Flacăra Iaşului, martie 1973 (Anul 29, nr. 8224-8250)

1973-03-22 / nr. 8242

) év . A 1973 4 pagini 30 bani Proletari din toate ţâri­le, uniţi-vâl ocara Iaşului Organ al Comitetului judeţean laşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean De aproape patru ani, U­­zina de fibre sintetice pro­duce şi tot de atâta vreme se dezvoltă. Concomitent cu activitatea propriu-zisă de producţie, aici fiinţează un vast şantier, unul din cele mai mari din judeţul nostru, care va transforma această unitate economică ieşeană într-un veritabil pion al in­dustriei chimice româneşti. Pentru ca fondurile investi­te aici să aducă maximum de eficienţă, colectivul uzi­nei s-a străduit în perma­nenţă, a iniţiat măsuri concrete şi viabile, a cola­borat fructuos cu proiectanţii şi constructorii. Confirmarea acestor aprecieri am avut-o nu o dată, cînd numeroase din capacităţile actualei uzi­ne au fost conectate în circu­itul economic cu multe luni înainte de termenul planifi­cat. Acum, cînd întregul po­por este angajat plenar pen­tru îndeplinirea cincinalului înainte de termen, pe şanti­er se desfăşoară o activitate intensă, se munceşte cu mul­tă răspundere şi competenţă. Zilele trecute, am fost pre­zenţi din nou pe acest vast şantier, unde constructorii, instalatorii-montori şi izola­torii, secondaţi de proiectanţi şi reprezentanţi ai beneficia­rului accelerează ritmul de execuţie, colaborează fructuos între ei, studiind şi­ aplicînd cele mai potrivite soluţii pen­tru respectarea şi chiar de­vansarea termenelor prevăzu­te în grafice. Prevederile din planul de investiţii pe aceas­tă perioadă scursă din an şi din­­graficele de execuţie, a­­tit valorice cit şi fizice, au fost realizate şi chiar depă­şite la unele obiecte. Ele a­­testă că oamenii de aici au înţeles şi se străduiesc să dea viaţă indicaţiei secreta­rului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAU­­ŞESCU, la recenta Plenară a C.C. al P.C.R. : „Trebuie să fie tuturor clar că reali­zarea integrală a acestui pro­gram de investiţii condiţio­nează în mod hotărîtor înfăp­tuirea înainte de termen a cincinalului“. Am discutat şi cu repre­zentanţii beneficiarului, şi cu constructorii. De ambele părţi am putut constata hotărîrea de a face totul pentru in­trarea în funcţiune a noilor capacităţi la termenele plani­ficate şi chiar mai devreme. Ca pe orice şantier însă, există şi probleme mai difi­cile, a căror rezolvare impu­ne eforturi susţinute, un con­trol permanent şi exigent al întregii activităţi. Asupra ti­nera din ele vom încerca să ne referim. Problema centrală a benefi­ciarului rămîne, în continu­are, asigurarea tuturor utila­jelor tehnologice, multe din ele avînd deja expirate ter­menele de livrare de la fur­nizori. Ne referim, în spe­cial, la unele utilaje aferente instalaţiilor de fire tehnice, fibră, difii, distilare-recupe­­rare, policondensare, filare, etilare, convertire, prelucra­re fire textile. Este adevărat că Uzina de fibre sintetice a executat şi continuă şi în prezent să realizeze un în­semnat volum de utilaje pen­tru noile investiţii cu forţele sale proprii, eliminînd multe importuri, dar şi în asigu­rarea celorlalte instalaţii de la diferiţi parteneri din ţară şi străinătate nu trebuie în­cetinit ritmul. Sînt demne de toată lauda realizările de pînă acum, dar ele trebuie să constituie încă un motiv de mobilizare generală a for­ţelor, de căutări şi rezolvări cît mai operative şi eficiente. Referindu-ne la construc­tori (Trustul de construcţii industriale, Trustul de insta­­laţii-montaje şi Şantierul de izolaţii) am remarca, în pri­mul rînd, necesitatea îmbu­nătăţirii colaborării între ei, în special la asigurarea fron­turilor de lucru. De pildă, Trustul de instalaţii-montaje deşi s-a angajat de nenumă­rate ori (ultima dată în ziua de 7 martie a.c.) să asigure front de lucru pentru lucrări­le de izolaţii, la instalaţia de filare, nici în 16 martie a.c. situaţia nu se schimbase, re­prezentantul Şantierului de izolaţii reclamînd din nou vo­lumul mare de lucrări ce-l are de executat, dar, din pă­cate, nu poate acţiona tocmai, din această cauză. La acea dată (16 martie a.c.) la insta­laţia de filare, de exemplu, din 15.000 m.p. de conducte tehnologice erau predate pen­tru lucrările de izolaţii doar 150 m.p., iar din 1.500 m.p. la încălziri, doar 700 m.p. Desigur, nu peste tot sunt asemenea situaţii, dar nu tre­buie să se tergiverseze lucru­rile încît să se ajungă şi la alte obiecte într-un astfel de stadiu. In acest sens, am sem­nala lucrările de la instala­ţiile de fire tehnice, fibră, distilare-recuperare, policon­densare. • Din partea Trustului de construcţii industriale, dar în special a Trustului de insta­laţii-montaje, se impune o sporire a responsabilităţii factorilor de decizie de pe a­­cest şantier în respectarea termenelor , prevăzute în grafice. Pentru că, nu o da­ Eugeniu ZIDARIŢA (continuare în pag. a 3-a) Punerea in funcţiune la termen a tuturor capacităţilor, condiţie esenţială­­ţ­i pentru îndeplinirea cincinalului mai devreme Pe şantierul Uzinei de fibre sintetice RITM INTENSDE EXECUȚIE, REALIZĂRI DAR ȘI RESURSE NEVALORIFICATE ■ Beneficiarul să urgenteze aducerea utilaje­lor tehnologice ■ Instalatorii și montorii să asigure front de lucru pentru izolatori ■ Cîte­­va sugestii pentru constructori și beneficiar NOTABILE Dezbatere pe tema: „Ştiinţa conducerii politice a societăţii şi aşezarea actului de conducere pe temeiuri ştiinţifice“ Ieri, la sediul Comitetului jude­ţean de partid a avut loc o dezba­tere pe tema : „Ştiinţa conducerii politice a societă­ţii şi aşezarea ac­tului de­­ conducere pe temeiuri ştiin­ţifice“, organizată de Secţia de pro­pagandă a Comite­tului judeţean de partid. Dezbaterea a fost condusă de tovară­şul Petre Mal­ome­­t­e, secretar al Co­mitetului judeţean de partid. Au participat lec­torii Comitetului judeţean de partid, cadre de conducere din unităţile social­­economice, cadre didactice universi­tare, cercetători, activişti de partid şi de stat. In cadrul dezba­terii au făcut in­tervenţii : tov. Al. Floareş, şeful Sec­ţiei de propagandă a Comitetului jude­ţean de partid, pri­vind „Actul de con­ducere în contex­­tul relaţiilor uma­ne“ ; prof. univ. dr. docent Dumitru Rusu, prorector al Universităţii „Al. I. Cuza“ — „Direcţii­le şi componentele esenţiale ale şti­inţei conducerii“ ; conf. univ. dr. Li­­viu Copţu­ — „Şti­inţa conducerii so­cietăţii — cerinţă majoră a etapei de făurire a societă­ţii socialiste mul­tilateral dezvolta­te“ ; conf. univ. dr. Vasile Ciocîrlan — „Condiţionarea gno­seologică şi axio­logică a relaţiilor dintre conducători — conduşi“ ; lector univ. Anton Rota­­ru — „Nivele de opţiune şi decizie în conducerea pro­ceselor sociale“ ; ing. Alexandru Dumitrache, direc­torul Uzinei me­canice „Nicolina“ — „Opţiune şi decizie în unităţile econo­mice. Hotărîrile de partid — elemente de decizie în lu­mina ştiinţei con­ducerii“ ; economist Ion Slabu, directo­rul I.C.S. „Moldo­va“ — „Conducerea ştiinţifică în co­merţ“ ; lector univ. Gh. Stanciu — „Consideraţii asu­pra gestiunii econo­mice — componen­tă a conducerii şti­inţifice a unităţilor economice socialis­te“. In pagina a 2-a Iașul universitar ✓ÍINESC Uzina metalurgică Iaşi 720 tone de ţevi şi profile realizate peste prevederi Realizarea sarci­nilor de plan la nivel maximal pe acest an constituie­­cuvîntul de ordine al colectivului de muncă de la Uzina metalurgică. Con­firmarea hărniciei metalurgiştilor ie­șeni este atestată de realizările obţi­nute pînă în pre­zent. După cum ne informează econo­mistul Nicolae La­­cea, şeful serviciu­lui de planificare, de la începutul a­­nului şi pînă la sfîrşitul celei de a doua decade din luna martie uzina a obţinut o produc­ţie marfă suplimen­tară concretizată în 720 tone ţevi suda­te din oţel şi pro­file îndoite. De a­­semenea, am fost informaţi că meta­­lurgiştii, zilnic,­ lu­crează la­­ nivelul parametrilor maxi­mali, cu consumuri specifice corespun­zătoare prevederi­lor pentru acest an. Până în prezent, s-au livrat supli­mentar către parte­nerii externi, 300 de tone de ţevi su­date din oţel. Succesele înre­gistrate de munci­torii, inginerii, e­­conomiştii şi tehni­cienii, de toţi lu­crătorii acestei u­­nităţi ieşene sunt generate de orga­nizarea superioară a producţiei şi a muncii,­ folosirea mai raţională a ca­pacităţilor şi a timpului de lucru, de aplicarea unui vast program ela­borat pentru în­­făptuirea­­ hotărâri­lor Plenarei C. C. al P.C.R. din 28 februarie —2 mar­tie a.c. Strungarul Petru Urmă, unul din fruntaşii secţiei de prelucrări de la Uzina mecanică a agriculturii şi­ industriei alimentare Iaşi. Z­ilnic el reuşeşte, să-şi depăşească sarcinile de­ plan, in medie, cu 6 la sută. La evacuarea excesului de­ umiditate de pe ogoare. Acum, nu Integrală după topirea a zăpezilor! Ultima răbufnire a iernii, tocmai în perioada în care în mod normal trebu­iau începute lucrările de primăvară, a cauzat destule neajunsuri și oamenilor muncii de la sate. Unele urmări au fost înlăturate, iar împotriva altora se ac­ţionează intens în continuare. Cu toate acestea, lupta cu efectele zăpezilor nu poate fi considerată nici pe departe în­cheiată. Să ne gîndim că între 26 februa­rie şi 16 martie a.c., stratul de zăpadă a crescut în judeţul nostru cu peste 70 cm. Or, din topirea acestei zăpezi rezultă un strat de apă de 70 mm., ceea ce înseam­nă un volum de 700 m.c. la hectar. Da­torită faptului că pămîntul este dezghe­ţat şi îmbibat deja, capacitatea de infil­trare a apei provenită din zăpezi este mică, de unde şi posibilitatea producerii inundaţiilor şi băltirilor pe majoritatea terenurilor plane situate pe lunci. Cum trebuie să se lupte împotriva a­­cestor fenomene ? Contra inundaţiilor — afirmă specialiştii — e necesar să se ac­ţioneze, înainte de toate, prin măsuri de prevenire. Se cere în primul rînd ca toate digurile să fie verificate şi reparate. Din momentul în care apele ajung la diguri, acestea trebuie supravegheate permanent, zi şi noapte. Punctele cele mai slabe ale digurilor au nevoie de măsuri de conso­lidare sau eventual de protecţie. Pentru a preveni ruperea digurilor şi a se pu­tea lua pe loc măsuri de închidere a e­­ventualelor breşe ce s-ar produce, e ne­cesar ca din loc în loc să se pregătească un număr de saci de polietilenă, din cei care au avut îngrăşăminte chimice, pen­tru ca la nevoie să fie umpluţi cu pă­­mînt şi folosiţi la închiderea rupturilor. O problemă la fel de importantă o constituie combaterea băltirilor şi excesu­lui de umiditate. In această direcţie, u­­nele măsuri s-au impus încă dinaintea ultimelor ninsori şi viscole. Pentru a se cunoaşte unde şi cum să se acţioneze, personalul Oficiului de îmbunătăţiri fun­ciare a identificat în perioada decembrie 1972 — ianuarie 1973 aproape 10.300 ha cu băltiri în întreg judeţul. Din păcate, în prea puţine locuri s-a intervenit cu hotărîre pentru îndeplinirea indicaţiilor date. Ca urmare, din totalul de 352.000 m.c. de terasamente din plan s-au reali­zat abia 10.000 m.c. din care majoritatea în localităţile Podu-Iloaiei, Costuleni, Schitu-Duca, Prisăcani, Comarna. In ul­tima vreme, şi din cauza timpului ne­prielnic, lucrările au sistat aproape peste tot. In prezent ele sunt continuate doar cu utilajele mecanice (cărora le revin din volumul de terasamente amintit 215.000 m.c.) la Răchiteni, Mirceşti, Hălăuceşti, Belceşti. Cu braţele de muncă nu s-a tre­cut nici măcar la finisarea teluzelor pen­tru ca noile canale de evacuare a apei să poată intra în funcţiune cu întreaga capacitate. E foarte probabil că pînă în momen­tul de faţă nu peste tot au fost înlătura­te efectele ultimelor ninsori. Paralel cu curăţirea zăpezii din sectoarele zootehni­ce, cu degajarea căilor de acces la parcu­rile de furaje şi cu ceea ce mai este de făcut în restul sectoarelor, trebuie de­clanşate însă ample acţiuni de masă şi pentru eliminarea băltirilor şi excesului de umiditate. E de la sine înţeles că după topirea zăpezilor băltirile vor afecta suprafeţe mult mai mari ca cele identificate iniţial. De aceea e cu atît mai necesar să se trea­că imediat la acţiune, fără a se aştepta topirea zăpezii. Pentru­ a asigura o efi­cienţă sporită şi în acelaşi timp o opera­tivitate maximă în evacuarea apelor se impun o serie de măsuri suplimentare. „Ele sunt diferenţiate de la caz la­ caz , precizează tov. I. Brînzilă, inginer şef al Oficiului judeţean de îmbunătăţiri fun­ciare. Astfel, în incinte îndiguite, ca cele de la Grozeşti, Gorban, Costuleni, Rădu­­căneni, Prisăcani, trebuie executate ca­nale de scurgere din zonele depresionare pînă în apropierea digurilor. Pe diguri, în punctul de terminare a canalului de scurgere se va instala o motopompă sau un agregat de aspersiune cu care apa va fi împinsă în rîu sau în privalul înveci­nat. Curăţind de zăpadă întreaga reţea de canele a sistemelor de irigaţii, aceas­ta va permite colectarea apelor de pe terenurile din jur. Bineînţeles că şi ca­ G. GRIGORAŞ (continuare în pag. a 3-a) La IaşiAdunare consacrată „Zilei internaţionale pentru eliminarea discriminărilor rasiale“ Asociaţia de Drept Inter­naţional şi Relaţii Interna­ţionale, Filiala Iaşi, a orga­nizat cu prilejul „Zilei in­ternaţionale pentru elimi­narea discriminăriiioro- ra­siale“, o adunare publică la cabinetul de ştiinţe so­ciale al Universităţii din Iaşi. Au participat cadre didactice şi studenţi. După cuvîntul introduc­tiv rostit de prof. univ. dr. Mihai Jacotă, lectorul uni­versitar Gh. Piticaru, a vorbit despre însemnătatea „Zilei internaţionale pen­tru eliminarea discrimină­rilor rasiale“. 80 de ani de la constituirea P.S.D.M.R. Pe drumul spre întîiul partid al muncitorilor din România Cinstind tradiţiile revoluţionare ale înaintaşilor care, prin eforturile şi sa­crificiile lor, au fost părtaşi la aşezarea evoluţiei noastre pe coordonatele pro­gresului social, Partidul nostru Comunist acordă o semnificaţie deosebită momen­telor de început ale mişcării muncitoreşti din România şi ne învaţă, în acelaşi timp, să preţuim cuceririle prezentului, ne îndeamnă să facem totul pentru a le dezvolta în vederea făuririi noii istorii a patriei socialiste. La începutul acestei primăveri, întregul popor român sărbătoreşte împlinirea a opt decenii de la făurirea, în anul 1893, a primului partid politic al muncitorilor din România. Ca orice rememorare a unor evennimente înscrise cu majuscule în cartea de aur a naţiunii, această săr­bătorire, ce , îndeamnă la un „popas“ al minţii şi inimii contemporanilor în epoca respectivă, ne face să înţelegem mai bine că actualele dimensiuni ale edificiului nostru îşi trag obîrşia din prometeica sforţare a celor care au înălţat sus, cu mîndrie şi speranţă, stindardul­ glorios al cauzei proletare pe care erau înscrise de la început ideile socialismului şi co­munismului. Rezultat firesc al unui proces cu deter­minare obiectivă in evoluţia schimbări­lor petrecute în societatea românească a celei de-a doua jumătăţi a veacului trecut, P.S.D.M.R.-ul a apărut pe scena politică a ţării ca o încununare a luptei purtate cu abnegaţie de clasa munci­toare din­„ România pentru propria-i emancipare. Geneza mişcării noastre muncitoreşti se află, fără îndoială, într-o strînsă legătu­ră cu particularităţile caracteristice for­mării relaţiilor de producţie capitaliste, ale căror germeni se găsim în contextul crizei sistemului feudal încă în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, iar în Transilvania chiar şi mai devreme. Da­torită unor împrejurări istorice complexe, la care condiţiile de factură externă şi-au adus o contribuţie pe care am fi dorit-o evitată, ascendenţa relaţiilor de produc­ţie capitaliste a cunoscut o dinamică mult mai puţin evidentă decît cea înregistra­tă într-o serie de alte state europene. A fost nevoie de seismul provocat de re­voluţia de la 1848 care, înlăturând o par­te din zăgazurile feudalităţii, a putut să stimuleze — mai ales după făurirea sta­tului naţional, reformele din 1864 şi in­dependenţa de stat dobîndită prin luptă acel atribut esenţial al unei revoluţii industriale incipiente care a fost produc­ţia­ capitalistă simplă ieşită din tiparul strimt al stadiului manufacturier şi o­­rientată pe cel corespunzător, creat prin organizarea muncii de fabrică. Fără a se înregistra realizări spectacu­loase, procesul a cunoscut în continuare o dimensionare certă, dar în privinţa rit­mului nu a depăşit — ca rezultat al cau­zelor sus-amintite — o evoluţie lentă, chiar şi atunci cînd modul de producţie capitalist­ă şi-a asigurat o prezenţă do­minantă în viaţa economico-socială a ţă­rii. Legat de aceste condiţii specifice este cu atît mai remarcabil faptul că în de­cursul a 2—3 decenii, relativ tînăra miş­care muncitorească de la noi, a reuşit să se înscrie cu hotărîre pe coordonatele unei mişcări sociale protestatare în care a cunoscut realizări notabile pe drumul dificil al organizării şi al descoperirii mi­siunii sale istorice. In drum spre o viaţă mai omenească, proletariatul român s-a ridicat de la în­ceput împotriva asupririi patronale. Reac­ţia muncitorilor faţă­ de întregul corte­giu de privaţiuni social-economice şi po­litice a fost pe deplin legitimă, ea consti­tuind, în ultimă instanţă, materializarea pe plan social a raporturilor antagoniste dintre muncă şi capital. Primele forme de exprimare a nemul­ţumirii de clasă ale muncitorilor, cum au fost protestele izolate, nesupunerile la lucru, răzvrătirile şi grevele spontane, nu au depăşit caracterul unor manifestări sporadice, cu o insuficientă preocupare pentru organizare. Acţiunile greviste ale clurarilor brăi­­leni din anul 1868, ale lucrătorilor de pe şantierele de construcţii ale căilor ferate din­ 1869, ale croitorilor din Cluj, din­ 1870 etc., au avut un asemenea caracter spontan, ele reprezentînd, de­­fapt, ceea ce­­(V.I. Lenin numea „copilăria­­mişcării muncitoreşti". . Practica luptei dintre lucrători şi ele­mentele patronale a demonstrat proleta­riatului că pentru asigurarea succesului acestuia este necesară realizarea coordo­nării acţiunilor anticapitaliste. In acest scop, încă din deceniul al VI-lea al vea­cului trecut au început să se constituia ca prime forme de organizare a proleta­riatului — asociaţiile de întrajutorare reciprocă, cum au fost „Casa de ajuto­rare şi prevedere a lucrătorilor tipo­grafi“ din Bucureşti, fondată în anul 1358, Asociaţia muncitorilor tipografi din Braşov — din 1861, precum şi cele ale metalurgiştilor din Reşiţa, ale croitorilor din , Cluj şi Timişoara, etc. Fără a reuşi sa iasă de sub influenţa patronilor, a­­ceste asociaţii au arătat muncitorilor că „unirea şi înfrăţirea tuturor lucrătorilor“ este mijlocul prin care se poate „dărîma rau­ şi injustiţia, ce de mult timp bîn­­tuie clasa lucrătorilor“. De la asociaţiile cu caracter de ajutor mutual, muncitorii vor trece la formarea Prof. Vasile POP. Vid şef de catedră la Cabinetul judeţean de partid (continuare in pag. a ?,-a) r In pagina a 3-a ÎN DEZBATERE PUBLICĂ Proiectul Legii privind \ dezvoltarea construcţiei de { \ Inn.nn+Q d­ „mi««!,,! I j j locuinţe şi proiectul Legii privind administrarea fondului locativ \ \ \ Imagine din tin­ărul cartier Alexandru cel Bun Foto: L. STRATI LAT — coresp. în pagina a 4-a1 Sesiunea­­ Consiliului de­­ Securitate­­ ■ Consultările­­ multilaterale­­ de la Helsinki | IESEANE tot telefonică... E inutil să mai demonstrăm cît de preţioase sînt­ serviciile pe ca­re ni le aduc telefoanele (ne pri­vim, bineînţeles, la cele care func­ţionează cum trebuie...) în viaţa de toate zilele. Tocmai el e aceea ider­­ea de a instala­­ posturi de Uz­­pu­blic in cele mai frecvente pahete ale Iaşului a fost salutată de­ toţi cei care s-au putut servi de­ ele. Dacă am analiza însă raportul dintre cuvintele de recunoştinţa,­­şi blestemele la adresa telefoantelor în cauză, am constata uşor efo el­e in favoarea celor din urmă. Mo­tive sunt nenumărate: aparate blo­cate cu fişe strimbe sau încerleca­­te, receptoare sparte sau pu­r şi simplu smulse cu tot cu­ cablu şi alte asemenea defecţiuni f ce te împiedică să comunici cu cine do­reşti. De foarte multe ori vinovaţii se găsesc printre noi. Unii consideră că telefonul trebuie să „meargă“ cu orice fel de monedă şi chiar dacă ea nu pătrunde prin orifi­ciul respectiv, nu renunţă pînă cînd nu „îneacă“ aparatul. Alţii — mai cu seamă copii sau vîrst­­nici „afumaţi“, in căutarea unor „distracţii“ originale — supun , te­lefoanele unei întregi game de maltratări. . . . Mergind aşa,­­vom fi oare con­damnaţi să nu­ avem la incremină nici un telefon public în bună stare ? Să­­ne gîndim că­­fiecare dintre noi putem ajunge cîtkiva in situaţia de a nu găsi alta cate pen­tru a rezolva o problemă pe celt de importantă pe atît de urgentă. Un cititor din cartierul Copou ne-a se­sizat că intr-o astfel de împreju­rare a alergat prin întreaga­­ zonă fără a găsi nici un telefon utili­zabil din cele patru, existentei. „Nu vă mai zbuciumaţi atîta şi încer­caţi la oficiul poştal de lîrtgă su­­permagazin m i-a sugerat un bine­voitor. Acolo nu se poate să nu găsiţi, un aparat, ca lumea“. A în­cercat omul și aici, găsind într-a­­devăr nu unul ci mai multe tele­foane bune. De la toate insă nu se putea vorbi decît cu alte o­­rașe... prin centrala automată. Cititorul n-a greșit deloc apre­ciind drept anormală această sta­re de lucruri. Cu privire la tele­foane noi am mai sesizat de altfel şi alte aspecte la­ fel de anapoda. II adăugăm şi pe acesta conside­­rînd că merită atenţie. G. CONSTANTINESCU ']iiii/iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii tummijii/k­3 ­

Next