Flacăra Iaşului, martie 1973 (Anul 29, nr. 8224-8250)
1973-03-22 / nr. 8242
) év . A 1973 4 pagini 30 bani Proletari din toate ţârile, uniţi-vâl ocara Iaşului Organ al Comitetului judeţean laşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean De aproape patru ani, Uzina de fibre sintetice produce şi tot de atâta vreme se dezvoltă. Concomitent cu activitatea propriu-zisă de producţie, aici fiinţează un vast şantier, unul din cele mai mari din judeţul nostru, care va transforma această unitate economică ieşeană într-un veritabil pion al industriei chimice româneşti. Pentru ca fondurile investite aici să aducă maximum de eficienţă, colectivul uzinei s-a străduit în permanenţă, a iniţiat măsuri concrete şi viabile, a colaborat fructuos cu proiectanţii şi constructorii. Confirmarea acestor aprecieri am avut-o nu o dată, cînd numeroase din capacităţile actualei uzine au fost conectate în circuitul economic cu multe luni înainte de termenul planificat. Acum, cînd întregul popor este angajat plenar pentru îndeplinirea cincinalului înainte de termen, pe şantier se desfăşoară o activitate intensă, se munceşte cu multă răspundere şi competenţă. Zilele trecute, am fost prezenţi din nou pe acest vast şantier, unde constructorii, instalatorii-montori şi izolatorii, secondaţi de proiectanţi şi reprezentanţi ai beneficiarului accelerează ritmul de execuţie, colaborează fructuos între ei, studiind şi aplicînd cele mai potrivite soluţii pentru respectarea şi chiar devansarea termenelor prevăzute în grafice. Prevederile din planul de investiţii pe această perioadă scursă din an şi dingraficele de execuţie, atit valorice cit şi fizice, au fost realizate şi chiar depăşite la unele obiecte. Ele atestă că oamenii de aici au înţeles şi se străduiesc să dea viaţă indicaţiei secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, la recenta Plenară a C.C. al P.C.R. : „Trebuie să fie tuturor clar că realizarea integrală a acestui program de investiţii condiţionează în mod hotărîtor înfăptuirea înainte de termen a cincinalului“. Am discutat şi cu reprezentanţii beneficiarului, şi cu constructorii. De ambele părţi am putut constata hotărîrea de a face totul pentru intrarea în funcţiune a noilor capacităţi la termenele planificate şi chiar mai devreme. Ca pe orice şantier însă, există şi probleme mai dificile, a căror rezolvare impune eforturi susţinute, un control permanent şi exigent al întregii activităţi. Asupra tinera din ele vom încerca să ne referim. Problema centrală a beneficiarului rămîne, în continuare, asigurarea tuturor utilajelor tehnologice, multe din ele avînd deja expirate termenele de livrare de la furnizori. Ne referim, în special, la unele utilaje aferente instalaţiilor de fire tehnice, fibră, difii, distilare-recuperare, policondensare, filare, etilare, convertire, prelucrare fire textile. Este adevărat că Uzina de fibre sintetice a executat şi continuă şi în prezent să realizeze un însemnat volum de utilaje pentru noile investiţii cu forţele sale proprii, eliminînd multe importuri, dar şi în asigurarea celorlalte instalaţii de la diferiţi parteneri din ţară şi străinătate nu trebuie încetinit ritmul. Sînt demne de toată lauda realizările de pînă acum, dar ele trebuie să constituie încă un motiv de mobilizare generală a forţelor, de căutări şi rezolvări cît mai operative şi eficiente. Referindu-ne la constructori (Trustul de construcţii industriale, Trustul de instalaţii-montaje şi Şantierul de izolaţii) am remarca, în primul rînd, necesitatea îmbunătăţirii colaborării între ei, în special la asigurarea fronturilor de lucru. De pildă, Trustul de instalaţii-montaje deşi s-a angajat de nenumărate ori (ultima dată în ziua de 7 martie a.c.) să asigure front de lucru pentru lucrările de izolaţii, la instalaţia de filare, nici în 16 martie a.c. situaţia nu se schimbase, reprezentantul Şantierului de izolaţii reclamînd din nou volumul mare de lucrări ce-l are de executat, dar, din păcate, nu poate acţiona tocmai, din această cauză. La acea dată (16 martie a.c.) la instalaţia de filare, de exemplu, din 15.000 m.p. de conducte tehnologice erau predate pentru lucrările de izolaţii doar 150 m.p., iar din 1.500 m.p. la încălziri, doar 700 m.p. Desigur, nu peste tot sunt asemenea situaţii, dar nu trebuie să se tergiverseze lucrurile încît să se ajungă şi la alte obiecte într-un astfel de stadiu. In acest sens, am semnala lucrările de la instalaţiile de fire tehnice, fibră, distilare-recuperare, policondensare. • Din partea Trustului de construcţii industriale, dar în special a Trustului de instalaţii-montaje, se impune o sporire a responsabilităţii factorilor de decizie de pe acest şantier în respectarea termenelor , prevăzute în grafice. Pentru că, nu o da Eugeniu ZIDARIŢA (continuare în pag. a 3-a) Punerea in funcţiune la termen a tuturor capacităţilor, condiţie esenţialăţi pentru îndeplinirea cincinalului mai devreme Pe şantierul Uzinei de fibre sintetice RITM INTENSDE EXECUȚIE, REALIZĂRI DAR ȘI RESURSE NEVALORIFICATE ■ Beneficiarul să urgenteze aducerea utilajelor tehnologice ■ Instalatorii și montorii să asigure front de lucru pentru izolatori ■ Cîteva sugestii pentru constructori și beneficiar NOTABILE Dezbatere pe tema: „Ştiinţa conducerii politice a societăţii şi aşezarea actului de conducere pe temeiuri ştiinţifice“ Ieri, la sediul Comitetului judeţean de partid a avut loc o dezbatere pe tema : „Ştiinţa conducerii politice a societăţii şi aşezarea actului de conducere pe temeiuri ştiinţifice“, organizată de Secţia de propagandă a Comitetului judeţean de partid. Dezbaterea a fost condusă de tovarăşul Petre Malomete, secretar al Comitetului judeţean de partid. Au participat lectorii Comitetului judeţean de partid, cadre de conducere din unităţile socialeconomice, cadre didactice universitare, cercetători, activişti de partid şi de stat. In cadrul dezbaterii au făcut intervenţii : tov. Al. Floareş, şeful Secţiei de propagandă a Comitetului judeţean de partid, privind „Actul de conducere în contextul relaţiilor umane“ ; prof. univ. dr. docent Dumitru Rusu, prorector al Universităţii „Al. I. Cuza“ — „Direcţiile şi componentele esenţiale ale ştiinţei conducerii“ ; conf. univ. dr. Liviu Copţu — „Ştiinţa conducerii societăţii — cerinţă majoră a etapei de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate“ ; conf. univ. dr. Vasile Ciocîrlan — „Condiţionarea gnoseologică şi axiologică a relaţiilor dintre conducători — conduşi“ ; lector univ. Anton Rotaru — „Nivele de opţiune şi decizie în conducerea proceselor sociale“ ; ing. Alexandru Dumitrache, directorul Uzinei mecanice „Nicolina“ — „Opţiune şi decizie în unităţile economice. Hotărîrile de partid — elemente de decizie în lumina ştiinţei conducerii“ ; economist Ion Slabu, directorul I.C.S. „Moldova“ — „Conducerea ştiinţifică în comerţ“ ; lector univ. Gh. Stanciu — „Consideraţii asupra gestiunii economice — componentă a conducerii ştiinţifice a unităţilor economice socialiste“. In pagina a 2-a Iașul universitar ✓ÍINESC Uzina metalurgică Iaşi 720 tone de ţevi şi profile realizate peste prevederi Realizarea sarcinilor de plan la nivel maximal pe acest an constituiecuvîntul de ordine al colectivului de muncă de la Uzina metalurgică. Confirmarea hărniciei metalurgiştilor ieșeni este atestată de realizările obţinute pînă în prezent. După cum ne informează economistul Nicolae Lacea, şeful serviciului de planificare, de la începutul anului şi pînă la sfîrşitul celei de a doua decade din luna martie uzina a obţinut o producţie marfă suplimentară concretizată în 720 tone ţevi sudate din oţel şi profile îndoite. De asemenea, am fost informaţi că metalurgiştii, zilnic, lucrează la nivelul parametrilor maximali, cu consumuri specifice corespunzătoare prevederilor pentru acest an. Până în prezent, s-au livrat suplimentar către partenerii externi, 300 de tone de ţevi sudate din oţel. Succesele înregistrate de muncitorii, inginerii, economiştii şi tehnicienii, de toţi lucrătorii acestei unităţi ieşene sunt generate de organizarea superioară a producţiei şi a muncii, folosirea mai raţională a capacităţilor şi a timpului de lucru, de aplicarea unui vast program elaborat pentru înfăptuirea hotărârilor Plenarei C. C. al P.C.R. din 28 februarie —2 martie a.c. Strungarul Petru Urmă, unul din fruntaşii secţiei de prelucrări de la Uzina mecanică a agriculturii şi industriei alimentare Iaşi. Zilnic el reuşeşte, să-şi depăşească sarcinile de plan, in medie, cu 6 la sută. La evacuarea excesului de umiditate de pe ogoare. Acum, nu Integrală după topirea a zăpezilor! Ultima răbufnire a iernii, tocmai în perioada în care în mod normal trebuiau începute lucrările de primăvară, a cauzat destule neajunsuri și oamenilor muncii de la sate. Unele urmări au fost înlăturate, iar împotriva altora se acţionează intens în continuare. Cu toate acestea, lupta cu efectele zăpezilor nu poate fi considerată nici pe departe încheiată. Să ne gîndim că între 26 februarie şi 16 martie a.c., stratul de zăpadă a crescut în judeţul nostru cu peste 70 cm. Or, din topirea acestei zăpezi rezultă un strat de apă de 70 mm., ceea ce înseamnă un volum de 700 m.c. la hectar. Datorită faptului că pămîntul este dezgheţat şi îmbibat deja, capacitatea de infiltrare a apei provenită din zăpezi este mică, de unde şi posibilitatea producerii inundaţiilor şi băltirilor pe majoritatea terenurilor plane situate pe lunci. Cum trebuie să se lupte împotriva acestor fenomene ? Contra inundaţiilor — afirmă specialiştii — e necesar să se acţioneze, înainte de toate, prin măsuri de prevenire. Se cere în primul rînd ca toate digurile să fie verificate şi reparate. Din momentul în care apele ajung la diguri, acestea trebuie supravegheate permanent, zi şi noapte. Punctele cele mai slabe ale digurilor au nevoie de măsuri de consolidare sau eventual de protecţie. Pentru a preveni ruperea digurilor şi a se putea lua pe loc măsuri de închidere a eventualelor breşe ce s-ar produce, e necesar ca din loc în loc să se pregătească un număr de saci de polietilenă, din cei care au avut îngrăşăminte chimice, pentru ca la nevoie să fie umpluţi cu pămînt şi folosiţi la închiderea rupturilor. O problemă la fel de importantă o constituie combaterea băltirilor şi excesului de umiditate. In această direcţie, unele măsuri s-au impus încă dinaintea ultimelor ninsori şi viscole. Pentru a se cunoaşte unde şi cum să se acţioneze, personalul Oficiului de îmbunătăţiri funciare a identificat în perioada decembrie 1972 — ianuarie 1973 aproape 10.300 ha cu băltiri în întreg judeţul. Din păcate, în prea puţine locuri s-a intervenit cu hotărîre pentru îndeplinirea indicaţiilor date. Ca urmare, din totalul de 352.000 m.c. de terasamente din plan s-au realizat abia 10.000 m.c. din care majoritatea în localităţile Podu-Iloaiei, Costuleni, Schitu-Duca, Prisăcani, Comarna. In ultima vreme, şi din cauza timpului neprielnic, lucrările au sistat aproape peste tot. In prezent ele sunt continuate doar cu utilajele mecanice (cărora le revin din volumul de terasamente amintit 215.000 m.c.) la Răchiteni, Mirceşti, Hălăuceşti, Belceşti. Cu braţele de muncă nu s-a trecut nici măcar la finisarea teluzelor pentru ca noile canale de evacuare a apei să poată intra în funcţiune cu întreaga capacitate. E foarte probabil că pînă în momentul de faţă nu peste tot au fost înlăturate efectele ultimelor ninsori. Paralel cu curăţirea zăpezii din sectoarele zootehnice, cu degajarea căilor de acces la parcurile de furaje şi cu ceea ce mai este de făcut în restul sectoarelor, trebuie declanşate însă ample acţiuni de masă şi pentru eliminarea băltirilor şi excesului de umiditate. E de la sine înţeles că după topirea zăpezilor băltirile vor afecta suprafeţe mult mai mari ca cele identificate iniţial. De aceea e cu atît mai necesar să se treacă imediat la acţiune, fără a se aştepta topirea zăpezii. Pentru a asigura o eficienţă sporită şi în acelaşi timp o operativitate maximă în evacuarea apelor se impun o serie de măsuri suplimentare. „Ele sunt diferenţiate de la caz la caz , precizează tov. I. Brînzilă, inginer şef al Oficiului judeţean de îmbunătăţiri funciare. Astfel, în incinte îndiguite, ca cele de la Grozeşti, Gorban, Costuleni, Răducăneni, Prisăcani, trebuie executate canale de scurgere din zonele depresionare pînă în apropierea digurilor. Pe diguri, în punctul de terminare a canalului de scurgere se va instala o motopompă sau un agregat de aspersiune cu care apa va fi împinsă în rîu sau în privalul învecinat. Curăţind de zăpadă întreaga reţea de canele a sistemelor de irigaţii, aceasta va permite colectarea apelor de pe terenurile din jur. Bineînţeles că şi ca G. GRIGORAŞ (continuare în pag. a 3-a) La IaşiAdunare consacrată „Zilei internaţionale pentru eliminarea discriminărilor rasiale“ Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, Filiala Iaşi, a organizat cu prilejul „Zilei internaţionale pentru eliminarea discriminăriiioro- rasiale“, o adunare publică la cabinetul de ştiinţe sociale al Universităţii din Iaşi. Au participat cadre didactice şi studenţi. După cuvîntul introductiv rostit de prof. univ. dr. Mihai Jacotă, lectorul universitar Gh. Piticaru, a vorbit despre însemnătatea „Zilei internaţionale pentru eliminarea discriminărilor rasiale“. 80 de ani de la constituirea P.S.D.M.R. Pe drumul spre întîiul partid al muncitorilor din România Cinstind tradiţiile revoluţionare ale înaintaşilor care, prin eforturile şi sacrificiile lor, au fost părtaşi la aşezarea evoluţiei noastre pe coordonatele progresului social, Partidul nostru Comunist acordă o semnificaţie deosebită momentelor de început ale mişcării muncitoreşti din România şi ne învaţă, în acelaşi timp, să preţuim cuceririle prezentului, ne îndeamnă să facem totul pentru a le dezvolta în vederea făuririi noii istorii a patriei socialiste. La începutul acestei primăveri, întregul popor român sărbătoreşte împlinirea a opt decenii de la făurirea, în anul 1893, a primului partid politic al muncitorilor din România. Ca orice rememorare a unor evennimente înscrise cu majuscule în cartea de aur a naţiunii, această sărbătorire, ce , îndeamnă la un „popas“ al minţii şi inimii contemporanilor în epoca respectivă, ne face să înţelegem mai bine că actualele dimensiuni ale edificiului nostru îşi trag obîrşia din prometeica sforţare a celor care au înălţat sus, cu mîndrie şi speranţă, stindardul glorios al cauzei proletare pe care erau înscrise de la început ideile socialismului şi comunismului. Rezultat firesc al unui proces cu determinare obiectivă in evoluţia schimbărilor petrecute în societatea românească a celei de-a doua jumătăţi a veacului trecut, P.S.D.M.R.-ul a apărut pe scena politică a ţării ca o încununare a luptei purtate cu abnegaţie de clasa muncitoare din„ România pentru propria-i emancipare. Geneza mişcării noastre muncitoreşti se află, fără îndoială, într-o strînsă legătură cu particularităţile caracteristice formării relaţiilor de producţie capitaliste, ale căror germeni se găsim în contextul crizei sistemului feudal încă în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, iar în Transilvania chiar şi mai devreme. Datorită unor împrejurări istorice complexe, la care condiţiile de factură externă şi-au adus o contribuţie pe care am fi dorit-o evitată, ascendenţa relaţiilor de producţie capitaliste a cunoscut o dinamică mult mai puţin evidentă decît cea înregistrată într-o serie de alte state europene. A fost nevoie de seismul provocat de revoluţia de la 1848 care, înlăturând o parte din zăgazurile feudalităţii, a putut să stimuleze — mai ales după făurirea statului naţional, reformele din 1864 şi independenţa de stat dobîndită prin luptă acel atribut esenţial al unei revoluţii industriale incipiente care a fost producţia capitalistă simplă ieşită din tiparul strimt al stadiului manufacturier şi orientată pe cel corespunzător, creat prin organizarea muncii de fabrică. Fără a se înregistra realizări spectaculoase, procesul a cunoscut în continuare o dimensionare certă, dar în privinţa ritmului nu a depăşit — ca rezultat al cauzelor sus-amintite — o evoluţie lentă, chiar şi atunci cînd modul de producţie capitalistă şi-a asigurat o prezenţă dominantă în viaţa economico-socială a ţării. Legat de aceste condiţii specifice este cu atît mai remarcabil faptul că în decursul a 2—3 decenii, relativ tînăra mişcare muncitorească de la noi, a reuşit să se înscrie cu hotărîre pe coordonatele unei mişcări sociale protestatare în care a cunoscut realizări notabile pe drumul dificil al organizării şi al descoperirii misiunii sale istorice. In drum spre o viaţă mai omenească, proletariatul român s-a ridicat de la început împotriva asupririi patronale. Reacţia muncitorilor faţă de întregul cortegiu de privaţiuni social-economice şi politice a fost pe deplin legitimă, ea constituind, în ultimă instanţă, materializarea pe plan social a raporturilor antagoniste dintre muncă şi capital. Primele forme de exprimare a nemulţumirii de clasă ale muncitorilor, cum au fost protestele izolate, nesupunerile la lucru, răzvrătirile şi grevele spontane, nu au depăşit caracterul unor manifestări sporadice, cu o insuficientă preocupare pentru organizare. Acţiunile greviste ale clurarilor brăileni din anul 1868, ale lucrătorilor de pe şantierele de construcţii ale căilor ferate din 1869, ale croitorilor din Cluj, din 1870 etc., au avut un asemenea caracter spontan, ele reprezentînd, defapt, ceea ce(V.I. Lenin numea „copilăriamişcării muncitoreşti". . Practica luptei dintre lucrători şi elementele patronale a demonstrat proletariatului că pentru asigurarea succesului acestuia este necesară realizarea coordonării acţiunilor anticapitaliste. In acest scop, încă din deceniul al VI-lea al veacului trecut au început să se constituia ca prime forme de organizare a proletariatului — asociaţiile de întrajutorare reciprocă, cum au fost „Casa de ajutorare şi prevedere a lucrătorilor tipografi“ din Bucureşti, fondată în anul 1358, Asociaţia muncitorilor tipografi din Braşov — din 1861, precum şi cele ale metalurgiştilor din Reşiţa, ale croitorilor din , Cluj şi Timişoara, etc. Fără a reuşi sa iasă de sub influenţa patronilor, aceste asociaţii au arătat muncitorilor că „unirea şi înfrăţirea tuturor lucrătorilor“ este mijlocul prin care se poate „dărîma rau şi injustiţia, ce de mult timp bîntuie clasa lucrătorilor“. De la asociaţiile cu caracter de ajutor mutual, muncitorii vor trece la formarea Prof. Vasile POP. Vid şef de catedră la Cabinetul judeţean de partid (continuare in pag. a ?,-a) r In pagina a 3-a ÎN DEZBATERE PUBLICĂ Proiectul Legii privind \ dezvoltarea construcţiei de { \ Inn.nn+Q d „mi««!,,! I j j locuinţe şi proiectul Legii privind administrarea fondului locativ \ \ \ Imagine din tinărul cartier Alexandru cel Bun Foto: L. STRATI LAT — coresp. în pagina a 4-a1 Sesiunea Consiliului de Securitate ■ Consultările multilaterale de la Helsinki | IESEANE tot telefonică... E inutil să mai demonstrăm cît de preţioase sînt serviciile pe care ni le aduc telefoanele (ne privim, bineînţeles, la cele care funcţionează cum trebuie...) în viaţa de toate zilele. Tocmai el e aceea iderea de a instala posturi de Uzpublic in cele mai frecvente pahete ale Iaşului a fost salutată de toţi cei care s-au putut servi de ele. Dacă am analiza însă raportul dintre cuvintele de recunoştinţa,şi blestemele la adresa telefoantelor în cauză, am constata uşor efo ele in favoarea celor din urmă. Motive sunt nenumărate: aparate blocate cu fişe strimbe sau încerlecate, receptoare sparte sau pur şi simplu smulse cu tot cu cablu şi alte asemenea defecţiuni f ce te împiedică să comunici cu cine doreşti. De foarte multe ori vinovaţii se găsesc printre noi. Unii consideră că telefonul trebuie să „meargă“ cu orice fel de monedă şi chiar dacă ea nu pătrunde prin orificiul respectiv, nu renunţă pînă cînd nu „îneacă“ aparatul. Alţii — mai cu seamă copii sau vîrstnici „afumaţi“, in căutarea unor „distracţii“ originale — supun , telefoanele unei întregi game de maltratări. . . . Mergind aşa,vom fi oare condamnaţi să nu avem la incremină nici un telefon public în bună stare ? Săne gîndim căfiecare dintre noi putem ajunge cîtkiva in situaţia de a nu găsi alta cate pentru a rezolva o problemă pe celt de importantă pe atît de urgentă. Un cititor din cartierul Copou ne-a sesizat că intr-o astfel de împrejurare a alergat prin întreaga zonă fără a găsi nici un telefon utilizabil din cele patru, existentei. „Nu vă mai zbuciumaţi atîta şi încercaţi la oficiul poştal de lîrtgă supermagazin m i-a sugerat un binevoitor. Acolo nu se poate să nu găsiţi, un aparat, ca lumea“. A încercat omul și aici, găsind într-adevăr nu unul ci mai multe telefoane bune. De la toate insă nu se putea vorbi decît cu alte orașe... prin centrala automată. Cititorul n-a greșit deloc apreciind drept anormală această stare de lucruri. Cu privire la telefoane noi am mai sesizat de altfel şi alte aspecte la fel de anapoda. II adăugăm şi pe acesta considerînd că merită atenţie. G. CONSTANTINESCU ']iiii/iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii tummijii/k3