Flacăra Sibiului, 1964 (Anul 21, nr. 3408-3509)

1964-01-04 / nr. 3408

Staţiunea Păltiniş a găzduit zilele trecute, printre alţi turişti, şi un număr de 200 elevi ai Şcolii sportive din Timişoara. Iată-i pe cîţiva dintre ei antrenîndu-se în discuţii pe terasa unei vile. Succese la învăţătură Lupta împotriva mediocri­tăţii şi creşterea procentului de promovabilitate a elevilor constituie obiectivele princi­pale în activitatea cadrelor didactice de la Şcoala de 8 ani din satul Caşolţ. In a­­ceastă direcţie profesorii şi învăţătorii de aici s-au pre­ocupat intens în trimestrul I­I al anului şcolar 1963—1964 de îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ. Au cău­tat ca prin diferite forme şi metode să dezvolte la elevi dragostea de învăţătură şi formarea deprinderii de dis­ciplină conştientă în muncă, să-i obişnuiască a lucra in­dependent şi a putea aplica în viaţă cunoştinţele însuşite. Tocmai înfăptuirii acestor sarcini a fost subordonată întreaga activitate a consiliu­lui pedagogic, a organizaţiei de pionieri din şcoală. In orele educative, diriginţii şi învăţătorii au făcut o serie de expuneri pe teme inte­resante. Amintesc cîteva din aces­tea: „Nu este suficient să cunoşti regulamentul de pur­tare pentru elevi, trebuie să-l şi aplici“, expunere fă­cută de tov. Nichita Tudo­ra, dirigintele clasei a Vll-a, „Să ne ajutăm colegii — datorie a fiecărui pionier“ temă prezentată la clasa a V-a de diriginta Georgeta Ciucu, „Cum mă comport în şcoală şi ce atitudine am faţă de colegi“. Pe de altă parte organiza­ţia de pionieri s-a preocu­pat de educaţia patriotică a elevilor, urmărind să să­dească în inimile lor dra­gostea şi ataşamentul faţă de partid, faţă de poporul nos­tru muncitor. Astfel, au fost organizate adunări tematice cînd pionierilor şi şcolarilor li s-au făcut expuneri pe teme ca: „Frumoasă şi bo­gată este patria mea", „Mul­ţumim din inimă partidului pentru copilăria noastră fe­ricită“ şi altele. O susţinută muncă instruc­tivă au desfăşurat cadrele didactice în vederea ridică­rii nivelului de însuşire a cunoştinţelor predate la cla­să, luptînd cu perseverenţă împotriva mediocrităţii şi a superficialităţii în pregătirea elevilor. In procesul de în­suşire a cunoştinţelor s-a ţinut cont de particularită­ţile de vîrstă şi nivelul de pregătire al elevilor, de con­diţiile şi posibilităţile de a învăţa pe care le are fiecare, mai ales acasă. In acelaşi scop s-a ţinut o strînsă le­gătură între şcoală şi familie. Elevii erau controlaţi cum îşi pregătesc lecţiile acasă, iar părinţii informaţi per­manent cu situaţia la în­văţătură. Trebuie remarcată în această privinţă atenţia acordată de organizaţia de pionieri în ajutorarea elevi­lor rămaşi in urmă la în­văţătură. Acestora li s-a dat un sprijin efectiv de către cei mai pregătiţi pionieri. Pentru conştiinciozitatea cu care au muncit în ajutarea colegilor lor merită eviden­ţiaţi în mod deosebit pio­nierii Maria Mincu (clasa Vl-a), Ioan Arsentea (cla­sa V-a), Ioan Lazăr (cla­sa Vll-a) şi mulţi alţii. Eficienţa acestor metode şi forme instructiv-educative fo­losite de cadrele didactice, cu sprijinul organizaţiei de pionieri şi a comitetului de părinţi, s-a concretizat prin îmbunătăţirea frecvenţei, prin ridicarea în mod simţitor a nivelului de însuşire a cu­noştinţelor de către elevi. Astfel, în primul trimestru al actualului an de învăţă­­mînt procentul de şcolariza­re a fost de 100 la sută, iar cel de promovabilitate a ajuns la 93 la sută. Rezul­tatele cele mai bune s-au obţinut la clasele a Il-a şi a lll-a, învăţători Ecaterina Bordon şi Lucian Bucurenciu, unde promovabilitatea a fost de 100 la sută. Succesele la învăţătură în­registrate de elevi în acest trimestru reprezintă pentru învăţătorii şi profesorii Şcolii de 8 ani din Caşolţ un pu­ternic stimulent în munca de viitor. Hotărîţi ca în urmă­toarele trimestre să obţină rezultate şi mai bune,­ ei şi-au propus să urmărească mai efectiv preocupările fie­cărui elev, intensificînd vi­zitele la domiciliu, ajutîndu-i în organizarea timpului a­­fectat pregătirii lecţiilor, ţi­­nînd o legătură mai strînsă cu părinţii. In scopul com­pletării cunoştinţelor elevi­lor vor fi organizate cu re­gularitate meditaţii, la care se va avea în vedere să par­ticipe în primul rînd elevii mai slabi şi cei mediocri la învăţătură. Urmărind să dea patriei tineri bine instruiţi şi educaţi în spirit nou, cadrele didac­tice din Caşolţ nu-şi vor precupeţi eforturile şi vor pu­ne şi de acum înainte în­treaga lor capacitate de mun­că în scopul acestui mă­reţ ţel. IACOB BERBESCU, activist al Sfatului popular raional Poştărîţa Care locuitor din cure am oprit-o şi sosesc zilnic în co­­comuna Gura Rîu- am întrebat-o: muna noastră, lui n-o cunoaşte pe — Cîte scrisori Pentru atenţia şi tovarăşa Conţ­ra- împărţiţi zilnic? politeţea cu care veca, poştăriţa? Pe Cam 60—65 — dînsa aduce veştile vreme de vară sau mui-a răspuns, vese- şi ziarele, pentru iarnă, ea străbate jg ca de obicei. Iar conştiinciozitatea cu veselă comuna, im- ziarele pe care le care lucrează, tova­­părţind atîtea nou- dau sunt de vreo răsa Conţ şi-a cîs­­tăţi pe la casele 10 ori pe-atîtea. tigat pe merit a oamenilor: ziare. Desigur, cifrele simpatie unanimă . , • - sînt edificatoare a- în comuna sa, reviste, senson şi supra numărului de telegrame. De cu- abonaţi sau al co- I­­GURAM­,­riozitate, zilele tre- respondenţelor ce coresp. Cape de detectare Cadrele medico-sanitare de la Centrul de poliomielită din Sibiu, pe lîngă munca de îngrijire şi tratare a copiilor bol­navi, se preocupă să le creeze acestora şi clipe de mulţu­mire, de distracţie. Astfel, aici a fost iniţiat un teatru de păpuşi. Păpuşile au fost lucrate şi pictate de medicii şi surorile instituţiei respective. Marţi, 7 ianuarie, a fost prezentat primul spectacol din acest an, cu piesa „Albă ca zăpada". Păpuşarii amatori au reuşit să captiveze pe micii spectatori. Cum ne-am pregătit pentru noul an de producţie (Urmare din pag. I-a) trecut. Astfel, pînă la 31 de­cembrie 1963 au fost aplicate 17 M.T.O. Dintre acestea a­­mintim: modernizarea maşi­nii de găurit nasturi din ga­­lalit; reorganizarea fluxului tehnologic la asamblarea flo­rilor artificiale; îmbunătăţi­rea tehnologiei la impreg­narea tuburilor cilindrice perforate; montarea unei in­stalaţii de uscare a rondele­lor din galalii; înfiinţarea u­­nui atelier de rebobinare a motoarelor electrice, şi altele. Măsurile respective şi cele ce se vor mai aplica în a­­ceastă lună şi în următoa­rele vor asigura, pe lîngă îmbunătăţirea calităţii produ­selor, realizarea sarcinii de creştere a productivităţii muncii şi a reducerii preţu­lui de cost, întrucît ele au ca efect reducerea timpului de muncă cu peste 200 000 ore şi aduc economii de peste 1 milion lei. Pentru a urmări mai bine efectul economic al măsuri­lor aplicate s-au introdus fişe de autocalcul, care s-au întocmit de comisiile de des­coperire a rezervelor interne din secţii, şi fişe de post­­calcul pentru fiecare măsură, care se completează de că­tre serviciile competente. Tot ca o măsură de îm­bunătăţire a activităţii ne propunem ca în acest an comisiile de descoperire a rezervelor interne să ana­lizeze lunar aplicarea con­cretă a fiecărui obiectiv din planul M.T.O. şi să in­siste asupra completării a­­cestuia în tot timpul anului. Rezultatele obţinute pînă acum, ansamblul de măsuri luate, stimularea întrecerii socialiste, activitatea crea­toare a colectivului nostru garantează că planul de stat pe 1964 va fi îndepli­nit exemplar la toţi indi­catorii. Avancronică muzicală Spicuiri din programul săptămînal Concertul simfonic pe care filarmonica sibiană il pre­zintă in 8 ianuarie publicului auditor, cuprinde: două dan­suri pentru orchestră simfo­nică de Sabin Drăgoi, poe­mul pentru vioară şi orches­tră de Ernest Chausson şi Serenada în Re-major Op­­il pentru orchestră simfonică de Johannes Brahms. Sabin Drăgoi, maestru emerit al artei din R.P.R., se numără printre cei mai de seamă compozitori ai noştri care s-au afirmat pe tărimul artei muzicale şi in calitate de folclorist şi pedagog. Lu­crările sale se bucură de o mare preţuire vi­­ară şi peste hotare prin conţinutul lor şi melodica inspirată din cinte­­cul popular. Cele două dan­suri, unul mai lent şi celă­lalt mai vioi sunt prezentate intr-o manieră personală fiind inspirate din dansurile popu­lare de pe malul Mureşului. Violonistul Mir­cea Oprea­­nu va interpreta poemul de Chapssyn unul dintre cei mai distinşi elevi ai lui Cezar Franck, susţinător de frunte al „Societăţii Naţionale", cre­ată pentru stimularea muzicii instrumentale franceze. Lu­crarea, dedicată prietenului său, reputatul violonist bel­gian Eugene Ysaye se des­făşoară ca o povestire muzi­cală în care se succed epi­soade lirice şi dramatice in­tr-o înfăţişare artistică şi plină de căldură. Serenada pentru orchestră simfonică de Johannes Brahms este o lucrare de fra­gedă tinereţe a compozitoru­lui, scrisă în formă de diver­tisment pentru instru­mente de coarde, flaut, 2 clarineţi, corn şi fa­got pe care a prelu­crat-o mai tirziu in forma actuală. A fost interpretată la Ham­vra, la 3 mai 1860, in primă audiţie. Prin frumuseţea, poe­zia şi caldele senti­mente ce le degajă, această lucrare a ră­mas definitiv în reper­toriul simfonic. D. G. Veşti de la Casa raională­­ de cultură • Sîmbătă seara, în sala căminului cultural din Cristian, Studioul ar­tistului amator, al Casei raionale de cultură, a prezentat piesa „O zi de odihnă“ de V. Kataev. Numeroşii ţărani colecti­vişti şi tinerii din această comună, participanţi la spectacol, au răsplătit cu vii aplauze grupul de ar­tişti amatori. • Colectivul de ope­retă, care a prezentat cu succes în oraşul Sibiu un spectacol cu selecţiuni intitulat „O seară de o­­peretă“, face intense pre­gătiri pentru plecarea în turneu. Spectacolele vi­itoare vor fi prezentate în orașele Sighişoara, Victoria și Făgăraș. Din prima zi , succes promiţător Cele 60 de inovaţii a­­plicate în anul trecut la uzina „Balanţa“ au ge­nerat economii suplimen­tare de circa 500 000 lei. în noul an inovatorii de aici au înregistrat încă din prima zi un succes promiţător. La cabinetul tehnic s-au prezentat 4 propuneri semnate de muncitorii Nicolae Mun­tean, Iosif Căpăţînă şi Alexandru Solomon. Pro­punerile respective se re­feră la modificări în teh­nologia producţiei, adu­­cînd o contribuţie în­semnată la îmbunătăţirea calităţii produselor. Ino­vaţiile vor avea un efect economic de circa 40 000 lei. în Editura politică a apărut: Marx-Engels, Opere vol. 16 Volumul cuprinde lucrările scrise de K. Marx și Fr. Engels în pe­rioada septembrie 1864—iulie 1870. 912 pag. — 15 lei Nicolae Ioc „Un vals pentru Maricica Subiectul ultimului roman al lui N. Ţie, „Un vals pentru Maricica“,* * e prilejuit de crearea unei tipologii unitare de tineri muncitori. Romanul se impune de la început prin pasiunea scriitorului pentru destinele contempo­rane ale tinerei generaţii, prin stăru­inţa lui de a impune, în literatură, caractere umane de­ o pronunţată cură­ţenie morală, prin pledoaria lui pentru puritate in relaţiile dintre oameni. A­­proape toţi eroii sunt tineri care, dăru­­indu-se cu pasiune socialismului, se găsesc intr-o continuă luptă cu indo­lenţa, apatia şi inactivitatea. Acţiunea romanului începe odată cu promovarea sudorului Ilie Motronea in funcţia de şef de echipă. Ilie n-a atins incă virsta de 20 de ani. In momentul avansării, el crede că totul se va des­făşura in mod firesc. Nu-şi face pro­bleme, nu vede ce l-ar împiedeca să ducă la bun sfirşit sarcina ce i-a fost­­ încredinţată. După numai cîteva zile,­­ apar insă greutăţi care nu puteau fi prevăzute. Deşi munceşte cu elan şi patos, lucrul nu merge bine. Aceasta pentru că ceilalţi membri ai colectivu­lui condus de el sînt mai puţin intran­sigenţi faţă de ei înşişi, faţă de rela­ţiile lor intime, particulare şi simţul datoriei in cadrul echipei. Stelică, care din cauza unei bătăi, a făcut cu ani in urmă cîteva luni de închisoare, are „nervi la stomac“ şi adesea părăseşte lucrul pentru a se trata la o bodegă apropiată, Ioniţă anunţă că nu poate trăi „în pustietatea pădurii“ — unde se află şantierul — şi că pleacă in oraşul neveste-si. Maricica, bucătăreasa şantierului, încurcată din cauza unor implicaţii sentimentale, de multe ori lasă echipa fără mincare. Virban, un carierist înverşunat, nu face altceva decit să noteze greşelile şefului şi să trimită note informative la centru. Toate acestea creează nelinişte, animo­zităţi şi suspiciune intre cei cîţiva mun­citori ai echipei condusă de Motronea. Evident, el nu poate fi făcut răspun­zător de toate acestea. E insă de da­toria lui să intervină şi să restabi­lească o armonie, care, probabil, n-a existat niciodată. Cu toate că e lipsit NOTE DE LECTOR de experienţă, Ilie Motronea găseşte resursele necesare redresării echipei. Astfel se convinge că Stelică e un muncitor priceput şi destoinic şi că nu trebuie privit cu rezerve numai pentru că a comis cineva o greşeală, un păcat al tinereţii. Ii acordă deci toată încre­derea, fapt care il transformă definitiv pe Stelică. Ioniţă se alătură şi el celor doi, mai ales că Motronea il ajută să-şi aducă nevasta pe şantier. Mai greu e cu Maricica şi cu Virban. Ma­ricica il iubeşte in taină pe Motronea. Acesta nu manifestă însă nici o pa­siune făţişă pentru ea şi din gelozie fata acceptă „prietenia“ lui Virban care, mascat, continuă intrigile împo­triva lui Motronea. Pînă la urmă lucru­rile se lămuresc şi-n această privinţă. In cadrul unei şedinţe de colectiv, jucind totul pe-o carte, Virban crede că are suficiente atu-uri să-l lovească pe Motronea. De fapt se autodemască. Astfel toată echipa cunoaşte mobilul informaţiilor secrete trimise de Virban conducerii şantierului şi e intrigată de comportamentul lui. Surprinzind aspecte din viaţa tine­retului, cartea lui N. Ţie se impune ca o carte vie, autentică. Trăiesc în acest roman tineri constructori care se despart tot mai mult şi definitiv de vechile deprinderi morale, de por­nirile individualiste. Formarea con­ştiinţei socialiste, fixarea unor valori etice, conforme cu idealul epocii noas­tre, angajează in chipul cel mai de­cisiv şi mai dramatic, oamenii intr-un proces psihologic complicat. Stelică — „cel cu nervi la stomac“ — devine pină la urmă un om cinstit, ale cărui interese şi pasiuni se apropie tot mai mult de cele ale noii generaţii. La fel se intimplă şi cu loniţă. La un moment dat nu vrea să-şi urmeze echipa intr-un sector mai dificil, dar in faţa hotă­­ririi ferme a celorlalţi nu rezistă. Ba mai mult, dă dovadă de mult ataşa­ment şi patos faţă de munca şi sar­cinile încredinţate. Nicolae Ţie a creat şi antipodul acestor evoluţii fericite, prin Virban, tip carierist şi răutăcios, dar fără nici o şansă de succes, de­oarece el ignorează faptul că ambiţiile lui întîmpină, in climatul vieţii socia­liste, piedici de netrecut. Imaginindu-şi astfel eroii cărţii, Ni­colae Ţie aduce prin aceasta suflul sănătos al unei colectivităţi generoase, al unor oameni pentru care munca şi însuşirea intimă a ideilor revoluţionare se rezumă la bucuria de a trăi in so­cietatea nouă, socialistă. * Nicolae Ţie, „Un vals pentru Mari­­cica", Editura tineretului, 1963. 1. GH. POPA

Next