Flacăra Iaşului, februarie 1973 (Anul 29, nr. 8200-8223)

1973-02-01 / nr. 8200

_______ PAGINA A II-A Mîndria tătăruşenilor­ ­ Aproape că nu era zi, la noi, la Tătăruşi, îşi aminteşte Gheorghe Tanasă, secretarul comitetului comunal de par­tid, in care flăcăii şi chiar unii mai în vîrstă să nu se ia la harţă, la bătaie. Oamenii erau irascibili, nervoşi. Gin­­dind la acele vremuri, înclin să le dau dreptate, să nu pun încăierările pe seama lipsei de educaţie, ci pe seama neca­zurilor şi a nevoilor la care a fost supus tătăruşanul, ca de altfel întreaga noastră ţărăni­me, de regimul burghezo-mo­­şieresc. Socialismul a produs şi la Tătăruşi, ca peste tot, o coti­tură radicală în conştiinţa oa­menilor. Aceasta o dovedeşte viaţa. Bilanţ ’72 Am poposit la Tătăruşi în mai toate anotimpurile anu­lui trecut. Am poposit primă­­­vara pe vremea însăminţa­­tului porumbului, ca şi vara la culesul griului. Dimineaţa sau în timpul amiezii casele erau pustii, doar puştii se mai hîrjoneau în ogrăzi. De fiecare dată îl întrebam pe comunistul Constantin Dogaru­, preşedintele cooperativei a­­gricole, cum merge treaba. - Mai bine să ne întilnim la toamnă. Atunci cind se numără bobocii , îmi răspun­dea acesta. Şi a venit toamna. - Cum merge treaba, to­varăşe preşedinte ? - Vino dumneata la înce­putul lui 73, că n-am termi­nat încă cu socotelile. l-am ascultat îndemnul şi am poposit la Tătăruşi în a­­ceste zile de început de an nou. Constantin Dogaru se foia prin curtea C.A.P. : - Scrie şi dumneata că a­­verea obştească a coopera­tivei noastre a ajuns la 13 milioane lei. Că numai în a­­nul care a trecut valoarea producţiei globale planificate a fost depăşită cu 1,5 mili­­oane lei. Şi mai scrie că... Secretul? Hărnicia şi priceperea oamenilor în birou e cald. Preşedin­tele îşi scoate şuba, şi-o a­runcă pe un scaun, apoi scoate din buzunarul de la haină un carneţel şi începe să-l răsfoiască fără grabă. — Iaca, cei din brigada lui Ion Damian au obţinut din tarlaua „Lanul bisericii“ 4.000 kg boabe de porumb. Vreo 3.500 au obţinut şi cei din brigada lui Gheorghe Nedelcu. S-a lucrat pămintul ca la carte.­­ Hărnicia şi conştiinţa oamenilor şi-au spus cuvîn­­tul , a intervenit Ion Damian, secretarul comitetului de par­tid din cooperativa agricolă. Priceperea şi hărnicia, iată care-i secretul rezultatelor bune obţinute de ţăranii co­operatori din Tătăruşi. — Şi să nu crezi dumneata că la noi, dintotdeauna, a participat tot satul la mun­că. Am avut şi noi greutăţi­le noastre şi nu ne-a fost uşor să ne învingem, a con­tinuat să ne spună Ion Da­mian. Aflăm că la Tătăruşi co­muniştii au luat, cu ani în urmă, o lăudabilă iniţiativă şi anume aceea de a-i de­termina pe toţi să fie pre­zenţi la lucru, printr-o mun­că politică atentă, mai ales de la om la om. Cu alte cuvinte agitatorii să existe în fapt, nu numai în scripte. Şi rezultatele se văd. Ca să vorbeşti despre hăr­nicia tătăruşenilor şi să nu le pomeneşti numele, nu e drept. Dar tot nedrept este dacă scrii numai despre unii. S-ar supăra ceilalţi, fiindcă aici hărnicia este un atribut al tuturor. Din această dile­mă m-a ajutat să ies tov. Costică Haras, inginerul şef al cooperativei. — Eu zic să-i evidenţiem pe cei care au obţinut produc­ţiile cele mai mari. Notez numele fraţilor Tă­­nase şi Nicolae Alexa, ale lui Vasile Poiană şi Gheorghe V. Gafiţa, Vasile I. Sandu cu convingerea că în acest an vor fi alţii cu sporuri şi mai mari de recoltă. Femeia nu mai este jumătatea bărbatului Toamna anului trecut a ridicat probleme deosebite pentru agricultura noastră. Ploile repetate, copleşitoare, au stingherit mult munca la strînsul recoltei. La Tătăruşi însă bărbaţi şi femei, tineri şi vîrstnici puteau fi văzuţi în cîmp la lucru, în bătaia ploii, din zori pînă noaptea.­­ Dacă am fi aşteptat zi­lele însorite, ne spunea Ion Damian, apoi ne-ar fi prins 73 cu recolta pe cîmp sau cu pierderi mari. Hotărirea noastră, a comuniştilor, a fost de a lucra zi şi noapte, la strinsul porumbului, a cartofu­lui ca şi al altor culturi. Şi exemplul nostru a fost urmat de întreaga obşte. Ni se vorbeşte despre hăr­nicia de care au dat dovadă în această acţiune femeile.­­ Femeile, ne-a spus Cos­tică Haras, ii întreceau pe mulţi bărbaţi, aşa de mult şi bine lucrau. Curăţau cartofii cu miinile direct in cîmp, în timp ce de sus turna cu cofa. Aflăm că deşi au fost con­diţii deosebit de grele, la Tătăruşi, printre cei care au obţinut sporuri mari de re­coltă, multe sunt femei. Ca­­tinca Gr. Dogaru, Floarea Sirghie, Veronica C. Dogaru sunt doar cîteva nume din sutele de femei care muncesc cot la cot cu soţii lor la cîmp. Veronica C. Dogaru este soţia preşedintelui. Aşa că în­cercăm o glumă : - Cum, tovarăşe preşedinte, ţi-ai lăsat nevasta să mun­cească pe ploaie . Dacă se îmbolnăvea ea, cine-ţi mai fă­cea plăcinte ? - Păi dacă n-aş fi lăsat-o la cîmp ar fi spus că vreau s-o fac de rîsul satului. Iar eu notez în carnetul de reporter că la Tătăruşi femeia nu mai este jumătatea bărba­tului, ci un om întreg. Semne bune anul­are Incontestabil, anul 1973 va înscrie pe agenda tătăruşe­nilor noi realizări. Recoltei vi­itoare i s-au pus baze soli­de. In zootehnie va fi dat în folosinţă al doilea grajd, cu o capacitate de 130 de capete, din cadrul comple­xului de vaci de la Vălcica. Păşunile vor rodi mai mult fiindcă au fost fertilizate.­­ Unii nu s-au grăbit să ia îngrășămintele chimice, ne-a spus ing. Costache Ha­ras. Le-am luat noi. Nouă ne prind bine. Efectivul de animale va creşte de asemenea. Din prăsilă proprie, căci asta în­seamnă cheltuieli mai mici. Noul an va aduce şi alte realizări demne de laudă. Andrei BRATU Conştiinţă şi dăruire comunistă 1—28 februarie „Luna cârţii la sate“ In perioada 1—28 februarie 1973 în Ju­deţul nostru se desfăşoară cea de a XllI-a ediţie a „Lunii cărţii la sate", manifestare culturală de masă, organizată de Comite­tul Judeţean de cultură şi educaţie socia­listă, Uniunea judeţeană a cooperativelor de consum şi Comitetul judeţean al Uniu­nii Tineretului Comunist. Acţiunile ce vor fi organizate în acest an sunt menite să contribuie la informarea largă a locuitorilor satelor cu problemele actuale ale politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, la populari­zarea şi punerea în valoare a cărţii so­­cial-politice­, a cărţii agrozootehnice de masă şi de specialitate, a cărţii destinate educării şi instruirii tineretului, la cu­noaşterea celor mai valoroase creaţii be­letristice naţionale şi ale lumii contem­porane. Programul manifestărilor este eşalonat în funcţie de domeniul tematic, după cum urmează: 1 — 7 februarie „Cartea social-politică, sprijin preţios în formarea conştiinţei so­cialiste" ; 8—14 februarie „Cartea agrozootehni­că, deschizătoare de drumuri în obţinerea de recolte bogate“; 15 — 21 februarie „Cartea beletristică contemporană — izvor de cunoaştere a valorilor spirituale create de orlnduirea socialistă“. 22—28 februarie „Tineretului de la sate — cultură, educaţie, civilizaţie prin carte“. Căminele culturale, bibliotecile comu­nale, cu sprijinul organizaţiilor U.T.C. şi al difuzorilor de carte din librăriile săteşti, vor organiza, în perioada ce urmează, întilniri, dezbateri, expoziţii de carte, vi­trine tematice, şezători literare, con­cursuri, manifestări artistice închinate cărţii, cu temele: „Cartea zilei“, „Tribuna cititorului“, „Scriitorii despre viaţa satu­lui românesc contemporan“, „Tipuri de eroi ai construcţiei socialiste, oglindiţi în­ literatură", precum şi intilniri ale cititorilor de la sate cu scriitori ieşeni şi cu repre­zentanţi ai editurilor din Iaşi şi Bucureşti. C. MEDELEANU activist al Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Biatiquejliie (urmare d­in pag. 1) educative pentru diferite categorii de cetăţeni. Nu intimplător in pe­rioada anilor 1953—1958 a îndepli­nit şi functia de director al cămi­nului cultural. Aceşti ani i-au adus şi insigna „Evidenţiat în munca culturală de masă". Căutind mereu noul şi dorind, popularizarea şi generalizarea lui, îmbătătorul Grigore Frunză a a­­pelat la ziarul „Flacăra Iaşului" de­venind pentru o perioadă im asi­duu corespondent. Prin coloanele acestui ziar a adus la cunoştinţa întregului judeţ faptele oamenilor din satul său, angajat în opera de construire a societăţii socialiste. De patru ani Grigore Frunză a fost pensionar, dar inimosul învă­ţător are grijă să adauge : „Numai de la catedră. Din munca culturală nu voi ieşi niciodată la pensie, ci voi munci at­ât cât voi exista“. L-am văzut la o plimbare pe u­­liţa mare a satului. Învățătorul pensionar Grigore Frunză era o­­prit de săteni cu respect pentru a-i comunica cite ceva, pentru a-i cere un sfat sau, pur şi simplu, pentru a-l ruga să le „rezerve“ un loc la spectacolul cinematografic din seara acelei zile. Mai ales că soarele începuse să coboare după deal. Atunci i-am dat dreptate. Pensi­onarea i-a fost făcută numai de la catedră. " ­­­totîlnire cu cititorii Astăzi la ora 18, la Librăria „M. E­­minescu“ din Iaşi va avea loc lansa­rea romanului „Ziua uitării“ de Corneliu Ştefa­­nache, roman apă­rut la Editura „Mi­­hai Eminescu“. Car­tea va fi prezenta­tă de directorul e­­diturii, criticul Va­­leriu Rîpeanu. Cu acest prilej, autorul va oferi autografe. Vedere a barajului hidrocentralei de pe Argeş. Foto: AGERPRES Datoria de a ne apăra viaţa proprie (urmare din pag. 1?­ tr-o boxă a transformatorului, atinge din greşeală o bară orizontală de legătură, se produce o flamă şi i se aprind hainele. Pe­ricolul de electrocutare fusese inlăturat o da­tă cu atingerea barei-semnal care a pus în funcţiune sistemul de protecţie şi staţia a fost scoasă automat de sub tensiune. Amin­tim acest amănunt de ordin tehnic pentru a evidenţia grija faţă de securitatea muncii electricienilor, grijă exprimată prin dotarea locurilor de muncă primejdioase cu sisteme automate de protecţie. Dar electricianul Lu­­chian nu cunoştea instalaţiile staţiei, nu ştia cum să caute defectul bănuit şi astfel trans­formatorul a ieşit din funcţie la cea mai ne­vinovată atingere. Zgomotul şi fumul din bo­xa transformatorului au atras atenţia unor muncitori care au venit în grabă şi l-au scos de acolo pe electrician. Căpătase însă arsuri atît de grave, incit îngrijirile care i s-au dat la spital nu l-au mai putut salva. Se pune întrebarea : intervenţia lui Luchian împotriva dispoziţiilor scrise date de condu­cerea uzinei a dus la remedierea operativă a defectului în alimentarea cu energie elec­trică ? Nu, dimpotrivă, a întîrziat intervenţia necesară, ducînd la pierderea unui mare timp de producţie. Nu o dată întîlnim in întreprinderi pe unii care din exces de zel sînt în stare să se expună la cele mai mari pericole, încâlcind dispoziţiile organelor de specialitate, ale cadrelor de conducere. Electricianul Ludovic Bisoc, şef de tură la Uzina metalurgică, a trecut la remedierea unei defecţiuni fără să-şi pună mănuşile electroizolante. Muncitorul care era alături şi care trebuia să-l ajute i-a atras atenţia, şi el însuşi şi-a pus mănuşile, aşa cum ştia că scrie în regulamentul de intervenţie. Şeful de tură i-a răspuns că, intervenţia fiind de scurtă durată, nu este nici o primejdie. Nu ştim dacă a mai avut timp să-şi dea seama cât de eronată a fost aprecierea sa, pentru că a fost electrocutat mortal în timpul lu­crului. Organizaţiile de partid şi sindicatele ar trebui să acorde mai multă atenţie educării salariaţilor în spiritul respectării cu stricteţe a normelor de tehnica securităţii muncii, să facă din aceasta o importantă problemă de disciplină a muncii. Disciplina socialistă a muncii presupune un complex de atitudini faţă de muncă, între care apărarea propriei capacităţi de muncă şi folosirea ei eficientă în scopul producţiei ocupă locul principal, alături de prezenţa la program, îndeplinirea planului şi respectarea normelor de calitate. Societatea noastră socialistă, care face totul pentru fericirea omului, pune in mod firesc, în centrul preocupărilor sale, apărarea vieţii celor ce muncesc şi nu e normal ca din ne­glijenţă să abdicăm de la acest ideal. Dezlegarea jocului apărut în nr. 8197 al ziarului nostru ORIZONTAL : 1. Cercetări — Umor ; 2. O — Albina — Anale ; 3. Natura — Șah — Gib; 4. Tribuna — Masă — O; 5. Egeu — Stea — Azi ; 6. Me — Laa — Cronica ; 7. Pst — Snur — Rănit; 8. O — Olt — Mărit —Ae ; 9. Ramuri — Nizam — N ; 10. Arimare — Notate; 11. Nişe — ILC _ Negru; 12. Uc — Arte — Ut — Ma ; 13. Lit — Vatra — Iași. Teatrul de păpuşi „Patria“ de Krystyna Milobedzka Ceea ce te frapează, în primul rînd, în cazul spectacolului cu piesa „Patria“ de Krystyna Milobedzka, oferit de păpu­şarii ieşeni, este ingeniozitatea formulei. Aceasta, în ce priveşte textul, nu un text­­piesă,­ ci unul scenariu, cuvîntul fiind ros­tit pe scenă rar, ca o subliniere de sens sau intenţie. In rest, o sumă de indicaţii regizorale, care vizează modalitatea unui joc de culturi, pentru exprimarea cîtorva adevăruri umane, esenţiale în planul con­ştientizării copilului, al integrării lui e­­tice şi sociale. Am spus „copilului“ deşi, la drept vorbind, nu numai lui sau nu în primul rînd lui i se adresează specta­colul. De altfel, dificultatea esenţială este tocmai cea legată de vîrsta căreia se a­­dresează acesta, formularea unor idei nu lipsite de subtilitate, într-un limbaj al culturilor, deci al copilului, avînd aproape caracterul unui paradox. Textul vizează explicitarea unor esenţiale realităţi uma­ne şi sociale ca : amărăciunea şi bucuria, inin­­a şi prietenia, egoismul şi generozi­tatea, precum şi a ideii de familie, o­­menie etc., patria instituindu-se, în final, ca element fundamental în contextul a­­cestei , originale lecţii despre om. Altfel spus, avem de-a face cu o „scurtă istorie" a civilizaţiei umane, a devenirii umane, cu trimiteri critice la epocă revolute şi cu afirmarea (cam abstractă, e drept) a sen­timentului plenar de viaţă paşnică şi con­structivă, al prezentului. Trebuie să-i recunoaştem Cătălinei Bu­­zoianu meritul de a fi dat scenariului o expresie scenică aptă să cîştige interesul spectatorului şi chiar să-l emoţioneze (mă glndesc, de pildă, la finalul cu caracter de glosă, pe tema fiinţei şi nefiinţei). O viziune regizorală plină de sobrietate şi angajare afectivă guvernează această montare, în care, ca adulţi, sîntem che­maţi să regîndim adevărurile elementare ale existenţei, iar ca spectator — copil să accedem, pe calea jocului, la coordona­tele­ grave ale responsabilităţii umane. Remarcabilă este capacitatea regizoarei de a sensibiliza idei şi trăiri, „inima“, „focul“, „familia“ etc., articulînd scenic un limbaj, care refuzînd, in mare, apor­tul Cuvîntului, fructifică din plin meta­fora şi simbolul. In acest plan, geometria cubului este element cu valoare de cata­lizator pentru imaginaţia, intens solici­tată, a spectatorului. Operaţiune nu lip­sită de ariditate, întreprinsă exemplar de regizoare şi servită cu reală dăruire de interpreţi: Emilia Azamfiricăi, Camelia Bujdei, Ortansa Stănescu, Const. Ciofu, Const. Amuntencei. Ilustraţia muzicală, o­­perînd în acelaşi registru grav, de voită „a­­fazie“ melodică, dar de intensa subliniere, este semnată de Vasile Spătărelu. Sceno­grafia — adăugind cuburilor o recuzita de funcţională valoare plastică — este semnată de Lică Nicolae. In ansamblu, ar fi de remarcat teme­ritatea gestului păpuşarilor ieşeni ca­re lărgeşte simţitor aria de afir­mare şi exprimare a teatrului de păpuşi. Consideraţii la capătul cărora nu ne putem refuza obligaţiei de a reaminti, totuşi, inimosului colectiv ieşean datoriile pe care le-a contractat, î­n ultimele sta­giuni, faţă de fidelii, statornicii săi spec­tatori, cei cărora şi-a dedicat cu devoţi­une activitatea timp de 25 de ani. II aşteptăm deci să se întoarcă şi la tradi­ţionalele sale unelte, ambiţiei îmbogăţirii limbajului scenic adăugîndu-i-o astfel pe aceea de a-l folosi plenar în comunica­rea dintre scenă şi sală, cu clară adresă şi fecundă cultivare a disponibilităţilor de vis şi poezie, umor şi voioşie, ale fie­cărei viraje. Dar mai ales ale aceleia pentru care basmul rămîne depozitarul ce­lor mai eficiente valori formativ — edu­cative. Așadar, aplaudînd, să continuăm a aș­tepta ceea ce stagiunea în curs a promis, fără a împlini, încă, în întregime. Mai ales sub raport repertorial, al dozării spectacolelor în raport cu ponderea spec­tatorilor cărora li se adresează această scenă. Al. I. FRIDLS . FLACĂRA IAȘULUI foneurs»! «estrt1rgpMftaje^ portrete 14ti; Itisem­nări jwatru f corespondenții ' i ii ~'i~»ii­„Vi'i]i«»»»»»yy*­***.­*^^*#****^******»1111111 *111 n 1111H11N N1H111 'll'IMIebWJi' ..... v EILe ÎH.I8 V voluntari ÎS­­ÎX'lvIvX'XvX'XvI'Xv/XvXvt.IiXv'vXv'v Nu este nici o minune Intîmplarea a făcut să mă găsesc cu puţin timp în urmă, într-o sîmbătă seara, prin curtea Autobazei nr. 2 din Iaşi. In huruitul motoarelor şi fulgerăturilor cu „fază mare“ o discuţie pe un ton mai ri­dicat, aşa cum se obişnuieşte în asemenea situaţii, îmi atrage atenţia ! — Trebuie să duc maşina în hala de reparaţii, are un defect la supape — strigă un şofer din cabina unei autobascu­lante, abia sosită. — Vasile, luni dimineaţa să vii la lu­cru că maşina va fi gata de drum, in­tervine un glas cunoscut pentru mine. Era glasul lui Toader Corbu, secretarul comitetului U.T.C. pe autobază. Curiozi­tatea m-a făcut să-l întreb: ce minune o să repare motorul duminică ? — Nu, nu este nici o minune, este o iniţiativă şi în acelaşi timp o hotărîre a tinerilor ca în fiecare duminică o e­­chipă de mecanici să repare maşinile ca­re trebuie să plece luni în cursă. Pînă în momentul în care am avut dis­cuţia cu Toader Corbu, tinerii mecanici de la autobază efectuaseră 640 de ore muncă voluntar-patriotică, în 10 dumi­nici, reparînd 40 de autobasculante şi 50 de autocamioane. La prima vedere, cifrele de 4.480 lei, care reprezintă contrava­loarea manoperei pe care o prestează ti­nerii în ziua lor liberă, la care mai pu­tem adăuga 36.000 lei beneficiu adus a­­utobazei prin redarea în circuit pentru o zi a celor 90 de maşini, nu impresionează prea mult. Şi totuşi lunea dimineaţă pe şantierele de construcţii, autobasculanta sosește normal, cu materiale, cărămidă, iar auto­buzul pleacă la ora fixată. Este rodul hotărîrii tinerilor de la Autobaza nr. 2 Iași. VASILE VACARIŢA profesor La izvoarele muzicii Păşesc un holul unei şcoli în care te întîmpină, încă de la intrare, acordurile muzicii. Este vorba de Şcoala populară de artă din Iaşi. Deschid uşa sălii nr. 12 şi, fără să întrerup lecţia de pian, mă aşez pe scaun, ascultindu-l pe Paga­nini. Această clasă este frecventată de un mare număr de elevi. — Ce se urmărește prin aceste cursuri ? — o întreb pe tovarășa profe­soară Iulia Dinu. — Urmărim dezvoltarea gustului pen­tru muzică, a dragostei pentru acest instrument complex — pianul. — Ce perspective au acei tineri care termină cursurile — Dorim, în primul rînd, ca, la ter­minarea cursurilor, fiecare elev să fie mai bogat din punct de vedere spiri­tual, să înţeleagă mesajul marilor lucrări muzicale, care cuprind piese foarte varia­te, ca genuri şi stiluri. Mai dorim, de a­­semenea, ca absolvenţii să poată da un sprijin eficient şi calificat activităţii artis­tice de amatori din întreprinderi şi insti­tuţii. Pentru varietatea repertoriului, co­laborăm cu unii compozitori, care au bu­năvoinţa de a scrie pentru noi. — Aveţi citeva exemple în acest sens ? — Da. Compozitorul Sorin Vânătoru a scris pentru această clasă trei piese, care au fost prezentate în primă audiţie în cadrul recitalurilor de pian. Sunt şi alte promisiuni din partea compozitorilor Tra­­ian Mihăilescu, de la Opera de stat din Iaşi, Sorin Cioroiu, din Bucureşti. — Ce pregătiţi pentru viitorul apro­piat ? — Aş dori să realizez un concert, scris şi adaptat la două piane, ce va avea loc la începutul lunii aprilie. Elevii sînt foar­te conştiincioşi. — Am dori cîteva nume. — Sînt foarte mulţi şi buni, dar nepermiţîndu-mi să-i laud prea mult aş aminti doar trei : Mariana Vrînceanu, Marcela Cohn, Doina Piticaru. — Ce vă doriţi în continuare ? — Sunt împotriva rutinei şi a suficien­ţei, îmi cer mie şi recomand elevilor mei o continuă perfecţionare. Acesta este mo­tivul pentru care, deşi am terminat Con­servatorul de muzică, m-am înscris şi la Facultatea de filozofie din Iaşi, spre a-mi lărgi orizontul cunoaşterii şi pentru a-mi îmbunătăţi permanent activitatea pedago­gică. STELA RASLEŢ Şcoala populară de artă 33Nea Vasile Frezorul Vasile Bîrlescu din cadrul ate­lierului mecanic al C.I.M.P. Iaşi este un om între două vîrste, cu o bogată ex­perienţă de viaţă şi de profesie, un om care impune respect prin seriozitate, competenţă şi o înţelegere matură a lu­crurilor. Toţi colegii de lucru îi spunem fami­liar „nea Vasile“ pentru că acest om multoriUl dintre­ noi ne poate fi părinte, atît ca vîrstă cit şi ca om. Cu multă bunăvoinţă ne dă cele mai bune sfaturi atît la lucru cit şi în viaţă. Personal nu preget niciodată să-l întreb ori de cîte ori am vreo greutate în munca mea, mai mult, ajutorul său nu se rezumă numai la sfaturi, ci munceşte cot la cot cu noi, indiferent la ce secţie este nevoie. Ţin minte că într-o noapte cinci eram de serviciu, am avut o defecţiune la un tunel de uscare a pastelor făinoase şi nu mă puteam descurca singur. Trebuia o­­prit întregul proces tehnologic al unei secţii şi de acţionat rapid. Atunci am a­­pelat la dînsul. Nea Vasile a venit de acasă în toiul nopţii. A priceput despre ce este vorba. A mobilizat pe loc un lă­cătuş de la secţia moară şi împreună am procedat la remedierea defecţiunii în con­diţii de temperatură şi umiditate deose­bite. La pornirea liniei i-am citit pe fa­ţa încă neîmplinită de somn satisfacţia datoriei împlinite. I-am mulţumit atunci din toată inima, iar astăzi aş vrea să ştie că încă nu am uitat gestul său to­vărăşesc. TRIF GHEORGHE mecanic de întreţinere. Secţia paste făinoase — C.I.M.P.—Iași 1S Tot ceea ce se face,vizează un singur ţel (urmare din pag. 1) de 28 oameni pe care o conduc. îmi voi organiza insă munca cît mai bine şi prin exemplul personal sînt sigură că echipa mea va fi la înălţimea sarcinilor ce ni le va da conducerea fermei nr. 1, în cadrul căreia muncim. Ing. Gh. Creţu, şeful fermei nr. 1 . Sunt proaspăt ales secretarul organizaţiei U. T. C. pe comună. Vreau de aceea ca la treburile cooperativei să asociez vigoarea şi priceperea întregului tineret al comu­nei. Cu tinerii vom construi, zilele urmă­toare, un solar pentru un hectar de to­mate, tot cu ei vreau şi voi reuşi în mod sigur ca ferma mea să fie fruntaşă pe cooperativă. Elena Bucătaru­, Adriana Simire, Costel Zinca, D. Gherasim, V. Crihan sînt doar cîţiva din tinerii care fac întotdeauna treabă minunată şi la ni­velul lor va fi cu siguranţă cît de curind tot eşalonul de aur al comunei noastre. Medic veterinar Mihai Grindă, şe­ful fermei zootehnice : Vor fi în curind la prima lor lactaţie 40 de juninci gestante, care vor îmbunătăţi mult structura tur­mei de bază cu rezultate bune şi pentru producţie. Construirea unui nou grajd modern de 107 capete, a unei bucătării furajere cu ajutorul căreia vom valorifica superior nutreţul grosier şi alte măsuri ne vor ajuta să obţinem pe 1973 o creş­tere substanţială a producţiei de lapte şi viţei. Vom spori, faţă de anul anterior, şi producţia sectorului ovin, iar la păsări ne-am­ propus acum să depăşim pe baza noilor măsuri luate creşterea în greutate a puilor de carne destinaţi consumului, de la 1,1 kg. planificat pentru un ciclu de 65 de zile creştere, la 1,5 kg. greutate pe bucată. Aceasta, în urma indicaţiilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Com­binatul avicol intercooperatist. Irimia Ichim, secretarul comitetului de partid pe C.A.P.: Comuniştii d­in coope­rativă sunt hotărîţi să fie primii la mun­că, să fie disciplinaţi şi corecţi în com­portarea profesională şi cea cetăţenească. Toate organizaţiile de bază şi-au propus să muncească în aşa fel incit să asigure aplicarea măsurilor organizatorice şi teh­nologice de-a lungul tuturor campaniilor. Sîntem insă conştienţi că ne aşteaptă o muncă mai intensă şi de nivel tehnic mai înalt ca în anii trecuţi, chimizarea pe scară tot mai largă, apoi îngrijirea lotu­rilor semincere impunînd pe lingă efor­turi susţinute şi acumularea de­ noi cu­noştinţe profesionale. Ca atare, la cursu­rile de învăţămint agricol de masă, sîntem şi elevi sîrguincioşi, căci altfel nu vom putea răspunde cerinţelor agriculturii moderne, intensive. Crescătorii de albine au contractat mai multă miere Anul care a tre­cut nu a fost prea rodnic pentru api­cultori. Totuşi, da­torită preocupări­lor lor, rezultatele în producţie au fost satisfăcătoare. Membrii cercului apicol din munici­piul Iaşi, bunăoară, au livrat pe bază de contract 6 tone de miere, 2 tone de ceară şi 16 kg. de lăptişor de matcă. Pentru anul în curs au fost încheiate contracte pentru vînzarea a 16,5 to­ne de miere, 17 kg. lăptişor de matcă şi o însemnată can­titate de ceară. Diversele proble­me legate de asigu­rarea unei produc­ţii sporite de miere vor fi dezbătute duminică dimineață (4 februarie a.c.) la adunarea generală care va avea loc la Institutul agrono­mic. 1 Oameni pasionaţi de problemele tehnice Şi muncitorii de la I.I.L. „Proletarul“ îşi intensifică preocupările pentru a găsi noi rezerve interne care să ducă la sporirea producţiei şi realizarea de economii prin autoutilaje. Astfel, la secţia de răcoritoare, mai­strul mecanic I. Macri, aju­tat de Mihai Dumitraşcu, a reuşit să confecţioneze un dispozitiv numit „tije dis­pozitiv sifon“. Diapozitivul dă rezultate foarte bune realizindu-se însemnate e­­conomii la aprovizionarea cu piese din import. Recent, la secţia de bio­xid de carbon a întreprin­derii, în scopul uşurării muncii şi prevenirii îmbol­năvirilor profesionale, şeful secţiei, Leonida Reaboi, a creat un dispozitiv care, a­­daptat la mecanismul de încărcare a capsulelor, are menirea de a elimina auto­mat reziduurile. Se înlocu­ieşte astfel munca manuală, randamentul de încărcare a capsulel­­r creşte şi sporeşte securitatea muncii. (De la corespondentul DUMITRU HARIGA). Copiii n-au înţeles încă adevărul Ne scrie Gheorghe Chiperi din Str. Ciurchi nr. 127 (Iaşi) că soţia a plecat de a­­casă, „fără să se gândească la cei doi copii care o chea­mă neîncetat“. „Poate aveţi dv. mai multă autoritate, ne scrie Gh. C„ şi o veţi con­vinge pe nevastă-mea să vie acasă“. Fără îndoială, copiii au dreptul să-şi cheme ma­ma acasă, dar ei sunt prea mici ca să înţeleagă că tatăl lor este acela care o împie­dică să se afle in mijlocul lor. Cercetând cum stau lu­crurile, circa a ll-a de mili­ţie ne scrie că Gh. C. îşi lo­veşte nevasta, refuză să-i dea ei copiii pentru a-i creş­te, mai mult, refuză să pri­mească ajutorul material pentru copii la care mama se consideră obligată. Dum­nealui, Gh. C., nu vrea alt­ceva decât să aibă posibili­tatea să o maltrateze din nou. Un asemenea drept nu este prevăzut in nici o lege a statului nostru. Hotul recidivist a fost arestat La balul organizat nu de mult la căminul cultural din comuna Ciurea tinere­tul se distra cum trebuie. Dar cind Ioan Dumitriu, muncitor la S.I.L. Ciurea, a mers, in jurul orei 2, să-şi ia paltonul din camera de protecţie, transformată in garderobă, a constatat lipsa hainei de piele. Lucrătorii postului de mi­liţie Ciurea au reuşit să aresteze infractorul, care încerca să dispară cu trenul spre Bucureşti. Recidivist, condamnat de mai multe ori pentru furt prin spar­gere, fără ocupaţie, căsăto­rit şi despărţit in fapt de familie, Mihai Vuza a fost descoperit, cu ocazia cerce­tărilor, a fi autorul şi a patru furturi din avutul obştesc, cit şi a altor două de la sora şi mătuşa sa. A fost arestat. Iar procesomanii... ! De mai multă vreme G. Şerban, din Iaşi, Aleea Sa­­doveanu nr. 2, se judecă pentru insulte, calomnii, îm­piedicare de folosinţă cu fi­ul său Alexandru. Numai in cursul lunii ianuarie a.c., s-au primit patru dosare la Pro­curatura locală şi Judecăto­rie. Nu se­ ştie cu­ precizie cine-i mai tare. Din duşmă­nie sporeşte însă numărul dosarelor, se umplu zeci de pagini, memorii şi scrisori, iar o seamă de oameni se­rioşi sunt nevoiţi să-şi piar­dă timpul. I I f ­ ­ V ( t.

Next