Flacăra Iaşului, martie 1973 (Anul 29, nr. 8224-8250)

1973-03-01 / nr. 8224

ANUL XXIX Nr. 8224 JOI 1 MARTIE 1973 4 pagini 30 bani Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român Miercuri, 28 februarie 1973, au început lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Deschizînd lucrările şedinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., a propus următoarea ordine de zi, care a fost adoptată în unanimitate : 1. Informări privind aplicarea măsurilor stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, referitoare la pregătirea condiţiilor necesare îndeplinirii şi depăşirii planului pe 1973. Vor prezenta informări : Consiliul de Miniştri, Secreta­riatul C.C. al P.C.R., precum şi o serie de ministere şi comitete judeţene de partid. 2. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consi­liului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale a României. 3. Proiectul de Lege cu­ privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Curţii Superioare de Control Financiar. 4. Proiectul de Decret privind înfiinţarea şi funcţionarea Consiliului pentru problemele organizării economico-sociale. 5. Propuneri de modificare a Legii nr. 9/1968 pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe, vînzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case proprietate personală de odihnă sau turism. 6. Propuneri de modificare a Legii nr. 10/1968 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. 7. Proiect de hotărîre cu privire la îmbunătăţirea organizării şi retribuirii muncii în agricultură. 8. Măsuri privind reducerea numărului cadrelor de conducere şi îmbunătăţirea structurii organizatorice la ministere, centrale şi organizaţii economice. 9. Poiectul de Hotărîre cu privire la dezvoltarea continuă a educaţiei fizice şi sportului ; informare cu privire la principalele concluzii asupra activităţii de educaţie fizică şi sport. 10. Informare cu privire la activitatea internaţională desfăşurată de Partidul Comunist Român şi statul român în anul 1972. Prezintă informări Secretariatul C.C. al P.C.R. şi Consiliul de Miniştri. Potrivit hotărîrii plenarei din noiembrie 1972, reconfirmată şi de actuala ple­nară, la lucrări participă ca invitaţi , membrii guvernului şi conducători ai orga­nelor centrale de stat şi obşteşti; secretarii pentru problemele economice ai comi­tetelor judeţene de partid; prim-vicepreşedinţii consiliilor populare judeţene; directori ai centralelor economice; directori şi secretari ai comitetelor de partid din mari întreprinderi industriale ; directori ai institutelor de cercetări şi pro­iectări ; directori ai întreprinderilor de comerţ exterior; redactori-şefi ai presei centrale. Problemele supuse spre dezbatere Plenarei au fost analizate şi de următoarele comisii permanente ale Comitetului Central al P.C.R. : Comisia pentru problemele economice ; Comisia pentru problemele muncii organizatorice, de cadre, activităţii organelor de stat şi formelor obşteşti de participare a maselor la conducerea socie­tăţii ; Comisia pentru problemele de agricultură, silvicultură şi industria alimen­tară ; Comisia pentru relaţii internaţionale. In legătură cu împlinirea unui sfert de veac de la realizarea unităţii organi­zatorice şi politice a clasei muncitoare din România, Comitetul Central a consacrat şedinţa plenară de ieri sărbătoririi solemne a acestui eveniment de însemnătate istorică pentru edificarea socialismului în ţara noastră. In acest cadru, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român. Plenara Comitetului Central îşi continuă lucrările joi, 1 martie. Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central are loc la cîteva zile de la împlinirea unui sfert de veac de la unul din marile momente ale istoriei noastre revoluţionare: reali­zarea unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare şi crearea partidului ei unic, marxist-leninist. Ţinind seama de importanţa excepţională pe care a a­­vut-o pentru lupta politică a proletaria­tului, a întregului nostru popor, pentru transformarea revoluţionară a societăţii şi victoria socialismului în România, consider potrivit să evocăm acest eveni­ment, in mod solemn, in cadrul plena­rei de astăzi. Crearea Partidului Comunist Român a fost rezultatul unui proces istoric obiec­tiv, al particularităţilor dezvoltării noas­tre sociale, al luptei revoluţionare a ce­lor ce muncesc din România, al matu­rizării politico-ideologice a clasei mun­citoare şi al creşterii rolului ei în viaţa politică a ţării. Lichidarea sciziunii din rindurile mişcării muncitoreşti, reali­zarea unităţii politice şi organizatorice a proletariatului, crearea unui puternic partid politic de avangardă în stare să conducă lupta tuturor celor ce muncesc împotriva exploatării şi asupririi, pen­tru libertate şi dreptate socială, a fost un vechi deziderat al militanţilor revo­luţionari, al luptătorilor pentru progres social din România. Intrînd în arena luptelor sociale împotriva regimului bur­­ghezo-moşieresc, clasa muncitoare a sim­ţit încă de la început nevoia de a-şi strînge rîndurile şi de a acţiona unită pentru împlinirea misiunii istorice ce-i revenea în crearea noului destin al poporului român. Aspiraţia spre unita­te s-a afirmat cu deosebită tărie, în spe­cial în momentele grele ale luptei revo­luţionare, în perioadele de înfruntare deschisă cu clasele exploatatoare, pentru salvgardarea libertăţilor şi drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pentru inte­resele supreme ale naţiunii. In numeroase acţiuni de clasă, în ma­rile lupte sociale şi politice împotriva patronilor, a regimului burghezo-moşie­­resc s-a înfăptuit frontul unic de jos, s-a realizat o colaborare strînsă între comunişti şi socialişti, între organizaţi­ile sindicale, pe o platformă politică co­mună. Această colaborare s-a accentuat în preajma celui de-al doilea război mondial, în lupta antifascistă, împotriva dictaturii antonesciene, a înrobirii ţării de către Germania nazistă şi a războiu­lui antisovietic. Lupta împotriva războ­iului, rezistenţa împotriva politicii fascis­te au impus dezvoltarea tot mai largă a acţiunilor unite ale mişcării muncito­reşti, conlucrarea tot mai strînsă a Partidului Comunist cu Partidul Socia­list şi Social-Democrat. In condiţiunile dezvoltării activităţii revoluţionare, ale luptei patriotice, an­tifasciste, din România, în momentul în care se punea problema unor schimbări radicale, de importanţă istorică în viaţa poporului nostru, cînd erau la ordinea zilei pregătirea şi organizarea insurec­ţiei armate naţionale antifasciste în ve­derea răsturnării dictaturii militaro-fas­­ciste, pentru ieşirea României din războ­iul antisovietic, întoarcerea armelor îm­potriva Germaniei fasciste şi alăturarea ţării de forţele aliate antifasciste s-a pus cu o deosebită stringenţă realizarea mai fermă a unităţii de acţiune a cla­sei muncitoare. Tocmai această necesi­tate imperioasă a făcut ca în aprilie 1944 să fie realizat Frontul Unic Munci­toresc între Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat, în jurul căruia s-au coalizat apoi, într-un timp extrem de scurt, toate forţele democra­tice, patriotice, antifasciste ale întregu­lui popor, în vederea asaltului decisiv împotriva dictaturii militaro-fasciste şi a cotropitorilor germani, pentru salvarea naţională. Realizarea acestui front larg, al cărui nucleu l-a constituit clasa mun­citoare unită, a fost condiţia sine qua non a victoriei actului istoric de la 23 August 1944, premisa eliberării ţării în condiţiile favorabile ale victoriilor stră­lucite obţinute de Armata Sovietică, de celelalte forţe ale coaliţiei antihitleriste. Frontul Unic Muncitoresc a continuat să joace un rol esenţial şi în perioada care a urmat eliberării ţării, în unirea eforturilor clasei muncitoare, ale între­gului popor pentru participarea la răz­boiul antihitlerist, în vederea eliberării totale a României şi zdrobirii definitive a Germaniei hitleriste, pentru desfăşura­rea victorioasă a marilor bătălii politice in vederea democratizării ţării, înfrîn­­gerii împotrivirii claselor exploatatoare şi izolării partidelor politice reacţionare, pentru cucerirea puterii în stat şi trans­formarea pe cale revoluţionară a socie­tăţii româneşti. In locul acestor lupte aprige s-a întărit şi consolidat tot mai puternic unitatea de acţiune a clasei muncitoare, a comuniştilor şi social-de­­mocraţilor. Această unitate se manifes­ta atît în marile acţiuni politice de masă care au avut loc în perioada respectivă, cit şi în cadrul guvernului democratic instaurat la 6 Martie 1945, în care clasa muncitoare avea rolul conducător. Pe măsura adincirii procesului revolu­ţionar, a cuceririi de noi poziţii de către masele populare, de către forţele demo­cratice, a devenit tot mai imperioasă ne­cesitatea realizării unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare — forţa socială de bază a societăţii. Aceasta con­diţiona însăşi îndeplinirea de către clasa muncitoare a măreţului rol pe care era chemată să-l joace in România, rolul de clasă conducătoare In lupta pentru li­chidarea definitivă a exploatării omu­lui de către om, în marea operă de edi­ficare a noii orînduiri sociale — orîndui­­rea socialistă. Mersul ferm al poporului pe acest drum făcea absolut necesară crearea unui partid unic al clasei mun­citoare, ca detaşament de avangardă, re­voluţionar, capabil să unească în jurul său toate forţele naţiunii în noua peri­oadă istorică în care avea să intre Ro­mânia. După cum se cunoaşte în procesul des­făşurării luptei revoluţionare, al conlu­crării dintre partidele comunist şi social­­democrat, dintre reprezentanţii acestora, au avut loc largi contacte şi, în practică, s-a trecut la constituirea şi realizarea u­­nor organizaţii politice unice ale clasei muncitoare, cu conducere unică. Aceasta s-a concretizat pînă la urmă într-o ho­­tărire comună a conducerii celor două partide şi în elaborarea unei platforme care a fost dezbătută şi adoptată in ca­drul organizaţiilor partidelor respective şi în procesul constituirii, jos, în orga­nizaţiile unice. In aceste conditiuni, a avut loc, la 21 februarie 1948, Congresul de unificare, care a consfinţit de fapt realitatea din ţară, revenindu-i sarcina de a proclama în mod public şi solemn unificarea ce­lor două partide într-un partid unic, pe baza concepţiei revoluţionare materialist, dialectice despre lume şi viaţă, creîn­­du-se astfel partidul unic al clasei mun­citoare, căruia i-a revenit sarcina con­ducerii luptei poporului român de trans­formare socialistă a ţării. Aceasta a constituit o măreaţă victorie politică a proletariatului, a maselor muncitoare din România, care a avut repercusiuni pro­funde asupra întregii desfășurări ulteri­oare a evenimentelor, a luptei pentru în­făptuirea măreţelor transformări revolu­ţionare. In cei 25 de ani care au trecut de la unificare, partidul nostru şi-a îndeplinit cu cinste misiunea pe care şi-a asumat-o în faţa clasei muncitoare, a întregului nostru popor. Călăuzindu-se neabătut de principiile fundamentale ale teoriei re­voluţionare a proletariatului, aplicînd în mod creator adevărurile generale ale so­cialismului la condiţiile concrete ale ţării noastre, punînd mai presus de orice inte­resele vitale ale întregului popor, aspi­raţiile sale de libertate, dreptate socială, independentă, bunăstare şi fericire, Parti­dul Comunist Român a desfăşurat o vastă activitate organizatorică, politică şi ideologică, asigurind înfăptuirea, pas cu pas, a ţelurilor refacerii şi modernizării economiei naţionale, aşezării ei pe baze socialiste, făuririi relaţiilor socialiste de producţie, organizării întregii societăţi pe principii noi, ridicării continue a nive­lului de trai material şi cultural al tu­turor celor ce muncesc. Convingîndu-se prin propria experienţă că politica Parti­dului Comunist este expresia fidelă a intereselor sale supreme, poporul a ur­mat neabătut partidul nostru, înfăptuind cu devotament şi abnegaţie programul său de zidire a socialismului pe pămîn­­tul României. Justeţea politicii partidului este de­monstrată în modul cel mai elocvent de marile victorii obţinute în acest sfert de veac de România în toate domeniile vieţii economice şi sociale, de succesele istorice dobîndite pe calea progresului şi civilizaţiei noi, socialiste. Luptînd fără preget pentru dezvolta­rea patriei, pentru înflorirea multilate­rală a societăţii noastre socialiste, Parti­dul Comunist Român a dezvoltat şi în­tărit necontenit solidaritatea internaţio­­nalistă cu celelalte partide comuniste şi muncitoreşti, şi-a făcut întotdeauna, cu cinste, datoria de detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti inter­naţionale. Bucurîndu-se de sprijinul şi încurajarea celorlalte partide, el şi-a ma­nifestat, la rîndu-i, sprijinul neprecupeţit faţă de celelalte detaşamente ale clasei muncitoare, faţă de­ partidele care luptă pentru libertate şi progres social, pentru cauza socialismului şi comunismului. In acelaşi timp, partidul nostru a dezvol­tat larg contactele cu celelalte forţe so­cialiste şi progresiste, cu mişcările de eliberare naţională, contribuind activ la întărirea şi dezvoltarea marelui front an­­tiimperialist, în lupta pentru colaborare şi pace în lume. In vă­zind din propria sa experienţă re­voluţionară, din vasta experienţă a P°o­porului român, constructor al socialismu­lui, partidul nostru a studiat şi studia­ză totodată cu atenţie experienţa celor­lalte partide, a tuturor popoarelor care făuresc noua orînduire socială, lărgind şi intensificînd colaborarea şi întrajutorarea cu acestea în lupta pentru triumful so­cialismului şi comunismului. Făurirea Partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare din România a re­prezentat, putem spune, şi un eveni­ment important în mişcarea muncito­rească internaţională. România a fost prima ţară în care s-a realizat fuziunea organizatorică şi politică a partidelor po­litice ale clasei muncitoare într-un partid unic, ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, al evoluţiei luptei politice de clasă, al dezvoltării sociale, al trecerii la transformarea revoluţionară a socie­tăţii româneşti pe calea socialismului. Prin originalitatea căii pe care s-a pro­dus şi a formelor pe care Ie-a îmbră­cat acest proces de unificare, experienţa clasei muncitoare din România consti­tuie o contribuţie însemnată la îmbogă­ţirea tezaurului teoretic şi practic al miş­cării comuniste şi muncitoreşti interna­ţionale. Istoria noastră revoluţionară a demon­strat cu puterea faptelor că lichidarea sciziunii şi realizarea unităţii politico-or­­ganizatorice a clasei muncitoare, crearea unui partid unic — stat major politic de luptă al celor ce muncesc — este o ne­cesitate obiectivă pentru asigurarea vic­toriei, atît în revoluţia socialistă, cit şi în opera de edificare a noii orînduiri. Fără un asemenea partid, unit, înarmat cu ideologia marxist-leninistă, cu cunoaş­­terea legilor dezvoltării sociale, capabil să unească şi să organizeze forţele poporu­lui, nu este de imaginat înfăptuirea sar­cinilor de uriaşă complexitate pe care le pune transformarea revoluţionară a so­cietăţii pe calea socialismului. Partidul Comunist Român, încercat şi călit în nenumărate bătălii revoluţiona­re de-a lungul unei istorii glorioase de peste o jumătate de secol, continuato­rul direct al mişcării muncitoreşti revo­luţionare, socialiste din România, cu o vechime de aproape un secol, este astăzi mai puternic şi mai unit ca oricînd. In­­mănunchind în rîndurile sale aproape 2.300.000 din cei mai buni fii ai ţării — muncitori, ţărani şi intelectuali, oameni ai muncii de diferite naţionalităţi şi din toate generaţiile, bărbaţi şi femei — partidul nostru îşi îndeplineşte cu cinste rolul de forţă politică conducătoare a în­tregii societăţi româneşti. Acum, cînd evocăm împlinirea a 25 de ani de la crearea partidului revoluţio­nar unic al clasei muncitoare din Româ­nia, este bine să subliniem învăţămin­tele principale pe care Ie oferă bogata experienţă de luptă a comuniştilor ro­mâni şi de care depinde continuarea cu succes a transformării revoluţionare a societăţii româneşti, cucerirea de noi şi noi victorii, pe drumul măreţ al socia­lismului şi comunismului. Principala concluzie care se desprinde din această experienţă este că marile aspiraţii de libertate şi fericire ale poporului se pot realiza numai în condiţiile în care cla­sa muncitoare — clasa cea mai avansa­tă a societăţii — îşi strînge rîndurile, acţionează m­ită în lupta revoluţionară şi în fruntea ei se găseşte un partid puternic, înarmat cu concepţia ştiinţifică a materialismului dialectic şi istoric, strîns legat de mase, de popor, expo­nent fidel al intereselor fundamentale ale celor ce muncesc, ale întregii naţi­uni. (Vii aplauze). Iată de ce este necesar să facem to­tul, şi de acum înainte, pentru întărirea continuă a partidului nostru, pentru ci­mentarea unităţii sale de monolit, pen­tru ridicarea nivelului său politic şi ideologic şi intensificarea activităţii sa­le organizatorice. Este necesar să acţio­năm şi în continuare cu cea mai mare răspundere pentru asigurarea unei linii politice juste a partidului nostru, ela­borată pe baza aplicării creatoare a le­gităţilor generale la condiţiile concrete ale fiecărei etape istorice de dezvoltare a ţării noastre. întărirea continuă a partidului cere, de asemenea, promovarea cu tot mai multă consecvenţă în viaţa de fiecare zi a principiilor muncii colective, dezvol­tarea democraţiei de partid, creşterea spiritului critic şi autocritic, a răspun­derii în muncă a fiecărui activist şi membru de partid, dezbaterea tuturor problemelor cu masa activiştilor şi mem­brilor de partid, sporirea forţei comba­tive şi eficienţei fiecărei organizaţii a partidului nostru în cadrul colectivului în care îşi desfăşoară activitatea, pro­movarea cu curaj în întreaga viaţă so­cială a noului, a tot ceea ce contribuie la accelerarea mersului înainte pe dru­mul socialismului şi comunismului. O condiţie esenţială a succesului în întreaga activitate a partidului este le­garea tot mai strînsă de mase, dialogul viu, neîncetat, cu clasa muncitoare, ţă­rănimea şi intelectualitatea, cu toţi cei ce muncesc, consultarea largă a între­gului popor asupra problemelor care privesc soarta naţiunii noastre. Numai astfel Partidul Comunist Român va pu­tea asigura mobilizarea şi unirea într-un singur torent a energiilor creatoare ale naţiunii, a elanului revoluţionar al tu­turor claselor şi păturilor sociale. Numai în felul acesta partidul îşi va putea îndeplini şi în viitor în mod exemplar înalta răspundere ce-i revine faţă de popor, misiunea istorică de forţă politică conducătoare a ţării pe calea bunăstării şi fericirii. Numai aşa partidul îşi va îndeplini în continuare, în cele mai bu­ne condiţiuni, îndatoririle ce-i revin ca detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, întărind continuu prietenia şi solidaritatea cu ce­lelalte partide comuniste şi muncitoreşti, cu toate forţele ce luptă în zilele noas­tre pentru libertate şi progres social, pentru pace şi prietenie între popoare. Iată de ce, tovarăşi, trebuie să nu precupeţim nimic pentru a face să spo­rească şi mai mult forţa şi unitatea de fier a partidului nostru comunist, com­bativitatea revoluţionară şi capacitatea sa organizatorică. Aceasta este chezăşia că Partidul Comunist Român va asigura înfăptuirea cu succes pe pămîntul Româ­niei a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi trecerea la făurirea socie­tăţii comuniste, va asigura dezvoltarea liberă şi independentă a României so­cialiste, creşterea rolului ei în lupta pentru victoria cauzei socialismului, pen­tru pace şi destindere, pentru colabora­re fructuoasă între toate naţiunile lu­mii. Am ferma convingere că, sub con­ducerea eroicului nostru partid, care nu cunoaşte azi alt ţel mai nobil decit slu­jirea intereselor poporului, patria noas­tră va urca tot mai sus pe treptele pro­gresului şi civilizaţiei, va păşi neabătut înainte spre piscurile luminoase ale co­munismului, ocupind un loc de cinste în marea familie a naţiunilor socialiste, a tuturor naţiunilor lumii. (Aplauze puter­nice). Trăiască Partidul Comunist Român, conducătorul încercat al poporului pe calea bunăstării şi fericirii, a înfloririi României socialiste, libere şi indepen­dente ! (Aplauze puternice). Trăiască eroicul popor român, con­structor al socialismului şi comunismu­lui ! (Aplauze prelungite). Trăiască unitatea ţărilor socialiste, a mişcării comuniste şi muncitoreşti, a tu­turor forţelor antiimperialiste! Trăiască ideile atotbiruitoare ale comunismului! (Aplauze puternnice, prelungite). I In pagina a 4-a ' S ■ Consultările j \ multilaterale J \ de la Helsinki ' I ■ bonn Intîlnire J E. Bahr—M. Kohl \ 1 _________________________\ Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste Miercuri, 28 februarie 1973, a avut loc Plenara Consiliului Naţional al Frontu­lui Unităţii Socialiste, prezidată de tova­răşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedintele Consiliului Naţional al F.U.S. Plenara a dezbătut şi aprobat hotărîrea privind perfecţionarea activităţii şi creş­terea rolului consiliilor Frontului Unităţii Socialiste în viaţa social-economică a ţării. Hotărîrea adoptată va fi dată publi­cităţii. Plenara a aprobat cererile de aderare la Frontul Unităţii Socialiste a Consiliu­lui Naţional pentru Apărarea­ Păcii, Aso­ciaţiei generale a vînătorilor şi pesca­rilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de albine. Ca urmare a modificărilor în conduce­rea unor organizaţii care alcătuiesc Fron­tul Unităţii Socialiste, pe baza recoman­dărilor făcute de organizaţiile respective, plenara a aprobat următoarele schimbări în componenţa Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste şi a Biroului Execuitiv: „ Au fost cooptaţi ca membri ai Consi­liului Naţional următorii tovarăşi: Du­mitru Bălan, preşedintele Consiliului ju­deţean Brăila al Frontului Unităţii So­cialiste, Ştefan Mocuţa, preşedintele Consiliului judeţean Cluj al Frontului Unităţii Socialiste, Iulian Ploştinaru, pre­şedintele Consiliului judeţean Mehedinţi al Frontului Unităţii Socialiste, Ion Ca­­trinescu, preşedintele Consiliului judeţean Prahova al Frontului Unităţii Socialiste, Aldea Militaru, preşedintele Uniunii Na­ţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, Corneliu Mănescu, preşedintele Grupului român al Uniunii Interparla­mentare. — Plenara a hotărât eliberarea tovară­şilor Ilie Alexe, Dan Marţian, Gheorghe Petrescu, şi Miu Dobrescu din Biroul Executiv, care au primit alte sarcini. — Tovarăşul Mihai Dalea a fost eli­berat din funcţia de secretar al Consiliu­lui Naţional al Frontului Unităţii Socia­liste, în urma alegerii sale ca preşedinte al Consiliului Central al Uniunii Genera­le a Sindicatelor din România. Plenara a ales în Biroul Executiv pe următorii tovarăşi: Florian­­Dănălache, preşedintele UCECOM, Oliviu Rusu, preşedintele Consiliului Naţional al Ingi­nerilor şi Tehnicienilor, Aurel Duca, şeful Secţiei propagandă a C.C. al P.C.R., Corneliu Mănescu şi Aldea Militaru. — Avînd în vedere aderarea la Frontul Unităţii Socialiste a Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei gene­rale a vînătorilor şi pescarilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de albine, ple-­ nara a hotărît ca reprezentanţii acestor organizaţii — tovarăşii Sanda Rangheţ, secretar al C.N.A.P., Tiţă Florea, preşe­dintele A.G.V.P.S. şi Viaceslav Harnaj, preşedintele A.C.A., să fie cooptaţi în Consiliului Naţional şi aleşi în Biroul Executiv . Tovarăşul Corneliu Mănescu a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al Con­siliului Naţional al­ Frontului Unităţii So­cialiste. La discuţii, în cadrul Plenarei, au par­ticipat tovarăşii Ion Ichim, preşedintele Consiliului municipal Bacău al F.U.S., Ludovic Fazekas, preşedintele Consiliu­lui judeţean Harghita al F.U.S., Eleonora Mărculescu, membră a Biroului Executiv, al­­ Consiliului judeţean Galaţi al F.U.S., preşedinta Comitetului judeţean al femei­­lor, Marin Enache, preşedintele Consiliu­lui F.U.S. al sectorului III din municipiul Bucureşti, Constantin Drăgoescu, membru al Biroului Executiv al Consiliului jude­ţean Gorj al F.U.S. In încheierea dezbaterilor, a luat cu­­vintul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu După cum este cunoscut, de la consti­tuirea Frontului Unităţii Socialiste au fost luate un şir de măsuri în vederea lărgirii atribuţiilor organismelor sale, astfel incit consiliile Frontului să-şi poa­tă îndeplini în condiţiuni cit mai bune rolul şi sarcinile ce le revin în viaţa noastră socială şi politică. S-au obţinut, desigur, o serie de re­zultate bune în activitatea desfăşurată de F.U.S. Dar, trebuie să spunem deschis că aceste rezultate nu sunt încă pe măsura aşteptărilor şi a posibilităţilor pe care le au consiliile Frontului Unităţii Socialiste. Consiliile reuşesc încă în insuficientă mă­sură să coordoneze şi să unească efortu­rile tuturor organizaţiilor componente. Din această cauză există încă multe para­lelisme, se desfăşoară aceleaşi activităţi pe diferite linii, în timp ce unele proble­me rămîn nesoluţionate. De aceea, în proiectul de hotărîre prezentat Plenarei Consiliului Naţional al Frontului Unită­ţii Socialiste se are în vedere lărgirea în continuare a atribuţiilor şi creşterea ro­lului Consiliului Naţional, al consiliilor Frontului Unităţii Socialiste de la toate nivelele. In primul rînd, se are în ve­dere creşterea acestui rol în direcţia co­ordonării, pe diferite domenii, a activi­tăţii desfăşurate de organizaţiile compo­nente ale Frontului. In momentul de fa­ţă trebuie să punem îndeosebi accentul pe soluţionarea unor probleme obşteşti, a u­­nor probleme edilitare, a problemelor le­gate de ridicarea nivelului de trai. Se impune o folosire mai bună a forţelor or­ganizaţiilor componente pentru înfăptui­rea programului trasat de Conferinţa Na­ţională a partidului in vederea dezvoltă­rii generale a economiei şi ridicării bună­stării materiale şi spirituale a oamenilor muncii. In al doilea rînd, se are în vedere o mai bună coordonare a controlului ob­ştesc. Există acum, în această privinţă, o­­ hotărîre, s-au constituit şi comisii care­­ şi-au început activitatea. Probabil, în­­ cursul acestui an va trebui să facem o analiză a rezultatelor obţinute în această privinţă, stabilind ce trebuie făcut în continuare pentru ca organismele din do­meniul controlului obştesc să-şi îndepli­nească în mai bune condiţiuni rolul pe care-l au. Punem un accent deosebit pe coordona­rea activităţii educative şi culturale de masă, ţinind seama că, practic, toate or­ganismele şi organizaţiile din cadrul Frontului Unităţii Socialiste au astfel de preocupări, desfăşoară, într-un fel sau altul, activitatea în acest domeniu. Este de inteles că pentru a ridica eficienţa activităţii educative, în concordanţă cu hotărîrile Plenarei Comitetului Central din noiembrie 1971, este necesar să coor­donăm mai bine şi să unim, pe baza unui program unitar, eforturile tuturor factorilor care concură la formarea omu­lui nou, la lărgirea orizontului general de cunoaştere al poporului nostru. Consider că aceasta trebuie să constituie o preo­cupare mult mai accentuată decit pînă acum a consiliilor Frontului Unităţii So­cialiste, inclusiv a Biroului Executiv al Consiliului Naţional. De altfel, există şi o comisie în această privinţă — comisia pentru răspîndirea ştiinţei şi culturii — şi va trebui realmente să dăm un impuls mai puternic acestei activităţi de primă importanţă pentru Frontul Unităţii So­cialiste. în această privinţă aş dori să menţionez necesitatea ca Consiliul Naţio­nal, organizaţiile Frontului Unităţii So­cialiste să coordoneze efectiv activitatea educativă care se desfăşoară pe teritoriul lor, indiferent de cei care o organizează. Frontul Unităţii Socialiste trebuie să ini­ţieze cu­ mai multe asemenea acţiuni, în­­tîlniri şi dezbateri, care să se desfăşoare sub conducerea consiliilor sau, dacă au loc în fabrică,­­ sub conducerea orga­nizaţiilor de partid, a sindicatelor. In a­­cest sens, aş ruga să se aducă completări şi hotărîrii plenarei privind partea ce se ocupă de sarcinile în coordonarea şi con­ducerea acestor activităţi. De asemenea, în hotărîre se prevede trecerea la constituirea în sate a organi­zaţiilor Frontului Unităţii Socialiste. Este un lucru bun. Aceasta va trebui să ducă la o mai bună organizare şi unire a efor­turilor ţărănimii noastre în activitatea de dezvoltare a agriculturii, în activitatea po­litică, în ridicarea nivelului de cunoştinţe agricole, politice şi ştiinţifice ale ţărăni­mii noastre. Am pornit de la ideea ca aceste orga­nizaţii să-şi aleagă direct conducerea, să-şi desemneze reprezentanţii în consi­liul comunal, care se creează de acum pe baza reprezentării. Acolo vor trebui să fie prezenţi şi secretarul de partid, cel de la organizaţia de tineret, reprezentan­ţii altor organizaţii. Deci, în această di­recţie să aducem îmbunătăţirile cores­punzătoare. Ne gîndim ca Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, care între­ţine de pe acum relaţii internaţionale largi cu un foarte mare număr de orga­nizaţii politice şi mişcări de eliberare naţională, să aibă un rol mai mare şi în coordonarea activităţii externe a dife­ritelor organisme componente. In felul a­­cesta se vor evita diferite manifestări de paralelism şi suprapunere. In reali­zarea orientării generale a activităţii de lărgire a contactelor internaţionale, de dezvoltare a colaborării cu diferite orga­nizaţii şi partide politice, cu mişcările de eliberare naţională, Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste trebuie să joace un rol mai important. El trebuie să acţioneze pentru îndrumarea şi coor­donarea activităţii, inclusiv a societăţilor sau asociaţiilor de prietenie al căror nu­măr, de pe acum destul de mare, va creș­te. Aș propune să se completeze hotărî­rea cu un punct sau un articol suplimen­tar, care să se refere la această problemă. Iată, tovarăși, cîteva chestiuni pe care propun să le includem în hotărîrea pe care o dezbatem acum. Consider că a­­doptînd hotărîrea cu completările pe ca­re le-am propus vom crea un cadru or­ganizatoric mai adecvat îndeplinirii sarci­­nilor ce revin Frontului Unităţii Socia­liste. Va trebui să punem în faţa Biroului Executiv sarcina de a întocmi un pro­gram de lucru al Consiliului National. In cadrul Consiliului să realizăm schim­buri de păreri asupra unor probleme, să ascultăm informări, să discutăm împre­ună cum să realizăm sarcinile. Ne gîn­dim, totodată, să pregătim Conferinţa Naţională care, probabil, va avea loc spre sfîrşitul acestui an sau la începutul anului viitor. Pînă atunci, să clarificăm mai bine problemele activităţii Frontului Unităţii Socialiste, care cuprinde în rîn­durile sale toate organizaţiile din ţara noastră, pentru a realiza o mai bună co­ordonare, a diferitelor sectoare de acti­vitate. Iată considerentele mele pe marginea acestui proiect de hotărâre pe care, cu completările pe care le-am făcut, aș pro­pune să fie adoptat.

Next