Flacăra Iaşului, iulie 1972 (Anul 28, nr. 8019-8044)

1972-07-04 / nr. 8021

B PAGINA ssasm­ullllIllIllillllllllHllllilllillllllllM Etalonul în pregătirea cadrelor: exigenţele actuale ■ Autodotarea atelierelor - sarcină principală ■ Un plus de atenţie se­lecţionării profesorilor! ■ Pe cînd manuale la zi? Este îmbucurător să constaţi­­ şi con­cursul de admitere o confirmă din nou — că majoritatea tinerilor se îndreaptă în pre­zent spre licee de specialitate şi şcoli profe­sionale, doritori ca — încă de la absolvire — să fie posesorii unor meserii productive. Nimic mai firesc astăzi, dar asemenea op­ţiuni profesionale şi o astfel de orientare reclamă responsabilităţi sporite din partea factorilor de răspundere, mai ales pe linia pregătirii practice a tineretului, în aşa fel încît acesta să se poată integra operativ în producţie valorificîndu-şi din plin, de la început, aptitudinile. Evident, aceasta pre­supune în primul rînd crearea unor condiţii de calificare identice sau aproape similare cu cele din întreprinderi printr-o dotare co­respunzătoare şi încadrarea cu specialişti dintre cei mai capabili. La Grupul şcolar al M.I.U., de exemplu, se poate afirma că, datorită grijii ministe­rului de resort, s-a asigurat o asemenea ba­ză materială, amenajîndu-se ateliere, labo­ratoare şi cabinete bine înzestrate, încît nu-i de mirare că realizarea planului de produc­ţie se face aproape în ritmul viitoarei me­serii şi că absolvenţii se pot acomoda ra­pid la cerinţele din fabrici, dînd — din pri­mele săptămîni — un randament mai mult decît satisfăcător. Şi la Liceul economic se manifestă preocupări şi rezultate serioase pentru asigurarea unor mijloace moderne de Instruire practică. De fapt, în numeroase u­­nităţi s-au depus eforturi în acest sens şi, în ultimii ani, s-au înregistrat incontestabile progrese, realizîndu-se pentru şcolile cu ase­menea profil în judeţul nostru 340 săli de clasă, peste 60 de laboratoare şi tot atîtea ateliere, apoi cămine, cantine, săli de sport etc. Şi totuşi mai există licee de specialitate care pregătesc cadre în ramuri principale ale economiei avînd o bază tehnico-mate­­rială destul de redusă și uneori chiar rudi­mentară, ce ar trebui să dea de gîndit se­rios atît ministerelor cît și conducerilor şcoli­lor, ca să nu mai vorbim de întreprinderile industriale. Acestea din urmă însă uită u­­neori — lucru de necrezut - că în şcolile a­­mintite pregătesc, în fond, cadre tocmai pen­tru respectivele fabrici, uzine, şantiere etc. şi le neglijează atît sub raportul dotării cît şi al încadrării cu profesori-ingineri sau maiştri dintre cei mai competenţi. Sigur că în perioada vacanţei de vară se pot remedia unele din lipsurile consta­tate din timpul anului şcolar. De exemplu, dat fiind faptul că acesta este sezonul cel mai prielnic construcţiilor şi deci extinderii spaţiilor de şcolarizare, lucru deloc neglija­bil pentru buna desfăşurare a procesului de învăţămînt, se impune imprimarea unui ritm de muncă adecvat. Problema centrală totuşi rămîne înzestrarea laboratoarelor şi atelie­relor la nivelul cerinţelor actuale pentru că pregătirea viitorilor muncitori şi tehnicieni cu solidă calificare nu se poate realiza cu ma­şini clasate, reformate, cum mai sunt de pil­dă la Liceul industrial de construcţii de ma­şini din Iaşi şi în alte unităţi şcolare. In consecinţă, ar fi indicată şi o acţiune cu elevii privind autodotarea, mai ales că în vacanţa de vară tineretul şcolar va fi în general antrenat în activităţi patriotice. Deci autodotarea ar putea fi una dintre ele pen­tru tinerii din şcolile profesionale şi liceele de specialitate, bineînţeles continuată şi do­bândind o mai mare amploare în perioada viitorului an şcolar. Fiindcă—orice s-ar spu­ne — ponderea principală în planul de pro­ducţie din şcolile cu profil tehnic trebuie s-o aibă conceperea şi realizarea de apa­rate şi utilaje necesare atelierelor şi labo­ratoarelor şcoli­ şi numai după aceea a al­tor produse. Producerea de obiecte mă­runte, de uz casnic, care nu corespund sar­cinilor şi posibilităţilor acestei ramuri de învăţămînt trebuie lăsată pe seama atelie­relor din şcolile de cultură generală, de­oarece altele sunt ţelurile instructive ce se urmăresc aici. Desigur, toate acestea pot fi asigurate de cadre didactice cu temeinică pregătire de specialitate şi pedagogică. Or, s-a constatat că se subapreciază — uneori chiar de către conducerile întreprinderilor — această pro­blemă numind în funcţia de profesori - ingineri dintre cei mai slabi în producţie şi cumularzi care pun problema învăţămîntu­­lui pe un plan cu totul secundar. Ca să nu mai insistăm asupra faptului că I.P.C.D., Ca­sa corpului didactic şi chiar Inspectoratul şcolar s-au ocupat extrem de puţin de in­struirea pedagogică a profesorilor-ingineri şi maiştri, ceea ce ar trebui remediat grab­nic în această vacanţă prin cursuri de per­fecţionare bine organizate. Important este ca atît conducerile întreprinderilor cît şi or­ganizaţiile de partid din fabrici „să pună la inimă" mai mult decît pînă acum pro­blema formării viitoarelor lor cadre de munci­tori şi tehnicieni, numind cei mai buni ingi­neri în munca de profesori şi preocupîndu-se ca aceştia să supravegheze elevii şi în timpul stagiului de practică în producţie cum se preconizează de exemplu de către conduce­rea Uzinei metalurgice din Iaşi. Sigur că şi cadrele didactice care predau obiecte de cultură generală în şcolile profesionale şi liceele de specialitate nu trebuie să fie cu nimic mai prejos decît cele din unităţile şcolare cu alt profil. Să nu se uite în pri­mul rînd faptul că în viitorul an şcolar in­tervine o schimbare a proporţiei dintre şco­lile cu profil tehnic şi celelalte, în favoarea celor dintîi, şi că deci apar sarcini noi, de foarte mare răspundere. De pildă, tot în vara aceasta ar trebui să se pună la punct măcar o serie de manuale de care elevii au neapărată nevoie încă de la începutul a­­nului de învăţămînt, deoarece nu sunt rare cazurile cind ei sunt obligaţi să recurgă la cărţi cu un conţinut de mult depăşit, adeseori copiate după cursuri universitare şi deci inaccesibile lor. Sigur că mai sunt multe alte probleme de mare importanţă în sectorul respectiv. De fapt, împreună cu cele amintite ele au fă­cut obiectul unei consfătuiri recente, organi­zate de Comitetul judeţean de partid cu ca­dre de răspundere în domeniul învăţămîn­­tului profesional şi liceal de specialitate. In limita spaţiului de care dispunem însă şi ceea ce se poate întreprinde în vacanţa de vară am amintit doar cîteva care ni s-au părut mai urgente. Socotim, de asemenea, că pentru practica în producţie este nece­sar să fie asigurate locuri de muncă şi în­drumarea de specialitate, iar organizaţiile U.T.C. din fabrici să considere de datoria lor cuprinderea în activitatea educativă şi a elevilor practicanţi. Pregătirea cadrelor de muncitori şi tehnicieni va face obiectul unor importante dezbateri cu prilejul apropiatei Conferinţe Naţionale a partidului întrucît de aceasta depinde aplicarea în viaţă cu suc­ces a tuturor măsurilor preconizate. Avem convingerea că în timpul scurt care a mai rămas pînă atunci se vor întreprinde ac­ţiuni care să permită perspective din ce în ce mai bune pentru şcolile profesionale şi liceele de specialitate. Elena PIETRARU FLACĂRA IAȘULUI Purtători de cuvînt ai comuniştilor ieșeni La Conferința Naţională a partidului , contribui la prestigiul uzinei şi al ţării „Cind am terminat liceul, la Vas­lui, am intrat mai intîi in învăţămînt, ca suplinitoare, unde am lucrat doi ani, se destăinuie ANETA PADURA­­RU, operator chimist la Uzina de pre­lucrare a maselor plastice. Simţeam însă că adevărata mea chemare se a­­flă în alt domeniu,­in sfera producţiei materiale. Aşa se face că m-am înscris la Şcoala tehnică de chimie şi am de­venit operator chimist — muncă pe care am îndrăgit-o tot mai mult şi n-aş mai părăsi-o“. La U.P.M.P. lucrează din anul 1964, de cînd a absolvit şcoala, iar acum ■ este şefă de schimb in cadrul servi­ciului C.T.C. Aceasta implică o mare răspundere. Pentru că, de calitatea produselor depinde prestigiul uzinei. Ba chiar şi al ţării, dacă avem in ve­dere faptul că aici se lucrează şi pen­tru export. „Vedeţi, spune interlocutoarea, toc­mai în această direcţie mi-am îndrep­tat atenţia : să insuflu tinerilor dra­gostea pentru meserie, preocuparea pentru prestigiul unităţii şi mîndria patriotică. Iar dacă pînă în prezent n-am avut nici un fel de reclamaţii, ba chiar am­ primit scrisori de felici­tare din Cehoslovacia şi U.R.S.S. pen­tru calitatea produselor exportate, a­­ceasta ne stimulează şi mai mult“. Este meritul întregului colectiv, al comuniştilor, printre care se numără şi Aneta Păduraru, o bună agitatoare, care răspunde in faţa , organizaţiei de partid şi de vitrina calităţii. Şi ca o dovadă că problema calităţii continuă să preocupe comuniştii de la U.P.M.P., de curînd a fost lansată o nouă ini­ţiativă : introducerea autocontrolului în unele ateliere, urmînd ca apoi a­­cesta să se extindă. Raportind despre toate acestea în faţa înaltului forum al comuniştilor, unde este delegată, Aneta Păduraru va exprima hotărirea colectivului pe care-l reprezintă de a munci în con­tinuare, cu aceeaşi abnegaţie, pentru traducerea in viaţă a angajamentelor suplimentare luate în cinstea Conferin­ţei Naţionale a partidului şi a celei de-a 25-a aniversări a Republicii. Fap­tul că după primul semestru al anu­lui s-au realizat peste plan o producţie marfă de 16 milioane lei şi beneficii în valoare de 2 milioane de lei stau chezăşie in această privinţă. Ion ALEXANDRESCU Fruntaşul cooperatorilor din Verşeni Venind de la Paşcani, dinspre dea­lul Brăteştilor, priveşti ca în palmă Valea Moldovei. Şi, în mijlocul ei, chiar pe malul rîului, vezi satul Ver­şeni. Aici am poposit recent să cu­noaştem mai bine pe ALECU ŞOI­­MARU, preşedintele C.A.P. Verşeni, a­­les delegat la Conferinţa Naţională a partidului. Aflăm de la primii coope­ratori intîlniţi in cale că preşedintele lor este un om activ, harnic şi price­put. „E fruntaşul nostru, preocupat mereu de toate“ — ne spun mai mulţi locuitori. Şi, intr-adevăr, preşedintele nu stă o clipă cu­ o ziulica de mare. Iată, în ziua respectivă a fost încă de cu noapte şi la ferma zootehnică să vadă dacă laptele de la cele 312 vaci se livrează la I.C.I.L. conform grafi­cului şi la secţia de mecanizare a a­­griculturii, aflată la şosea, la Cioho­­reni, pentru a controla în amănunt pregătirea celor 5 combine, a batozei şi a preselor de balotat paie. „Griul de pe cele 440 de hectare se arată a fi frumos, bogat. Vom avea serios de treabă la recoltat. De aceea controlez personal pregătirile pentru această campanie“ — ne spune preşedintele cînd, in sfîrşit, l-am găsit. Privim la acest comunist din frun­tea cooperatorilor din Verşeni şi ne dăm seama că îl caracterizează serio­zitatea, hărnicia, priceperea. Căci, în drum spre sediu, mereu era preocupat de ceva, aşa cum îl caracterizaseră cooperatorii. Aici controla sfecla de zahăr, ce se întinde pe 200 de hectare, dincolo cartofii, in altă parte calitatea prăşitului porumbului. Cooperatorii făceau a treia praşilă. Alţii se aflau la cositul finului şi transportul aces­tuia de pe cîmp. Preşedintele vorbea cu fiecare, se sfătuia, dădea indicaţii. Ne-am dat seama că toţi îl ascultau cu încredere. Era în aceasta şi o mare stimă şi respect faţă de cel care se află în fruntea cooperativei agricole din 1962. Cooperatorii din Verşeni s-au bucu­rat mult aflînd că preşedintele lor îi va reprezenta la Conferinţa Naţională a partidului. Mi-au spus că de la ei va duce hotărîrea unanimă de a fi în fruntea întrecerii pentru obţinerea de recolte bogate, de a livra statului pro­duse mai multe, aşa cum s-au angajat. C. MANOLIU LA FINTÎNELE Se extinde reţeaua electrică Acţiunea de electrificare începută anul trecut în satul Fîntînele din comuna Focuri a continuat şi în acest an. Astfel, reţeaua electrică de înaltă tensiune a fost extinsă cu 4 km., iar cea de joasă tensiune cu 3 km. Au fost electrificate : sediul C.A.P., 6 grajduri şi 3 dependinţe la sec­torul zootehnic, atelierul mecanic şi ma­gazia mare de cereale. Un mare număr de cetăţeni au făcut cereri pentru a-şi e­­lectrifica locuinţele. Atît muncitorii de la I.R.E., care au exe­cutat lucrările, cît şi locuitorii satului, ca­re au contribuit cu bani şi muncă patrio­tică la această acţiune, sînt hotărîţi ca în cinstea Conferinţei Naţionale a partidu­lui şi a celei de-a 25-a aniversări a Repu­blicii să obţină noi realizări pe tărîmul electrificării. GICA dominte ţăran cooperator La Româneşti Buna desfăşurare a învăţămîntului de stat în atenţia deputaţilor Recenta sesiune a consiliului popular al comunei Româneşti a luat în dezba­tere rezultatele procesului de învăţămînt în anul şcolar încheiat, precum şi măsu­rile ce se impun pentru noul an şcolar. Subliniind faptul că în anul de învă­ţămînt recent încheiat au fost date în folosinţă două săli de clasă, s-a procurat mobilier nou pentru un laborator ca şi pentru grădiniţele de copii, că au fost asigurate 4 truse de lăcătuşerie pentru atelierul-şcoală etc., deputaţii au insistat asupra unor neajunsuri şi mai ales asu­pra măsurilor ce trebuie luate în conti­nuare. Hotărîrea adoptată prevede, printre al­tele : darea în folosinţă, pînă la 1 sep­tembrie, a noii şcoli din Româneşti, elec­trificarea şcolii din satul Ursoaia, con­struirea a două ateliere-şcoală pînă la începerea noului an de învățămînt. I­vvvvvwvwvwvvvvvwvvvvvwvvvvvvvvvwvv.' Sîmbătă, 8 iulie, înce­­pînd de la ora 18, din faţa Palatului Culturii se va da startul în „Raliul Ia­şului“. V-am informat a­­supra traseului, a probe­lor speciale etc. Astăzi vă aducem la cunoştinţă cî­teva noutăţi. • Se scontează pe o par­ticipare selectă şi nume­roasă. La raliu vor fi pre­zente circa 20 de echipaje din întreaga ţară. Pî­nă a­­cum, din Iaşi şi-au anun­ţat participarea patru e­­chipaje, conduse de Dinu Huţu (Dacia 1100­­), Sorin Brăescu (Fiat 850), Ştefan Stinică (Dacia 1100), Emil Coţovanu (Fiat 850). • Sosirea din cursă nu va mai avea loc în faţa Palatului Culturii, ci pe stadionul „23 August“, du­minică, 9 iulie, în jurul o­­rei 10. Aici se vor desfă­şura o probă de îndemî­­nare, o demonstraţie şi festivitatea de premiere. Biletele de intrare s-au pus în vînzare prin difu­­zorii voluntari din între­prinderi şi instituţii. Pre­ţul este de 5 lei (3 lei pen­tru studenţi şi elevi). • Mai multe unităţi ie­şene vor oferi premii, în afara celor pregătite de organizatori. Este vorba despre Uzina metalurgică, Uzina de fibre sintetice, Uzina de prelucrare a ma­selor plastice, Complexul de morărit şi panificaţie. Staţiunea experimentală hortiviticolă Copou, Între­prinderea de legume şi fructe. Sîmbătă, 8 iulie Start în „Raliul Iaşului" FOTBAL O severă înfrîngere Delta Tulcea-I.T.A. Paşcani 10-1 (5-1) (De la subredacţia ziarului „Flacăra Iaşului“). În primul joc de baraj pentru promo­varea în divizia B, disputat la Bucureşti, formaţia I.T.A. Paşcani a suferit o înfrîn­­gere neaşteptat de severă, întîlnind echi­pa Delta Tulcea, fotbaliştii păşcăneni au evoluat sub orice critică. Delta Tulcea a cîştigat cu categoricul scor de 10—1 (5—1). Pentru moment, nu ne putem explica ce s-a întîmplat cu reprezentanţii fotba­lului din Paşcani în această încercare de promovare. Duminică, I.T.A. va susţine cel de al doilea joc, în compania Petrolului Moi­­neşti, C. E. Cunoaşterea legilor (urmare d­in pag. X) tate împotriva securităţii statului. In a­­ceastă activitate cercurile respective gă­sesc sprijinitori în rîndul elementelor duşmănoase, declasate, dar şi al celor mercantile, aventuriste şi înapoiate care din ură sau cupiditate se dedau la să­­vîrşirea unor acţiuni ostile orînduirii noastre socialiste. Nu rareori s-a putut constata că pe fondul iniţial al unor ma­nifestări de indisciplină, de comportări imorale, de tendinţe spre o viaţă para­zitară şi dezorganizată s-au grefat fapte care au fost de natură să afecteze secu­ritatea statului. Persistenţa unor cauze obiective şi su­biective care pot să genereze infracţiuni contra securităţii statului impune cu­noaşterea de către toţi cetăţenii a pre­vederilor legii noastre penale, cu privire la aceste infracţiuni, pentru a se realiza şi pe această cale apărarea orînduirii noastre socialiste, a cuceririlor revolu­ţionare ale poporului. Aşa cum a arătat tovarăşul Nicolae Ceauşescu la consfătuirea cadrelor de bază din securitate, miliţie, procuratură şi justiţie, din aprilie 1970, „Lupta îm­potriva încălcării normelor de convieţui­re socială trebuie înţeleasă ca o proble­mă ce priveşte toate organele de partid şi de stat, întreaga noastră societate so­cialistă". Iată de ce este necesar să explicăm şi să facem cunoscute unele reglementări ale Codului penal al Republicii Socialiste România cu privire la infracţiuni contra securităţii statului, printre care : infrac­ţiune de trădare prin transmiterea de secrete, infracţiunea de spionaj, de divul­gare a secretului care periclitează secu­ritatea statului şi de neglijenţă în păstra­rea secretului de stat. Infracţiunea de trădare prin transmite­rea de secrete constă în fapta cetăţea­nului român sau a persoanei fără cetă­ţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, care transmite unei puteri sau organizaţii străine, ori agenţilor acestora se­crete de stat sau le procură documente sau date ce constituie secrete de stat, ori de­ţin asemenea documente fără drept şi în scopul de a le transmite. Secretul de stat constituie o importantă valoare socială în organizarea apărării securităţii statului. Mersul ascendent al societăţii noastre socialiste a avut ca re­zultat dezvoltarea accelerată a forţelor de producţie, a cercetării ştiinţifice, ex­tinderea schimbului de valori materiale şi sprirituale cu tot mai multe state din lumea întreagă. Concomitent cu această dezvoltare a crescut in mod firesc vo­lumul informaţiilor, datelor și documen­telor secrete de stat, care înglobează ro­dul unor strădanii îndelungate, talentul creator al poporului nostmi. Din aceste motive apărarea secretului de stat constituie un interes superior, care impune luarea unor măsuri deosebit de severe și eficiente împotriva acelora care nesocotesc acest interes şi fac ca secretele de stat să ajungă la cunoştinţa unei puteri străine. Legiuitorul a avut în vedere acest lucru, tocmai datorită gradului ridicat de pericol social al faptei şi a încriminat-o ca o formă a trădării sancţionînd-o cu pedepse aspre. Trădarea, aşa după cum şi noţiunea ne arată, este un act grav de infidelitate, de neloialitate, de necredinţă din partea celui care îl săvîrşeşte faţă de patria sa — dacă este săvîrşit de un cetăţean­ român — sau faţă de ţara care i-a a­­cordat azil, găzduire ori refugiu — dacă cel care l-a săvîrşit este o persoană fără cetăţenie, dar domiciliată pe teritoriul Republicii Socialiste România. Infracţiunea de trădare prin transmi­terea de secrete are acelaşi conţinut ju­ridic cu infracţiunea de spionaj. Deose­birea este dată doar de persoanele care le pot săvîrşi. Infracţiunea de spionaj, spre deosebire de cea de trădare prin transmiterea de secrete, poate fi săvîr­­şită numai de către un cetăţean străin sau de către o persoană fără cetăţe­nie care nu domiciliază pe teritoriul statului nostru. Unele asemănări există şi între in­fracţiunea de trădare prin transmite­rea de secrete şi infracţiunile de divul­gare a secretului care periclitează secu­ritatea statului şi neglijenţa în păstrarea secretului de stat. Condiţiile de incrimi­nare sunt însă deosebite. Infracţiunea de divulgare a secretului care periclitează securitatea statului poa­te fi săvîrşită în diverse variante şi constă în fapta persoanei care, avînd cu­noştinţă datorită atribuţiunilor de servi­ciu, despre documente sau date care constituie secrete de stat sau despre alte documente sau date care nu sunt destinate publicităţii, divulgă sau deţine asemenea documente sau date, în afara îndatoririlor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea statului. Cît priveşte deţinerea unor asemenea documente, nu este interesant titlul cu care se deţin, ci interesează doar simpla lor deţinere în afara atribuţiunilor de serviciu, dacă este vorba de documente secrete sau deţinerea, tot în afara atri­­buţiunilor de serviciu, dar în vederea divulgării, a altor documente, dacă fapta, in ambele situaţii, este de natură să pu­nă in pericol securitatea statului. Din conţinutul infracţiunii de divulga­rea secretului care periclitează securi­tatea statului ■ rezultă că această faptă este o manifestare gravă a încălcării o­­bligaţiei de apărare şi păstrarea secre­tului, care poate pune în pericol sau aduce atingere, nu unor simple interese ale statului, ci însăşi securităţii statului. Din acest motiv şi această infracţiune, prezentînd un grad ridicat de pericol social, a fost încriminată ca infracţiune contra securităţii statului. In acest fel se realizează ocrotirea securităţii statului împotriva pericolului care rezultă din faptul divulgării de date sau documente, ori al deţinerii fără drept, sau în vederea divulgării unor documente sau date de interes economic, tehnico-ştiinţific, mili­tar sau politic. Infracţiunea de neglijenţă în păstrarea secretului de stat constă în fapta persoa­nei din a cărei culpă se produc distru­gerea, alterarea, pierderea sau sustrage­rea unui document ce constituie secret de stat ori s-a dat prilejul altei persoane, indiferent cine este aceasta, să afle un asemenea secret, dacă fapta este de na­tură să aducă atingerea intereselor sta­tului. Prin gradul de pericol social ridicat şi implicaţiile grave ce le poate avea pen­tru securitatea statului nostru, faptele încriminate ca infracţiuni de trădare prin transmiterea de secrete, de spionaj, de divulgarea secretului care periclitea­ză securitatea statului sau neglijenţa în păstrarea secretului de stat, obligă pe fiecare cetăţean al ţării noastre să-şi sporească spiritul de vigilenţă şi comba­tivitate revoluţionară împotriva oricăror intenţii duşmănoase şi a oricăror mani­festări de indolenţă şi nepăsare, de pălă­vrăgeală şi lăudăroşenie, care au ca obiect informaţii, date şi documente cu caracter secret. Apărarea secretului de stat, aşa cum se consfinţeşte şi în prevederile Legii nr. 23/1971, privind apărarea secretului de stat în Republica Socialistă România este o îndatorire patriotică, o obligaţie de onoare a tuturor cetăţenilor, o obligaţie patriotică De peste hotare RIO DE JANEIRO 3 (Agerpres). Tur­neul internaţional de fotbal „Cupa Inde­pendenţei" a continuat cu meciurile eta­pei a doua contînd pentru grupele semi­finale. La Sao Paulo, în prezenţa a 75 000 de spectatori, echipa Braziliei a repurtat o victorie netă cu scorul de 3—0 (2—0) în faţa selecţionatei Iugoslaviei. Intîlnirea de la Porto Alegre dintre re­prezentativele Scoţiei şi Cehoslovaciei s-a terminat cu 1 scor alb : 0—0, după un joc fără istoric, în care apărările şi-au făcut pe deplin datoria, iar liniile de atac s-au dovedit complet ineficace. In clasamentul grupei I conduce Brazilia cu 3 puncte, urmată de Ceho­slovacia şi Scoţia — cîte 2 puncte, Iugo­slavia — 1 punct. In grupa a II-a semifinală,­ la Belo Horizonte, s-au întîlnit selecţionatele Ar­gentinei şi U.R.S.S. Echipa sovietică, pre­zentă la această competiţie cu lotul for­maţiei Zaria Voroşilovgrad, n-a mai re­editat performanţa din partida cu Uru­guay, pierzînd la limită cu 0—1 (0—1). Stadionul „Maracana“ din Rio de Ja­neiro a găzduit partida dintre formaţiile Portugaliei şi Uruguay­ului, încheiat la egalitate : 1—1 (1—1). In clasamentul acestei grupe pe primul loc se află Portugalia cu 3 puncte, ur­mată de U.R.S.S. şi Argentina — cîte 2 puncte şi Uruguay — 1 punct. * VARŞOVIA 3 (Agerpres). La Varşovia au luat sfîrşit întrecerile turneului inter­naţional de lupte greco-romane „Memoria­lul Pydkiasinski", competiţie la care au participat 105 sportivi din 12 ţări prin­tre care şi România. La categoria 90 kg, unde victoria a re­venit lui Metz (R. D. Germană), luptă­torul român Nicolae Neguţ s-a clasat pe locul trei, NEW YORK 3 (Agerpres). La Eugene (Oregon) au continuat întrecerile con­cursului de selecţie pentru Jocurile O­­limpice de la München ale atleţilor a­­mericani. Cea mai aşteptată probă a concursului — cea de săritură cu prăji­na — a oferit celor peste 10 000 de spec­tatori un spectacol pasionant încheiat cu un nou record mondial stabilit de Bob Seagren cu performanţa de 5,63 m. In cursa de 400 m garduri, victoria a re­venit lui Ralph Mann în 48/ 4/10, rezultat ce reprezintă un nou record al S.U.A. şi a doua performanţă mondială a probei din toate timpurile. Recordul lumii apar­ţine englezului Dave Hemery cu 48/1/10. Spectator o întrebare legitimă Ion ISTRATI ” Intr-o vreme cînd, pe toate meri­dianele globului, ne-am şi... fotba­­lizat aproape în întregime, sportul acesta în care în primă şi, mai ales, în ultimă instanţă, contează golu­rile, a vorbi despre un joc precum e cel la care încercăm să ne re­ferim poate părea cel puţin ana­cronic. Personal, iubesc şi respect, chiar dacă poate nu în primul rînd, sportul cu balonul rotund. După cum îmi plac popicele şi, mai repede decit acestea, tenisul. Nu desconsider boxul şi nu igno­rez nici înotul, şi nici canotajul. Nu te subapreciez pe celebrele noastre discobole, ca să nu mai spun că am bune cuvinte despre rugbi, despre handbal, despre motocros, despre hipism, baschet, patinaj ş.a. Dar, pe lingă toate a­­cestea şi pe lingă altele îndreptă­ţite la simpatia şi la stima noastră, aş adăuga, măcar în ce mă priveşte, încă o preferinţă. Mă gîndesc la acel joc sportiv între două echipe alcătuite — cum ar preciza orice dicţionar român-român, — din cite 11 componenţi fiecare, exercitîn­­du-se pe un dreptunghi ceva mai mic decît terenul de fotbal şi constînd în bătutul cu băţul a unei mingi de către fiecare jucător al echipei aflate „la bătaie". Se în­cearcă astfel ca respectiva minge de piele sau de păr să fie arunca­tă cît mai departe în terenul echi­pei adverse care se găsește „la prin­dere" sau „la pascare", spre a se avea răgaz să se treacă printre respectivii adversari pînă in fundul terenului şi spre a reuşi, de ase­menea, să se revină la linia de plecare, fără ca cel ce fuge să fie atins cu mingea de vreun contra­­echipier. Aţi ghicit, fireşte, că am în vedere cină, disciplină sportivă autentic românească, e adevărat străveche, tradiţională, am zice, dar ignorată azi de tare multă lume şi, în special, de tinerime, deşi, cert lucru, presupune şi ea, cu pri­sosinţă, atenţie, viteză, precizie, fandări, eschive etc. şi, bineînţeles, un autentic spirit de competitivita­te, un farmec deosebit, după cum este capabilă să ne procure o sea­mă de reale satisfacţii, aducindu-ne trofee şi bucurii. Ştiu că în urmă cu nu puţine decenii, la Iaşi, juca pină viitorul scriitor Demostene Botez şi, ca şi dînsul, o onorau încă mulţi alţii asemeni, după cum, cred că, deşi foarte veche, această fru­moasă ramură sportivă nu trebuie nicidecum trecută cu vederea, nu trebuie deloc minimalizată sau chiar omisă mai cu totul din pro­gramele noastre de instruire şi edu­caţie fizică şi sportivă. Fiindcă, oare despre ce altceva decît des­pre desconsiderare e vorba la noi, la Iaşi, cînd observăm, bunăoară, că se joacă cină cu destul succes la Rîmnicu-Sărat, la Turnu-Măgure­­le, la Suceava, la Braşov, la Bucu­reşti etc., însă la noi nu i se a­­cordă tratamentul de cuviinţă ? ! Este o simplă şi legitimă întrebare pe care o adresăm forurilor locale de resort. Rezultate Pronosport Unirea Iaşi — Danubiana Roman (Cupa x de vară) Textila b­otoşani C F P r­. D­e­r. Cimentul Bicaz — CMuz Tg. Ocna , Ceahlăul — Textila Buhuşi 1 Autobuzul Buc. — Tehnometal Buc. 1 Laromet BUc. — T. M. Bucureşti 1 Ft. Roşie Buc. — Sirena Buc. x Electrica C-ţa — Marina Mangalia 2 Dunărea Tulcea — Granitul Babadag 1 Oltul Rm. V. — Lotrul Brezoi 1 Unirea Dragâșani — Chimia Rm. V. 2 Minerul Lupeni — Corvinul x Victoria Călan — C.F.R. Simeria x ­­K V

Next