ţie“. Şi astfel, în decurs de vreo trei ani gestionarul Gh. Vrînceanu a manevrat mărfuri furate în valoare de peste 650.000 de lei ; Iosif Bereş — 185.000 de Iei ( Mihai Alupoaiei — 113.000 lei etc. Acum faptele sunt consumate. Soţii şi-au primit pedeapsa : Gh. Vrînceanu- 12 ani închisoare; Iosif Bereş — 4 ani şi 6 luni ; Mihai Alupoaiei — 3 ani ; Ilie Sună, fost şef de secţie la Cooperativa ,,Munca colectivă“ — 4 ani ; D. Mărculeţ, fost electrician la Casa de cultură — 1 an şi 6 luni etc. Dar întrebările care plutesc mereu în aer sunt acestea : — Puteau fi observate la timp asemenea afaceri ? — S-au tras toate concluziile pentru prevenirea acestor afaceri in viitor ? Cum a fost anihilată o lecţie educativă M X*dem fium -stau lucruri]* venirea ? Da, era posibilă dacă se aplica şi „controlul documentar“, nu numai valoric. Dar aplicarea lui cere un mare volum de muncă şi este recomandat numai atunci cînd se semnalează mărfuri străine în gestiunea unui magazin. (Un asemenea control s-a efectuat abia la cererea miliţiei). Revizorii şi salariaţii de la serviciul comercial, care asistau la revizii, n-au fost capabili să semnaleze niciodată mărfuri străine. Ei nu ştiau decît să numere. Dar nici gestionarii cu pricina nu stăteau prost cu aritmetica, aşa că nu li s-au găsit nici minusuri, nici plusuri. Dacă pentru revizori există o scuză (nu cunosc specificul mărfurilor), asistenţii lor, merceologii de la serviciul comercial, cei care se ocupă de aprovizionare, trebuiau să observe „mărfurile străine“. După o analiză atentă a situaţiei create, conducerea C.C.E. şi organizaţia de partid ajung la concluzia că şeful serviciului comercial, Aurel Gîndu, nu şi-a îndeplinit sarcinile în mod conştiincios şi competent şi i se desface contractul de muncă, să fie de învăţătură şi altora. Dar parcă nici nu aştepta altceva Aurel Gîndu. Aleargă repede la Iaşi, aici găseşte prieteni grijulii şi iată-l urgent merceolog la Centrul de legume-fructe. „ A fost dorinţa mea dintotdeauna să ajung la Iaşi, ne spune el. Şi nu putea să ajungă atîta vreme cît avea o muncă de răspundere la Paşcani , dar iată că s-a ivit prilejul aşteptat. îşi ia o cameră cu chirie (ceea ce înseamnă că cineva i-a primit un spaţiu) şi i se oferă urgent buletin de Iaşi. Cum banii erau pregătiţi, încheie repede un contract cu O.C.E.P.P. şi la 3 martie a.c. devine proprietarul unui apartament cu trei camere în str. Stejar. Să-l mai scoată cineva din Iaşi dacă mai poate ? Vestea că lui Aurel Gîndu i-au mers bine „pilele" a răscolit pe cei din Paşcani. Membrii biroului Comitetului orăşenesc de partid sunt revoltaţi. Ei au vrut să dea o lecţie educativă unor cadre cu munci de răspundere care îşi privesc cu uşurinţă sarcinile profesionale, iar instituţii din municipiul Iaşi le-au anihilat-o. M mai căiSA MB dS£SSSiS».4ft lâSkfcS*buia adus din Paşcani, Incălcîndu-se dispoziţiile cu privire la intrarea în oraşul Iaşi ? Iată o întrebare la care cei în drept trebuie să ne dea un răspuns clar: Ce-a mai rămas din celelalte învăţături ? Metoda „controlului documentar"nu s-a aplicat niciodată, după prinderea hoţilor, din aceleaşi motive i „r nu ne-a semnalat nimeni mărfuri străine". Se aşteaptă probabil un semnal tot din partea miliţiei. Cînd controlul n-are timp sâ fie serios Trecem la cîteva din unităţile de la care s-au sustras lucrurile vîndute clandestin. Peste tot, scriptele arată că nu s-a înregistrat nici o pierdere. Noroc de mărturiile hoţilor. — Făceau multă paradă de cinste, de conştiinţă înaintată, era greu să-i prindem, ne spune tovarăşul Mihai Grosu, preşedintele Cooperativei „Munca colectivă“. Vinovaţi sunt şi beneficiarii care n-au recepţionat lucrările cu toată atenţia. Controlul nostru ? Păi, dacă noi perfecţionăm controlul, credeţi că hoţii rămîn pe loc? Găsesc ei alte mijloace ca să ne înşele. Cu alte cuvinte, de ce să ne mai batem capul ? Mai bine să lăsăm totul aşa cum este. Nu, nu este o impresie superficială. Ne-o întăreşte declaraţia unui muncitor (Gh. Huţanu) care a lucrat împreună cu unul din pungaşi — Ilie Sună. — De ce este închis Ilie Sună ? — Am auzit că ar fi schimbat nişte materiale, nişte lustre. Atît, a făcut un schimb de materiale, ceea ce, fireşte, nu înseamnă furt, cel mult o abatere de la regulile de serviciu. Şi pentru asta să stea omul închis ? E nedrept... Gh. Huţanu nu se Încumetă să spună chiar aşa, dar ne convinge că nu ştie mai mult. Şi atunci ce să credem despre munca de prevenire a Infracţiunilor în cooperativă ? Srítást»iă ia acordj nici »tema* Mii o atenţie foarte mică, mai mult formală. Pe şantierul de construcţii al Trustului Iaşi nici nu se ştie bine cine sunt infractorii. Pe tovarăşii care lucrează la fundaţii şi zidărie nici nu-i interesează problema pusă în discuţie, întrucît „cazurile“ nu sunt de la ei, ci de la instalatori. Înţelegem de ce nu s-a făcut prea multă vîlvă în jurul acestor acte hoţeşti. Unul din autori e însuşi maistrul (Vasile Barbu) care răspunde de lucrările de instalaţii. Bineînţeles că el Îşi prezintă situaţia în lumina care îi convine ! — A venit într-o zi la mine electricianul Mărculeţ de la Casa ele cultură, cu o adresă cu ştampilă şi mi-a cerut cu împrumut 200 de m de conductor. Spunea că reface instalaţia la Casa de cultură şi nu găseşte conductor în comerţ. Nu era permis să-i dau, dar i-am dat, am vrut să fac un bine Casei de cultură. După cîteva zile, Mă,leţ mi-a spus că i s-a furat cablul şi nu mi-l mai poate înapoia. In schimb mi-a dat o sută de lei. Dar cablul costa mai mult. Am aflat pe urmă că de fapt l-a vîndut şi a fost prins de miliţie. Că Mărculeţ declară altceva, cum că Barbu a venit la el cu 200 de m de cablu şi l-a rugat să-l vîndă, asta face parte din travaliul anchetei penale. Noi l-am întrebat pe Vasile Barbu cum s-a descurcat CU lipsa de 200 de m de cablu față de organele de control ale Trustului. — In decembrie mi-au găsit lipsă, dar cred că n-au măsurat ei bine, pentru că în ianuarie, cînd mi-au făcut din nou inventarul nu mai aveam nici o lipsă. Cum am recuperat ? De la lucrări. Să vezi şi să nu crezi. Pe şantierele noastre de instalaţii cine vrea să fure n-are motive să creadă că va plăti decît dacă va fi prins asupra faptului. Verificarea lucrărilor de către comisiile de recepţie nu spune nimic, pentru că, aşa cum ne declara un Inginer, ar fi o treabă prea complexă şi de lungă durată, iar verificarea trebuie făcută operativ (adică superficial, traducem noi). Iată de ce ne declarăm de acord cu observaţia tovarăşului Eugen Nechifor, prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid ! — Cei care se fac vinovaţi de lipsă de control sau de control superficial ar trebui să suporte unele consecinţe alături de hoţii adevăraţi. Legile noastre prevăd asemenea răspunderi şi bine au procedat judecătorii obligînd unităţile în cauză să suporte în solidar cu salariaţii lor, condamnaţi prin sentinţa la care ne referim, prejudiciile materiale stabilite. Rămîne însă ca unităţile respective să nominalizeze pe salariaţii vinovaţi de lipsă de control, de neglijenţă. Este un act de dreptate ce trebuie urmărit ,cu exigenţă de către organizaţiile de partid pentru ca nici un leu să nu fie suportat din fondurile Întreprinderilor, ci de către cei care poartă răspunderea pentru pagubele aduse. .. GHEORGHIu