Flacăra Iaşului, ianuarie 1974 (Anul 30, nr. 8485-8509)

1974-01-03 / nr. 8485

TI PAGINA A II-A La datorie, lîngă maşini Ultimele clipe ale anului. Sînt clipe de bilanţ, ultime file din marea cro­nică a întrecerii ce poartă însemnele lui 1973. E drept însă că, spunînd 1973, respectăm doar o rigoare calendaris­tică, pentru că, aşa cum au dovedit-o bilanţurile raportate de colectivele de oameni ai muncii, aşa cum de fapt nu mai este ceva neobişnuit. Anul Nou a păşit de mult, încă în urmă cu 33 de zile, pragul unităţilor economice din judeţul nostru, revelionul punctînd doar momentul cînd o producţie de încă 1,3 miliarde lei s-a adăugat zes­trei noastre. Martor fidel, zi de zi, a creşterilor înregistrate în fiecare întreprindere ie­şeană, reporterul a ţinut să fie pre­zent, şi în ultimele din cele 8.760 de ore ale anului 1973, în mijlocul ace­lora care, la maşini, au menţinut şi în noaptea de hotar, nestins, focul pro­ducţiei. Şi dacă pe filele carnetului său abundă datele privind depăşirile de plan pe care acest schimb de onoare, schimbul revelionului, le-a înre­gistrat o dată cu primele ore ale noului an, acestea dovedesc, încă o dată, de­plina angajare a fiecăruia dintre noi în istorica bătălie cu timpul. „Ne-am obişnuit să învingem!“ Luminile a încă trei noi secţii şi si­luetele deja conturate ale altora se adau­gă, în noaptea de revelion, imaginii fa­miliare a întreprinderii de antibiotice. La una din aceste secţii noi — cea de extracte vegetale — stăm de vorbă cu Inginera Ioana Ciupercă. „ Am fost muncitoare în această fa­brică, ne declară ea, iar din acest an am devenit ingineră. Am bucuria să lu­crez aici, într-o secţie intrată în probe tehnologice de abia două săptămîni! Oa­menii sînt tineri, în jur de 20 de ani, utilajele ultramoderne. Dar totul merge bine, totul e normal. Ne-am obişnuit să învingem, şi vom învinge ! Şi operatorul N. Apopei, secretarul or­ganizaţiei U.T.C. din secţie, este de ace­eaşi părere. „Tinerii de aici, ne declară el, s-au angajat să se achite cu cinste de toate sarcinile legate de atingerea parametrilor proiectaţi, de asigurarea unei producţii de calitate. Ne vom respecta an­gajamentul şi în secţiile vechi apar modernizări. Operatorii principali N. Dumitraşcu şi Al. ■Nechifor, ca şi operatorii J. Moisil, C. Şu­­han, V. Lupu, M. Gandore, electricianul I. Gribincea, toţi de la secţia a II-a, ne-au spus că gîndurile lor se îndreaptă, la în­ceput de an, spre importantele sarcini le­gate de folosirea mai bună a spaţiilor existente, prin montarea cît mai rapidă de noi instalaţii-filtre, fermerttatoare. „Pre­vederile planului pe 1974 sunt mobiliza­toare, ne declara biologul Const. Cojocaru­, dispecerul de serviciu. Aşa cum se ştie, şi colectivul nostru a răspuns chemării la întrecere lansată de întreprinderea „Vic­toria“. Modul perfect în care se desfăşoară activitatea în aceste prime ore ale anului ne face să fim şi mai încrezători în for­ţele noastre, în reuşită !". Linia dreaptă a calităţii muncii noastre ... Se scurg ultimele secunde ale anului 1973, ora celei mai paşnice canonade din lume, cea a dopurilor sticlelor de şampa­nie, ora de răgaz dintre ani a sosit. Ne aflăm, în plină viteză, în dreptul întreprin­derii „Ţesătura“, la capătul arterei pe care pulsează viaţa industrială a Iaşului. Şo­ferul Dumitru Macovei, cel care ne-a fost un sprijin preţios în culegerea datelor aces­tui reportaj, ne arată, plin de mîndrie, unităţile pe lîngă care trecem, sediul unei munci încordate de un an, şi acum a­ unei binemeritate odihne. Dar nu peste tot este linişte. Combina­tul de fibre sintetice, uriaşă retortă a industriei chimice ieşene, ne întîmpină cu zgomotul obişnuit al intensei activităţi. „Totul merge normal", ne asigură ing. Const. Caraiman, dispecerul de serviciu. „ Mergem în secţia policondensare. „La noi, ne spune maistrul N. Leon, secretarul or­ganizaţiei de bază pe schimb, calendarul producţiei arată martie 1974. Şi în această noapte, pentru noi obişnuită, realizările se menţin printre cele mai bune“. La ora zero, un registru a fost înscrisă, în drep­tul liniei 0, şarja de granule de polietilen tereftalat cu numărul 1/74. Calitatea aces­teia — excelentă, la secţia fibre I, la atelierul filare, ta­­blonistul Ioan Silvestru priveşte indicaţiile cadranelor : totul merge perfect. Ne arată diagrama funcţionării instalaţiilor — o li­nie perfect dreaptă, dovadă a calităţii muncii sale şi a colegilor săi, a calităţii producţiei rezultate. Maistrul Gh. Ale­­xandrescu, operatorul I. Filimonu, secreta­rul comitetului U.T.C. pe secţie, toţi cei prezenţi ne fac cunoscut angajamentul ti­nerilor de aici, schimbul „C“ va fi schimb fruntaş. Acţiunea a debutat in noaptea anului nou cu realizări dintre cele mai bune. „Primele ginduri din acest an ale mele, ale tuturor colegilor mei, ne spune maistrul Elena Oprea, de la secţia fire I, se îndreaptă spre conducerea partidului, spre secretarul său general, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Vrem ca indica­ţiile sale cu prilejul vizitei în combinat să prindă rapid viaţă, vrem ca de numele unităţii noastre să se lege cele mai fru­moase aprecieri“. Cuvinte obişnuite, regă­­mînt cu bogate acoperiri în fapte, pe care reporterul l-a auzit deseori in noapte re­velionului lingă mașini. Un pahar rubiniu pentru bunii gospodari „In 1973, ne spune economistul Gh. Sa­­ghin, cel care a coordonat, împreună cu dispecerul ing. Har­it­ina Răducioiu și ing. Ioan Costin, activitatea întreprinderii de uleiuri vegetale „Unirea“, noi am lucrat o zi din materii prime, materiale şi energie economisite. Acesta a fost angajamentul nostru. Şi, figurat vorbind, in ultima zi a anului a fost produsă, din aceste eco­nomii, o cantitate de ulei reprezentînd consumul judeţului Iaşi într-o lună ! Bine­înţeles că, pentru 1974, acest angajament a fost reînnoit". Cînd am ajuns în sectorul de uleiuri brute, trecuse puţin timp din 1974, dar primele 3 tone de ulei fuseseră produse „In aceleaşi condiţii de econo­micitate", ne declara şeful de tură Gh. Seliminţ. Nici un absent în această noapte, şi la „Unirea“, ca peste tot, de altfel. „Nu ştiu cînd am trecut în anul nou, ne mărtu­risea operatorul C. Lupu, eram atent la instalaţie. Dar cînd mi-am dat seama, gîndul m-a purtat către cei dragi, de acasă. Apoi, către colegii lingă care am de înfăptuit, în acest an, sarcini mobi­lizatoare". M. Tamaşciu­c, Tereza Iştoc, Gh. Ciubotariu, T. Gherman — iată nu­me de oameni care au întîmpinat noul an cu aceleași gînduri. La Uzina electrică, sus, la impresionan­tul pupitru de comandă, sau jos, la tur­bine, aceeași activitate intensă dintot­­deauna. Inginerul S. Ştefanov, dispecerul de serviciu, ne întîmpină cu aceleaşi vorbe ca şi la ... celelalte revelioane pe­trecute împreună : „Este o noapte ca ori­care alta, totul merge normal. Iaşul are energie şi căldură la nivelul solicitărilor“. Stăm de vorbă cu V. Crăciun, Gh. Teo­­doriu, I. Mihalache, C. Onofrei, I. Ni­­culiţă, C. Cozmu­lescu, N. Cozma — şefi de tură, turbinişti, cazangii. Urarea tu­turor pentru noul an : consumuri cît mai mici, economii cît mai mari ! Este cu­­vîntul de ordine, expresia grijii tutu­ror pentru bogăţiile ţării. Şi la întreprinderea metalurgică, ulti­mul obiectiv vizitat, se lucra cu atenţie şi pricepere. Aici, ne informa economis­tul D. Leoveanu, de serviciu la acea oră, au fost prezenţi toţi oamenii de servire a punctelor cu foc continuu — cuptorul tunel, cuptorul de recoacere, la zincare. De curînd se primiseră noi utilaje desti­nate actualei extinderi a unităţii, dovadă că, şi în această noapte, continuitatea activităţii nu a suferit cîtu­şi de puţin. Semne bune, de belşug în comună Aşa spune datina străbună a Plugu­­şorului, care in seara de Anul Nou a răsunat In toate comunele judeţului nostru, ca de altfel pe întreg cuprinsul ţării. Locuitorii satelor judeţului nostru au încheiat încă un an de muncă rod­nică. In comuna Mirceşti, cooperatorii din cele două C.A.P.-uri (Răchiteni şi Mir­ceşti), aflaţi într-o permanentă întrece­re, păşesc în noul an cu gîndul la noi înfăptuiri care să întregească şi să con­tinue rezultatele obţinute in anul 1973. Chiar în ultimele zile ale anului, care a intrat în filele de cronică, cooperato­rii din Mirceşti au terminat lucrările pentru irigaţii pe o suprafaţă de peste 180 de hectare, asigurîndu-se de pe a­­cum că noul an le va aduce roade şi mai bogate. Tot la sfîrşit de an, gospo­darii locului au aflat că sînt printre fruntaşii judeţului în ceea ce priveşte înfrumuseţarea comunei, buna gospodă­rire. De altfel, o privire, fie şi sumară, pe uliţele satului, atestă spiritul gospo­dăresc de aici. S-au construit şi amena­jat peste 2.000 m.p. de trotuar, s-au re­parat drumurile pe o distanţă de 18 km, ceea ce schimbă dintr-o dată aspectul comunei. — Rezultatele frumoase cu care înche­iem activitatea din acest an — spunea Iov. Grigore Călin, primarul comunei — ne mobilizează şi mai mult pentru în­făptuirea obiectivelor ce ni le-am trecut în 1974. Răspunzind chemării lansate de comuna Ruginoasa către locuitorii sate­lor şi comunelor din întreaga ţară, ne-am­ înscris pe agenda anului pe ca­­re-l începem obiective care să ridice gradul de civilizaţie al comunei, să asi­gure un standard ridicat de viaţă locu­itorilor ei. Cadrele didactice din Răchi­teni vor beneficia de un bloc de locuin­ţe, iar tinerilor din Iugani le vom oferi un club al lor, unde să-şi desfăşoare ac­tivităţile cultural-educative şi distracti­ve, împliniri şi gînduri de viitor, care se cer sărbătorite aşa cum se cuvine, după obiceiul locului. In această seară nimeni dintre gospodarii satului nu pleacă de acasă, ne spunea preşedintele C.A.P. Mirceşti, Ion Timofte. Fiecare stă să primească Pluguşorul, pe tinerii care le adresează urări în noul an. A intrat în tradiţie ca în casa pensionarului Frenţ Herciu, din Răchiteni, să se adune toţi cei 11 feciori şi fete, unii gospodari în sat, alţii cu servicii în alte localităţi, pentru a marca evenimentul noului an în mijlocul familiei. Asemenea obicei s-a extins la mai mulţi gospodari din Mirceşti sau Răchiteni, Izvoarele ori Iu­gani. Pentru acest revelion s-au rezer­vat şi unele surprize. Invitaţii familiilor Constantin Irina, Aurel Gabor, Alois Herciu, au petrecut acest revelion în case noi, ridicate in anul 1973, care se ada­ugă altor 40 de case noi, începute în în­treaga comună. Maria Pleşca, secretara comitetului de partid de la C.A.P. Mir­ceşti, a rezervat familiei o plăcută sur­priză, cumpărîndu-şi televizor chiar in ultimele zile ale anului ce s-a încheiat. Un an bogat In realizări, unele de in­teres obştesc, altele personale pentru toţi locuitorii Mirceştilor. Hărnicia oameni­lor, care an de an adaugă cite ceva la patrimoniul comunei, face ca Mirceştii, la începutul lui 1974, să arate ca o lo­calitate în plină transformare social-e­­dilitară, urcînd pe treptele civilizaţiei. Pentru toate acestea au ridicat paha­rul la hotarul dintre ani harnicii gospo­dari ai satului, ascultînd, încrezători, pre­vestirea urătorilor, semne bune de bel­şug. Tinereţe, eşti la tine acasa! Acest vers, dintr-o cunoscută melodie românească, redă poate cel mai bine atmosfera de la revelioanele organizate la Casa de cultură a tineretului şi studen­ţilor, la cantina nr. 2 a Universităţii, la Şcoala profesională a UCECOM. Tineri de cele mai diferite profesii, pe care i-ara întîlnit cu alte prilejuri în în­treprinderi, în amfiteatre, pe şantiere au rupt împreună ultima filă din calendarul unui an rodnic, încheiat cu succes. Fie­care cu izbînzile şi împlinirile sale, cu proiectele şi gîndurile sale, a fost mar­torul momentului alegoric, cînd „Anul vechi“ a predat ştafeta lui 74. — Roadele acestui an au fost bogate şi trebuie să le cinstim aşa cum se cuvine, mărturisea Vaientina Popescu, secretara comitetului U.T.C. de la Fabrica de con­fecţii. Sîntem aici mulţi tineri din între­prinderi, şi dacă n-am rostit angajamente solemne, fiecare dintre noi este conştient de semnificaţia noului an pe care-l înce­pem, de faptul că trebuie să întîmpinăm cele două mari evenimente ale ţării cu realizări şi mai frumoase. Atmosferă de veselie şi exuberanţă. Graţia şi fantezia îşi croiesc drum larg în ritmurile unduitoare ale valsului şi tangoului, perechile trăiesc bucuria dan­sului. Grupuri de tineri de la „Nicolina“ şi I.P.L., de la alte întreprinderi vin cu Pluguşorul să le ureze colegilor de la „Confecţii“, „Metalurgică“ ori „Textila“ succese tot mai mari în noul an. Or­ganizatorii (Comitetul municipal Iaşi al U.T.C.) s-au străduit să asigure un pro­gram cît mai bogat, pe măsura eveni­mentului. N-au lipsit tradiţionalele răva­şe, glume şi momente vesele, jocuri dis­tractive etc. La revelionul tineretului au fost invitaţi şi actorii Constantin Sava, Petru Ciubotaru­ de la Teatrul Naţional, precum şi interpreţii Ion Burniţă, Ma­ria Boga-Verdeş şi Emil Pinghireac de la Opera de stat, care au prezentat momente de teatru românesc, evocări din „Amin­tiri din copilărie“, fragmente şi arii din opere, momente vesele etc. Aceeaşi atmosferă tinerească am întîl­nit şi la revelionul organizat la cantina Combinatului de fibre sintetice. Membri ai colectivului de salariaţi, cadre din con­ducerea unor secţii şi-au dat întîlnire în seara de revelion, să întîmpine noul an împreună. I-am revăzut aici pe membrii ansamblului folcloric „Firicelul“, nelip­siţi de la manifestările artistice ale Iaşu­lui, care în seara de revelion au avut o misiune specială : să asigure o atmosferă cît mai ambiantă. Examenul a fost tre­cut cu succes. Prindem „din zbor“ crîmpeie din urări­­le pe care tinerii şi le adresează unii al­tora, gînduri pentru noul an, încercăm să reţinem cîteva. Pentru fiecare, anul care a trecut se leagă de ceva deosebit a însemnat o experienţă. Pentru Valerie­ Scopos, de la întreprinderea de antibioti­ce, 1973 a fost anul intrării în producţie. Mihai Vasiliu a luat examenul de admi­tere la Facultatea de construcţii, împre­ună cu colegii şi prietenii se bucură de succesele din acest an, se gîndesc la ce vor face în 74 — Ce ne dorim în noul an ? Greu de exprimat în două-trei cuvinte, ne spunea inginera Silvia Agapie, de la Fabrica de confecţii. Colectivul nostru şi-a asumat angajamente importante pe care trebuie să le respectăm, să le îndeplinim. Vom fi confruntaţi cu probleme serioase, pe ca­re dorim să le rezolvăm cît mai bine. Un grup de studenţi din anul al II-lea, de la Facultatea de studii economice, se felicită pentru rezultatele obţinute la re­centa sesiune de examene, îşi urează suc­ces la următoarele. Maria Paznicu şi Lu­cia Rugină, eleve în ultimul an, ucenice la locul de muncă, aşteaptă să intre în rîn­­dul salariaţilor de la Fabrica de confecţii. Acordurile orchestrei întrerup şirul confesiunilor. Ritmul legănat al valsului pune stăpînire pe întreaga sală. O noapte de gardă mică — Ce-şi poate dori un tată, mai mult decit un fecior ? Acum ştim că primul născut în Iaşi a fost un băiat. Vasilică Chiriac, cel de al 5-lea copil al Măriei Chiriac, din Voineşti, a văzut lumina zilei, la Maternitatea ieşea­nă, exact la hotarul dintre ani. Numeric vorbind, el este cel de-al 5.533-lea copil născut numai la această prestigioasă u­­nitate spitalicească în anul 1973. Pe ju­deţ, cifra este cu mult mai mare, Iaşul numărindu-se, din punct de vedere al natalităţii, printre primele judeţe din ţară. Stînd de vorbă cu dr. Dragoş Dra­­gomir, şi făcînd un sumar calcul, aveam să aflăm că numai la „Maternitate", in anul ce a trecut, s-a născut un copil la 95 de minute. La Spitalul clinic nr. 2, de gardă, s-au născut, ultimul din 1973 şi primul din 1974, tot băieţi. „Maria Bahrin din Iaşi şi Lucia Gogu din Golăeşti, aflate la a treia naştere, au născut normal, ne de­clară dr. Nicolae Luchian. Am sfîrşit-o şi am început-o cu băieţi. Insă „scorul“ serii rămine 6—2 in favoarea sexului frumos". * Cele 5—6 telefoane de la Staţia „Sal­varea“ sînt mai puţin solicitate ca de obicei. E şi normal, in această noapte, oamenii petrec. Nu au nevoie, nu au timp de altceva. Totuşi, oameni îmbră­caţi in alb stau de veghe. Alături de dr. Aurel Socol, şeful secţiei Staţia de salvare, de dr. Magda Tăzlăoanu, aştep­tăm. Aşteaptă şi cadrele medii sanitare Lucreţia Smarandache, Dumitru Ţielău. Un zbirniit. „La mulţi ani vă urea­ză familia R. Dumitru pentru solicitudi­nea şi promptitudinea de care aţi dat dovadă cînd am fost in suferinţă". Sînt insă şi solicitări. Şi şoferul Grigore Bîr­­lescu, un om simpatic şi un bun profe­sionist, de pe maşina 31-Is-125, o „Da­cie 1300“ a Staţiei de salvare, porneş­te rapid. In noaptea revelionului, şi pu­ţin după aceea, au avut loc în oraş şi judeţ in jur de 100 de ieşiri, ieşiri ca­re, adunate cu toate celelalte de peste an, depăşesc cifra de 74.000. Datorită sin­cronizării perfecte a colectivului acestei unităţi medicale, Vasile Papaliuc din Dolhe­şti, Iulia A­dăscăli­ţei din Iaşi, Ioan La datorie şi în noaptea de hotar: e­­lectricienii din echipa „deranjamente". In imagine, şeful de echipă Const. Tănase şi electricianul Gh. Liţă. Dascălu din Drăguşeni, micuţele Cristina Gribincea din Leţcani, Elena Suculeac din Vinători, şi mulţi alţii au ajuns la medicii de specialitate la timp. In 1974, ei vor fi sănătoşi, în mijlocul familiilor lor. * Părăsim pentru un timp Staţia de salvare. Vizităm o farmacie şi Centrul de recoltare a singelui. La farmacia nr. 7 din str. Socola, farmacistele Rodica Stoian şi Maria Mihoci au avut o seară liniştită. La fel şi laborantul Neculai Cazacu de la Centrul de recoltare a sin­gelui. Şi iar ne-am dat seama că aceas­ta e absolut normal. * La 7 ore din noul an, reporterul mai era încă in căutarea unor date deosebi­te. Şi coincidenţele sunt binevenite. Pro­babil că cei din clinica a III-a medica­lă de la Spitalul nr. I au rămas miraţi cînd au aflat că la telefon e doctorul Dragomir. Ei îl ştiau în clinică. Şi noi ne-am mirat puţin că dr. Dragomir îl caută pe... dr. Dragomir. Dar lucrurile s-au lămurit pină la urmă. „La mulţi ani, Cristian ! Ceva deosebit ? Gardă mică, la fel ca şi la mine, gardă normală". Doi medici, doi fraţi, unul ginecolog, celă­lalt chirurg, au petrecut revelionul stînd la căpătiiul celor aflaţi in îngrijire. Me­­dicul Martin Oc­hs şi-a petrecut, la că­patiiul bolnavilor, a 14 a seară de reve­ron. Şi ca ei, mulţi alţii: d­r. Maria Munteanu şi Gh. Andriescu, asistentele Elvira Trif, Gabi Pavel, Adina Lazan, Profira Ţîbîrnă de la Spitalul „Partion“, dr. Martin Rosen şi Rodica Leporda, a­­s­istentele Gloria Radu, Doina Valetici, de la „Maternitate" etc., etc. In dimi­neaţa de 1 ianuarie am aflat că Vasilică Primul revelion al unei familii noi, in casă nouă : soţii Violeta şi Virgil Ionescu. Un pahar pentru cele două evenimente, pentru bucuriile viitoare. Fiecare a urmărit, măcar pentru o clipă, programul televiziunii. Printre cei care au asigurat buna lui transmitere se numără Cornel Păvăloi şi Valentin Axinte, pe care vi-l prezentăm supraveghind instalaţia de control operativ. O revărsare de veselie şi optimism­­ aşa poate fi caracterizat revelionul de la Casa de cultură a tineretului şi studenţilor, ca de altfel orice petrecere din această noapte. a FLACĂRA IAȘULUI Instantanee • La întreprinderea de an­tibiotice, ne informează chimis­tul Al. Sauciuc, șarja nr. 249, ultima șarjă de streptomicină din 1973, a fost cu 20 M.U.I. peste prevederi. • La între­prinderea de uleiuri vegetale „Unirea“, în schimbul „revelio­nului“ sarcinile de plan au fost depășite cu 10 la sută; • O tradiţie la Mirceşti: în seara de Anul Nou, gospodarii stau acasă, pentru a-i primi pe ură­tori. Abia în seara următoare merg şi ei cu pluguşorul; • Tot la întreprinderea de uleiuri vegetale, un cuplu pentru a doua oară prezent la datorie şi în noaptea de revelion, ingine­rii Elena şi Ioan Costin. Sarci­nile de producţie le-au permis să-şi ureze tradiţionalul „la mulţi ani“ abia... la ora 2!; • încă o pereche care a lucrat la ora dintre ani: vatmanii A­­na şi Gheorghe Caba. Amîndoi au lucrat pe linia 3 şi, con­form graficului, au avut posi­bilitatea să se salute din... mers, la fiecare jumătate de oră ; • In noaptea de revelion, în Iaşi s-au născut 13 copii; • La „salvare“ au fost de ser­viciu 15 maşini. Consemnăm cîteva nume de şoferi: Eugen Rotaru, N. Păulescu, C. Verni­­că, Iile Cîrdei şi alţii; • La ora 0, familia I. Pîslaru se în­drepta spre casă, venind de la gară. Şoferul taximetrului 1— II—3972, Petre Haciu, priveş­te indicatorul de bord: 132.821 km parcurşi fără nici o repara­ţie, iată o realizare!­ • Ingine­rii Ioan Leonte şi Dan Frun­­zetti, radioamatori pasionaţi, au stabilit în noaptea de revelion 22 legături, cu staţii din 8 ţări (U.R.S.S., Polonia, Ungaria, R.F.G., Danemarca, Italia etc.). Apelurile cele mai frecvente: 73, 55, 88 — adică, decodificat, salutări, succes, sărutări; • Pro­­fitînd de inevitabila şi... tra­diţionala pană a maşinii cu care mergeau, reporterii şi-au vizat legitimaţiile cu ştampila anului 1974, un sfert de oră după ora 0... Chiriac din Voineşti, in virstă de şapte ore la cel de-al doilea „interviu" al nos­tru, unul din multele mii şi mii de co­pii ce s-au născut şi se vor naşte în a­­nul celui de-al XI-lea Congres al parti­dului şi in anul XXX de viaţă liberă, face „bine mersi" şi că... mulţumind, prin noi, pentru tot, vă urează, tot prin noi, un an cu bine și de bine. La primul revelion, în profesia aleasă Cinci tineri la primul revelion in profesia aleasă, în noaptea de trecere spre noul an, cu gîndul la urcuşul pe treptele afirmării profesionale, ne-au comunicat cîteva din proiectele lor pentru anul celei de-a XXX-a aniver­sări a eliberării patriei şi celui de-al XI-lea Congres al partidului. • Emil Florian, student, anul I la se­ral, Facultatea de construcţii ! — Sînteţi de meserie mecanic auto, vi s-au aplicat cele trei inovaţii pe care Ie-aţi realizat la întreprinderea de repa­raţii auto şi aţi ajuns student la Con­strucţii. Este vreo întimplare ? — Construcţiile Iţi-au atras înainte de a începe Şcoala profesională auto şi ve­chea pasiune începe să se materializeze. — Ce aşteptaţi în noul an ? — Să lucrez undeva în domeniul con­strucţiilor, să învăţ meseria de construc­tor nu numai din cărţi, ci pe şantier, acolo unde se aplică. Şi, bineînţeles, să-mi trec examenele cu „brio“. • Geo Costiniu, actor la Teatrul Na­ţional „Vasile Alecsandri“­­ — Anul 1973 a fost destul de generos cu dumneavostră : o distribuţie în filmul „Paraşutiştii", rolul prim­in „Istoria iero­­glifică" la Naţionalul ieşean, la care se mai adaugă alte cîteva roluri într-un se­rial de televiziune, pe scena Teatrului „Bulandra“, la I.A.T.C., ca să nu mai vorbim de absolvirea institutului. Cu ce gînduri păşiţi în 74 ? — Ca orice actor, chiar dacă sînt la început, visez la cît mai multe roluri să joc în comedie, să prind un rol de com­poziţie, să mă creadă cei care mă văd jucînd teatru, să dau viaţă personajelor interpretate. • Nicolae Anghelescu, inginer la în­treprinderea mecanică „Nicolina“, absol­vent al Facultăţii de mecanică din Iaşi — Debutul în inginerie l-aţi făcut în una din marile întreprinderi ieşene. Vreun gînd deosebit pentru noul an ? — Ca aspiraţie personală, să devin cu adevărat inginer mecanic. întreprinderea noastră se confruntă cu mari probleme de producţie şi, alături de colegii de la serviciul proiectare, îmi doresc să con­tribui la îndeplinirea obiectivelor ce stau in faţa colectivului nostru, să găsesc so­luţii tehnice cît mai eficiente. Planşeta de lucru să se transforme într-un labo­rator de creaţie inginerească. • Luciana Colă, medic pediatru la dis­pensarul comunei Oţeleni­­ „închin pa­harul în cinstea oamenilor muncii din comună, cu gîndul şi hotărîrea de a ve­ghea permanent la sănătatea populaţiei din Oţeleni, localitatea în care am ob­ţinut primele victorii profesionale , în­crederea oamenilor şi alinarea suferin­ţelor ior, bîrfdită pînâ acum, cu strădania nentă de perfecţion­are să fiu mai jos oamenilor, să Ie apăr mai fă­nătatea ! • Gheorghe Maxim, maistru herul nr. 2 chimie din cadrul de construcţii industriale — Ştim că în anul 1973 aţi lucrat (continuare în pag. a 3-a) la San Trustulu

Next