Flacăra Iaşului, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8433-8458)

1973-11-01 / nr. 8433

. ANUL XX) Nr. 8433 JOI 1 NOIEMBRIE 1973 4 pagini 30 bani Organizarea superioară a producţiei şi a muncii — cale esenţială în sporirea eficienţei activităţii economice O întrebare la care răspunsul nu este peste tot satisfăcător: Hit sail fi fost AH si aplicaţi! care stat rezultatele nne ? D­e la o perioadă la­ alta, activitatea economică devine mai complexă, ri­dică­ noi şi multiple probleme. Toc­mai de aceea conducerea superioară de partid şi de stat a subliniat în repetate rînduri importanţa şi locul ce tre­buie acordate activităţii de organizare superioară a producţiei şi a muncii, în judeţul nostru,­­ în­­ majoritatea uni­tăţilor economice, s-a acţionat în această direcţie,­­obţinîndu-se­­unele rezultate. Or­ganele de conducere­­colectivă dovedesc o mai mare receptivitate faţă­ de organiza­rea superioară­­ a activităţii, şi-au sporit preocuparea pentru rezolvarea acestei pro­blematici cu o arie aşa­ de mare. O analiză recentă efectuată în 17 uni­tăţi economice din­ judeţul, nostru eviden­ţiază că­ numai în primul semestru, din acest an s-au elaborat şi aplicat în pro­ducţie 1 86 de studii cu o tematică variată, studii a căror eficienţă s-a concretizat în creşterea producţiei globale cu, peste 7,5 milioane lei, a beneficiilor cu 11,5 mili­oane lei. Trebuie menţionat faptul că ac­tivul voluntar al Cabinetului judeţean pentru probleme de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii a acordat asis­tenţa tehnică necesară activităţii de ela­borare şi aplicare a acestor studii. Se poate afirma că lucrurile au mers pe un făgaş mai bun ca în trecut la întreprin­derea mecanică „Nicolina“, Trustul de construcţii, întreprinderea de antibiotice, întreprinderea metalurgică ş.a. S­unt, desigur, realizări notabile care au condus, la îmbunătăţirea activi­tăţii desfăşurate în unităţile econo­mice. Avînd în vedere însă posibi­lităţile existente în întreprinderi, precum şi sarcinile care stau în faţa co­lectivelor de muncă, nu ne poate satisface ceea ce s-a întreprins pînă în prezent în direcţia organizării superioare, încă mai există în unele unităţi economice optica după care activitatea de organizare con­stituie sarcina exclusivă a compartimen­telor respective (acolo unde acestea mai e­­xistă), neglijîndu-se aportul substanţial pe care îl pot şi trebuie să-l aducă specia­liştii din întreprinderi, muncitorii, tehni­cienii, economiştii şi inginerii. Importanţa scăzută care se acordă în unele întreprinderi este relevată şi de un alt fapt. In condiţiile aplicării noilor nor­me de structură, din primăvara acestui an, numărul compartimentelor de organi­zare a scăzut. Dacă în anul 1972, în 32 de întreprinderi lucrau 136 de cadre în com­partimentele de organizare, în acest an în 90 de unităţi economice sunt numai 142 de­ c­a­dre. Bineînţeles că aceasta, nu poate constitui pentru conducerile întreprinde­rilor şi comitetelor de partid o justificare a inactivităţii pe linia organizării supe­rioare. Şi aceasta cu atît mai mult cu cit structurile-cadru prevedeau aceste com­partimente, dar ele au fost suprimate în favoarea altora. In unele unităţi economice nu se ur­măreşte finalizarea studiilor, aplicarea lor cu operativitate, precum şi eficienţa pe care acestea o aduc. Chiar şi atunci cînd­ o timă răspunde unor cerinţe imperioase ale în­treprinderii, elaborarea şi aplicarea stu­diilor este tergiversată perioade nejusti­ficat de mari. La­ întreprinderea „Victo­ria“, de pildă, din 9 studii programate sunt în curs de elaborare doar 5, la între­prinderea ,,Textila“ s-au terminat doar 4 din 14, la Fabrica de nutrețuri combinate s-au elaborat numai două din 10 etc. int aspecte care vorbesc de la sine, care arată că activitatea în dome­niul organizării superioare a pro­ducţiei şi, a muncii în unele unităţi economice are un loc periferic în preocu­pările comitetelor oamenilor muncii, cît şi ale comitetelor de partid. Acum, cînd toa­te colectivele de muncă sunt antrenate în îndeplinirea cincinalului înainte de ter­men, credem că se impune cu acuitate reconsiderarea modului cum se acţionează în acest domeniu. Comitetele de partid şi comitetele oamenilor muncii din între­prinderile judeţului nostru trebuie să controleze şi să îndrume mai mult decit pînă acum comisiile pentru probleme de organizare, să se preocupe permanent de valorificarea deplină a potenţialului uman existent în unităţile economice. Dezvolta­rea bazei tehnice, organizarea conducerii, producţiei şi a muncii, pregătirea şi per­fecţionarea personalului, îmbunătăţirea structurii sortimentelor şi a cooperării cu alte unităţi sunt doar cîteva din direcţiile în care trebuie îndreptate eforturile spe­cialiştilor, ale colectivelor de muncă din în­treprinderile judeţului nostru. Totodată, Cabinetul judeţean pentru probleme de organizare ştiinţifică a pro­ducţiei şi a muncii se impune să milite­ze mai mult pentru întărirea comparti­mentelor de organizare din întreprinderi, să îndrume şi să urmărească permanent contribuţia la organizarea superioară a activităţii din unităţile economice a spe­cialiştilor, a celorlalţi salariaţi. Nu tre­buie scăpat din ved­ere un­ fapt esenţial: fiecare­­ studiu elaborat şi aplicat într-o întreprindere trebuie să aducă un spor al producţiei şi productivităţii muncii, să creeze condiţii ergonomice de muncă, să reducă cheltuielile materiale, să îmbună­tăţească substanțial calitatea produselor etc. Eugeniu ZIDARIȚA­ S In tehnica de execuţie a construc­ţiilor industriale se include şi scara în spirală, care dă posibilitatea con­structorilor să se deplaseze în deplină siguranţă şi într-un timp scurt de la o cotă la alta. In clişeu : Imagine de la întreprin­derea de antibiotice. Foto : OV. SPIRTU — coresp. In secţia filatu­ră a secţiei între­prinderii „Textila", secţie fruntaşă de mai multă vreme, o nouă realizare se adaugă celor de pînă acum. De la începutul lunii oc­tombrie şi pînă în prezent s-a obţinut, peste prevederile planului, o produc­ţie de circa 2 500 kg. fire. S-au remarcat in mod deosebit mun­citorii Maria Vîr­­lan, Sevastița Cu­­cu, Felicia Bumbu, Mihai Vrabie, Con­stantin Plăcintă s.a. întreprinderea „Textila“ 2500 kg. fire produse peste prevederi * i % In pagina a 2-a 0 precizare pentru zootehniştii ce se prezintă insuficient pregătiţi la examenul iernii: Să pretindem animalelor o producţie mai mare, dar să le asigurăm şi condiţii ♦ ♦ mai bune . '•iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiînn/t' rr U In pagina a 4-a • Vizita la Teheran a președintelui Consiliului de Ministri al României, Ion Gheorghe Maurer • Dezbaterile din Adunarea Generală a O.N.U. Primiri la tovarăşul Nicolae Ceauşescu A­mbasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, a primit, miercuri, 31 octombrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Uniunii Sovietice la Bucureşti, V. I. Drozdenko, la cererea a­­cestuia. La întrevedere a participat tovarăşul Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej a avut loc o convorbire tovărăşească. A­mbasadorul R. S. F. Iugoslavia la Bucureşti Miercuri, 31 octombrie, tovarăşul Ni­colae Ceauşescu, secretar general al Parti­dului Comunist Român,, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România, a primit pe Isa Njegovan, ambasadorul extraordinar şi plenipoten­ţiar al R.S.F. Iugoslavia, la Bucureşti. La întrevedere, care s-a desfăşurat în­tr-o atmosferă tovărăşească, a participat tovarăşul Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R. Natalitatea—pe scara cifrelor şi a răspunderii sociale Este un lucru cert că in ultimii ani, prin măsurile de ordin economic, medical şi le­gislativ, printr-o largă acţiune socială de ex­plicare a importanţei creşterii numerice a populaţiei, natalitatea a depăşit indicii din trecut. Datele statistice stau mărturie în a­­ceastă privinţă. Dar nu-i mai puţin adevă­rat că statistica ne arată şi perioade de mari oscilaţii în privinţa natalităţii, ani de regres alternînd cu ani de progres.. Acest fenomen oscilatoriu se înregistrează şi în ultimii zece ani. In 1962, natalitatea (copii născuţi vii la o mie de locuitori) a fost de 16,2, iar , în 1972 era de 18,8. Dar în interi­orul acestei perioade au fost oscilaţii de plus şi minus, variind între 14,3 şi 27,4. A­­celaşi fenomen oscilatoriu se observă şi­ în judeţul Iaşi, cu deosebirea că cifrele de vîrf întrec media pe ţară. In anul 1967 natali­tatea era în judeţul nostru de 32,2 la mia de locuitori, iar în 1972 de 24,6 (faţă de 18,8 media pe ţară). Superioritatea faţă de me­dia pe ţară nu ne dă însă dreptul să pri­vim pasivi mersul natalităţii. Fără a forţa nota trecînd peste limitele, normale de creştere a natalităţii şi fără a spune că cifra cutare ar fi cea necesară, nu putem să nu observăm numărul mare de întreruperi a cursului sarcinii ducînd la di­minuarea ritmului normal de creştere a na­talităţii. De asemenea, naturale sau provo­cate artificial, avorturile reţin ocupate multe paturi în spitalele noastre de obstetrică şi ginecologie în dauna femeilor care, men­­ţinîndu-şi sarcina, au nevoie realmente de îngrijirea medicală în spitale. Colaborare care suferă din cauza unor practici birocratice Datoria­­ medicilor din unităţile spitaliceşti de profil este de a apăra viaţa fiecărei fe­mei care le solicită serviciile, dar tot dato­ria lor este şi aceea de a sesiza" cu prom­e­ptitudine "încălcarea legii. Asemenea sesizări se produc foarte rar (doar un caz pe an la spitalul Maternitatea din Iaşi), deşi cele mai multe cazuri de avorturi provocate arti­ficial trec prin spitale pentru efectuarea o­­peraţiei de întrerupere a cursului sarcinii. Ni se spune că e foarte greu de apreciat dacă un avort a fost sau nu provocat arti­ficial, şi atita vreme cît nu există o certitu­dine nu e normal să fie sesizate organele de procuratură. Bineînţeles că deschiderea unei anchete penale cere date sigure, cer­titudini din partea medicilor, dar aceasta nu exclude o colaborare mai strinsă,­ mai via­bilă, dintre unităţile spitaliceşti şi organele de procuratură pentru valorificarea unor constatări, fie şi incomplete la început, dar care prin aprofundarea pe parcurs pot duce la concluzii certe. Colaborarea îmbracă însă , de multe ori nişte forme birocratizate care în nici un caz nu înlesnesc depistarea opera­tivă a unor infracţiuni. Astfel, o moaşă din Hîrlău (Adriana Olaru) a provocat într-un interval scurt de timp avorturi unui număr mare de femei (peste o sută, după cum ne informează organele de cercetare penală) şi mai toate au trecut prin spitalul din loca­litate. In comuna Prisăcani s-a întîmplat la fel şi circa optzeci de femei din această comună au trecut pe la spitalul Maternita­tea din Iaşi. Dar pentru că nu s-a dat a­­tenţia cuvenită analizei evidenţei avorturi­,­lor, infracţiunile respective au fost sesizate tîrziu, în cu totul alte împrejurări. O colaborare mai strînsă­­prin colabora­re înţelegem eforturi de ambele părţi) între spitale şi organdie de procuratură ar fi permis să se pună capăt mult mai devreme activităţii infracţionale a celor două moaşe la care ne-am referit mai înainte (şi de bu­nă seamă şi a altora). Răspunderea în faţa legii Fără a atenua cu nimic răspunderea in faţa legii a femeilor care recurg ilegal la întreruperea cursului normal al sarcinii, nu putem să nu constatăm că cei care au co­mis asemenea acte au primit pedepse ne­concludente. Nu e locul să analizăm fiecare caz în parte, dar se poate remarca faptul că toţi cei care au comis astfel de infrac­ţiuni au făcut-o pentru bani. Cu atît mai mult deci se impuneau pedepse severe, iar în cazul unor cadre medicale era necesară in­terdicţia de a mai practica această nobilă profesie. Reprezentanţii Tribunalului jude­ţean privesc acum toate acestea în mod a- V GHEORGHIU (continuare în pag. a 3-a) s'OT///////////W/«///////////WW/W////////W//////////iW////W//////OT/////W////////////////W//4 Copilăria copilăriei După cum se ştie, de cîtva timp s-a coborît pragul de şcolarizare la 6 ani. Este adevărat că, datorită condiţiilor de viaţă socio-economice, zestrea intelectua­lă acumulată pînă în pragul şcolarizării a crescut, de asemenea şi capacitatea de a­­daptare la regimul activităţii şcolare. Ore prescurtate la 25—30 minute, com­binarea activităţii de învăţare cu jocul, învăţarea prin joc şi acţiune, iată forme de activitate specifice copilăriei. Cum pe­rioada de şcolarizare nu poate fi prelun­gită dincolo de limita de 12 ani, informa­ţiile bat serios la uşa copilăriei încercînd, pe diferite căi, să pătrundă în mintea fragedă a copilului. Fireşte, contactul timpuriu al copiilor cu cultura, cu activi­tatea care să le dezvolte mobilitatea min­ţii este o cucerire a timpurilor moderne, cu urmări pozitive asupra dezvoltării lor intelectuale. Fapt constatat încă din în­­văţămîntul preşcolar. Răul, nocivitatea în­cep de acolo de unde se produc exage­rări. Copiii care stau prea mult în faţa televizorului se deprind, pare paradoxal, cu pasivitatea intelectuală: copiii care sunt supuşi prea de timpuriu la recepţionarea unor informaţii ce le depăşesc puterea de înţelegere le reproduc mecanic. Din ele­ment de progres şi stimul al dezvoltării intelectuale, informaţia devine element poluant al copilăriei. Statistici japoneze indică ca principal poluant al copilăriei — emisiunile de televiziune, iar cele oc­cidentale — publicaţiile pentru copii. Se semnalează pericolul intoxicaţiei cu infor­maţii, fenomen cu grave urmări negative asupra dezvoltării intelectuale a copiilor. Dar nu numai mijloacele mass-media se infiltrează cu perseverenţă şi poluează copilăria, uneori din lipsa de prevedere a celor maturi, alteori a felului provo­cat de dorinţa ca copiii să ştie cit mai mult şi cît mai de timpuriu. Chiar insti­tuţiile şcolare deschid porţile unor infor­maţii care pun pe gînduri şi pe micii şco­lari şi pe părinţi. Pe ici-colo la grădiniţe şi în clasa I se vintură teoria mulţimilor cînd, de fapt, copiii trebuie să perceapă pe cale sensorială relaţii cantitative între grupe (mulţimi) de obiecte şi schema ope­raţiilor aritmetice (adunarea şi scăderea în principal). Matematicieni mai puţin a­­vizaţi în munca cu copiii mici pretind că folosirea cuvîntului mulţime (sinonim cu grup, grămadă, colecţie etc.) trebuie să în­semne şi înţelegerea de către copilul de 5—6 ani a operaţiilor cu mulţimi, rezul­tate din proprietăţile lor. Ne pomenim că la 10 ani (clasa a V-a) mulţimea se defineşte ca „noţiune primară“. Este drept că se acreditează ideea că orice no­ţiune poate fi însuşită de către copii, da­că se găseşte calea de a o face accesibilă unui anumit stadiu de dezvoltare intelec­tuală, în munca cu copiii mici aceasta este problema esenţială. Probabil că de aici survin neînţelegeri între teoreticieni şi Şcoala şi viaţa practicieni. Primii văd teoria în sine, cei din urmă sunt nevoiţi să ia în considera­ţie numai acele elemente care pot fi per­cepute şi înţelese cu aparatura de cunoaş­tere ce stă la îndemîna copiilor — cazul cu teoria mulţimilor. Mai recent s-au introdus la grupa ma­re caiete cu liniatură pentru scrierea ele­mentelor grafice necesare literelor. Ori­cine ar putea spune că nu este nimic rău în această treabă. Dar, sporadic ce-i drept, au apărut la grădiniţă teme pentru acasă, care antrenează pe părinţi, bunici şi tot felul de rude. Mina copilului, ceea ce este nor­mal, se mişcă greu, uneori ca butucul roţii preistorice. Părinţii intră în panică, întrevăd copilului un viitor sumbru. Da­că bastonaşul iese anapoda ? Mina copi­lului nu păstrează înclinarea de la dreap­ta la stingă şi bastonaşul cu pricina e în­clinat invers. Ce probleme complicate / Au loc adevărate consilii de familie. Tre­buie luate măsuri pînă nu-i prea tîrziu. Şi măsurile apar : ore întregi de exerciţii de scriere, interdicţii pentru copil, agita­ţie, atmosferă încărcată. Ce va face în viaţă copilul dacă nu face cîrligele după toate regulile artei ? Timpul trece, mina capătă mobilitate şi atmosfera se potoleş­te. Iată cum o idee, care nu prezintă no­civitate pentru copilărie, poate deveni un element poluant dacă se exagerează. Se pare că ritmul alert de dezvoltare a societăţii se răsfrînge, în unele cazuri, negativ asupra copilăriei, grăbind-o pînă la încercări de suprimare. Este drept că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, dar sînt suficiente cazuri cînd orizontul se lu­minează mai tîrziu. Mina care a tremu­rat nesigură la început ar putea să mî­­nuiască mai tîrziu cu uşurinţă un stilou pe băncile unui institut de învăţămînt su­perior. Nu suntem­ de părere ca să nu se dea atenţie dezvoltării copiilor, dar exa­gerările complică inutil problema. După cum se vede, copilăria este asal­tată de pe poziţii diferite, dar care vizea­ză un ţel comun : integrarea timpurie a copilului în cerinţele vieţii sociale. Pentru activitatea de educare şi instruire a co­piilor ideea este interesantă şi pasionan­tă. Dar, poate nu în măsura preconizată de Ellen Key, copilăria se cere apărată împotriva exagerărilor de tot felul, pen­tru ca generaţiile de copii să nu uite că au trăit farmecul vîrstei de aur. Gh. SIREŢEANU învăţător emerit A invita în întreprinderi oameni de cultură şi artă care să vorbească mun­citorilor sau să le prezinte roadele ac­tivităţii lor, nu este ceva nou la noi. Şi putem spune că în întreaga ţară se practică de mult asemenea întîlniri, spectacole sau concerte, recitaluri ele­ fiind organizate de televiziune, de fi­larmonici şi teatre in fabrici sau în uzine. Ceea ce impresionează la „Ni­colina“ Iaşi, însă, începînd cu anul a­­cesta, este continuitatea în acţiune, clubul dezbaterilor de artă înfiinţat aici înlăturînd orice risc de accidental, de sporadic, de improvizaţie. A avea manifestări regulate din trei în trei săptămini, după un program bine sta­bilit, dezbateri pe teme de literatură şi artă, recitaluri de poezie, vernisaje de expoziţii, înseamnă de fapt existen­ţa unui „organism“ constituit ca atare, cu viaţa şi imperativele sale proprii, un dar pe care îl merită cu priso­sinţă acest minunat colectiv la adre­sa căruia tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut înalte aprecieri în cuvîntarea rostită la Conferinţa Organizaţiei ju­deţene de partid trasînd sarcini ime­diate pentru ca întreprinderea meca­nică „Nicolina“ — vechi leagăn al mişcării muncitoreşti şi revoluţionare — să devină un adevărat model din toate punctele de vedere. Şi dacă-i a­­devărat că orice progres tehnic, orice modernizare trece înainte de orice prin gradil de cultură şi înţelegere al a­­celora care trebuie să-l înfăptuiască­, atunci această iniţiativă a înfiinţării clubului amintit, aparţinînd organelor locale ele partid, nu poate fi decit sa­lutară. O idee frumoasă care a încol­ţit şi a prins rădăcini pentru că a în­­tîlnit permeabilitatea unui teren pro­pice, concretizată in primul rînd în a­­finităţile spirituale ale conducerii în­treprinderii şi membrilor comitetului de partid de la „Nicolina", sinceri iu­bitori ai literaturii şi artelor, aproape totdeauna prezenţi la aceste manifes­tări. Ca să nu mai vorbim de co­lectivul ce a dat la iveală, de-a lungul ultimilor 20 de ani, pictori şi poeţi a­­matori, textieri talentaţi pentru brigă­zile artistice, interpreţi de muzică populară şi clasică din rîndul munci­torilor şi tehnicienilor săi Fiindcă, a-l asculta recitind din propriile sale crea­ţii pe muncitorul termist AL Tăcu, a­­laturi de poeţi consacraţi ca George I­esnea, N­oica Zilieru, Florenţa Albu, Fl. M. Petrescu, Dan Deşliu şi alţii la festivalurile organizate in cadrul clu­bului, sau pe marginea unor dezba­teri de aici, este nu numai emoţionant, d­ar şi semnificativ. Dialoguri privind specificul accesibilităţii, î­n literatură, ■modernitatea, valoarea în opera de ar­ Elena PIETRARU (continuare în pag. a 3-a) a unuţ IEŞEAN 1 infuzie de noi forţe spirituale La clubul dezbaterilor de artă de la întreprinderea mecanică „Nicolina". Foto : P. VASILIU — coresp. ! 1

Next