Flacăra Moinestiului, 1957 (Anul 4, nr. 38-138)
1957-01-05 / nr. 38
Anul HI ar. 38(233) ★ ★ Sîmbătă 5 ianuarie 1957 4 pag. 20 bani Ședința plenara a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman Comunicat In zilele de 27, 28 și 29 decembrie 1956 a avut loc ședința plenară a C. C. al P. M. R. cu următoarea ordine de zi : 1. Proiectul planului de stat pe 1957. 2. Proiectul bugetului de stat pe 1957. 3. îmbunătățirea sistemului de salarizare. 4. Schimbarea modului de constituire a fondului central de produse agricole. Raportul asupra problemelor supuse plenarei și sarcinilor organizațiilor de partid a fost făcut de tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej. Expunerea cu privire la planul de stat și bugetul de stat pe 1957 a fost prezentată de tov. Chivu Stoica. Expunerea cu privire la propunerile Consiliului de Miniștri și ale Consiliului Central al Sindicatelor în vederea îmbunătățirii sistemului de salarizare a fost prezentată de tov. Gh. Apostol. Plenara a stabilit că proiectul planului de stat și proiectul bugetului de stat pe anul 1957, ce urmează să fie prezentate de Consiliul de Miniștri spre aprobarea Marii Adunări Naționale, sunt corespunzătoare necesităților dezvoltării economice și culturale a Republicii Populare Romîne. S-a hotărît că odată cu dezvoltarea continuă a industriei producătoare de mijloace de producție este necesară concentrarea eforturilor asupra dezvoltării agriculturii și producției bunurilor de larg consum. Trebuie sporită partea din venitul național destinată consumului și ridicării nivelului de trai, făcîndu-se în acest scop unele reduceri ale fondului de investiții. Îndreptările corespunzătoare în Directivele Congresului al II-lea al P. M. R. pentru cel de-al II-lea plan cincinal vor fi supuse de Comitetul Central aprobării tuturor organizațiilor de partid. Plenara a aprobat propunerile privind îmbunătățirea sistemului de salarizare care va avea drept urmare o creștere în 1957 a cîștigurilor medii ale salariaților, în vederea stimulării producției agricole și îmbunătățirii aprovizionării oamenilor muncii cu produse agro-alimentare, plenara a hotărît adoptarea sistemului de constituire a fondului central de grîu, porumb, secară, floareasoarelui, cartofi, lapte, pe calea achizițiilor și contractărilor, desființîndu-se cotele obligatorii la produsele arătate mai sus. Odată cu aceasta, s-a hotărît îmbunătățirea prețurilor la colectările de carne. Călăuzindu-se după principiul centralismului democratic în viața de stat și economică, plenara a stabilit o serie de măsuri pentru înlăturarea centralismului excesiv, îmbunătățirea și simplificarea planificării producției, lărgirea drepturilor și atribuțiilor sfaturilor populare și conducerilor de întreprinderi socialiste din industrie și agricultură, stimularea inițiativei creatoare a maselor de oameni ai muncii. Plenara a arătat că hotărîrile luate vor determina un nou avînt în activitatea oamenilor muncii, sub conducerea organizațiilor de partid, pentru ridicarea producției industriale și agricole, creșterea productivității muncii, aplicarea regimului de economii în toate ramurile vieții economice și în administrație. Plenara a adoptat în unanimitate o rezoluție asupra problemelor dezbătute. CANDIDAȚI AI F.D.P. PENTRU ALEGERILE IN MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ învățătoarea din O dimineață de iarnă. Negura nopții nu s-a împrăștiat încă. Satul Cîmpeni (comuna Pîrjol) e învăluit într-o lumină opacă, caracteristică ceasurilor cînd ziua se îngînă cu noaptea. La casa învățătoarei Maria Chițu e lumină. Seara, aflîndu-te cumva prin părțile locului, de întrebi pe vreun localnic despre Maria Chițu, acesta te va lămuri imediat. — Acolo unde-i lumina ceea, acolo stă învățătoarea noastră. Pînă tîrziu în noapte zărești lumină la geamul ei. Aplecată deasupra cărților, corectînd caietele elevilor ori întocmindu-și conspectele pe a doua zi, învățătoarea întîrzie ore întregi. A doua zi, în liniștea ce domnește în clasă, ea împărtășește copiilor, de educația cărora răspunde și ea, cunoștințe noi. Copiii o iubesc și o respectă. Țăranii muncitori au îndrăgit-o, o stimează, o laudă și nu pierd niciodată prilejul de a spune vreunui nou venit în sat: — O vezi? E învățătoarea noastră, e prietena și sfătuitoarea copiilor noștri. De umbli șapte sate, alta ca ea nu afli. Cit e ziulica de mare învățătoarea nu-și mai găsește loșul. Dar nu e numai învățătoare. E și deputată în sfatul popular, e și directoarea căminului cultural. Cite sarcini nu are ea de rezolvat? Ba o conferință la căminul cultural, ba în vizită la cîțiva din elevii ei — căci se interesează îndeaproape de felul cum trăiesc, de condițiile de învățătură pe care le au acasă — ajutînd, îndrumînd, este peste tot locul acolo unde este mai mare nevoie de ea. E drept, are poate cam prea multe sarcini. Dar cînd ai anii Măriei Chițu, cînd vezi că țăranii muncitori îți apreciază munca depusă și mai ales cînd ești atemistă, mai poate fi vorba oare de greutăți ? Se mai ivesc ele din cînd în cînd. Dar dîrzenia ce o caracterizează o face să treacă cu ușurință peste ele. Biografia Măriei Chițu se aseamănă cu cea a tuturor copiilor crescuți în sărăcie, umiliți de cei bogați, dar înconjurați de dragostea fierbinte a părinților care au trudit din greu, pentru a-i crește, pentru a le da o educație frumoasă. Regimul democrat-popular i-a dat învățătoarei Maria Chițu putința de a se scutura de umilințe, i-a dat putința de a trăi o viață nouă și, lucrul cel mai dorit, i-a dat putința să învețe, să devină învățătoare. Iată de ce acuma dinsa se ocupă cu atenție de tinerele vlăstare încredințate ei, iată de ce sădește în aceștia ura față de tot ce e vechi și putred, dragostea pentru nou, pentru viață. Trăim vremuri cu adevărat minunate. Peste ani, poate mulți dintre foștii ei elevi vor fi doctori, avocați, vor ridica baraje în calea apelor, vor struni miile de cai putere. Și peste ani, în mod sigur, foștii ei elevi își vor aduce aminte de învățătoarea lor, care le-a deschis pentru prima oară drumul în viața. Cîmpeni Nou prilej de bucurie pentru locuitorii satului Cîmpeni, învățătoarea lor a fost propusă candidată în circumscripția electorală nr. 13 Tescani, pentru alegerile de deputați în Marea Adunare Națională. Pe umerii atemistei și învățătoarei Maria Chițu apasă acum sarcini mai mari, mai importante. Cînd a venit a doua zi la școală, copiii au și înconjurat-o felicitînd-o fiecare așa cum se pricepea. Dar ce i-a plăcut mai mult învățătoarei, a fost că în ziua aceea toți au fost foarte cuminți și au răspuns bine la lecții. Pentru fericirea micuților ei dragi, va munci mai cu hotărîre, va veghea ca nimeni și nimic să nu amenințe vreodată pe dragii ei școlari. A. KATZ a fost îmbunătățită salarizari personalului P. T. T. H. C.C. al P.M.R. și Consiliul de Miniștri al R.P.R., prin H.C.M. nr. 2248/1956, au aprobat cu începere de la 1 noiembrie 1956, îmbunătățirea salarizării personalului operativ, de specialitate și tehnico-economic de conducere și coordonare din unitățile de exploatare, de poștă și telecomunicații. Salariații Oficiului P.T.T.R. Moinești își exprimă recunoștința față de partid și guvern pentru măsura luată în ce privește majorarea salariilor, care duce la ridicarea nivelului lor de trai și-și iau angajamentul să muncească cu mai mult elan pentru realizarea și depășirea planului în viitor și îmbunătățirea muncii care să asigure buna deservire a populației cu serviciile de poștă și telecomunicații. FLORICA PAVALUTA Oficiul P.T.T.R. Moinești „Și șoferul mașina și pornește“... In majoritate ne sunt cunoscute cuvintele melodioase și pline de naturalețe, din „Cîntecul șoferului", minunata creație a compozitorului sovietic Mokrousov. Asemenea șoferilor sovietici, prieteni buni ai mașinilor, șoferii de la I.A.R.T. Comănești, cu zîmbetul pe buze, cu veselia lor specifică, „își pornesc mașinile" spre sate și orașe efectuind transporturi de tot felul. Nu putem trece cu vederea cîteva nume de șoferi, care fac cinste colectivului unde lucrează: Gheorghe Cojocaru, Vasile Tirconeac și mulți alții, luptă cu hotărîre pentru a folosi capacitatea mașinilor la maximum. Ei nu uită niciodată să-și îngrijească mașinile, să le repare la timp, încredințați fiind că acestea ajută la îndeplinirea sarcinilor de plan. Nici mecanicii auto de la I.A.R.T. Comănești nu se lasă mai prejos. Ei acordă o atenție deosebită reparării mașinilor și sunt preocupați totdeauna să-și îmbunătățească munca prin introducerea sistemelor noi de lucru: raționalizări, inovații etc. Un mare succes îl constituie pentru I.A.R.T. Comănești schimbarea și modificarea unor piese menite să reducă consumul de lubrifianți, inovație introdusă de mecaniculauto Alexandru Goga. Prin introducerea acestei inovații s-a reușit să se reducă benzina consumată de motor cu 8 la sută pe minut, fiind premiat cu o însemnată sumă de bani. ...Și cum să nu te bucure munca acestor oameni, cînd vezi cum ,,șoferul mașina și pornește", iar mecanicul care a reparat-o, ivit în ușa garajului privește cu fericire urmele cauciucurilor lăsate în zăpadă, urîndu-i șoferului drum bun, pînă cînd acesta dispare după un colț. Apoi, deodată tresare ca și cum și-ar aduce aminte de un lucru care nu trebuie lăsat pe mimne, intră cu bună dispoziție în atelier unde-l așteaptă lucrul. Dacă munca acestor oameni este atît de frumoasă, făcînd cinste întreprinderii, apoi nu același lucru se poate spune despre unii șoferi de aici, care nu-și îngrijesc mașinile, lipsesc nemotivat de la program și fac multe alte lucruri compromițătoare, îl putem cita pe șoferul Vasile Turcu, care mă face să gîndesc la justețea proverbului ,,pădure fără uscături nu există". E limpede ce va avea de făcut pe viitor acest tovarăș, precum și alții de felul lui, să fie preocupați de aceleași interese, să dovedească aceeași hărnicie ca și muncitorii fruntași, pentru înflorirea și prosperitatea întreprinderii din care face parte. ȘTEFAN VLADOIU după o corespondență a tov. VASILE TUDOR Materiale recuperate In cinstea alegerilor de deputați în Marea Adunare Națională, tot mai numeroase sunt realizările obținute de colectivul de muncitori de la întreprinderea construcții și montaje foraj Moinești. Astfel, echipa de izolatori condusă de tov. Ion St. Belciu, datorită bunei organizări a locului de muncă, a reușit să efectueze lucrări la timp și de bună calitate. Datorită faptului că se acordă de către membrii acestei echipe importanța cuvenită economiilor, s-a reușit ca la sonda 4056 să se strîngă 1500 kg pămînt infuzor, iar de pe conducta de la sonda 4047, care a fost demontată, s-au strîns 20 kg de sîrmă arsă și 350 m.p. hîrtie smolită, materiale folosite la conducta de aburi de la sonda 4056, aducîndu-se economii întreprinderii. S La Casa raională de cultură De la 15 ianuarie 1957 în cadrul Casei raionale de cultură se vor deschide cercurile de broderie artistică și vioară, înscrierile se primesc zilnic la Casa raională de cultură. Pentru cercul de vioară sunt admiși numai copii sub 14 ani. Ei vor trebui să-și procure instrumente, pentru că fiecare cursant în afara orelor de predare, va trebui să exerseze singur. Lucrările începute să fie terminate la timp Dacă cele prevăzute în contractul nostru colectiv s-au realizat într-o mare măsură, a mai rămas totuși cîte ceva de făcut. Conducerea minei Asău are meritul că a putut termina aleile ce duc la mina Asău pînă la mina Rafira, adică pînă la coborîre și aleea ce duce pînă la gara Asău ; au fost reînoite scările pe același traseu. Un lucru destul de important însă, pare că a fost uitat. Este vorba de balustrade, foarte necesare, deoarece în situația în care se află ele acum fac imposibilă circulația pe scări., Dacă cineva ar încerca să urce sau să coboare, ar risca să se accidenteze. Iluminatul acestor trasee nu este încă suficient și credem de cuviință că și acest lucru trebuie făcut urgent. Este necesar ca cei care răspund de aceste lucrări prevăzute în contractul colectiv, (conducerea minei Asău) să ia măsuri urgente pentru a asigura muncitorilor minei condiții bune de circulație. Credem că în timpul cel mai scurt se vor face și acestea, bineînțeles dacă conducerea minei Asău nu va fi nepăsătoare față de nevoile oamenilor muncii. NICOLAE BURA calculator, mina Lumina Călătorind prin Uniunea Sovietică La Kișinău De la Iași, trenul special București-Moscova a făcut primul popas la Ungheni. Apoi și-a luat iarăși mersul, din ce în ce mai repede, înghițind sub toți kilometru după kilometru, nesfîrșitele întinderi ale bogatelor cîmpii moldovenești. Stăteam la fereastra compartimentului și priveam zarea, orizontul îndepărtat și cenușiu. Da, undeva, acolo, peste ape și munți, se afla orașul înspre care călătoream Kișinăul. In liniștea plăcută din compartiment, în legănările abia perceptibile ale trenului, gîndurile îmi zburau la anii din urmă, la anii tinereții, petrecuți în acest frumos oraș sovietic. Și, privind întinderea străvezie, liniștită, numai uneori tulburată de vreo fluierătură prelungă a trenului, îmi apăru în minte Kișinăul așa cum l-am cunoscut odinioară. ...In Kișinău, diminețile erau uneori cețoase, cuprinse de o pîclă deasă și rece. Pe străzi animație multă, oameni diferiți. Fiecare orășean mergea preocupat de gînduri la magazin, la piață sau la atelier Pe strada principală începea încă din zorii zilei zgomotul continuu al tramvaielor mereu aglomerate. In centrul orașului te întîmpină obișnuitul polițai, cu țignalul la gît și cu bastonul de cauciuc în mînă. Cît haz se făcea uneori pe seama acestuia. Ucenicii, băieții de prăvălie, cu șorțuri foioase și lungi de se împiedicau în ele, erau întotdeauna „pietonii“ cei mai neascultători cu care bietul polițai, un om roșcovan și mustăcios, avea de furcă. Nu odată îi punea pe fugă rămînîndu-i drept „corp delict" cîte un coș de nuiele pentru zarzavat sau cîte un sac de cînepă peticit. In restul orașului se desfășura o viață molcomă ce părea a fi îngropată între clădirile sobre, unele coșcovite, din centrul orașului și casele obișnuite ce se înșirau în mahalale, dosnice și sărăcăcioase. Așa cunoscusem eu odinioară Kișinăul. Și poate că mi-ar fi venit în gînd și alte amintiri dacă nu aș fi fost întreruptă. — Ascultă, nevastă, îmi zise soțul meu, dar dacă nu ne ies rudele la gară, ce facem ? Soțul meu, care după cum se vede era și el preocupat de călătorie, se gîndise la un lucru important. Ce ne putem face noaptea (pentru că atunci urma să ajungă trenul în Kișinău) dacă nu ne întîmpinau rudele ? Memoria însă a fost și de această dată salvatoare. —• N-ai nici o grijă, i-am răspuns eu, luăm o birjă și mergem unde trebuie. S-a lăsat iarăși liniștea. Toți călătorii se gîndeau probabil la rudele cu care urmau să se întîlnească în orașele apropiate sau mai îndepărtate ale Uniunii Sovietice, se gîndeau la locurile, la surprizele pe care le vor întîlni în această vizită. Cîte unii păreau nerăbdători și își găseau o preocupare fie admirînd cu nesaț priveliștile minunate ale naturii, fie sorbind un ceai rusesc, delicios, care se obișnuiește să se prepare în fiecare tren pe teritoriul sovietic. Dar, curînd s-a lăsat noaptea. Cei care urmau să coboare la Moscova sau în alte orașe îndepărtate se pregăteau de culcare. Ceilalți stăteau tot la geam, scrutînd cu privirea întunericul. Pe la mijlocul nopții trenul s-a oprit în Kișinău. Kișinăul ! Nu-mi venea parcă să cred. Gara pe care o cunoscusem atît de bine odinioară, era acum strălucitoare, reconstruită, împodobită cu ornamentații arhitecturale de o frumusețe rară. Insă, sinceră să fiu, nu acest lucru m-a izbit în acele clipe. Nu! Atenția îmi era concentrată asupra mulțimii care mișuna ca un furnicar. Am început să-mi caut rudele. Și după puțin timp le-am găsit. Surprizele în orașul Kișinău au început chiar de la gară. Mă așteptam să fim întîmpinați de cunoscuții birjari care transportau pe vremuri voiajorii și locuitorii orașului. Insă acum nici urmă de birjă. In locul lor îi așteptau pe călători numeroase taxiuri luxoase și elegante cum nu am văzut odinioară să fi existat în Kișinău. Ne-am urcat cu toții în două limuzine și am plecat spre casă. Zilele care au urmat au fost pline de surprize. Mergeam prin LIDIA TARTACUȚA salariată a Sfatului popular orașul Moinești (Urmare în pag. IV-a) In cuprinsul ziarului ; Brigăzile artistice de agitație în sprijinul campaniei electorale (pag. 2-a) Aspecte din lumea „liberă" „ . . .. . (PaS- 4-a")