Flacăra Iaşului, mai 1977 (Anul 33, nr. 9513-9538)

1977-05-01 / nr. 9513

PAGINA A li-A--------------— In patria noastră dragă !Mîndria de a munci I într-o \ară a muncii Nu ştiam cum va arăta, peste ani, „Nicotină", a­­tunci, In 1944, eind am ter­minat eu şcoala profesio­nală. Nu ştiam nici In 1946, atunci eind am fost primit In marea familie a comu­niştilor. Uzina era In mare parte distrusă, majoritatea utilajelor nu funcţionau. I­ar şi eu şi tovarăşii mei munceam cu Indîrjire, mun­ceam cu bucuria pe care numai munca liberă. In fo­losul tău ţi-o poate aduce. Au trecut mai bine de treizeci de ani de atunci, şi privesc acum In jur : avem o uzină nouă, modernă, mult mai mare. Avem uti­laje noi şi moderne, de înaltă productivitate. Toate sunt rodul muncii noastre, a oamenilor muncii din pa­tria noastră, o patrie a muncii libere. Conştiinţa faptului că suntem­ proprie­tarii mijloacelor de pro­ducţie şi a roadelor muncii noastre ne dă mereu im­boldul de a lucra mai bine, de a ne pregăti mai atent, fiindcă avem de apărat şi prestigiul, greu ciştigat, al calităţii produselor noas­tre. Cu alte cuvinte, eu cred că satisfacţia de a muncă liber într-o ţară li­beri se manifestă plenar doar prin dăruirea fără re­zerve. Posibilităţi sunt: Pro­gramul de dezvoltare eco­nomică a ţării, conturat de partid, program de care s-a bucurat şi se bucură şi întreprinderea „Nicotină“, prevede — pe baza dreptu­lui fiecăruia dintre noi de a munci, supremă libertate — Însemnate creşteri de producţie, folosirea celor mai moderne metode, uşu­rarea muncii, creşterea pro­ductivităţii. De aceea eu, colegii mei, ne pregătim mereu, ne străduim să ne depăşim sarcinile. Pentru noi sărbătoarea muncii es­te In fiecare zi, şi in fie­care zi realizăm mai mult decit era prevăzut. Aşa se explică, de pildă, şi faptul că In cinstea zilei de 1 Mai ne-am depăşit sarcinile, nu­mai In aprilie, cu aproape o jumătate de­ milion de lei. Acesta este răspunsul nos­tru comunist, muncitoresc, la condiţiile create in ţara noastră. COSTACHE CRĂCIUN lăcătuş, atelierul boghiuri întreprinderea mecanică .Nicolina“ Pămîntul este al nostru La noi, la Ţigănaşi, vor­besc faptele despre ce­ am izbutit să tăcem urmînd în­demnul partidului. Fac par­te dintre ţăranii coopera­tori mai tineri, dar cunosc viaţa grea pe care au dus-o bunicii şi părinţii mei în trecut. Despre faptele pli­ne de glorie de care au dat dovadă străbunii mei in a­­nul 1907 am învăţat la şcoa­lă, am luat cunoştinţă din cărţi sau din cele ce-şi mai amintesc bătrînii. Cinstim memoria celor 11.000 de ţă­rani ucişi mişeleşte pentru că au cerut pămîntul pe ca­re să-l muncească, să-şi poată asigura un trai cit de­cit omenesc. Mi-au rămas adine înti­părite în minte cuvintele de preţuire a luptelor ţă­rănimii noastre rostite de curînd, de la înalta tribună a Congresului agriculturii româneşti, în faţa celor 11.000 de participanţi, de secretarul general al Parti­dului Comunist Român, to­varăşul Nicolae Ceauşescu. Mă mîndresc că fac şi eu parte din marea armată a ţărănimii noastre coopera­tiste. Mă bucur că şi cu pri­lejul zilei de 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, am pri­lejul să aduc prinosul de recunoştinţă al ţăranilor din Ţigănaşi faţă de parti­dul iubit. La C.A.P. Ţigănaşi con­duc o echipă intr-o fermă profilată pe cultura plante­lor de cîmp. Anul trecut, de pe suprafeţele reparti­zate am obţinut cite 4.200 kg grîu, 4.000 kg porumb boabe, 22.000 kg cartofi şi 42.000 kg sfeclă de zahăr, in medie, la hectar. După cum se observă am obţinut producţii bunişoare. Dar putem să culegem producţii şi mai bune. Prin munca noastră vom face ca pămîn­tul care este astăzi al nos­tru, să rodească mai mult, convinşi fiind că totul este spre binele nostru, al fie­căruia şi al întregului po­por. De citeva zile am trecut l« semănatul porumbului, lucrare care este în plină desfăşurare. Ziua de 1 Mai ne va găsi tot în haine de lucru, pentru a cfştiga timpul pierdut din cauza ploilor. MIHAI I. JUNCANARU şef de echipă la G.A.P. Ţigănaşi Ştiinţa în slujba omului Trăim o perioadă de puternic elan creator, in care ne străduim fiecare să dăruim patriei, cu abne­gaţie şi dragoste, capa­citatea minţii şi forţa braţelor noastre in marea operă de reconstrucţie după cutremurul din 4 martie şi să ducem la În­deplinire întocmai cum au fost prevăzute toate obiec­tivele Congresului al XI- lea al P.C.R., sarcinile cincinalului revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice din patria noastră. Aşadar, transfor­mată intr-un imens şantier, întreaga ţară reintinereşte In această primăvară prin strădaniile fiilor săi care, stăpîni pe avuţiile şi pe destinele patriei, sînt dina­mizaţi de faptul că tot ce se creează la noi este în numele omului şi pentru om, pentru afirmarea sa multilaterală, pentru un viitor din ce in ce mai bun. In această epocă a celor mai uimitoare desco­periri ale ştiinţei, cind o­­mul tălmăceşte secretele Cosmosului, ale delicatei structuri a atomului şi ale celulei vii, a face din cer­cetarea ştiinţifică o inepu­izabilă forţă de producţie şi nu un mijloc de dis­trugere, de exterminare in masă, este unul din prin­cipalele ţeluri ale politicii partidului nostru, caracte­rizată prin profundul ei umanism, prin consecvenţa cu care se călăuzeşte după principiul de a pune geniul uman în slujba omului, al fericirii şi bunăstării sale. Dacă privim retrospectiv trecutul in acest an al ma­rilor comemorări ale unor importante evenimente is­torice, ne dăm seama că de-a lungul veacurilor s-au dus la noi aprige bătălii pentru independenţa naţio­nală şi socială, pentru drepturile scumpe poporu­lui român. Şi totuşi, în ciuda unei istorii atît de zbuciumate, există în ţara noastră vechi şi prestigioa­se tradiţii ştiinţifice, ilus­trate de mari personalităţi care au contribuit din plin la Îmbogăţirea patrimoniu­lui naţional şi universal. Este u­n temei în plus care explică realizările impor­tante de astăzi, când, în climatul favorabil creat de partidul şi statul nostru, talentele se pot afirma In chip nestingherit, tinerii cu adevărat valoroşi avînd largi posibilităţi de a-şi împlini chemarea şi In ge­nere personalitatea umană avind create toate premi­sele necesare pentru o dez­voltare multilaterală. In peisajul cultural al patriei este bine cunoscută ambianţa intelectuală şi ştiinţifică a Iaşului atît din­­ trecutul său, cit şi din pre-r­e­zentul nostru socialist. Ac­tivitatea, ştiinţifică se des-­­ făşoară astăzi aici, in pri-­­ mul rind, în centre şi uni­tăţi de cercetare între care un loc important îl ocupă Filiala Academiei R. S. Ro­mânia, prin activitatea sub­comisiilor ştiinţifice, dar şi i In toate institutele de învă- ' ţămînt superior, precum şi In întreprinderile industri- ^ ale şi în unităţile agricole. Este vorba deci de inte­grarea Invăţămîntului cu cercetarea şi producţia şi de implantarea revoluţiei ştiinţifice şi tehnice in cîmpul fertil al economiei naţionalei Conştienţi de faptul că forţa progresului, a edificării construcţiei so­cialiste stă în propriile noastre puteri, în pricepe­rea şi talentul fiecăruia, noi, oamenii de ştiinţă ie­şeni, alături de întregul popor, vom face totul pen­tru ca acest cincinal al afirmării revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice să fie şi o nouă treaptă în dreptul la fericire al omului. Acad. PETRE J­IT­A­RUJ Suprema satisfacţie: dreptul Ia creaţie şi învăţătură O poate însemna mai ■ault pentru un tînăr care doreşte, aşa cum e firesc, să se afirme in viaţă, decit libertatea de care se bucu­ră In patria noastră socia­listă ? Mă gîndesc la liber­tatea de a alege meseria ca­re li place, la libertatea pe care o reprezintă, în pri­mul rînd, dreptul la muncă şi la învăţătură. Şi mă gin­­desc, cind spun toate aces­tea, la mine, la colegii mei, la toţi tinerii din patria noastră. Am dorit mult, de cind eram mu­c, să devin lăcătuş — mi se părea o meserie frumoasă, interesantă, dem­nă de un bărbat. Aşa că nu mi-a fost greu să aleg. Am urmat cursurile şcolii pro­fesionale, apoi, pentru că mai doream ceva — să lu­crez pe un şantier — m-am angajat la Trustul de insta­laţii şi montaje, la Şantie­rul nr. 2. Am lucrat la mul­te din obiectivele industri­ale ale Iaşului, şi satisfac­ţiei că mă realizasem ca meseriaş­­ s-a adăugat şi aceea că făceam parte din marea familie a construc­torilor, a făuritorilor noi­lor bogăţii ale ţării. Con­vins că demnitatea omului depinde de ceea ce face, ea sporeşte odată cu prestigiul ţării, am căutat întotdeau­na să muncesc în aşa fel, incit să cu eu în primul rînd mulţumit. A venit şi momentul in­trării în rîndul comunişti­lor, acum 5 ani, moment de seamă in viaţa mea. Atunci m-am gîndit că nu pot spu­­ne­ că am făcut totul, dacă mă mulţumesc numai cu ce ştiu. M-am înscris la liceul seral, iar acum trei ani, la Facultatea de mecanică, la subingineri. Aşa cum spu­neam, am beneficiat din plin de condiţiile pe care partidul le-a creat tineri­lor, de a munci şi învăţa, pentru a putea creşte demni şi de nădejde fii ai patriei noastre. Desigur, nu este uşor. Dar adevăratele sa­tisfacţii ţi le dau, victoriile greu e dobîndite în lupta cu tine însuţi. Fiindcă nimic altceva nu este de învins­­ dreptul la muncă şi învă­ţătură, la un trai mereu mai bun îl are oricine ! ION PETERCA lăcătuş, Şantierul nr. 2 Trustul de instalaţii şi montaje FLACĂRA IAȘULUI . Ţara! Avem o ţară frumoasă. E un lucru limpede pentru toată lu­mea, aşa cum limpede este pen­tru toţi ivirea zorilor ori asfin­ţitul soarelui în timpurile de maci ale amurgului. Aici, în a­­cest rotund ca de pîine sunt Car­­paţii, care vorbesc de setea noas­tră de înalt şi de puterea noas­tră de a sta neclintiţi in faţa istoriei. Spre miazăzi curg, prin­­tr-o harfă, spre­ Marea cea ma­re, Dunărea şi celelalte ape ale ţării, aceste spiţe dintr-o roată ca de moară ! Bărăganul şi Co­loana Infinitului, prin necuprin­sul lor vorbesc lumii despre ne­cuprinsa frumuseţe­­a sufletului şi pămîntului românesc. Cheile Bicazului, cele ale Turzii, ale Ialomiţei şi Dornei sint expre­sia cutezanţei noastre. Vorone­­ţul. Trei Ierarhi, Curtea de Ar­geş, iată tot atîtea izbînzi ale geniului românesc, la fel cum Eminescu, Enescu, Luchian sint piscurile care ţîşnesc din pla­tourile înalte ale înţelepciunii unui popor plin de harul gîndu­­lui adine. Mircea, Ştefan, Mihai şi ceilalţi sunt cuvintele prin ca­re noi numim vitejia. Avem o ţară frumoasă. Din moşi-strămoşi nu ne saturăm de priveliştile ei, pe care lumina bogată a soarelui, ori cea mai puţină a lunii le învă­luie în legendă. Avem, acum, şi o ţară bogată cum din vechime şi-au dorit cei mai buni dintre oamenii care s-au născut pe a­­cest pămînt. Prin lucrarea cu­tezătoare a unui popor, care-şi dăruieşte sieşi roadele lucrului său cel mai de preţ munca, de la un capăt la altul ţara îşi a­­şează maramă de borangie. Lin­gă pragurile de piatră ale Caza­­nelor, lingă Porţile de Fier au apărut Porţile luminii. Pe Ar­geş în Sus s-a zidit de Meşteri Manole nouă ctitorie. La albia Dunării s-a împerecheat cu cea a oţelului. Pe tontitene ţărmuri se construiesc rovileri româneşti ale căror catarge re­ting înălţimile Monumentului de la Adamclisi. La Iaşi, in ţinu­tul Ţuţorei, în cel al Nicosteei, se alcătuieşte o realitate nouă, ca un pămînt al vieţii noi a unei aşezări intrată intr-o altă vîrstă a existenţei sale. Aici, sub cupola albastră a cerului cu transparenţe de Vorone­ţ, »o pa­li ere unul din miracolele ro*J»A» neşti. Ar fi prea puţin dacă am spu­ne că acest oraş creşte intr-un an cit creştea altădată in zece , pentru că el intrase Înainte (if 22 August într-o toropitoare a­­morţeală. Acum, se r cotizează aici, la laşi, m­ai mult decit pro­ducea România în 1938, Iaşul ca­te doar unul din multele iocnri de pe faţa acestui pămînt româ­nesc, unde se iscă minunile noastre cele de toate zilele. Sigur, cuvîntul nu este prea mare, cuvîntul nu spune mai mult decit trebuie, el defineş­te exact o realitate. O ţară, con­­dusă de un partid al oamenior pentru oameni, munceşte cu e­­roism aşa cum altădată a luptat la Podu înalt, la Rovine, la Griviţa, la Plevna, la Mărişeşti, pentru a apăra fiinţa sa, pentru a cuceri independenţă şi liber­tatea acestor pămînturi. Eroismu­l muncii, omenia ada faţă atît de pregnant în aceas­tă primăvară de încordată lup­tă, au devenit virtuţile cele mai de preţ ale unui popor, virtuţi ce dau măreţie, unicitate, timpu­lui pe care-l trăim. Priviţi ţara, uitaţi-vă la ele cu sufletul deschis. V­eţi exclama, cu siguranţă : avem o ţară fru­moasă şi bogată ! GRIGORE 11XSKI • • Festivalul naţional ,,Fîn­ţarea Român­iei" Expoziţii interjudeţene Ieri s-au deschis la Iaşi în să­lile de la „Victoria“. Casa de cultură a sindicatelor şi în ho­lul Palatului Culturii expoziţii­le de artă plastică, artă fotogra­fică şi, respectiv, artă populară din cadrul etapei interjudeţene a Festivalului naţional „Cîntarea României“. Expoziţiile reunesc lucrări ale artiştilor plastici şi fotografi, ale creatorilor popu­lari din judeţele Iaşi, Bacău, Bo­toşani, Vaslui şi Neamţ care le înscriu ca un omagiu adus tre­cutului glorios de luptă al po­porului­­nostru, înfăptuirilor prezentului socialist." ­ Astăzi încep spectacolele-concurs­­ din etapa interjudeţeană Astăzi încep la Iaşi întrecerile formaţiilor artistice de amatori din cadrul etapei­­interjudeţene a Festivalului naţional „Cîntarea României“. Alături de formaţii­le reprezentative ale judeţului nostru vor evolua pe scena Fes­tivalului artişti amatori din alte patru judeţe ale Moldovei (Ba­cău, Botoşani, Vaslui şi Neamţ). Este un prilej de reintîlnire a publicului ieşean cu cintecul şi jocul românesc, cu minunatel* valori ale creaţiei populare. Urînd succes deplin acestei manifestări artistice, reamintim că spectacolele-concurs se des­făşoară la Casa de cultură a sindicatelor, Filarmonica ,Mol­dova“ şi Casa de cultură a tine­retului şi studenţilor.

Next